D.P.P.D.

Nivel 1
Managementul clasei de elevi

Referat

Scolarii cu tuburari anxioase ( T.A.) cauze, evaluare, tratament

“Nici o profesiune nu cere posesorului ei atata competenta , daruire si umanism ca cea de educator , pentrtu ca
in nici una nu se lucreaza cu un material mai pretios , mai complicat si mai sensibil decat omul in
devenire…..ancorat in prezent,…Educatorul instruieste, educa,indeamna, dirijeaza, cultiva si organizeaza,
corecteaza , perfectioneaza si evalueaza neaincetat procesul formarii si desavarsirii calitatilor necesare omului
de maine . “Stupineanu 2005

Anxietatea este o problemă de sănătate frecventată și comună a zilelor noastre , numita “distonie neuro-
circulatorie “ care dacă nu este tratată în mod corespunzător poate să persiste și la vârsta adultă. Deoarece
anxietatea în rândul adulților are numeroase tulburări comorbide (dependența de substanțe, depresia sau
tentativele de suicid) este foarte important să identificăm factorii de risc care facilitează dezvoltarea acestei
tulburări și să prevenim cronicizarea simptomatologiei.

La baza acestei stari patologice sa afla supraincordarea sistemului nervos central, care provoava perturbarea
reglarii sistemului vascular, inrautatirea “aprovizionarii“ cu sange a organelor si tesuturilor,tulburari
trofice(de hranire a celuleor ),scaderea permeabilitatii microvaselor de sange.In literatura de specialitate se
numeste “Sindromul de anxietate“

Pe langa acesta stare de -supraincordare nervoasa-mai se mai adauga deseori si alti factori de risc un caz ar fii
infectiile cornice precum:amigdalita sinuzita ,carii dentare sau traumatismele cramiene sau sechelele
intoxicatiilor acute sau cornice(alcool, tutun, narcotice)

Teoriile modern de conceptualizare ale anxietății – frica și anxietatea sunt frecvente în viața copilului și a
adolescentului. Fiecare copil a trăit cel puțin o experiență scurtă de anxietate față de care a reacționat prin evitare
sau retragere din situație. Anxietatea se învață în familie. Studiile de specialitate arată că majoritatea copiilor cu
anxietate au cel puțin un părinte cu probleme de anxietate. Copiii cu părinți anxioși prezintă un risc de 7 ori mai
mare pentru a dezvolta o tulburare de anxietate, comparativ cu copiii ai căror părinți nu au tulburări de anxietate.

Pentru majoritatea elevilor școala înseamnă o perioada de dezvoltare –și cu o doză de stres, insa și bucuria
întâlnirii cu colegii și profesorii preferați. Dar lucrurile nu sunt mereu așa cum ar trebui să fie: de multe ori școala
prin anumite aspecte poate să provoace probleme emoționale semnificative pentru anumiți elevi. Uneori este
vorba despre elevi timizi, care se integrează mai greu, alteori este vorba despre reacțiile nepotrivite ale colegilor și
– deși nu ne place să recunoaștem acest lucru – se mai întâmplă și să avem de-a face cu cadre didactice care nu
dau dovadă de tact pedagogic, care reacționează exagerat sau nepotrivit

De multe ori când copilului îi este frică de școală (și prin urmare refuză să meargă la școală) părinții diminuează
importanța fenomenului spunând ceva de genul „Hai termină cu prostiile!” sau „Școala este locul tău de muncă –
trebuie să te duci chiar dacă nu-ți place!” Astfel de reacții sunt complet nepotrivite și nu fac decât să adâncească
problema în loc să o rezolve.

Un alt aspect sunt elevii care experimentează fobia școlară „încearcă să-și convingă părinții să-i lase să stea acasă.
Ei pot să aibă dureri de cap sau de stomac și alte moduri de manifestare somatică”. Acestea fiind elementele
simptomatice care pot și trebuie să-l facă atent pe părinte sau profesor:
1
Copilul se plânge de dureri de stomac, de cap, respirație pentru a nu se duce la școală. Dacă i se dă voie să stea
acasă – aceste simptome fizice pot să dispară rapid. Acest lucru – spune Young – „nu înseamnă că elevul se
preface – pur și simplu manifestările fizice sunt o consecință a anxietății”

Anxietatea de separare – uneori copiii care refuză să meargă la școală au o „istorie” în care au fost separați brutal
de figuri de autoritate (care le ofereau siguranță și încredere – părinții, bunicii etc.) și acum intră în panică la o
nouă separare;

Schimbări de dispoziție sau de comportament la școală prin comparație cu alte locuri (acasă, la locul de joacă etc.)

Experiențe negative (chiar traumatice) care se petrec la școală (copilul a fost agresat, a avut un profesor în
neregulă ori existența unei frici generalizate).

Steinhausen, Muller, Metzke (2008) observă că fobia școlară apare la 1-5% dintre copii și acest fenomen este într-
o strânsă legătură cu anxietatea și depresia. 20 septembrie 2017 Ion-Ovidiu Pânișoară 400 de articole de educație, Pregătirea pentru școală 1.

De mentionat “`sunt multi parintii romani ce sufera de o meteahna: ”stiu eu ce-i mai bine pentru copilul meu”.
Drept pentru care au un talent fenomenal de a le ignora nevoile, desi bietii copii le pun sub nas cu atata
generozitate si in mod repetat; dar noi nu si nu, pentru ca noi credem ca stim mai bine ce le trebuie copiilor nostri.

Trebuie sa tinem cont de dorintele lor, de ceea ce le place sau nu, sa-i intelegem si nu sa le impunem la modul
absurd propriile noastre alegeri si preferinte pentru ca ii vom face sa fie nefericiti, neacceptati si respinsi.

In ceea ce priveste anxietatea la varsta scolara, mai putem intalni si anxietatea de separare, mai are un varf pe la
8-9 ani atunci cand se pune problema de tabere, principiile de manifestre fiind aceleasi. La scoala putem vorbi cu
o frecventa mai mare de alte doua forme de anxietate: cea sociala , pentru ca scoala reprezinta in mod
fundamental un context de interactiune sociala, ca si gradinita de altfel, dar aici intervine principiul evaluarii si al
performarii in public. Un copil anxios care se simte tot timpul judecat, evaluat de multe ori cu conotatie negativa,
tot timpul traieste cu impresia ca daca va spune un lucru sau altul se va face de ras, ceilalti vor rade de el. Cam
acestea sunt judecatile si eroarile de gandire ale unui astfel de copil, insa erorile de gandire nu trebuie interpretate
ca fiind vreo dificultate a copilului la nivel de proces intelectual, mintea lui poate sa functioneze brici, dar pe
interpretari negative legate de sine. De fapt ca sa dam un mecanism explicativ al anxietatii generalizate si sociale
la copii de varsta scolara, la adolescenti si ulterior si la adulti se petrec simultan doua lucuri: imi supraestimez ca
pericol problema cu care ma confrunt, si-mi subestimez resursele cu care ii pot face fata. Acest tip de procesare a
informatiei la nivel cognitiv, pe un fond de vulnerabilitate neurofiziologica, si in contextul unui mediu educational
restrictiv, autoritar sau in monentul unei experiente de viata, de exemplu un accident, pe care copilul il
interpreteaza negativ sau care este asociat cu emotii negative din partea copilului.

In adolescenta riscul cel mai mare il reprezinta in cazul unui copil cu anxietate sociala sau generalizata, nevoia de
a capata mai mult control sau curaj sa faca anumite lucruri. Isi poate asuma comportamente de risc de genul
alcool, tutun, droguri pentru ca sunt contexte in care devin mai dezinhibati si au curajul sa faca anumite lucruri pe
care in mod obisnuit nu le-ar face.

La fel de neplacuta si riscanta este situatia de a ajunge cu evitarile si cu comportamentele de asigurare la

maximum. Sunt copii care se izoleaza de grup, isi fac foarte putini prieteni, pentru ca orice relatie emotionala
reprezinta o sursa in plus de ingrijorare. Au esec scolar nu pentru ca nu i-ar duce capul, dar groaza ca se vor face
de ras este atat de mare incat mai bine nu deschid gura. Trebuie sa stim ca oricat am fi de bine intentionati, de
bine educati, de deschisi la minte si de atenti la nevoile copilului nostru, sunt totusi aceste probleme nu le putem

2
rezolva de unii singuri, la noi acasa, si este nevoie sa lucram in echipa cu profesorii, cu invatatoarea, cu
psihologul, cu medicul. Psihologul este persoana cheia in aceasta ecuatie.

Emoțiile centrale sunt de teamă, frică și neliniște (cunoscute în literatura de specialitate și ca emoții primare). Pe
baza acestor emoții se formează ceea ce numim anxietate.

Frica este o emoție normală care ne pregătește pentru a face față pericolului (este aceea emoție care de mii de ani
a asigurat supraviețuirea speciei umane). Este un răspuns emoțional firesc care ne ține departe de pericole și care
are funcția de a ne proteja.

Frica are un rol foarte important în viața noastră deoarece ne ajută să analizăm pericolul și să-l evităm.
Problemele apar atunci când copiii și adolescenții simt frică atunci când nu există un motiv sau o amenințare
reală. Această stare combinată de frică și îngrijorare se numește anxietate, unii practicieni numind-o și alarmă
falsă.

Un model integrativ de conceptualizare a anxietății implică trei tipuri de elemente responsabile de mecanismul
acestora: vulnerabilitatea biologică, vulnerabilitatea p Tulburarea de anxietate generalizată (îngrijorările
excessive.

Copiii și adolescenții cu anxietate generalizată manifestă stări afective negative și tensiune în raport cu mai multe
evenimente sau situații percepute ca fiind negative. Aceste stări sunt însoțite de reacții somatice și plângeri non-
specifice despre disconfort în general.

Copiii și adolescenții necesită încurajări repetitive cu privire la performanțele lor din trecut, prezent sau viitor.
Cele mai frecvente simptome sunt: neliniștea și tensiunea, starea de oboseală, dificultățile de concentrare,
iritabilitatea, tensiunea musculară, tulburările de somn.

Anxietatea socială (refuzul școlar și mutismul selectiv)

Copiii cu elemente de anxietate socială manifestă o teamă persistentă față de interacțiunea cu persoanele străine,
manifestând comportamente de plâns intens, crize sau blocaje. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri
de panică și puternice reacții somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie și adolescență timpurie. Tabloul
simptomatologic include: acuze somatice, elemente de depresie și gânduri de suicid, probleme de externalizare
comportamentală, abandon școlar, consum de substanțe, mutism selectiv.

Fobiile specifice (frica de animale, frica de dentist, frica de medici)

Copiii și adolescenții pot să resimtă stări puternice de anxietate față de o serie de obiecte, animale sau situații.
Acest tip de anxietate pare să fie mai frecvent în rândul fetelor și poate să se manifeste în diferite perioade de
vârstă.

Tulburarea obsesiv-compulsivă 

Ritualurile, gândirea magică și atingerile repetitive sunt manifestări considerate normale în perioada copilăriei, iar
gândurile obsesive sunt parte a mecanismelor de socializare în adolescență. Obsesiile sunt gânduri recurente și
intruzive care determină stări de disconfort și anxietate, fiind diferite de îngrijorările de zi cu zi. Compulsiile
reprezintă comportamente sau acte mentale pe care copilul le efectuează pentru a reduce anxietatea. În timp
simptomele tulburării obsesiv compulsive se pot schimba, de exemplu copilul poate începe încă din copilărie cu
spălatul compulsiv, mai târziu se poate dezvolte un comportament compulsiv de verificare și spălatul în manieră
compulsivă să înceteze. Principalele obsesii sau gânduri nedorite și care apar în minte declansand un grad mare

3
de anxietate sunt: frica de contaminare, frica de a se răni pe el sau pe alții, frica de a răni pe alții în mod
intenționat, obsesiile pentru simetrie și exactitate. Cele mai frecvente compulsii sunt: spălatul compulsiv,
cumpulsia curățeniei, compulsii de verificare, numărarea sau atingerea, compulsii de ordonare și aranjare,
nevoia de a spune sau a se confesa.

Tulburarea de panică 

Atacurile de panică reprezintă cel mai puțin recunoscut diagnostic în cadrul copiilor și al adolescenților.Acestea
sunt determinate de: îngrijorări, teroare (frică acută extremă), amenințări percepute despre viitor. Odată
diagnosticată, aceasta poate fi redusă sau eliminată complet în 70-90% din cazuri.

Tulburarea de stres post traumatic –PTSD

Este o tulburare de anxietate care poate să apară în urma unei traume majore numita si „rana sufletească”
presupune prezenţa unor şocuri/factori de stres/lovituri care vătămează psihicului, prin faptul că depaşesc la un
moment dat încercările/eforturile depuse de un copil de a se adapta.. Copiii și adolescenții cu PTSD pot avea o
mulțime de simptome ce se pot încadra în trei categorii: retrăirea traumei, încercări de a evita orice poate reaminti
evenimentul traumatic, anxietate excesivă. Riscul de a dezvolta PTSD este determinat de severitatea
evenimentului traumatic. Simptomele specifice acestui tip de tulburare sunt: amintiri supărătoare despre traumă,
coșmaruri despre traumă, evitarea amintirilor despre traumă, pierderea interesului pentru activitățile care înainte îi
făceau plăcere copilului, detașarea și aplatizarea afectivă, dificultăți de somn, accese de furie, dificultăți de
concentrare și hipervigilență.

Anxietatea de evaluare. Modele teoretice si strategii de interventie.

Termenul de anxietate de evaluare se refera la setul de reactii fenomenologice, fiziologice si comportamentale

care însotesc preocuparea unei persoane cu privire la posibilele consecinte negative ale nereusitei într-o situatie
de evaluare (Sieber, O'Neill si Tobias, 1997 dupa Zeidner, 1998).

O situatie de evaluare este o situatie în care persoana este evaluata prin raportare la un anumit standard extern de
performanta. Situatiile de evaluare implica de obicei posibilitatea succesului sau a esecului, iar consecintele unor
astfel de situatii sunt semnificative prin raportare la scopurile si valorile persoanei (ex. evaluarea în context
academic sau profesional). Testele/Examenele sunt situatii specifice de evaluare; ele presupun realizarea unei serii
de sarcini, într-un anumit context spatio-temporal (sala de examinare, timp limita) si apoi raportarea rezultatelor
persoanei la anumite standarde externe de performanta.

Cercetarile în domeniul anxietatii diferentiaza între anxietatea resimtita de o persoana într-o anumita situatie
(anxietatea ca stare) si predispozitia individului de a experentia anxietate si de a se angaja în comportamente care
pot provoca anxietate în situatii stresante (anxietatea ca trasatura). Anxietatea ca trasatura este o caracteristica
relativ stabila a persoanei, care indica probabilitatea de a reactiona cu un nivel ridicat de anxietate în conditii de
stres, fiind asociata cu anumite tipuri de situatii percepute ca stresante (Endler si colab., 1991). Astfel, anxietatea
de evaluare este conceptualizata ca o forma particulara a anxietatii social-evaluative, care predispune individul la
niveluri ridicate de anxietate în contexte de evaluare.

Principalele instrumente utilizate în evaluarea tulburărilor de anxietate sunt: interviuri structurate și semi-
structurate (de exemplu K-SADS-PL), chestionare de autoevaluare pentru copii sau adolescenți (de exemplu
SCARED versiunea pentru copii şi adolescenţi), proceduri de automonitorizare, instrumente de evaluare
fiziologică și cognitivă, testele de evaluare comportamentală, strategii de evaluare funcțională, scale de evaluare
pentru părinți și profesori, instrumentele de evaluare a familiei.

4
Tratament

Principiile de tratament recomandate de cea mai mare parte a autorilor corespund unui model multimodal de
abordare a TA care cuprinde
-interviuri axate pe problema - aplicate separat copilului, parintilor si educatorului;
-interviu de diagnostic;
-inventar de autoevaluare (pentru copii mai mari si pentru adolescenti)
-observarea libera a comportamentului;
-masuri de evaluare a atitudinilor parintilor;
Tratamentul cuprinde :

Tehnici educationale, incluzând managementul anxietatii si fobiilor copilului prin atitudini corecte si suportive ale
parintilor.

Tehnici de interventie psihoterapica

-terapie individuala;
-terapie de grup;
-terapie familiala
Se considera ca Algoritmul de tratament ar fi: terapie comportamental cognitiva, împreuna cu medicamente
antidepresive si anxiolitice

Definitie

Anxietatea face parte din existenta umana si se caracterizeaza prinr-un sentiment iminent de pericol. Poate fi
definita ca neliniste emotionala crescuta, cu anticiparea pericolului. Se diferentiaza de frica, aceasta fiind un
raspuns emotional la un pericol obiectiv.
Frica si anxietatea sunt trasaturi intrinseci conditiei umane, cu functie adaptativa si  fac parte din procesul
dezvoltarii normale. Distinctia între frica si anxietate, este data de calitatea de traire anticipatorie a anxietatii
versus frica,care este axata pe un obiect specific.
Caracterul patologic al acestor trairi este dat de cresterea frecventei manifestarilor, de severitatea si de persistenta
anormala a lor.

Concluzie :

Există oameni al căror comportament este guvernat de frică şi ei sunt conştienţi de aceasta, pe când alţii nici nu
bagă de seamă faptul că frica le conduce viaţa. Aceştia din urmă pot să călătorească, au succese profesionale, pot
vorbi în public, au viaţa de familie corespunzătoare şi totuşi sunt mereu supraîncordaţi şi speriaţi, chiar dacă
fricile lor sunt umane (frica de păianjeni, de a urca singuri cu liftul sau de a conduce maşina).

Fensterheim şi Jean Baer (1984) sunt de părere că orice teamă care este atât de puternică încât împiedică persoana
să îndeplinească o acţiune este, de fapt, o reacţie cu caracter patologic. Anxietatea este definită ca o teamă difuză,
fără obiect bine precizat, în timp ce fobia este definită ca fiind o teamă cu obiect bine precizat (de animale, de fur-
tună, de înălţime etc.). Autorii menţionaţi consideră că putem include în cadrul fobiilor şi frici cu caracter mai
abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, de pierdere a controlului, de a lua parte la evenimente sociale, de a fi
singur sau de a fi respins.

Cei ce doresc să se debaraseze de teamă trebuie să aibă în vedere câteva lucruri (Fensterheim şi Jean Baer, 1984):
- Trebuie să ştie că nu sunt un caz unic şi irecuperabil pentru că există milioane de oameni care suferă de frici
iraţionale şi care îşi spun că ceva este în neregulă cu ei.
- Niciodată nu este prea târziu să te schimbi. Fensterheim (1984) relatează faptul că cel mai vârstnic pacient pe
care l-a tratat cu succes de teama de a părăsi New York-ul avea 90 de ani. După ce a făcut psihoterapie, acesta a
5
fost capabil să zboare cu avionul la Washington pentru a-şi vedea nepoţii.
-  Chiar şi fricile şi fobiile vechi, fixate încă din copilărie, pot fi tratate dacă subiectul parcurge următoarele etape:
1.   Descoperirea naturii temerii respective. Aşa cum am subliniat, unele frici sunt evidente (de avion, de lift, de a
merge singur pe stradă etc.), în timp ce altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildă, teama de a fi respins (fobia
socială).
2.   Subiectul trebuie să conştientizeze faptul că anxietatea şi fobiile sunt frici învăţate, să descifreze modul în care
funcţionează ele, ce reacţii fiziologice produc, cum influenţează ele viaţa individului şi ce anume face „acesta
pentru a le menţine”. Astfel, subiectul trebuie să realizeze faptul că întrezăreşte pericole uriaşe, deşi acestea sunt
minore, sau poate să îşi imagineze chiar pericole care nu există, cât şi măsura în care fricile respective îl împiedică
să întreprindă diverse lucruri pe care ar dori să le facă.
3.  Pentru a se elibera de anxietate şi fobii este obligatoriu ca subiectul să urmeze un program de terapie
comportamentală şi cognitiv-comportamentală, care constă mai ales din tehnici de desensibilizare şi de modificare
a stilului de gândire. Cu alte cuvinte, trebuie să facă acele lucruri pe care doreşte să le facă pentru a nu se mai
teme de ele.
4.  Programele de combatere a fricii trebuie învăţate împreună cu terapeutul şi aplicate la situaţiile de viaţă. In
acelaşi timp subiectul trebuie să-şi modifice stilul de viaţă, învăţând să trăiască împreună cu fricile sale sau să se
elibereze complet de ele.
Prof. univ. dr. Mihai Golu

Bibliografie:
http://www.parintibuni.ro/index.php/Parenting-de-la-A-la-Z/cum-putem-ajuta-copiii-sa-depaseasca-experientele-
traumatice.html
https://www.paxonline.ro/?q=ce_este_ptsd
https://www.csid.ro/family/crestere-copii/cum-iti-ajuti-copilul-sa-si-invinga-anxietatea-pentru-scoala-16766126
http://www.psiholog-copii.ro/anxietatea-scolara/
https://www.romedic.ro/refuzul-scolar-fobia-scolara-0P33228
http://psiholog-pentru-copii.ro/teama-de-teste-si-concursuri-scolare-la-copii/
https://monitoruldevrancea.ro/2016/11/10/nu-e-lenes-sufera-de-anxietate-scolara-specialistii-cjrae-vrancea-
explica/
https://educatia10.wordpress.com/2010/12/05/fobia-scolara/
http://smartwoman.hotnews.ro/frica-si-ingrijorarea-cele-doua-elemente-comune-in-anxietatea-la-copii.html
https://www.paginadepsihologie.ro/mecanismul-tulburarilor-de-anxietate-la-copii-si-adolescenti/
http://www.sfatulmedicului.ro/Fobiile/refuzul-scolar-fobia-scolara_141
http://www.scritub.com/sociologie/psihiatrie/TULBURARILE-ANXIOASE-LA-COPIL-13619.php
https://performante.ro/mi-e-frica-de-scoala-fobia-scolara
https://www.editurauniversitara.ro/carte/psihologie-
37/psihoterapia_anxietatii_abordari_cognitiv_comportamentale/10024

Grama Gabriela Maria, Dppd nivel 1 2018/2019