DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII
LA COPII

Realizat : Boaghe Daniela

CU O
PERSONALITATE
PUTERNICA!" ,
 "ARE UN
CARACTER
PUTERNIC!" SAU
"ESTE UN COPIL
TEMPERAMENTA
L".
Deseori parintilor le este dificil sa
diferentize ceea ce este trasatura genetica
si ceea ce este expresia educatiei oferite
copiilor lor. Aceasta confuzie poate aduce
cu sine o atitudine nefasta in fata unor
comportamente ale copiilor: uneori
pedepse nepotrivite, alteori prea multe
laude.
Deaceea este important sa cunoastem ce
reprezinta fiecare .
TEMPERAMENTUL SI CARACTERUL FORMEAZA PERSONALITATEA.

Temperamentul este datul genetic mostenit de la parinti, relativ stabil, putand fi modificat

mai mult sau mai putin prin prisma caracterului.
Caracterul reprezinta structura de norme, legi morale, credinte si convingeri pe care le
achizitionam prin educatia primita de la parintii nostri si prin modelare sociala.
Ambele devin unitare si expresive, reprezentand personalitatea, incepand cu varsta de 3
ani.
Asadar, temperamentul, despre care am ales sa vorbesc mai mult in acest articol se
manifesta inca de la nastere. El poate fi observat cu o privire atenta, chiar de la incepul
perioadei fragede de bebelus.
De multe ori auzim expresii precum: "are o personalitate puternica", "desi
e mic, are personalitate", "tipa pentru ca are personalitate", "face crize de PERSONALITATEA
personalitate" etc. Multe dintre ele sunt rostite pe un ton mandru ,altele pe COPILULUI
unul acuzator.

E clar ca adultii care spun asta au ceva important de spus, de transmis, dar
oare ce? Ne propunem asadar sa ne lamurim un pic in privinta
personalitatii si sa propunem niste ipoteze legate de ceea ce ei vor sa spuna
cand vorbesc despre personalitate.

Fireste ca fiecare om are personalitatea sa. Unii vad aceste caracteristici

personale inca de la copilul foarte mic, altii considera ca ele apar mai
tarziu, in copilarie sau in perioada adolescentei.

Asta pentru ca anumiti oameni se raporteaza la caracteristici legate de

temperamentul persoanei, de modul mai energic sau mai calm de a fi, de a
se juca, de a cere, de a raspunde, de a reactiona la impulsivitate sau la
sociabilitate, cele care se vad de la varste foarte fragede, pe cand altii se
raporteaza la caracter, la aptitudini care fie apar, fie se formeaza mai
tarziu.
 Personalitatea copilului si formarea acestuia
 Educatia copiilor este factorul cel mai important de care depinde si influenteaza viitorul lor.Educatia copiilor este o
obligatie a ambilor parinti dar mai ales a mamei si aceasta incepe o datacu iesirea unghilor nou-nascutului. Ba chiar
foarte multi oameni de stiinta au spus ca fatul poatediferentia vocea mamei pana si atunci cand se afla in pantecele
ei si se bucura cand o aude. Daca aceasta este starea fatului cand se afla in pantecele mamei e normal ca aceste
sentimente sa sedezvolte si sa se diversifice dupa nastere. Daca fatul se simtea in siguranta atunci cand auzea bataile
mamei, dupa nastere se simte in siguranta atunci cand se afla in bratele ei si ii simtedragostea atunci cand ii simte
mirosul mamei.

In timpul etapelor de crestere si dezvoltare a simturilor care il face sa deosebeasca intrelucruri, copilul incepe s-o
cunoasca pe mama cu priviri exacte in urma carora ii descoperainfatisarea si se bucura simtindu-se in siguranta
atunci cand o zareste si o atinge.

Toate aceste simturi au un rol foarte important in formarea personalitatii copilului caci elinvata asa cum traieste.
Ceea ce insemana ca micutul invata sentimentul de invinovatire atuncicand este invinovatit si mustrat, invata
sentimentul de agresivitate si dusmanie atunci candtraieste aceasta stare, invata sentimentul de rusine si timiditate
atunci cand este batjocorit, invatasentimentul de regret atunci cand greseste si i se atrage atentia, invata sentimentul
de incredere insine atunci cand este incurajat, invata sentimentul de a aprecia atunci cand este apreciat,
invatasentimentul de egalitate atunci cand este indreptatit, invata sa iubeasca in aceasta lume atuncicand traieste
sentimentul de fratie si prietenie.
De fapt, putem, din punct de vedere psihologic, sa ne raportam la personalitatea copilului incepand de la nastere. Modul
foarte diferit de a reactiona al bebelusilor ne arata ca fiecare are un fel al lui de a fi. Unii adorm singuri, altii au nevoie de
mult ajutor din partea anturajului pentru a se linisti si adormi.

Unii reactioneaza intr-un fel la singuratate, altii in alt fel. Ceea ce pentru unii este ceva banal, pentru altii este o tragedie,
unii se adapteaza mai usor schimbarilor, pentru altii orice schimbare necesita efort si produce multe probleme. Toate
aceste caracteristici se pastreaza cand copilul creste, ele nu au fost legate de o anumita varsta si se manifesta in
continuare, fireste in raport cu activitatile specifice diferitelor etape prin care copilul trece.

Ceea ce este insa ignorat este ca aceste caracteristici ale copilului sau adolescentului nu sunt in sine "bune" sau "rele". De
multe ori cand se invoca "personalitatea copilului", se vorbeste de fapt depre altceva. Incapatanare, incapacitatea
parintelui de a comunica cu copilul, violenta, nerabdare, toleranta mai scazuta la frustrare, diferite reactii adaptative,
modele de comportament etc. Ele nu sunt calitati sau defecte, dar parintii se raporteaza la ele ca si cum ar fi. Atunci ei
incep sa se "lupte" cu o parte dintre caracteristicile copilului, sa incerce sa le modifice si sa fie dezamagiti ca nu pot.

De ce se intampla acest lucru? Pe de o parte pentru ca fiecare parinte are un "model" de copil si daca nu se potriveste cu
copilul real, este foarte dificil sa intre in contact cu copilul real, sa-l accepte asa cum este, cu infatisarea lui, cu
personalitatea lui si tind mereu "sa-l faca sa...". Pe de alta parte, pentru ca nu reusesc sa se raporteze la anumite
caracteristici pe care ei insisi nu le-au avut. De exemplu, parinti calmi, depresivi, putin activi care au un copil foarte
energic, foarte activ, ce nu sta locului si mereu ii vin alte idei! Sigur ca in scurt timp ei se vor simti epuizati, coplesiti de
energia copilului si vor avea tendinta de a-l "cuminti", "potoli" pentru a fi in conformitate cu modul lor de a fi.
 Asta produce frustrare copilului care nu mai poate sa
gaseasca o modalitate acceptata de parintii sai de a-si
descarca energia si devine furios, agresiv, autoagresiv etc. Din
acest punct, comunicarea se rupe din ce in ce mai mult pentru
ca adultii si copilul "vorbesc" deja limbi diferite si pornesc de
la starea de frustrare. "Celalalt" nu este ca mine sau nu ma
poate intelege, nu se poate pune in locul meu, nu stie ce simt,
"eu nu pot fi asa".  

Ajungem asadar la concluzia ca este nevoie sa aflam "cum

este" copilul nostru, sa il cunoastem din punctul de vedere al
personalitatii sale si sa facem efortul de a gasi o cale de
comunicare chiar daca personalitatea lui este foarte diferita de
a noastra.
 Parintii constituie primul model pe care il urmeaza copilul. Daca simte afectiunea
parintilor, copilul va fi capabil sa arate afectiune si altora, la randul sau. Daca este
criticat pentru ceea ce este, copilul va fi afectat, increderea in propria persoana va FORMAREA
scadea, ajungand sa isi aprecieze propria valoare in functie de aprecierile celorlalti. PERSONALITATI
Printre lucrurile care pot afecta cel mai mult un copil se afla conflictele repetate intre I COPILULUI
parinti. Conflictele pot avea la origine o serie de probleme care privesc viata
conjugala si de aceea este indicat sa le discutati in absenta copiilor, intre patru ochi.

In cazul in care exista conflicte asupra modului de crestere a copiilor, este mai bine, Personalitatea copilului se
si in cazul acesta, sa discutati in lipsa lor. Daca un parinte aplica o metoda mai dura, formeaza in primii sapte ani de
in timp ce altul una mai indulgenta pentru educarea copilului, este bine ca sa
discutati intre dumneavoastra pentru a ajunge la un acord, dar nu in momentul in care viata. Ambianta si atmosfera in
copilul refuza sa faca ceea ce ii spuneti. care se desfasoara viata familiala
sunt hotaratoare pentru
conceptia pe care copilul si-o
formeaza despre existenta si
pentru formarea caracterului
sau.
 Copilul poate sesiza daca intre cei doi parinti exista pareri diferite si, la randul lui,
va specula acest lucru. O atitudine gresita este aceea si cand un parinte face front Climatul care este indicat sa
comun cu copilul, impotriva celuilalt parinte. De aceea este bine ca cei doi parinti sa se predomine in familie este cel
puna de acord cu privire la unele aspecte in ceea ce priveste educatia copilului. democratic, in care regulile
exista si se vegheaza ca ele sa
Este firesc ca intre cei doi parinti sa existe puncte de vedere diferite, insa indicat ar fi fie aplicate. Dorintele copiilor
sa va prezentati in fata copilului facand front comun. Uneori, chiar si acelasi parinte
poate reactiona in mod diferit decat de obicei, daca este stresat sau are o dispozitie mai sunt ascultate si se tine cont de
proasta. ele, comportamentele parintilor
sunt stabile si toate deciziile
Pentru a determina un copil sa adopte un anumit tip de comportament este nevoie de sunt luate in comun.
consecventa, si pentru aceasta trebuie ca cei doi parinti sa se sustina reciproc, chiar
daca in privinta unor probleme aveti puncte de vedere diferite. Parintii trebuie sa arate copiilor,
prin exemplul personal, ceea ce
Tensiunile pe care parintii le acumuleaza in afara caminului vor face sa sufere toata doresc de la ei, sa se straduiasca
familia. Indispozitia tatalui care cere sa fie lasat in pace cand vine de la sevici, sa mentina in familie o
epuizarea mamei care o face sa fie indisponibila, vor afecta copilul care se vede dat la
o parte. atmosfera de incredere, de
caldura si de toleranta. Copilului
Este indicat, in acest caz, sa gasiti timp pentru a face unele schimbari in viata trebuie sa i se respecte
dumneavoastra. Rezervati-va cateva minute de destindere pe zi pentru a va reincarca personalitatea si sa i se acorde o
bateriile si pentru a va readuce zambetul pe buze. marja de libertate.

Copilul are nevoie de o structura familiala solida, de o atmosfera calma si de

supunere. Regulile pe care le stabiliti de comun acord il ajuta sa se simta in siguranta.
Drepturi si datorii au atat copiii, cat si parintii si de aceea acestea trebuie discutate si
negociate impreuna.
  Personalitatea copilului si formarea acestuia De ce, noi parintii , nu le pregatim
copiilor nostri mjloace adecvate
educatiei prin care poate invata tot
 Educatia copiilor este factorul cel mai important de care depinde si influenteaza viitorul lor.
Educatia copiilor este o obligatie a ambilor parinti dar mai ales a mamei si aceasta incepe o
ceea ce le poate dezvolta si forma
data cu iesirea unghilor nou-nascutului. Ba chiar foarte multi oameni de stiinta au spus ca personalitatea pentru a fi membri
fatul poate diferentia vocea mamei pana si atunci cand se afla in pantecele ei si se bucura cand folositori ai societatii.
o aude. Daca aceasta este starea fatului cand se afla in pantecele mamei e normal ca aceste
sentimente sa se dezvolte si sa se diversifice dupa nastere. Daca fatul se simtea in siguranta Studiul realizat in acest domeniu a aratat ca
atunci cand auzea bataile mamei, dupa nastere se simte in siguranta atunci cand se afla in primele experiente sociale pe cale le acumuleaza
bratele ei si ii simte dragostea atunci cand ii simte mirosul mamei. copilul au loc in cadrul familiei, langa parinti, in
primii doi ani care sunt de o foarte mare
 In timpul etapelor de crestere si dezvoltare a simturilor care il face sa deosebeasca intre importanta in relatiile cu cei din exterior. Ba
lucruri, copilul incepe s-o cunoasca pe mama cu priviri exacte in urma carora ii descopera chiar nu putem afirma ca putem avea o baza
infatisarea si se bucura simtindu-se in siguranta atunci cand o zareste si o atinge. stabila a dezvoltarii sociale daca copilul nu
primeste o educatie corespunzatoare in cazul in
 Toate aceste simturi au un rol foarte important in formarea personalitatii copilului caci el care parinti nu au un comportament bun de
invata asa cum traieste. Ceea ce insemana ca micutul invata sentimentul de invinovatire atunci urmat sau au o relatie sot-sotie nestabila.
cand este invinovatit si mustrat, invata sentimentul de agresivitate si dusmanie atunci cand
traieste aceasta stare, invata sentimentul de rusine si timiditate atunci cand este batjocorit, Trebuie evidentiat faptul ca multe dintre
invata sentimentul de regret atunci cand greseste si i se atrage atentia, invata sentimentul de problemele psihice care apar la copii in decursul
incredere in sine atunci cand este incurajat, invata sentimentul de a aprecia atunci cand este vietii au la baza perioada de formare a
apreciat, invata sentimentul de egalitate atunci cand este indreptatit, invata sa iubeasca in personalitatii micutului.
aceasta lume atunci cand traieste sentimentul de fratie si prietenie. In final vrem sa va atragem atentia asupra
faptului ca fiecare tata sau mama trebuie sa i-a
 De ce, noi parintii , nu le pregatim copiilor nostri mjloace adecvate educatiei prin care poate
in vedere toti acesti factori influenti ai
invata tot ceea ce le poate dezvolta si forma personalitatea pentru a fi membri folositori ai personalitatii copilului pentru a le oferi un viitor
societatii. stabil si reusit pentru ca in final sa fie membri
folositori ai societatii! 
 Pentru a forma un lider, părintele trebuie:

 să ofere încredere copilului, să-i aprecieze fiecare reușită, cât de mică ar fi ea, să-i explice
unde a greșit, reamintindu-i care este scopul și ce mai trebuie să facă;
 să ghideze copilul ca acesta să-şi atingă scopul, dar să nu facă acţiunea în locul lui;

 să-l lase pe copil să ia decizii, chiar dacă nu întotdeauna ele sunt bune; să-l lase să acționeze
independent atunci când situația permite acest lucru să-l înveţe că orice acțiune duce sau la
rezultate, sau la consecințe și, de fapt, el alege ce i se potrivește; 191
 să fie ferm atunci când copilul trebuie să suporte consecințele alegerilor lui, căci doar așa el
va simți consecințele faptelor sale;
 să acorde atenţie inteligenței emoționale și capacității de lucru în grup; să-l înveţe pe copil
să-şi gestioneze emoțiile, cum să iasă repede din stările negative, cum să nu cadă pradă
oamenilor toxici, ce înseamnă o relație calitativă și una distructivă;
 să formuleze limite și reguli adecvate, clare și raționale; să stabilească responsabilități
specifice vârstei copilului. E important ca el să învețe că fiecare membru al familiei trebuie
să contribuie la bunăstarea familiei. Aceste atribuții se referă nu doar la spațiul și lucrurile lui
personale: curățenie în cameră, teme pentru acasă etc., dar și la cel de comun folos;
 să ocupe cu ceva care solicită răbdarea; copiii trebuie să înveţe să aştepte;

 să le permită copiilor să devină independenţi şi responsabili

 să stabilească anumite limite: pentru a ajunge un lider copilul trebuie să fie capabil să amâne
recompensele dorite și să muncească din greu pentru ceva ce este cu adevărat important.
Chiar dacă – fiind refuzați de adult – copiii pot să fie dezamăgiți pentru moment, ei o să
învețe să aștepte, să își dorească mai mult un lucru, să fie perseverenți și vor afla că lucrurile
nu se petrec întotdeauna cum vor ei, ci uneori trebuie să înveți flexibilitatea pentru a reuși.
 BIBLIOGRAFII:
1. https://ru.scribd.com/doc/24131692/PERSONALITATEA-COPILULUI
2. https://www.la-psiholog.ro/cupse-laura-diana/dezvoltarea-personalitatii-la-copii-si-adolescenti
3. https://www.la-psiholog.ro/info/cum-afecteaza-ordinea-la-nastere-personalitatea-unui-copil
4. https://www.slideshare.net/simedruana1/structura-personalitate
5. http://childhub.org/sites/default/files/1.9_particularitatile_de_varsta.pdf
6. https://www.medlife.ro/medic-craciun-gabriela/articole/temperament-caracter-si-personalitate-la-copil-20140711
The End