EDUCAȚIE PARENTALĂ

CUPRINS:
1. ÎNCREDEREA
2. PRIETENIA
3. EMOȚIA
4. DIZABILTATEA
 1.
Conform Dex-ului, încerderea poate fi A fi părinte este o provocare, a fi un părinte pe care copilul să se

ÎNCREDERE
definită astfel: actiunea de a se încredere
în cinstea, buna-credința sau sinceritatea
cuiva, precum și siguranța de a-i
încredinta orice secret, orice misiune.
poată bizui, să îți spună ce gândește, toate fricile și adevărul, oricare
ar fi el....este o provocare și mai mare, de aceea, ÎNCREDEREA,
trebuie să primeze în buna creștere a copiilor.

A
CUM SĂ CULTIVĂM ÎNCERDEREA COPIILOR, ÎN NOI CA PĂRINȚI?
ÎNCREDEREA –pentru a cultiva încrederea copiluli în
părinte și invers, întâi trebuie să cultivăm STIMA ȘI
ÎNCREDEREA DE SINE, ASUMAREA,
RECIPROCITATEA SENTIMENTULUI!
Încrederea în sine face referire la așteptările pe
care un individ le are față de sine și auto-evaluarea
cu privire la abilitățile și performanțele anterioare.
Specialiștii definesc „încrederea în sine” ca fiind
nivelul ridicat de certitudine al individului în
raport cu propriile abilități, capacități și judecăți.
Lipsa încrederii de sine – care apare încă din copilărie și de care sunt răspunzători
părinții prin lipsa de atenție și susținere a copilului în experiențele sale personale de
viată – duce la probleme ce țin imagine de sine și stima de sine, încă din copilărie
(copilul nu se simte confortabil cu el însuși). 
Psihoterapeut Oana Nicolau
 Asumarea
• Copiii au nevoie să își înțeleagă comportamentul, și implicit
asumarea , și o pot face doar experimentând spectrul larg
emoțional ce îi determina să aibă reacții diferite în situații
diferite.
• Părinții trebuie să-și dezvolte și ei inteligența emoțională și
asta presupune a înțelege puterea responsabilității
neîngrădite și permiterea încercărilor repetate până ce
acestea devin lecții proprii de viață asumate.
• Instictul lor de Eu Pot este deja format și tot entuziasmul,
curajul și încrederea în ei înșiși se modelează fix în
momentul în care ei se simt pregătiți. Tot ceea ce pot face
părinții este să lase natura lor plină de independența să se
desfășoare.
 RECIPROCITATEA SENTIMENTULUI
  Succesul încrederii stă in reciprocitatea sentimentului: nu pot sa fiu doar eu
cel care iti spune un secret, care are incredere oarba in tine, iar tu sa nu dezvalui
nimic despre tine. Increderea este asemeni unei balante, care ca sa își poată
menșine echilibrul are nevoie ca pe talere sa fie puse greutați în acelasi timp și
de aceeasi masa, dai ceva și primesti în acelasi timp ceva în schimb și procesul
continuă așa…pâna când balanța de dezechilibrează, iar încrederea se pierde.
Increderea se caștiga greu si este un proces care poate lua mult timp și în funcție
de tipul nostru de personalitate, încrederea este acordată unui număr foarte
restrâns de persoane. 
VORBEȘTE CU COPILUL TĂU, VALIDEAZĂ-L!
 2. PRIETENIA
• Prietenia poate fi definită ca o relație afectivă și de
cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin
sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă.Prietenia
presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport
reciproc la nevoie sau în criză de loialitate, buna-credință
și altruism.
• SĂ FIU PRIETENUL COPILULUI MEU?.....asta da
provocare!
Experţii în sănătatea mintală a copilului vehiculează ipotezele următoare:
• Părintele – un prieten-amic cu copilul.
• În relaţia cu copilul trebuie să fii părinte.
• Poţi fi şi părinte şi prieten cu copilul tău, dar prietenia apare mai târziu.
DACĂ...Copilul este un membru egal în familie, suntem prieteni-amici? Este rolul de prieten-amic cel
mai potrivit pentru un copil într-o familie? Dacă am răspunde „DA“, atunci copilului trebuie să îi
respectăm urmatoarele drepturi aferente:
• să aleagă singur ce şi când mănâncă;
• să îşi aleagă singur ora de culcare şi locul unde va dormi;
• să îşi aleagă singur activităţile în care se angajează şi pentru cât timp;
• să stabilească singur timpul alocat folosirii anumitor jucarii, obiecte din casă şi aparate electronice;
• să poată contesta regulile altora dacă nu îi plac;
• să poată avea reguli pentru ceilalţi;
• să poată fi competitiv sau gelos cu prietenii-amicii lui;
• să poată cere celorlalţi să se angajeze în activităţi specifice vârstei şi preocupărilor lui atunci când
vrea;
• să poată întrerupe o prietenie pentru că nu îi place ce face sau spune prietenul lui şi să nu mai vrea
să fie prieten cu acea persoană.

.......EȘTI PREGĂTIT?
Dacă ....copilul nu ştie prea multe şi are nevoie de îndrumare, educaţie şi reguli pentru a
se dezvolta potrivit? Dacă răspunsul este „DA“, atunci trebuie să îi respectăm copilului
urmatoarele drepturi aferente:
• să facă greşeli, mai ales în domenii noi pentru el;
• să nu se descurce ca şi un adult pentru că abilităţile se formează în timp;
• să nu înţeleagă uneori ce îi spune părintele;
• să se poarte mai „nepotrivit” în anumite contexte care pot fi prea solicitante pentru el
sau prea restrictive;
• să aibă nevoie să se mişte mai mult, să nu aibă un bun autocontrol pe reacţiile
comportamentale şi activările emoţionale;
• să aibă nevoie de implicarea adultului pentru autoreglare, pentru alegeri sau pentru a
avea iniţiativă;
• să aibă nevoie de timp suficient petrecut cu părinţii pentru învăţare, stimulare,
modelare.
.........POȚI SĂ FI MEREU LÂNGĂ EL ÎN ÎNTÂMPINAREA NEVOILOR?
Dacă......opilul are mereu nevoie de interacţiune de calitate cu părintele, de îndrumare dar şi de
acceptare. Sunt părintele copilului meu şi tot ce construim în copilărie şi adolescenţă poate dezvolta
o prietenie mai târziu? Dacă răspunsul este „DA“, atunci trebuie să respectăm urmatoare drepturi
aferente:
• să aibă nevoi emoţionale, de stimulare, de îndrumare, de autonomie, de securizare, de îngrijire (etc)
care se schimbă odată cu vârsta;
• la vârste mici copilul să aibă mai multă nevoie de informare, îndrumare şi modelare pentru a înţelege
lumea din jurul lui şi pentru a se raporta la aceasta într-un mod potrivit;
• să aibă nevoie de măsuri privind siguranţa şi sănătatea diferite la vârste diferite;
• să poată face alegeri specifice vârstei şi nivelului de înţelegere;
• să nu fie confidentul părintelui pentru a evita expunerea la informaţii nepotrivite vârstei;
• să aibă apropiere în relaţia cu părintele său, construită prin căldură, disponibilitate, implicare şi o
bună definire a relaţiilor;
• să nu fie responsabilizat pentru alegerile sau emoţiile altora;
• să aibă initiativă şi preferinţe proprii;
• să fie în dezacord cu anumite reguli stabilite de către parinţi, sau să vrea „mai mult”.
.............SĂ FIE ACESTA RĂSPUNSUL CORECT?
 Se poate sa fim atat parinti cât si prieteni pentru
copiii nostri?

EXPERȚII NE SFĂTUIESC:
Nu trebuie sa fiți foarte
permisivi.
Nu trebuie sa fiti distanți.
Nu trebuie sa va controlați
copilul in permanență.
 Trebuie sa le insuflați încredere
copiilor.
 EMOȚIA
• În prezent nu există un consens științific cu
privire la o definiție. Emoțiile sunt adesea
împletite cu dispoziția, temperamentul,
personalitatea, creativitatea. Cercetările
privind emoțiile au crescut în ultimele două
decenii, contribuind multe domenii,
inclusiv psihologia, medicina, istoria,
sociologia emoțiilor și informatica.
• Cuvântul emoție provine de la
latinescul emotionis, în traducere impulsul
ce aduce reacții.

CUM NE AJUTĂM COPIII SĂ ÎȘI EXPRIME

SĂ PRIVIM CU ATENȚIE ROATA
EMOȚIILOR...
 4 TEHNICI DE A-I
1. Ajuta-l sa exprime in cuvinte ceea ce simte
ÎNVĂȚA PE COPII SĂ ÎȘI EXPRIME
- Poti incepe cu niste cuvinte simple, precum „trist”,EMOȚIILE
„bucuros”, „suparat” sau „speriat” si sa-l ajuti pe cel mic sa le asocieze
cu trairile lui sau ale persoanelor din jurul lui.
- Poti incepe cu niste cuvinte simple, precum „trist”, „bucuros”, „suparat” sau „speriat” si sa-l ajuti pe cel mic sa le asocieze cu
trairile lui sau ale persoanelor din jur.
2. Introdu conceptele emotionale in activitatile
voastre
- In primii ani de viata, copilul invata
mult mai usor asociand imagini
cuvintelor. Astfel, specialistii recomanda
ca unele
cuvinte care exprima emotii sau
sentimente sa fie folosite in timp ce
petreceti timp impreuna.
- Este important sa-l ajuti pe cel mic sa
atribuie cuvinte sentimentelor atunci
cand este incercat de acestea. In acest,
sens poti apela la fraze precum „Pari
foarte fericit pentru ca am venit in
parc.”, „Mami intelege, esti trist pentru
ca trebuie sa plecam de la bunica.”,
„Esti nemultumit pentru ca nu ai reusit
sa termini puzzle-ul astazi.”.
3. Fii un bun exemplu
In primii ani de viata, parintii sunt modele si profesori pentru copii. Incearca deci sa-i dai celui mic un exemplu bun de
control asupra sentimentelor negative si exprimarii acestora. Foloseste un ton calm si cat mai multe cuvinte pentru a
descrie o stare, un sentiment sau o emotie de a ta in fata copilului. Copiii invata despre trairi si despre viata nu doar din
propriile experiente, ci si prin observarea persoanelor din jurului lui. Fii deci atent si profita de situatiile in care ai putea sa
il inveti pe cel mic sa-si exprime emotiile si sentimentele intr-un mod pozitiv si benefic pentru el si pentru cei din jur.
4. Ofera-i spatiu sa-si exprime sentimentele
Pentru a se intelege si pentru a putea exprima ceea ce simte, copilul are nevoie de spatiu. Daca puiul tau are nevoie de timp
pentru a se calma, ofera-i o carte sau o jucarie pe care sa o stranga in brate pana cand se calmeaza. Lasa-l sa stea linistit in
camera lui pana cand se calmeaza si evita sa il presezi sa discute cu tine daca el simte ca are nevoie de timp pentru a se linisti.
 DIZABILITA
CUM NE ÎNVĂȚĂM COPIII SĂ ACCEPTE DIZABILITATEA CELOR DIN JUR?

TEA
AI FOST VREODATĂ ÎN SITUAȚIA ÎN CARE TREBUIA SĂ ÎI EXPLICI COPILULUI DE
CE X NU MAI ARE UN PICIOR?...........DE CE Y, COLEGUL DE LA GRĂDINIȚĂ NU SE
JOACĂ CU ALȚI COPII?....DE CE BUNICA NU-MI MAI ȘTIE NUMELE?....

Dizabilitățile pot fi: MENTALE SAU FIZICE......cum îi explicăm copilului să accepte

și să fie empatic?

SĂ PORNIM LA DRUM ȘI SĂ
AFLĂM CÂTEVA METODE DE A-I
AJUTA PE COPII SĂ
FIE TOLERANȚI, EMPATICI ȘI
ATENȚI CU SEMENII CU
 Împărtășește cu copilul tău câteva idei de bază:
Două persoane nu sunt la fel – unele diferențe sunt mai vizibile decât altele
Dizabilitatea este doar o caracteristică a unei persoane
Copiii cu dizabilități sunt ca toți ceilalți copii, deoarece doresc prieteni, respect
și includere
Copiii pot fi născuți cu dizabilități sau pot deveni persoane cu handicap din
cauza unui accident sau a unei boli
Doar pentru că cineva are o dizabilitate fizică (atunci când o parte sau părți ale
corpului nu funcționează bine) nu înseamnă că au neapărat o dizabilitate
cognitivă (în gândire)
Copiii cu dizabilități pot face multe dintre lucrurile pe care un copil le face, dar
ar putea dura mai mult. Pot avea nevoie de asistență sau echipament adaptiv
pentru a fi ajutați.
 • Să salute semenii cu dizabilități
Spune-i
• Să fie un bun exemplu

• Colegii cu dizabilități sunt la fel ca toți ceilalți

Explică-i
• Persoanele cu dizabilități nu sunt neapărat bolnave

• Să vorbească cu semenii cu diazbilități, cuvintele sunt

importante
Încurajează-l • Să includă în activități și persoanele cu dizabilități
VIZIONEAZĂ CU COPILUL TĂU
FILMULEȚE EDUCATIVE
• https://www.youtube.com/watch?v=8kuft2poFf8
• https://www.youtube.com/watch?v=ukdzZaB2tYQ
• https://www.youtube.com/watch?v=RbwRrVw-CRo
Incurajează-l să
Ajută-l să ajute!
ajute!

Explică-i
anumite
dizabilități!