Pentru Parinti

Ce se intampla in mintea adolescentilor cand parintii ii critica
Comunicarea parinte - copil
08 Decembrie 2014
Varsta: 15 - 18 ani, 18 ani +.

Propune stire
Un studiu recent arata ce se intampla mai exact in creierul

adolescentilor atunci cand ii asculta pe parinti spunand
ceva negativ despre ei.
Studiul a fost realizat in colaboare, de catre universitatile

Pittsburgh, California-Berkeley si Harvard. La cercetare au
participat 32 de preadolescenti si adolescenti care au
ascultat un clip de 30 secunde in care propriile mame ii
criticau si un alt material in care acestea vorbeau despre
lucruri neutre, precum lista de cumparaturi. In acest timp,
activitatea creierului lor a fost monitorizata. Iata un
exemplu de astfel de mesaj „Unul dintre lucrurile care ma
deranjeaza la tine este ca te superi din motive minore. Daca iti spun sa iti dai jos pantofii inainte sa urci
la etaj, de exemplu. Te enervezi ca trebuie sa ii iei de jos, sa urci si sa ii pui in camera ta.”
Activitatea cerebrala a fost masurata in trei categorii de zone importante ale creierului:
 zona implicata in procesarea emotiilor negative
 zona implicata in gestionarea sau controlul emotiilor
 zona implicata in intelegerea perspectivei altor oameni.
Concluziile studiului indica faptul ca atunci cand au ascultat critica din partea mamelor, creierul
adolescentilor a prezentat o activitate mai intensa in zonele in care sunt procesate emotiile negative si o activitate mai
redusa in zonele implicate in controlul emotional si in intelegerea perspectivei celorlalti.
Autorii studiului arata ca atunci cand sunt criticati de mamele lor, „adolescentii isi opresc pur si simplu
procesele mentale implicate in relatiile sociale si este posibil sa nu se gandeasca la felul in care se simt
parintii lor. ” De asemenea, acestia au adaugat ca „Parintii au de castigat daca inteleg ca atunci cand isi critica
adolescentii, acestia pot trai emotii negative puternice, pot avea dificultati in a-si controla aceste emotii si este posibil sa le
fie greu sa inteleaga perspectiva sau starea emotionala a parintelui.”
Sarbatori in familie: 4 moduri de a

petrece mai mult timp cu adolescentul
tau
Share on facebookShare on google_plusone_shareShare on email
Perioada sarbatorilor de iarna reprezinta ocazia perfecta pentru a petrece mai mult timp alaturi
de copilul tau, insa adolescentii vor sa iasa cu prietenii, sa mearga la petreceri si sa caute
cadouri pentru iubiti sau iubite. Cu atat de multe activitati in program, nu ar trebui sa te mire ca
nu gasesti un moment doar al vostru, in care va bucurati impreuna de minunatele sarbatori.
Anul acesta, propune-ti sa petreci mai mult timp impreuna cu adolescentul tau de sarbatori. Iata
cateva idei inspirate, sugerate de specialisti, dar si de parinti.
1 Mergeti la film impreuna

Unul dintre cele mai placute moduri de relaxare ale adolescentilor este mersul la cinema. Profita de
acest lucru pentru a-ti invita copilul la film de sarbatori. In general, in aceasta perioada a anului se
lanseaza filme pentru intreaga familie, ceea ce inseamna ca va puteti distra impreuna fara probleme.
Specialistii spun ca momentul ideal pentru petrecere a timpului alaturi de un adolescent este dupa

masa de pranz si nu ar trebui sa dureze prea mult, pentru a nu deveni plictisitor.
2 Optati pentru jocuri de societate

Jocurile de societate sunt o alta modalitate relaxanta de petrecere a timpului impreuna cu
adolescentul tau de sarbatori. Probabil crezi ca ar prefera sa iasa la un suc cu prietenii lui, insa vei
vedea ca va fi mai mult decat incantat de propunerea ta. Monopoly si rummy sunt doar doua jocuri pe
care le puteti incerca.
3 Mergeti la munte
Dupa masa copioasa de sarbatori, putina miscare este binevenita. Organizeaza o iesire de o zi la
munte. Adolescentul tau va fi bucuros urce pe partie si sa-ti arate cat de bine stie sa schieze. Plecati
dimineata devreme la drum, pentru a profita cat mai mult timp de aerul curat de munte.
4 Organizeaza o sesiune de karaoke

Internetul este plin de melodii pentru karaoke. De sarbatori, organizeaza o sesiune de cantat, la care ii
inviti si pe prietenii adolescentului. Astfel, isi va petrece timpul atat cu tine, cat si cu ei. Pregateste
gustari dulci si sarate, dar si mici cadouri pentru cei mai talentati "cantareti".
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/sarbatori-in-familie-4-moduri-de-a-petrece-mai-

mult-timp-cu-adolescentul-tau-175844.html?
utm_source=newsletter&utm_medium=emailTeamdeals&utm_content=articol&utm_campaign=teamdealsNwlFAMILIE
%20&%20RELATII&nwl=7768#ixzz3L3lG9E3i
Secretul rezultatelor bune la scoala? Bucuria si alte emotii pozitive

Motivatia pentru invatare
Propus de: SuntParinte.ro 28 Noiembrie 2014
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Mentalitatea copilului si rezultatele scolareCum il inveti pe copil sa inveteDe ce este bine pentru copil sa
invete singur
Propune articol

Emotiile pozitive ne ajuta si asta o stim fara a citi din carti. Am simtit-o chiar pe pielea noastra. Ii
vedem pe cei din jur cum reactioneaza atunci cand sunt fericiti sau cand se bucura pentru ceva. Suntem
mai optimisti, mai energici si mai entuziasmati atunci cand suntem bucurosi, iar acest lucru se reflecta
si in munca noastra. Asadar, este important sa vorbim despre emotiile copiilor atunci cand invata.
Conform teoriei formulata de Barbara Fredrickson (1998), emotiile pozitive sunt foarte importante cand
vine vorba de invatare. De ce? Pentru ca ne ajuta sa comunicam mai bine si mai usor cu ceilalti, sa
invatam mai eficient si sa descoperim propriile calitati si resurse.
Cum ajuta emotiile pozitive in invatare?

Cand traim emotii pozitive, suntem deschisi la mai multe posibilitati de actiune:
 Campul atentiei este largit: oamenii bine dispusi observa mai multe lucruri in jurul lor si iau in
considerare mai multe posibile actiuni
 Bucuria se asociaza cu creativitatea si explorarea
 De asemenea, emotiile pozitive ii fac pe oameni mai receptivi la experiente noi si mai dispusi sa
primeasca feedback sau critica.
Pe de alta parte, emotiile negative ii indreapta pe copii (dar si pe adulti) catre reactii bine definite:
 Frica ii face pe oameni sa evite sau sa evadeze din situatie
 Furia ne face sa atacam sau sa mentinem o anumita actiune
 Dezgustul ne face sa eliminam lucrurile care be trezesc aceasta emotie
Iata ca atunci cand copiii, dar si adultii se simt bine, sunt patrunsi de emotii pozitive, privesc totul cu
mai mult calm, suntem mai deschisi in a rezolva sarcinile pe care le avem si suntem chiar mai permisivi
atunci cand vine vorba de respectarea regulilor.
Copiii invata din ceea ce vad, nu din ceea ce aud. Cand parintii
transmit mesaje contradictorii copiilor
Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Cum sa comunici nonviolent cu copiiiCele cinci limbaje ale iubiriiLucruri pe care nu este bine sa le spui
copilului
Propune articol

Ii spui copilului de cinci ori sa faca un lucru si el procedeaza invers? Dincolo deincapatanare, poate fi
vorba de faptul ca cel mic primeste mesaje contradictorii de la adultii importanti din viata lui. Daca
acest lucru se intampla destul de des, va invata ca nu poate lua in serios ce spun adultii si va ignora din
ce in ce mai des recomandarile sau cererile lor.
De cele mai multe ori, mesajele contradictorii apar atunci cand parintele transmite un anumit mesaj in
mod verbal si un mesaj opus, prin comportament. Cu alte cuvinte, “Una spunem si alta facem.”
Exemple de situatii in care parintii transmit copiilor mesaje contradictorii:

 Cand tipam noi insine la ei pentru ca au ridicat tonul. “Nu e voie sau nu e frumos sa tipi!” spus
pe un ton ridicat nu va avea efectul dorit.
 Cand folosim un limbaj agresiv (de exemplu, la volan, impotriva altor soferi), dar ii certam pe
copii cand folosesc un cuvant urat.
 Cand spunem copiilor ca fumatul nu este sanatos, iar apoi ne aprindem o tigara.
 Cand le limitam timpul petrecut la calculator, in timp ce noi nu ne dezlipim de telefon sau tableta
decat cu 5 minute inainte de culcare.
 Cand ii incurajam sa ne spuna mereu adevarul, dar ii pedepsim dupa ce fac o greseala pe care
ne-o marturisesc.
 Cand le spunem ca nimeni nu-i perfect sau ca notele nu conteaza asa mult, dar ii certam pentru
o nota mai mica decat suntem obisnuiti.
Atunci cand nu punem noi insine in practica ce il invatam pe copil, transmitem mesajul ca atunci cand
va creste, va avea voie sa se comporte asa cum nu are voie acum. Desigur, acest lucru este adevarat
(intrucat nu il va certa nimeni atunci cand va avea 30 ani), dar nu acesta este scopul tau:).
Aminteste-ti ca orice copil mai degraba imita ce vede decat sa faca ce ii spui. Incearca sa pui la randul
tau in practica ceea ce il inveti pe copil ca “e bine”. Astfel te vei asigura ca cel mic va prelua in
comportamentul lui ce il inveti. Iata un material video care arata cel mai bine acest fenomen
Copiii nu se dedica matematicii si fizicii de teama ca nu sunt suficient

de inteligenti
Increderea in sine
20 Noiembrie 2014
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Propune stire
Invatarea presupune nenumarate momente de incercare si eroare, iar lipsa increderii in propriile forte
este deseori o bariera pentru elevi. Cadrele didactice si parintii sunt adultii care intaresc elevilor ideea
ca nu sunt „matematicieni” sau „oameni de stiinta innascuti” si ii indruma spre alte domenii.
Psihologul Carol Dweck sustine ca „am trecut de epoca in care parintii erau incurajati sa isi laude in
permanenta copiii pentru orice reusita, indiferent cat de mica sau mare este. Acesta este principalul
motiv pentru care copiii au crezut ca inteligenta este ceva fix si au devenit vulnerabili. Ei nu sunt dispusi
sa accepte provocari care le pot pune la incercare inteligenta si nu reusesc sa se mobilizeze in fata
obstacolelor. (…) Cea mai mare greseala pe care o fac parintii este aceea de a lauda inteligenta,
abilitatile si talentul copiilor, in loc sa ii laude atunci cand acestia se implica intr-o sarcina mai dificila, schimba
strategii, persevereaza, folosesc greselile pentru a invata si a-si imbunatati munca”.
Studiile realizate de Carol Dweck arata ca mamele isi lauda in acest fel mai mult fiii decat fiicele si
explica aceasta diferenta prin faptul ca fetele sunt mai dispuse sa coopereze si mai receptive social
decat baietii, care au nevoie de incurajari in acest sens. Asadar, parintii simt nevoia sa laude baietii
atunci cand sunt perseverenti, cand incearca alte strategii si sa puna mai mult accentul pe proces decat
pe rezultat. Acelasi fenomen a fost observat si in relatia copii-cadre didactice.
Carol Dweck arata ca profesorii incurajeaza mai mult baietii atunci cand dau dovada de autocontrol,
invatandu-i implicit ca atunci cand sunt atenti si perseverenti, obtin rezultate bune. Fetele nu primesc
aceleasi incurajari pentru ca de obicei sunt mai constiincioase decat baietii si astfel nu primesc nici
mesajul ca perseverenta poate fi antrenata si este esentiala pentru succes. Asadar, atunci cand sunt
criticate, fetele inteleg ca aceasta critica se adreseaza abilitatii lor innascute, talentului sau aptitudinii
intr-un anumit domeniu, devenind mai usor descurajate cu privire la capacitatea lor in anumite domenii.
Astfel, copiii ajung sa creada cu usurinta ca nu sunt suficient de inteligenti pentru anumite domenii care
pot fi dificile la inceput, dar pot fi aprofundate cu perseverenta si rabdare.
Schimba mentalitatea copilului, pentru rezultate mai bune la scoala
Metode de invatare
Propus de: SuntParinte.ro 04 Septembrie 2014
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Propune articol
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/purplesherbet/10946277666
Dincolo de metodele de invatare eficienta sau de resursele materiale disponibile pentru invatare, se
pare ca exista un element esential care influenteaza rezultatele scolare ale copilului tau: mentalitatea
lui, mai exact ce crede copilul despre inteligenta si invatare.
Carol Dweck, profesoara de psihologie la Universitatea Stanford, a demonstrat cafelul in care copiii isi
privesc si isi inteleg propria capacitate de invatare (cu alte cuvinte, convingerile lor despre invatare) influenteaza
rezultatele obtinute la scoala.
Exista doua tipuri de mentalitate descrise de autoare: mentalitatea flexibila si mentalitatea rigida.
Copiii cu mentalitate rigida:

 considera ca talentul si inteligenta sunt “fixe”, ca nu pot fi influentate si ca oricat efort ar
depune, nu isi vor putea imbunatati rezultatele la scoala.
 cred ca performanta se datoreaza inteligentei sau calitatilor innascute: “Are note bune pentru ca este
inteligent.”
 isi revin foarte greu dupa un esec si sunt lipsiti de motivatie pentru a invata mai mult,
considerand ca “Un esec inseamna ca nu sunt inteligent”.
 considera ca invatarea ar trebui sa fie usoara si naturala. Daca nu este astfel, inseamna ca nu
sunt inteligenti si nu are sens sa mai incerce.
Copiii cu mentalitate flexibila sau “de crestere”:
 sunt convinsi ca inteligenta sau talentul pot fi dezvoltate prin efort pe care il depun pentru a
depasi dificultatile in invatare.
 de aceea, sunt motivati sa invete si le este mai usor sa isi revina dupa un esec, pe care il
interpreteaza in termeni precum “Inseamna ca nu am muncit suficient.”
 isi explica performanta prin munca depusa: “Are note bune pentru ca a invatat mult.”
 nu se asteapta ca invatarea sa fie mereu usoara si privesc dificultatile intampinate cu optimism,
vazandu-le ca oportunitati de crestere.
Cum il ajuti pe copil sa isi schimbe mentalitatea pentru a obtine rezultate bune la scoala?
 Vorbeste-i despre cum felul in care privim inteligenta si invatarea influenteaza rezultatele scolare.
 Incurajeaza-ti copilul sa adopte o pozitie mai realista fata de inteligenta ca proces: nu este fixa, ea poate fi
dezvoltata in domenii diferite, cu performante diferite.
 Invata-l ca este mai important sa progreseze decat sa ia note bune.
 Explica-i faptul ca invatarea nu este mereu usoara, ca este normal ca atunci cand invata ceva nou sa i
se para mai dificil. Cu cat pare mai dificil si cu cat depune mai mult efort pentru a invata, cu atat
rezultatele vor fi mai bune.
 Invata-l sa invete. Arata-i ca daca a incercat de mai multe ori sa inteleaga sau sa retina o informatie
folosind o anumita strategie si nu a reusit, inseamna ca trebuie sa caute alta strategie de invatare.
Explorati impreuna diverse strategii pe care le poate folosi atunci cand intampina dificultati in invatare.
 Lauda mai mult efortul depus de copil decat calitatile innascute.
 Vorbeste-i copilului despre oamenii celebri din diverse domenii. Cu totii au muncit foarte mult pentru a
ajunge la performanta, niciunul dintre ei nu s-a bazat doar pe inteligenta sau talent.
 Explica-i pe intelesul lui ce se intampla in creier atunci cand are loc invatarea: intre neuroni apar legaturi
noi, care devin mai puternice pe masura ce exerseaza, repeta sau foloseste informatiile invatate in
situatii diverse. Pe masura ce invata mai multe lucruri noi, ii va fi mai usor sa invete si altele:)
Si stereotipurile influenteaza rezultatele scolare ale copiilor. Psihologul Claude Steele in anii 1990 a
propus teoria “amenintarii stereotipului”: copiii pot sa aiba rezultate proaste la invatatura daca devin
constienti de stereotipurile existente despre sexul, etnia, apartenenta lor la un grup etc.
Iata cateva exemple de stereotipuri care ii pot afecta procesul de invatare:

Sexul: “Eu sunt fata, nu voi avea niciodata rezultate foarte bune la matematica”.
Etnia: “Rromii nu vor fi niciodata acceptati sa participe la jocurile de socializare”.
Statutul social: “Copiii bogati isi permit sa mearga la ore particulare si vor avea rezultate mai bune la
scoala decat mine”.
Confruntati cu o situatie in care copiii constienti de anumite stereotipuri conform carora ei sunt inferiori,
vor experimenta anxietatea ca traire emotionala. Anxietatea odata aparuta impiedica gandirea
rationala, procesele de luare de decizii, planificarea, afectandu-le astfel rezultatele la scoala.
Daca esti curios sa afli care este mentalitatea copilului tau, o poti testa printr-unchestionar online in limba
engleza.
Asadar, se pare ca felul in care intelegem relatia dintre inteligenta si invatare joaca un rol foarte
important atunci cand vine vorba de rezultatele obtinute. Copilul tau ce fel de mentalitate are?
De ce este importanta stima de sine in
cazul copiilor?
Imaginea de sine a copilului este rezultatul experientelor trecute, a reusitelor sau esecurilor sale
si poarta amprenta modului in care a fost tratat de ceilalti. Copiii increzatori in fortele proprii
sunt activi, orientati spre obtinerea de succese, optimisti si perseverenti. De aceea, este atat de
important ca parintii sa incurajeze stima de sine pozitiva a copiilor.
Copiii nostri invata prin metoda incercare-eroare. Poate ati observat cum micutul v-a studiat un timp cu
mare atentie, apoi, spre sfarsitul primului an de viata, a inceput sa refuze sa mai fie hranit de
dumneavoastra, incercand de pe-acum sa duca singur lingura cu hrana la gurita.
Probabil ca ati asistat neputinciosi cum spanacul s-a intins pe obrajii copilului, in par, haine sau a fost
proiectat cu viteza unei ghiulele de tun pe podeaua lustruita sau pe peretele alb din bucatarie. Iar in
timp ce copilasul aplauda cu frenezie fragmentul proaspat de pictura murala, va amintiti, poate, cum ati
strans din dinti, incercand din greu sa va pastrati cumpatul?
De cate ori ati incercat sa salvati situatia, preluand controlul asupra comportamentului alimentar al
copilului? De cate ori ati stat deoparte, incurajandu-l pe micut sa-si gaseasca propria
independenta? V-a fost greu sa asistati in liniste la frustrarea crescanda a copilului, in lunile in care
acesta invata sa stapaneasca lingura sau canita?
Esecul, urmat de o noua incercare
Imi amintesc ca am fost fascinata de perserverenta copiilor mei in timp ce invatau sa mearga. Micile
cazaturi au fost inevitabile. Daca incercam sa-i protejez, plangeau de frustrare, nu de durere. Atat de
mare era intensitatea dorintei lor. Se ridicau si porneau din nou la drum. In scurt timp au invatat sa se
plieze din mijloc pentru a nu se mai lovi.Fiecarui esec ii urma o noua incercare. Si inca una. Si inca
una.
In al doilea an de viata, copiii au dezvoltat deja asteptari legate de competenta lor. Ei vor aborda o
situatie sau o sarcina noua cu entuziasm si incredere, atunci cand se asteapta sa reuseasca. Daca nu
reusesc din prima, vor continua sa incerce. Reusita este scopul final.
In absenta unui echilibru sanatos intre incurajare si independenta, copilul ar putea invata despre el
ca nu prea reuseste, va dezvolta asteptarea unui esec si va renunta usor. Copilul trebuie sa lupte
pentru a-si dovedi propria competenta.
Ce este stima de sine?

Imaginea de sine a copilului este rezultatul experientelor trecute, a reusitelor sau esecurilor sale si
poarta amprenta modului in care a fost tratat de ceilalti. Ea este o „lentila” prin care copilul priveste,
interpreteaza si ajunge sa cunoasca realitatea.
Daca copilul nu are incredere in fortele proprii, el poate dezvolta un sentiment de inferioritate si poate
deveni timid, retras, descurajat, neajutorat, anxios.
Copiii increzatori in fortele proprii sunt activi, orientati spre obtinerea de succese, optimisti si
perseverenti.
Stima de sine este un bun predictor al succesului in viata si a fost definita in multe feluri. Unii autori
vad stima de sine ca reprezentand o evaluare globala a propriei persoane. Altii spun ca ea este
determinata de combinata dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu
sentimentele rezultate din procesele de evaluare.
Cert este ca stima de sine nu este o evaluare la „rece” a propriei persoane, fiind o autoevaluare care se
afla la confluenta dintre personalitatea reala a individului sau ceea ce el este, personalitatea ideala,
reprezentand ceea ce individul doreste sa fie si personalitatea proiectata, adica ceea ce crede un
individ ca gandesc altii despre el.
Riscurile unei stime de sine scazute sunt multiple:
 probleme emotionale: anxietate, depresie, iritabilitate

 probleme de comportament: agresivitate; scaderea performantelor etc.
Iata cateva recomandari pentru a incuraja o stima de sine pozitiva a copilului:

 Frustrarea este o motivatie puternica pentru copil in timpul invatarii. Nu va precipitati sa-i sariti in
ajutor atunci cand intalneste un obstacol si se supara. Lasati-l sa se descurce singur. In felul acesta
va invata ca reusita ii apartine.
 Nu interveniti prea devreme – pentru a-i arata cum sa faca, pentru a-l incuraja sa mai incerce
sau pentru a-l lauda – i-ati reduce succesul la jumatate.
 Fiti atenti sa nu coplesiti copilul cu sarcini care ii depasesc competentele si nivelul actual de
dezvoltare. Daca o sarcina este cu mult prea dificila, puteti interveni pentru a o segmenta in pasi
mai mici, realizabili, pentru a lasa copilul sa incerce, sa esueze si in final sa reuseasca. Va puteti da
seama ca un copil este depasit de problema atunci cand mimica si postura corporala exprima
ezitare, iritare, infrangere, inertie.
 Nu presati copilul sa exceleze intr-un domeniu la o varsta foarte frageda. El ar putea face asta,
insa performantele sale ar putea fi motivate de dorinta de a face pe plac altora si nu de propria sa
curiozitate. El nu va dobandi sentimentul competentei personale.
 Fiti atenti la criticile excesive. Copilul isi insuseste lucrurile pe care noi i le spunem si va dezvolta
credinta de a fi bun sau rau in functie de aprecierea noastra. Imaginea de sine are calitatea de a se
proiecta in viitor. Un copil cu o proasta imagine de sine va fi impiedicat sa-si proiecteze cu
indrazneala sperantele.
 Fiti atenti si la laude. Ele intaresc copilului constiinta propriilor succese. Insa prea multe laude
pot deveni o forma de presiune si nu de incurajare.
Citeste mai mult pe: http://experti.acasa.ro/familie-relatii-303/imaginea-de-sine-si-stima-de-sine-a-copilului-

177548.html?
%20&%20RELATII&nwl=7768#ixzz3JiYr2qeF
Adolescentul plictisit, retras si visator

Echilibrul emotional
Propus de: Catalina Hetel 06 Noiembrie 2014
Varsta: 15 - 18 ani.
Propune articol

“Nu stiu ce sa fac” sunt parca cuvintele care caracterizeaza viata de zi cu zi a adolescentului.
Schimbarile corpului, sexualitatea ce trebuie inteleasa si continuta, ineditul si noul lumii si al sinelui,
noile posibilitati fizice si intelectuale, modificarile felului in care este privit de catre anturaj, noua
persoana care apare, toate acestea contribuie la structurarea si transformarea eului adolescentului pe
bazele copilariei.
Adolescentul nu mai e un copil si totusi uneori copilul e prezent si viu. Adolescentul nu e nici om mare si
totusi, cerintele fata de el sunt uneori ca de la un om mare. A pierdut eul de copil si inca nu are un eu
definit de om mare. Nu se mai recunoaste in oglinda, de cele mai multe ori nici nu ii place ce vede. Aceasta
pierdere de sine contribuie la instalarea unei stari asemanatoare cu starea de depresie.
Adolescentul si felul in care il vad ceilalti
Adolescentul este foarte interesat de opiniile celorlalti legate de el, chiar daca se preface ca nu da
importanta si ca nu aude. Verbalizarile despre el, despre calitatile si capacitatile lui sau dimpotriva
despre lipsa calitatilor si a capacitatilor lui, se vor infige in sufletul sau si isi va aminti de ele mult timp,
ca despre niste evenimente importante. Multi adulti inca isi amintesc cand au fost facuti “prosti” sau
“urati” chiar daca acestea au aparut in situatii neinsemnate sau s-au dovedit a fi neadevarate.
Distructive sunt mai ales afirmatiile si caracterizarile parintilor. Acestia se dovedesc a fi agasati de
toanele si de schimbarile adolescentului, de lipsa lui de implicare si de scop. Parintii se tem adesea ca
adolescentul “nu va face nimic in viata” sau ca “nu va fi bun de nimic” tocmai datorita acestei stari de
confuzie care il domina. Aceste afirmatii nu fac insa altceva decat sa adanceasca starile de confuzie.

Propune articol

Retragerea si reveria la adolescenti
Retragerea se inrudeste cu plictiseala. Este vorba despre o stare de detasare de fiinte si de lucruri cu rol
protector. Copilul deschis spre exterior pana atunci, va incepe sa isi restranga activitatile exterioare si
sociale. Intrerupe sportul sau alte activitati de care s-a simtit atras, nu se mai intalneste cu prietenii, nu
isi face prieteni noi, nu are initiative, spre disperarea anturajului format din adulti. Pare ca e permanent
indiferent.
La unii adolescenti, activitatile exterioare raman, dar pare ca nu mai exista nici un fel de implicare
emotionala, adolescentul pare rece si superficial. Aceasta izolare este o modalitate de aparare fata de
lumea exterioara perceputa ca amenintatoare si invaziva. Aceasta retragere este o forma sanatoasa de
hibernare, atata timp cat nu se prelungeste un timp indelungat.
Reveria este o alta modalitate de evadare mentala posibila in adolescenta. Adolescentul devine visator,
va transforma in mintea lui lumea asa cum ar fi potrivita pentru el, realizandu-si in imaginar dorintele.
E un cinema pe care adolescentul si-l contruieste pentru a evada dintr-o realitate pe care o respinge si
care poate il sperie. Totul este posibil, cenzura functioneaza destul de putin. In aceste vise pot aparea si
amintiri dragi pe care adolescentul vrea sa le pastreze.
Sunt si modalitati de a intelege detasat relatia cu celalalt si de a invata pas cu pas sa construiasca
relatii, gandindu-se la ele si experimentandu-le in mediul sigur al imaginarului. O imaginatie bogata
este un mijloc bun de aparare impotriva intamplarilor neplacute si o rezerva pretioasa de
creativitate. Lectura este sursa cea mai buna de imbogatire a acestei vieti imaginare si de gasire a
resurselor de a visa.
Propune articol

Ce inseamna plictiseala la adolescenti
Plictiseala este un simptom frecvent in perioada adolescentei si se manifesta printr-o stare de intertie,
oboseala, lipsa de interes, realitati care ii sperie pe parinti. Acestia accepta cu greu ideea ca aceste stari
sunt trecatoare si se tem ca vor deveni permanente, transformandu-sein trasaturi de caracter.
Persoanele, orele de scoala, cartile, filmele sau spectacolele ii plictisesc, viata insasi li se poate parea
plictisitoare, agasanta si contrarianta, la fel ca emotiile adolescentului care pare de multe ori agasat,
suparat, furios sau trist, indreptandu-si aceste furii in special asupra parintilor.
Plictiseala are si o ratiune de a fi, aceea de a permite constientizarea trecerii timpului. Numeri orele care
trec, timpul pare o eternitate, viata pare infinita. Adolescentul nu reuseste astfel sa se imagineze pe
sine inviitor decat cu greu si pentru a le face pe plac adultilor care ii cer sa le spuna, de exemplu, ce
meserie va avea. A te plictisi este o modalitate inconstienta de a controla trecerea timpului, pentru ca a
te plictisi inseamna de fapt “sa omori timpul”.
Plictiseala si depresia par a fi ingemanate, dar totusi, in cazul adolescentei, plictiseala este un mijloc de
a lupta impotriva fricii de pierdere si de moarte, stabilind o stare de suspendare, de nemiscare.
Plictiseala impiedica invazia gandurilor si a constientizarilor dureroase.
Ce efecte nebanuite au televizorul si
calculatorul asupra copiilor
Televizorul si calculatorul sunt atacate neincentat de catre specialisti pentru efectele

dezastruoase pe care le au asupra dezvoltarii copiilor. Desi pot deveni instrumente
exceptionale de educatie pentru copii, de cele mai multe ori se transforma intr-o reala
sursa de pericole. Obezitatea si sedentarismul nu sunt singurele riscuri la care sunt
supusi copiii. Iata ce alte efecte negative au acestea:
Afecteaza somnul si odihna pe timpul noptii
In urma unui studiu recent efectuat de cercetatorii americani de la Scoala de Sanatate Publica a
Universitatii Harvard si publicat in revista "Pediatrics", dedicat efectelor pe care televizorul sau
calculatorul il au asupra copiilor, s-a descoperit ca expunerea excesiva la televizor sau internet
afecteaza atat cantitatea, cat si calitatea somnului. Copiii tind sa-si sacrifice noptile in favoarea utilizarii
gadgeturilor si sunt mai predispusi sa aiba cosmaruri si intreruperi frecvente de somn.
Predispun la depresie
Copiii care isi folosesc orele sau timpul liber butonand calculatorul sau televizorul sunt mai predispusi
sa pice in capcana depresiei, anunta rezultatele unui studiu din 2011, publicate in US National Library
of Medicine National Institutes of Health. Efectul este firesc, din moment ce dependenta de gadgeturi
izoleaza social copilul, il transforma intr-un introvertit, il indeparteaza de familie si il tine departe de
somn, predispunandu-l la starea de tristete, iritabilitate si apatie care caracterizeaza depresia.
Cresc nivelul de agresivitate si violenta

Orele petrecute in fata televizorului si calculatorului expun copilul la o sumedenie de acte de violenta,
care ii influenteaza gandirea si modul de rezolvare a problemelor. Pe masura ce creste, nu ezita sa
puna in practica ceea ce vede la televizor, potrivit rezultatelor unui studiu publicat in revista Pediatrics,
in 2009, despre influenta violentei din media asupra copiilor.
Exista si alte influente nocive nebanuite ale gadgeturilor asupra dezvoltarii si sanatatii copiilor,
demonstrate, de-a lungul timpului, de numeroase studii:
 vocabular sarac si cultura generala precara;

 predispozitie la boli de inima si diabet;
 predispozitie catre comportamente sexuale riscante si sarcini neplanuite;
 impulsivitate si predispozitie la accidente frecvente;
 scadere a atentiei si concentrarii si a performantelor scolare etc.
Predispun la tulburari alimentare
In urma unui studiu intreprins in 2006 (Benjie Achtenberg Macalaster College, SUA) cu privire la
perceptia pe care adolescentii o au asupra imaginii de sine si asupra modului in care mass media
influenteaza gandirea tinerilor, cercetatorii au descoperit ca expunerea excesiva la calculator si
televizor afecteaza imaginea de sine a celor mici si influenteaza aparitia tulburarilor alimentare, in
special in randul fetelor.
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/ce-efecte-nebanuite-au-televizorului-si-

calculatorului-asupra-copiilor-196304.html?
%20&%20RELATII&nwl=7768#ixzz3Iy4j6iZJ
Emotii pozitive si negative ale copilului

12 Noiembrie 2014
Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Propune stire
Emotiile sunt acele stari sufletesti care influenteaza pe de o parte atitudinea pe

care o adoptam fata de ceilalti, dar si deciziile pe care le luam in diferite situatii.
Cum se nasc emotiile? De cand apar emotiile? Raspunsul la aceste intrebari le
gasim in urma studiilor realizate de catre psihologi pe mai multe esantioane de
subiecti, cu varste diferite, pe baza unor observatii si teste realizate de-a lungul
unei perioade de timp. Emotiile sunt cele care dau culoare vietii noastre in
ansamblul sau. O lume fara emotii ar fi fada si fara sens, iar relatiile interumane
la nivelul unui micro sau macro grup social ar fi lipsite de vitalitate si adesea de
frumos.
Unele persoane afirma ca emotiile sunt esentiale, reprezinta o componenta importanta a vietii noastre;
altii considera ca emotiile sunt cele care le bulverseaza viata, le tulbura judecata si complica relatiile
interpersonale. Unii ar prefera sa simta permanent unele emotii, in timp ce altii detesta sa reactioneze
conform unor emotii de moment sau persistente si ar prefera sa se poata debarasa de emotii. Acest
lucru, insa, este imposibil! Emotiile sunt manifestari subiective ale fiintei umane si ele demonstreaza
rolul important jucat de relatiile interumane in dezvoltarea creierului fiecarui individ. Exista oare emotii
pozitive si emotii negative? Emotiile pozitive sunt cele resimtite de fiecare persoana atunci cand sunt
insotite de o stare de bine, de confort psihic. Emotiile negative, insa, sunt cele care insotesc starea de
stres, de disconfort, iar cresterea lor ne mentine intr-un cerc vicios, asemeni ”bulgarelui de zapada”
care, pe masura ce se rostogoleste, devine din ce in ce mai mare si mai greu de oprit. Chiar daca
emotiile negative apar, avem posibilitatea de a le contracara, de a face fata astfel incat sa nu
reactionam impulsiv, sa nu avem diferite atitudini fata de ceilalti pentru care, ulterior regretam.
Controlul emotiilor este posibil doar daca incercam sa le cunoastem, sa ne cunoastem pe noi insine,
daca incercam mereu sa avem o gandire si atitudine pozitiva in relatiile interumane si fata de noi insine.
Nu in ultimul rand, gestionarea emotiilor este posibila inca din copilarie, cu ajutorul exemplelor
personale, al educatiei, care incet duce la autoeducatie.
Pe baza studiilor facute, emotiile se impart in emotii primare, care fac parte din bagajul genetic al
fiecarui individ: frica, mania, uimirea, tristetea, veselia, bucuria, dezgustul si atractia; si emotii
secundare, numite emotii sociale, care se deprind prin interactiunea cu ceilalti semeni. Oamenii au cea
mai diversificata si nuantata gama de emotii.
Emotiile la copil apar din momentul in care acesta este suficient de constient de sine, asta insemnand
undeva pe la 6-8 luni. El este capabil sa inteleaga ca este un individ separat de mama sa si incearca
emotii pozitive fata de aceasta ori de cate ori ii recunoaste glasul si chipul. Emotiile sociale complexe,
cum sunt rusinea si culpabilitatea, apar la copil abia in jurul varstei de 18-24 luni. El atunci este
suficient de constient ca unele gesturi genereaza unele situatii. Emotiile sociale complexe la care am
facut referire mai sus, rezulta in urma unei experiente de viata castigata deja de copil. Manifestarea
corporala a emotiilor sociale se invata de catre copil de la o varsta frageda, prin observare si imitare a
parintilor.
In categoria emotiilor pozitive se situeaza pe loc fruntas dragostea si atasamentul. Resimtirea acestor
emotii aduce o stare de bine, de confort, de securitate oricarei persoane, indiferent de varsta acesteia.
Dragostea este o emotie sociala a carei resursa este programata genetic pentru fiecare individ, dar
care, pentru a se manifesta, trebuie sa indeplineasca o serie de conditii. La inceput bebelusul simte o
mare atractie pentru expresia chipului uman, care reprezinta bazele capacitatii sale de a iubi. Intre
mama si bebelus se instaleaza o relatie de incredere si atasament pe baza careia bebelusul isi formeaza
o imagine asupra mamei. Aceste imagini genereaza o autonomie afectiva, o atractie, o preocupare
pentru identificarea chipului mamei asociat ulterior cu timbrul vocii, cu recunoasterea tactila a bratelor
mamei. Asa se explica de ce uneori,bebelusul plange in momentul in care simte alte brate, identifica alt
chip decat cel al mamei cu care deja s-a familiarizat sau resimte disconfort, adesea manifestat prin
planset cand aude o voce stridenta sau diferita de cea a mamei. Intelegem astfel ca in acele momente
copilul este capabil sa interiorizeze unele trairi, care devin ulterior emotii. Sentimentul de dragoste si
atasament se contureaza in timp dobandind alte dimensiuni in perspectiva relationarii individului cu
ceilalti semeni, iar acest sentiment ajunge la maturitatea deplina, in jurul varstei de 16-18 ani. Copiii
care nu au reusit sa interiorizeze chipul mamei sau al altei persoane cu care a relationat destul de mult
timp in conditii de securitate, prezinta adesea tulburari afective care le ingreuneaza socializarea si
interactiunea cu semenii. Posesivitatea, gelozia maladiva, insecuritatea, solitudinea sunt suferinte care
apar la adult si sunt induse inca din copilarie, fiind generate de aceasta imposibilitate de a se manifesta
inca din primele luni de viata.
Rusinea si culpabilitatea sunt alte doua sentimente sociale pe care individul le traieste, la inceput
inconstient, din primul an de viata, asa cum am precizat mai sus, dar se mentin pe intreaga perioada a
vietii. Rusinea creeaza acel sentiment de disconfort fizic si psihic si este o reactie fiziologica la stres; o
stare de hiperactivitate fiziologica manifestata prin aparitia transpiratiei, roseata a fetei sau paloare (in
functie de fiecare individ), intensificarea ritmului cardiac. Copilul la varsta de un an a dobandit o
oarecare autonomie si este tentat sa si-o manifeste in cele mai variate moduri cu scopul de a atrage
atentia si de a fi admirat. El nu reuseste sa-si adecveze comportamentul la contextul social si adesea
simte dorinta de exaltare. Acesta este motivul pentru care adesea este capabil de numeroase
nastrusnicii: catarare in locuri periculoase, joaca in preajma animalelor, activitati ferite de ochii
parintilor (scris pe pereti, joaca la cordoanele electrice, distrugerea unor obiecte casante etc.). Rusinea
este cea care il tempereaza. La aceasta varsta este important sa fie certat, dar sa i se si explice
pericolele la care se expune. Asocierea pericolului cu rusinea va reprezenta in mintea sa o situatie pe
care o va evita, pentru scurt timp, fireste, dar care trebuie sa fie reamintita de catre parinti fie in cazul
recidivei, fie prin exemple reale sau inventate tocmai pentru a imprima in mintea sa notiunea de rusine
si pericol. Adesea, rusinea este resimtita profund de catre copil, iar acesta se poate manifesta prin
accese de furie. Cu tact, parintii pot ignora manifestarile copilului mic, sau pot sa-i distraga atentia
implicandu-l in alte activitati: ii arata ceva interesant, se mira ei insisi de un fenomen minor pentru a
determina copilul sa le acorde atentie, etc. La copil alaturi de rusine apare sentimentul culpabilitatii in
jurul varstei de 3-4 ani, cand in mod constient genereaza situatii indezirabile, desi stie ca este “rusine
sa faca asta”, sau este constient de consecintele faptelor sale (necajeste pisica, sparge un obiect
casant, etc).
La adulti, rusinea intervine in mod constient in toate situatiile din relatiile interumane si apare atunci
cand stim ca facem ceva rau in mod voit: mintim, laudam fara un fundament, ne insusim obiecte care
nu ne apartin, sustinem un punct de vedere care implica interese ascunse, etc. La adult, rusinea este
asociata de fiecare data cu sentimentul propriei neputinte, al incompetentei sau ambitiilor nefondate. In
plan mental, rusinea la adult apare atunci cand exista o diferenta majora intre ceea ce suntem si ceea
ce ne dorim sa fim, in care imaginea de sine este deformata total comparativ cu realitatea. De cele mai
multe ori, rusinea, ca emotie la adult, declanseaza mecanisme de aparare prin care individul in plan
mental isi acorda circumstante atenuante in privinta faptei pentru a-si justifica in plan mental
comportamentul sau atitudinea.
Culpabilitatea este acea emotie care apare in cazul in care exista maturitatea afectiva si aptitudini de a
stabili relatii interpersonale sanatoase sau este efectul unui episod de viata traumatizant la care a
participat individul sau pe care l-a generat. Culpabilitatea la adulti este insotita adesea de anxietate,
autocondamnare si cand apare in conditii exagerate duce la autoagresivitate sau automutilare. Intalnim
situatii in care o persoana se autodenunta pentru o fapta reprobabila pe care a savarsit-o sau recurge la
sinucidere. Acest ultim exemplu se intalneste in cazul in care culpabilitatea declanseaza secvente de
depresie, culpabilitate exagerata in care individul este capabil de gesturi nefiresti.
Am incercat in aceste cateva randuri sa aduc in atentia Dvs. cateva aspecte esentiale care ne
guverneaza viata din primele luni de viata pana la adanci batraneti. De cele mai multe ori emotiile le
traim fara a le constientiza explicit; emotiile trebuie cunoscute si educate; emotiile daca sunt bine
gestionate ne ofera sansa de a trai in mod armonios cu noi insine si cu ceilalti. Recunoasterea unor
semne evidente ale unor emotii ne ajuta sa ne cunoastem copiii si sa le intelegem reactiile. Ca parinti,
este bine sa va observatii copiii in diverse ipostaze tocmai pentru a-i putea intelege si pentru a
reactiona adecvat situatiilor.
Copiii controlati excesiv de parinti au dificultati in a deveni

independenti
Independenta
Relatii de prietenie
10 Noiembrie 2014
Propune stire
Pentru adolescenti poate fi dificil sa dezvolte relatii de prietenie si in acelasi timp sa isi pastreze
independenta, deoarece trebuie sa faca fata presiunii grupului. Felul in care adolescentii rezolva acest
conflict depinde si de nivelul de control pe care l-au exercitat parintii asupra lor.
Adolescentii care la 13 ani au fost controlati de catre parinti aveau probleme in stabilirea relatiilor de
prietenie si romantice, atat in adolescenta, cat si la maturitate.
Aceste descoperiri au fost realizate in cadrul unui studiu publicat de Societatea de Cercetare din
domeniul Dezvoltarii Copilului, publicat in octombrie, anul curent.
Parintii care folosesc un nivel ridicat de control asupra adolescentilor, ii fac sa se simta vinovati, sunt
afectuosi doar atunci cand adolescentii ii asculta sau incearca sa ii manipuleze isi predispun copiii la
anxietate si depresie, la maturitate.
La studiu au participat 184 adolescenti, care, la varstele de 13 si 18 ani, au declarat nivelul de control
pe care il exercitau parintii asupra lor. De exemplu, unii parinti isi controleaza psihologic copii
spunand „Daca ai tine la mine cu adevarat, nu ai face lucruri care ma ingrijoreaza.” sau comportandu-se mai putin
afectuos cu adolescentii atunci cand acestia aveau pareri diferite. Studiul a masurat autonomia
adolescentilor (cat de usor isi exprima argumentele, raman ei insisi si manifesta incredere in sine) si
capacitatea de a-si exprima afectiunea si de a se apropia de prieteni si de partenerii de cuplu.
„Aceste tactici pun mare presiune asupra initiativei de a lua decizii ale copiilor. Fara sansa de a exersa
luarea deciziilor in mod independent, adolescentii nu vor reusi sa stabileasca singuri raporturi sociale
corecte si sanatoase”, sustin cercetatorii studiului. „Parintii se tem deseori de consecintele negative pe
care le poate avea grupul social asupra vietii adolescentilor. Studiul nostru demonstreaza ca a submina
abilitatea copiilor de a-si satisface propriile dorinte si a lua decizii personale influenteaza in mod negativ
modul in care adolescentii devin independenti, cum isi aleg prietenii si partenerii romantici”, mai adauga
cercetatorii.
Studiul de fata scoate in evidenta importanta incurajarii unei relatii sanatoase intre parinti si
adolescenti. Prieteniile si relatiile lor romantice trebuie intelese de catre adulti in primul rand ca
oportunitati de invatare si formare a relatiilor sociale benefice
Cum il ajuti pe copil sa nu devina anxios?
 Ia in serios temerile copilului. Chiar daca este a zecea oara cand vine la tine in camera sa iti spuna ca
e un monstru sub pat sau chiar daca e “mare acum si nu ar trebui sa ii fie frica de intuneric”, ia-l in
brate, asculta-i temerile si ajuta-l sa gaseasca o solutie. Poti apela la imaginatie pentru a izgoni
monstrii sau fantomele, la povesti terapeutice sau la solutii practice (o lampa cu lumina difuza).
 Pune in balanta riscurile la care se poate supune copilul si ce poate castiga din situatia respectiva. De cate ori
copilul propune ceva ce te sperie pe tine, incearca sa iti dai seama daca exista chiar potentiale pericole
sau daca doar propria teama te face sa ii refuzi copilului experienta.
 Cand te surprinzi gandind ca “Nu vreau sa pateasca ce am patit eu”, aminteste-ti ca sunteti doua persoane diferite.
Afla mai intai ce isi doreste copilul tau, ce ii place sa faca, ce il motiveaza si ajuta-l sa isi atinga
scopurile care il fac fericit.
 Nu incerca sa il aperi de teama. Unii parinti aleg sa il apere pe copil de diverse situatii tocmai pentru
ca cel mic sa nu se sperie de ele. Singura modalitate prin care copilul nu va dezvolta o teama exagerata
este de a-l lasa sa traiasca situatia respectiva si sa descopere ca ii poate face fata.
 Pregateste-l pentru situatii noi. Explica-i ce se va intampla la medic, la gradinita sau in orice alta
imprejurare noua pentru el.
 Lasa-l sa vada cum faci tu fata temerilor. Nu este nevoie sa te prefaci neinfricat in fata copilului tau.
Dimpotriva, va avea mai mult de castigat daca va observa care sunt strategiile tale pentru a face fata
lucrurilor care te sperie si daca ii povestesti si tu despre ele. Frica este o emotie normala si poate fi
depasita daca o acceptam si invatam modalitati de a-i face fata.
Asadar, copilul poate invata sa se teama mai mult decat e nevoie atunci cand ii ignori fricile, dar si
atunci cand tu insuti le incurajezi. Ca de obicei, echilibrul este secretul, iar rolul tau este sa il inveti pe
copil sa identifice situatiile cu adevarat periculoase si situatiile in care teama nu il ajuta.
Umbrela gandirii pozitive: cum il apara pe copil de “vreme rea”

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Propune articol
Cand ne lovim de situatii dificile sau cand lucrurile nu merg asa cum ne dorim, ne putem simti coplesiti.
Copiii ajung sa se simta astfel si mai repede, pentru ca ei inca nu stiu cum sa faca fata acestor situatii.
Asadar, daca esti parinte, cum il ajuti pe copil sa faca fata situatiilor dificile care apar? Pornesti de la o
analogie, ai o discutie de la suflet la suflet si la final, ca sa retineti concluziile, decupezi, scrii si lipesti
impreuna cu cel mic:).
Daca esti cadru didactic si vrei sa insufli optimism in randul elevilor tai, iti recomandam realizarea
activitatii in clasa. Se face foarte usor, iar copiii vor fi incantati.
De ce ai nevoie
 Carton colorat
 Carioci
 Lipici
 Coala A3 sau A4
Cum se realizeaza
1. Spune-i copilului ca atunci cand intampinam dificultati, ne putem simti fara aparare, ca atunci cand ne prinde ploaia
fara umbrela. Intreaba-l care sunt situatiile in care se simte astfel. E posibil sa stii si tu deja cand ii este
dificil copilului: cand ia o nota mica, atunci cand nu intelege o lectie sau cand se cearta cu un prieten.
2. Discuta apoi despre gandurile care ii vin minte in momentele respective. De obicei, gandim irational
si pesimist atunci cand ne lovim de un obstacol: “Nu stiu sa fac asta!”, “Nu o sa reusesc niciodata!” etc.
Explica-i apoi copilului ca felul in care gandim influenteaza felul in care ne simtim si felul in care vom
actiona. Asadar, daca reusim sa reformulam aceste ganduri, este posibil sa ne descurcam mai bine in
momentele de “vreme rea”.
3. Scrieti pe carton colorat exemplele care va vin in minte de astfel de ganduri pesimiste. Apoi
reformulati-le si scrieti-le si pe cele pozitive sau optimiste pe carton. Decupati-le pe toate.
Iata cateva exemple de ganduri reformulate:
In loc de... poti spune:
Sunt genial! Sunt pe drumul cel bun.

Nu pot sa il fac mai bine de atat. Oricand pot imbunatati ceva, asa ca o sa mai incerc.
E asa inteligent! Eu nu voi fi niciodata atat de O sa imi dau seama cum reuseste sa se descurce atat de bine si voi
inteligent. incerca si eu.
E o prostie materia asta! Inca nu am descoperit ceva care sa imi placa la materia asta.
E inutil ce invat! Inca nu am aflat de ce sunt utile aceste informatii, dar voi afla.
Nu am chef sa merg la antrenament/sa exersez Vreau sa obtin un rezultat bun si voi reusi doar daca depun efort in
azi. fiecare zi.
4. Desenati apoi o umbrela si decupati-o. Puteti adauga si picaturi de ploaie.
5. Lipeste umbrela in partea stanga, sus a foii A3.
6. Asaza apoi in coloana fasiile de carton pe care ai scris gandurile pesimiste si deseneaza sau lipeste
picaturile de ploaie decupate. Atunci cand suntem pesimisti, tristi, furiosi, nu putem gasi solutii pentru
probleme, de aceea suntem lipsiti de aparare in fata lor.
7. Sub umbrela asaza fasiile de carton cu gandurile pozitive. Explica-i faptul ca gandirea pozitiva sau
optimismul rational ne protejeaza de stres, dar ne si ajuta sa gasim solutii si sa continuam sa fim
perseverenti.
Lipeste foaia undeva la vedere, pentru a va aminti cu totii ca in momentele dificile, puteti alege sa
ganditi pozitiv.
Recomandari pentru cadrele didactice

 Activitatea se poate realiza in clasa, fie scriind si desenand pe tabla, fie, daca doresti sa pastrezi
rezultatele, pe hartie si carton.
 Poti cere fiecarui copil sa scrie un astfel de gand negativ pe o fasie de hartie, sa le aduni pe
toate si sa incercati sa le reformulati impreuna, pe masura ce le lipiti sub umbrela.
 Poti propune activitatea pornind de la un incident real din clasa: un elev care refuza sa incerce
sa faca ceva, un copil care nu si-a facut tema etc.
Triumful asupra fricii. Cum cresti un copil curajos

Independenta
Propus de: SuntParinte.ro 31 Octombrie 2014
Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Propune articol
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/antidigerati/3172410936
Oricat am incerca sa ii protejam pe copii de situatiile dificile, adevarul este ca vor avea nevoie de curaj
in fiecare zi: la gradinita si la scoala, la locul de joaca atunci cand nu cunosc pe nimeni sau atunci cand
trebuie sa ia o decizie morala. Crescand un copil curajos, crestem un copil fericit, pentru ca "secretul
fericirii este libertatea, iar secretul libertatii este curajul" (Tucidide).
Iata cum poti sa cresti un copil curajos:

 Fii un model. Permite copilului sa fie martor al momentelor tale de curaj. Acest lucru inseamna sa
iesi din zona ta de confort si sa te „arunci” in situatiile care iti provoaca frica. De exemplu, ti-e frica de
inaltime? Urca impreuna cu copilul tau pe un munte sau intr-un turn inalt. Numai prin provocari iti poti
invinge temerile si in acelasi timp ii oferi un bun exemplu de curaj, copilului tau.
 Vorbeste copilului despre lucrurile care ne impiedica sa fim curajosi. Mai ales in situatiile sociale, este
foarte greu sa dam dovada de initiativa si curaj. Numeroase experimente arata cum conformismul ii
poate face pe oameni sa adopte idei cu care nu sunt in mod obisnuit de acord .
 Arata-i copilului ca te astepti ca el sa fie curajos. Acest lucru nu inseamna sa te arati dezamagit atunci
cand ii este frica intr-o situatie, ci sa il asiguri ca ai incredere in el ca va putea sa depaseasca teama.
Iar atunci cand va face o alegere mai putin curajoasa, discuta cu el despre motivele sale si despre cum
ar putea sa procedeze altfel data viitoare
 Provoaca si incurajeaza. In mod normal, dorim sa ne protejam copiii de lucrurile care le pot produce
teama, tristete, stres, furie etc. Cu toate acestea, progresul nu este posibil fara depasirea unor
momente sau situatii dificile. In loc sa il feresti pe copil de toate situatiile care l-ar putea speria, este de
preferat sa il inveti sa faca fata fricii si sa ii oferi ocazii sa incerce lucruri noi. Incurajeaza-l sa vorbeasca
in fata clasei, chiar daca ii este teama, sa incerce un sport care i se pare prea dificil, sa fie liderul unui
grup de lucru etc.
 Ofera exemple de oameni celebri si obisnuiti care au dat dovada de curaj. Mereu ne gandim ca eroii din viata
de zi cu zi sunt politistii, pompierii sau soldatii. Acestia pot fi exemple de curaj despre care sa ii vorbesti
copilului, insa poti face, din cand in cand, o activitate simpla in care sa ii vorbesti copilului de cate un
om celebru care a ramas in amintirea tuturor prin actele sale de curaj. Iata si cateva exemple: Ioana
d`Arc, Nelson Mandela etc.
 Arata-i copilului cai prin care poate atinge curajul. Copiii se lovesc deseori de „dileme”sociale. In orice
grup, vor exista mereu unii copii mai activi, in timp ce altii sunt mai pasivi. Un act de curaj poate
insemna sa comunice cu acei copii retrasi, in ciuda lipsei lor de popularitate. Asadar, invata-ti copilul ce
inseamna discriminarea, stereotipurile si care sunt modalitatile prin care acestea pot fi evitate.
 Construieste increderea in propriile forte. Invata-ti copilul cum anume sa isi controleze propriile
ganduri, emotii si comportamente, cum sa ia cele mai bune decizii si cum sa se cunoasca pe sine.
Poster motivational pentru copii: “Succesul este suma eforturilor mici,

repetate zi de zi”
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Propune articol
Fie ca esti parinte, fie ca esti cadru didactic, iti doresti sa il motivezi pe copil sa invete si sa nu renunte
atunci cand intampina dificultati.
Poate nu rezolva intreaga problema complexa a motivatiei pentru invatare (de care se leaga mai multe
atitudini si calitati precum curiozitatea, optimismul,perseverenta, increderea in sine), dar uneori cateva cuvinte
bine alese il pot ajuta pe copil intr-un moment dificil.
Asadar, iti propunem ca la inceputul anului sa pui pe hartie un citat (sau mai multe) care sa il
incurajeze pe copilul tau sau pe elevii tai atunci cand invatarea devine mai dificila.
Iata ce am scris noi:)
Am pregatit pentru tine cateva citate care ne plac, dar poti folosi orice alt citat consideri potrivit. La
varste mai mari, copiii probabil au deja un citat care le place in mod special:).
 „E prea greu” se traduce ca: „E ceva cu care nu sunt obisnuit”.

 „Succesul este suma eforturilor mici, repetate zi de zi.”
 „Suntem ceea ce facem in mod repetat. Excelenta, asadar, nu este un act, ci un obicei. ” (Aristotel)
 „E greu sa invingi o persoana care nu renunta niciodata.”
 „Esecul nu inseamna sa cazi, ci sa refuzi sa te ridici.”
 „Munca grea a facut sa fie simplu. Acesta este secretul meu. De aceea castig. ” (Nadia Comaneci)
 „Problema cu oportunitatile este ca apar mereu deghizate in munca grea.”/ „Oportunitatile de crestere apar mereu
deghizate in munca grea.”
 „Cand te gandesti sa renunti, aminteste-ti de ce ai inceput.”
 „Perseverenta inseamna munca grea pe care o faci dupa ce te-ai saturat de munca grea pe care ai facut-o deja.”
De ce ai nevoie:
 creioane colorate
 coli A3
 ziare si reviste
 foarfeca
 lipici
Cum se procedeaza
Alege citatul pe care vrei sa il pui pe posterul motivational.
Scrie citatul pe o foaie A3 cu creionul grafic.
Coloreaza literele cuvintelor in functie de preferinta.
Optional: daca mai ai loc, poti decora posterul cu imagini decupate din reviste sau ziare.
Agata posterul intr-un loc unde copilul il poate vedea cu usurinta: in camera lui, langa birou sau in sala
de clasa, langa tabla, de exemplu.
Recomandari pentru cadrele didactice

Daca realizezi aceasta activitate in sala de clasa, poti lasa fiecare copil sa isi aleaga un citat preferat si
sa pastreze propriul poster acasa sau sa il agate in clasa, daca exista suficient spatiu.
Daca nu ai spatiu in clasa pentru toate posterele motivationale, le puteti afisa prin rotatie:).
Cum pun capat certurilor cu adolescentul?

Propune articol
Multi parinti se confrunta cu o problema asemanatoare celei

descrise astfel: „Fiica mea de 17 ani a ajuns la concluzia ca este
suficient de mare incat poate sa decida singura ora la care sa se
intoarca din oras, noaptea. Imi spune ca e un adult deja si
trebuie sa o las sa se obisnuiasca sa fie independenta. Pur si
simplu, nu stiu ce s-a intamplat. Familia mea, care pana nu
demult era una fericita, a devenit un ring de box verbal. Din
pacate, nu mi-au placut niciodata confruntarile si am ales sa ii
dau libertatea de care are nevoie.” ”
De ce apar certurile intre parinti si adolescenti

Majoritatea parintilor de adolescenti trec printr-o faza initiala de
soc, in care se intreaba „Unde a disparut copilul meu si de ce a
fost inlocuit de acest adolescent furios?!” sau „sensibil, iritabil,
instabil emotional”.
Motivul pentru care apar conflicte intre parinti si copii este ca

adolescenta este perioada in care creierul inca se dezvolta.
Adolescentii nu interpreteaza emotiile celor din jur la fel ca
adultii, in mod rational. Centrul emotiilor este activat intens
atunci cand adolescentul tau interpreteaza tonul vocii tale ca
ridicat, de exemplu, cand pentru tine este, de fapt, doar calm si ferm. Adolescentul va reactiona intens
emotional datorita acestei interpretari, iar de aici pana la strigate si o usa trantita in urma lui, nu mai
sunt multi pasi.
In plus, multi adolescenti nu dorm suficient de mult sau de bine, asa ca oricum vor fi iritabili.
Cum faci fata certurilor cu adolescentii

Avem o veste proasta si una buna. Vestea proasta este ca nu exista un raspuns simplu pentru tine:).
Vestea buna este ca a opri certurile cu adolescentul depinde doar de tine.
1. Cel mai simplu mod in care poti pune capat certurilor este... sa nu te mai certi. Doar pentru ca adolescentul tau
arunca cu vorbe, nu inseamna ca si tu trebuie sa faci la fel. A ramane calm va fi de mai mare ajutor
fiindca vei transmite starea ta, iar copilul va invata ca poate avea incredere in tine, chiar daca nu e de
acord de fiecare data cu ceea ce gandesti. Poti sa aplici o regula de felul: cu cat adolescentul tau tipa
mai tare, cu atat tu vorbesti mai incet. Cu cat adolescentul tau devine mai furios, cu atat tu devii mai
bland si intelegator. Cu cat adolescentul tau devine mai rautacios, cu atat mai binevoitor devii tu.
Aceasta dinamica nu inseamna sa devii mai umil sau mai speriat in fata copilului tau, ci sa iti pastrezi
calmul.
Daca simti ca nu iti poti pastra calmul, ia o pauza, iesi din incapere si reia discutia cand sunteti linistiti amandoi.
2. Intelege cum functioneaza mintea copilului. Tine cont de faptul ca viata copilului se transforma din toate
punctele de vedere: apar conflicte sociale, presiune din partea scolii, nevoia de independenta, drame
romantice etc. Odata ce reusesti sa te pui si in locul copilului, sa-ti dai seama ca el incearca sa isi
mentina echilibrul pe placile tectonice ale acestei perioade, vei avea mai multa rabdare si empatie fata
de el.
3. Incearca sa iti dai seama care este abordarea ta in cazul conflictelor verbale. Le alimentezi enervandu-te si tu si
raspunzand agresiv? Le eviti cu orice pret si cedezi in fata celuilalt? Sau reusesti sa iti pastrezi calmul?
Modalitatea in care reactionezi in cazul conflictelor este invatata, asa ca daca iti doresti sa imbunatatesti
felul in care comunici, o poti face.
4. Stabileste reguli. E bine sa discuti cu copilul tau despre ce se va intampla si cum anume se va modifica
relatia voastra, in timp. "E important sa ii explici copilului ca vor exista momente in care nu va fi de
acord cu ceea ce spui, va simti furie si se va simti neindreptatiti. Incercand sa ascunzi furia, aceasta se
va transforma in resentimente, nemultumiri si razbunari. Ne dorim sa ne incurajam copiii sa
experimenteze conflictul si sa invete sa treaca peste el, recomanda autoarea cartiiParentingul este un sport
de contact: 8 modalitati de a sta conectat cu copilul tau, tot restul vietii”, Joanne Stern.
Alte recomandari:
Discuta despre fiecare problema in parte, pe rand, fara a aduce in discutie intamplari trecute sau greseli
repetate ale copilului.
Evita comparatiile precum: „Fratele tau niciodata nu mi-a facut probleme”, „Vecinii se inteleg de minune
cu fiul lor, nu cum ne intelegem noi” etc.
Oricare ar fi motivele pentru care va certati, este bine sa tii minte ca tu ai controlul asupra propriilor
tale emotii si cuvinte. Furia copilului tau nu inseamna ca o cearta este pe cale sa inceapa, iar tu nu ai
cum sa o opresti. Tu cum faci fata conflictelor cu adolescentul?
Managementul furiei pentru parinti

Propus de: SuntParinte.ro 17 August 2011
Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Propune articol
”Sunt parintele lui si trebuie sa ma asculte!”

”Il invat eu minte!”
”Om fac din el, sa vezi numai ce o sa ma asculte!”
”Acum ori niciodata il pun la punct. Ma tine el minte pentru asta!”
Iti suna cunoscute replicile de mai sus? Probabil ai rostit cel putin una
dintre ele sau ai auzit macar un parinte vorbind astfel. Ceea ce ele
ascund sunt emotii negative: furia, nerabdarea, lipsa de toleranta la frustrare, dorinta de a pune la
punct, de a manifesta controlul, de a modela pe cei din jur.
De ce apare furia in relatia parinte- copil?

Furia este una dintre emotiile cele mai frecvent intalnite in randul parintilor deoarece:
 lipsa de timp provoaca fisuri in relatia de comunicare cu copilul, iar deseori mesajul care se
doreste transmis este gresit inteles
 stresul si programul de zi cu zi de la serviciu reduc energia si rabdarea parintilor pentru a-i
asculta, a-i observa pe copii si a le raspunde asa cum au nevoie acestia
 parintii au asteptari prea mari de la copii. In cazul in care tu iti doresti sa ai un copil cu 10 pe linie,
un copil care sa nu cauzeze probleme sau neintelegeri in cadrul scolii sau in grupul de prieteni, iar
copilul prin comportamentele sale iti demonstreaza exact contrariul, sansele ca furia ta sa apara sunt
extreme de mari.
 critica exagerata din partea parintilor poate transmite copiilor mesajul ca nu sunt buni la nimic. In
acest caz este foarte probabil ca cei mici sa manifeste o serie de comportamente de revolta, ceea ce va
amplifica atat furia parintilor, cat si a copiilor.
Ce poti sa faci ca parinte pentru a controla furia?
1. Priveste furia ca pe o emotie acceptabila. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa incerci “sa nu te enervezi”, ci sa
incerci sa traiesti aceasta emotie si sa o exprimi intr-o maniera care nu ii raneste pe cei din jur.
2. Incearca sa descoperi semnele prin care se manifesta furia: inrosirea obrajilor, senzatie de uscare

gurii, tremur la nivelul membrelor, incoerenta in limbaj, dificultate de a mai gasi cuvintele etc. Atunci
cand simti ca ti se intampla toate acestea intr-o discutie cu copilul sau cu partenerul tau de viata, este
semnul ca trebuie sa iei o pauza de la discutie.
3. Este bine sa iei decizia de a lua o pauza cand furia abia incepe sa se instaleze; mai tarziu s-ar putea sa
iti fie mult mai greu sa iesi din situatie, pierzand controlul rational asupra a ceea ce spui si faci.
4. O data ce ai anuntat ca o sa iei o pauza, iesi din camera in care a avut loc discutia, cauta un loc
linistit in care sa fii singur(a) si in care poti face o activitate care sa te calmeze. Pentru unii oameni, a
merge la o plimbare afara sau a face curatenie in camera functioneaza ca modalitati de consumare a
energiei fizice care insoteste furia. Cand simti ca te-ai linistit, intoarce-te si reia discutia. Sansele de a
izbucni un nou conflict sunt minime, daca ti-ai luat tot timpul de care ai avut nevoie pentru a te linisti.
5. Invata sa gandesti si sa te pozitionezi din cand in cand in afara situatiei.Aminteste-ti de metafora

trenului. Altfel privesti situatia atunci cand te afli in tren si intr-o cu totul alta maniera atunci cand te afli
in elicopter si privesti trenul de la departare. Este vorba de nevoia de a te detasa de situatie, pentru a o
privi in mod corect. In mijlocul discutiei cu copilul sau cu partenerul de viata, opreste-te si imagineaza-
ti ca observi discutia din exterior. Cum se poarta copilul tau: este suparat, speriat, dezamagit sau
furios? Dar tu?
6. Acorda-ti timp pentru a afla care sunt aspectele propriei persoane de care nu esti multumit(a). Dificultatea de
a controla furia reprezinta de multe ori un semn al frustrarii interioare legate de propria persoana, nu
neaparat de cea din fata ta. “Dar copilul m-a enervat!” ai putea raspunde. De fapt, copilul doar a
realizat un comportament. Reactia emotionala, de furie sau enervare iti apartine in totalitate. Ca
dovada, gandeste-te la faptul ca nu toti oamenii se enerveaza din aceleasi motive si ca alte persoane
poate ar fi reactionat altfel daca s-ar fi confruntat cu acelasi tip de comportament al copilului cu care te
confrunti si tu. Daca accepti sa iti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii, vei reusi sa castigi un
minim control asupra lor si vei face primul pas catre a descoperi ce te nemultumeste cu adevarat.
7. Fa-ti un obicei din a te concentra asupra solutiilor. Copilul tau lipseste frecvent de la scoala si ia note
mici? A tipa la el si a-l pedepsi sunt strategii care nu dau rezultate? Reactiile de furie nu exprima decat
faptul ca inca nu ai gasit solutia la aceasta problema si ca trebuie sa cauti altceva. Multi parinti cu
probleme in gestionarea furiei raman blocati in aceeasi reactie care nu rezolva situatia: copilul face ceva
gresit, parintele se enerveaza. Daca iti folosesti energia pentru a gasi o solutie (ex.consiliere,
comunicarea cu profesorii, imbunatatirea relatiei cu copilul), conflictele se vor diminua in timp si vei
evita ca furia sa preia controlul asupra comportamentului tau. Poti sa iti formezi acest “obicei de
gandire” pornind de la lucrurile marunte.
8. Cauta sprijin in partenerul de viata ori la rudele cele mai apropiate care iti pot fi de ajutor in
identificarea de solutii si in oferirea unui sfat bun.
Vrei sa afli daca tu esti un parinte furios? Raspunde la intrebarile de mai jos, cat de sincer se poate:
 Te simti frustrat destul de des din cauza copilului tau?

 Crezi ca fiul sau fiica ta, uneori face totul intentionat, doar pentru a te enerva si a te deranja?
 Ti se intampla sa tipi, sa spargi sau sa ridici vocea atunci cand copilul tau face ceva ce nu ar
trebui?
 Iti impingi, lovesti sau pisti copilul daca te enervezi?
 Folosesti amenintarile pentru a te face ascultat ori pentru a instaura pacea in familia ta?
 Copilului tau ii e frica de tine?
Daca ai raspuns cu ”da” la majoritatea intrebarilor, este posibil sa ai tendinta de a lasa furia sa te
domine atunci cand esti in situatii pe care le consideri inacceptabile.
Care sunt situatiile in care te enervezi in relatia cu copilul tau?
Zece lucruri care ii indeparteaza pe adolescenti de parintii lor

Propus de: SuntParinte.ro 07 Mai 2012
Propune articol
Sursa foto: Flickr.com
Adolescenta este acea perioada din viata copilului de care parintele se teme cel mai tare. Si pe buna
dreptate! Schimbarile prin care copilul tau trece sunt majore. Atat pentru el, cat si pentru tine. Copilul
tau creste si isi dezvolta personalitatea in ritm alert, iar tu trebuie sa tii pasul cu el, fara a-ti pierde
autoritatea si fara a fi perceput ca un inamic.
Cel mai indicat este sa adopti o atitudine care sa il faca pe copilul tau sa vada in tine un prieten. Unui
prieten ii va fi mai usor sa ii dezvaluie gandurile, trairile, intentiile. Cu toate acestea este mai usor de
spus, decat de facut. Noi ne-am gandit sa iti prezentam o lista cu cele mai frecvente 10 modalitati prin
care parintii reusesc sa ii indeparteze pe adolescenti.
Nu ii asculta
Fie reactioneaza prea repede la ce le spune adolescentul, oferind solutii sau aplicand pedepse, fie nu le
permit acestora sa isi exprime dorintele sau asteptarile, punand in practica principiul “Faci cum spun
eu!”. In fiecare dintre aceste cazuri, adolescentii se pot simti respinsi si pot ajunge la concluzia ca nu
are rost sa incerce sa mai comunice cu parintii lor.
Se concentreaza doar asupra greselilor adolescentilor

Le acorda atentie atunci cand gresesc, le reamintesc greselile din trecut cand au o discutie in
contradictoriu in prezent si nu apreciaza alegerile corecte sau eforturile depuse de adolescent pentru a
indrepta o greseala. Asemenea atitudini ii pot descuraja, infuria sau intrista pe adolescenti, facandu-i sa
renunte sa mai incerce sa isi imbunatateasca rezultatele scolare sau sa ii ajute pe parinti in casa, de
exemplu.
Au asteptari prea mari de la ei

Multi parinti sunt de acord, cel putin in teorie, ca adolescentii fac greseli, insa in acelasi timp, de fapt,
se asteapta ca adolescentul lor sa se comporte perfect. Il incurajeaza pe copil sa comunice cu ei si sa
vina la ei oricand are nevoie de ajutor. Atunci cand adolescentul intra in bucluc si intr-adevar cere
ajutorul parintilor, acestia reactioneaza exagerat, intrand in panica sau infuriindu-se pentru ca
asteptarile le-au fost inselate. Adolescentii invata astfel ca, desi nimeni nu e perfect, nu pot primi
intelegere si sprijin din partea parintilor atunci cand gresesc.
Ofera sfaturi si solutii atunci cand adolescentii nu au nevoie de ele

Uneori, copiii si adolescentii simt doar nevoia sa fie ascultati sau aprobati atunci cand trec printr-o
situatie dificila. A oferi sfaturi atunci cand adolescentul nu le cere poate transmite acestuia ca nu crezi
ca poate rezolva singur situatia, ca incerci sa il convingi sa actioneze cum vrei tu sau ca vrei sa arati ca
tu stii mai bine despre ce e vorba decat el insusi, direct implicat in situatie. Asadar, atunci cand vorbesti
cu copilul tau, intreaba-l daca are nevoie de sfaturi. Daca spune nu, incearca sa nu i le oferi. Stim, e
dificil. Dar e in interesul lui.
Considera ca adolescentul nu are nevoie de ei

Fie este vorba de “Acum e mare, nu mai are nevoie de noi, trebuie sa se descurce singur.”, fie de “Mi-a
aratat clar ca vrea sa fie lasat in pace, ca nu are nevoie de sfaturile sau de ajutorul meu.” Este adevarat
ca in unele situatii, in care adolescentul considera ca se poate descurca singur, este bine sa ii dai voie
sa procedeze astfel. Insa acest lucru nu inseamna ca nu mai are nevoie deloc de tine, niciodata.
Folosesc sarcasmul in comunicare cu adolescentul

Uneori, din dorinta de a incheia o discutie in contradictoriu mai repede, pentru ca au ramas fara
argumente sau pentru ca insusi adolescentul a fost sarcastic, parintii pot folosi sarcasmul si ironia
pentru a-si exprima parerea. Pentru a intelege de ce acest lucru ii indeparteaza pe adolescenti, este
nevoie doar sa iti amintesti cum te-ai simtit ultima oara cand cineva a fost sarcastic fata de tine si daca
ai dorit sa mai vorbesti cu acea persoana apoi.
Minimizeaza problemele cu care se confrunta acestia

De multe ori, pentru a-i incuraja, parintii folosesc replici precum “Lasa, o sa iti treaca, ai sa vezi.” sau
“Nu merita sa plangi din cauza asta”. Desi intentiile sunt bune, mesajul care ajunge la adoelscent poate
fi acesta “Ce simti tu nu conteaza, pentru ca de fapt nici nu ar trebui sa te simti astfel.” Inainte de
orice, copiii, adolescentii si adultii au nevoie sa le fie acceptate emotiile, oricat de “deplasate” pot parea.
Pentru adolescenti mai ales, “micile” probleme pot cauza suferinta adevarata, asa ca este bine sa nu
incerci sa le minimizezi.
Critica stilul adolescentilor

Machiajul, coafura, hainele si accesoriile alese de adolescenti ii pot infuria pe multi dintre parinti. Cand
alegi sa critici infatisarea copilului tau, intreaba-te insa daca intr-adevar merita sa declansezi un conflict
pe aceasta tema. Exista si alte probleme mai dificile cu care te-ai putea confrunta, iar stilul
adolescentului tau cu siguranta se va “cuminti” in timp.
Nu acorda importanta vietii sociale a copilului

Multi parinti considera ca scoala este singurul lucru care ar trebui sa conteze pentru copil. Adolescentii
invata insa o multime de lucruri si din relatiile de prietenie. De asemenea, relatiile sociale sunt o parte
importanta a vietii adolescentului tau, asa ca a-i cere ca scoala sa fie singurul lucru caruia sa ii acorde
timp si atentie este nerezonabil si va duce doar la conflicte. Este recomandabil sa ii ceri copilului sa
pastreze un echilibru intre ele, nu sa renunte la prietenii sai.
Sunt cicalitori
Multi parinti de adolescenti simt ca trebuie sa le repete adolescentilor anumite sfaturi, sa le
reaminteasca de mai multe ori anumite riscuri sau sa le tina predici lungi despre diferite subiecte. Mai
ales parintii care se ingrijoreaza prea mult simt nevoia sa insiste, sa se asigure ca adolescentii au
inteles sau au realizat o anumita sarcina si pot ajunge sa ii indeparteze pe acestia.
Acestea sunt cele mai frecvente atitudini prin care parintii ii indeparteaza pe adolescenti. O data
constientizate, ele pot fi corectate si se poate lucra constructiv in directia comunicarii cu copilul aflat in
aceata etapa de viata. Suntem siguri ca poti gasi energie suficienta de a rezona cu adolescentul din
casa. In fond, tu ai facut din el copilul minunat de pana acum . Ce alte atitudini si comportamente crezi ca ii
indeparteaza pe adolescenti de parintii lor?

Cum comunica parintii cu un adolescent introvertit

Propus de: SuntParinte.ro 30 Martie 2012
Propune articol
Multi parinti au probleme de comunicare cu adolescentii, deoarece in

aceasta perioada copiii incep sa aiba secrete, sa refuze sa spuna “tot”
parintilor si sa evite anumite subiecte. Atunci cand, pe langa
caracteristicile varstei, adolescentul are si o fire “inchisa”, comunicarea
poate deveni aproape o misiune imposibila pentru parinte.
Temperamentul introvertit la adolescenti

Copiii introvertiti sunt usor de identificat de la cele mai mici varste.
Preferinta de a petrece timpul singuri, evitarea grupurilor de copii, un numar redus de prieteni si
preocupari solitare (lectura, de exemplu) sunt cateva dintre caracteristicile unei persoane cu
temperament introvertit.
In perioada adolescentei, temperamentul introvertit poate crea cele mai multe probleme copilului,
pentru ca la aceasta varsta devine importanta integrarea in mediul social. Iata cateva dintre aspectele
dificile cu care adolescentul introvertit se poate confrunta:
- nu simte ca apartine unui anumit grup de prieteni sau unui anumit mediu social si poate fi descurajat
sau deprimat din acest motiv
- poate fi privit de catre adolescentii din jur ca “ciudat”, “timid” sau “retras”, lucru care ii creeaza
dificultati in interactiunea cu ei si care il poate determina sa creada el insusi ca este “altfel” decat cei
din jur
- nu gaseste timpul necesar pentru preocuparile sale, intr-un mediu care incurajeaza extravertitii
- incurajarile parintilor sau ale celor din jur de a interactiona mai mult cu cei din jur, de a fi mai
“sociabili” pot fi resimtite ca presiuni
- poate aparea oboseala cronica daca adolescentului introvertit i se cere sa se implice in prea multe
activitati care presupun interactiunea cu alti oamenii.
Cum comunici cu adolescentul introvertit

1. Nu insista atunci cand copilul tau nu pare dispus sa comunice. Cei mai multi parinti se simt sfidati sau respinsi
atunci cand copilul lor refuza sa le raspunda la intrebari sau sa le ofere raspunsuri complete.
Insistentele insa il indeparteaza si mai mult pe copilul introvertit, asa ca o alternativa este sa ii spui ca
atunci cand va dori, poate sa vina el la tine pentru a sta de vorba.
2. Alege momentul potrivit pentru a comunica cu adolescentul introvertit.Evita sa incepi o discutie imediat dupa ce
se intoarce de la scoala deoarece mai mult ca sigur este obosit si simte nevoia sa stea putin singur si in
liniste. Multi adolescenti introvertiti prefera sa realizeze activitati solitare atunci cand vin acasa de la
scoala (sa citeasca, sa picteze/deseneze, sa asculte muzica sau sa scrie).
3. Nu ii reprosa ca nu doreste sa vorbeasca cu tine. Adolescentii in general au nevoie sa simta ca pot alege ce

spun si ce nu spun parintilor. Adolescentii introvertiti, cu atat mai mult vor simti nevoia sa pastreze
pentru ei anumite aspecte, mai ales pe cele pe care le considera neimportante. De aceea, este posibil
sa primesti raspunsuri mai scurte decat ti-ai dori.
4. Evita discutiile lungi. Pentru ca atunci cand comunica, adolescentul introvertit consuma energie, este
bine sa nu prelungesti conversatiile daca observi ca devine neatent sau mai putin comunicativ. Lasa-i
copilului ocazia sa incheie discutia si asigura-l ca esti dispus sa o reluati ori de cate ori simte nevoia.
5. Vorbeste-i despre subiectele care il intereseaza. Un adolescent introvertit poate sa taca o ora intreaga daca se
afla printre oameni care nu discuta lucruri care il intereseaza sau care i se par importante. Ofera-i
ocazia sa isi spuna parerea despre ceva la care se pricepe sau care il pasioneaza si poti fi surprins de
cat de dispus va fi sa comunice cu tine.
6. Ai rabdare. Multe persoane introvertite comunica mai greu in discutiile fata in fata, pot simti nevoia sa
isi caute cuvintele si sa se gandeasca inainte de a raspunde. Nu interpreta acest lucru ca pe o lipsa de
interes fata de discutie.
Cum interactionezi cu adolescentul introvertit

• Comporta-te normal cu copilul tau si accepta ca exista diferente intre copii, intre modul lor de a gandi si
de a se comporta.
• Evita sa tratezi subiectul introversiunii ca pe o problema sau ceva ce trebuie neaparat schimbat/ modificat.
• Nu il forta sa se integreze in grupuri de adolescenti. Grupurile sociale deseori consuma enorm energia
introvertitilor si astfel, in loc sa se bucure de avantajul de a trai intr-un grup, ei se vor simti mai
degraba epuizati. Ii poti recomanda grupuri cu aceleasi interese ca si el, pentru ca este posibil sa
intalneasca mai multi adolescenti introvertiti, cu care se va intelege mai usor.
• Ajuta-l sa-si exprime emotiile si gandurile intr-o maniera artistica: multor adolescenti le place de exemplu sa
asculte muzica, dar de ce nu ar compune chiar ei versurile? Altora le place sa picteze, sa creeze jocuri
pe calculator ori sa faca tot felul de obiecte din lemn. Incurajeaza astfel de initiative fiindca ele pot fi de
mare folos.
„Mami, in seara aceasta ma intorc tarziu acasa!” Tehnici de

negociere cu un adolescent
Negocierea
Propus de: SuntParinte.ro 01 August 2011
Propune articol
Comunicarea cu adolescentul poate deveni destul de dificila, deoarece

dorintele sale par sau sunt intr-adevar nepotrivite, exagerate sau
daunatoare. Cum negociezi cu adolescentul tau astfel incat sa obtineti
amandoi ce va doriti si sa pastrati comunicarea deschisa?
Situatii frecvente in care parintii negociaza cu

adolescentii
Iti prezentam in continuare cateva situatii concrete care pot aparea in relatia cu copilul
tau. Noi te ajutam prezentandu-ti mai multe tehnici de negociere si exemplificand
modul in care acestea se pot aplica. Nu pretindem ca solutiile propuse in randurile de mai jos reprezinta o „reteta a
succesului”. Felul in care aceste situatii pot fi rezolvate depinde mult de relatia parinte copil, de contextul in care apar si de
tehnica de negociere pe care parintele o foloseste.
1. Vrea sa mearga in weekend la munte cu colegii

Cum reactionezi?
”Da, accept sa mergi, dar as dori sa imi raspunzi de fiecare data cand te sun la telefon, in caz contrar
nu va mai exista o data viitoare”. Este mult mai recomandata aceasta tehnica, numita „Da, dar...” decat
un refuz brusc, fiindca acesta din urma poate starni nemultumirea adolescentului si poate declansa un
conflict.
2. Ai nevoie de ajutor la curatenia generala si adolescentul tau nu pare dispus sa te

sprijine
Cum reactionezi?
Pentru inceput ai putea sa-i ceri copilului tau sa te ajute la curatenia din
camera lui. Dupa ce ti-a oferit ajutorul, poti sa plusezi si sa-i ceri
implicarea si in curatenia pentru restul incaperilor. Secretul este ca, dupa
ce a acceptat prima data, sa te arati extrem de multumit si
recunoscator.
Tehnica poarta numele Ben Franklin, dupa inventatorul paratrasnetului,
cunoscut si ca un foarte bun negociator. A incheiat alianta franco-americana in anul 1778 cu unul dintre
adversarii sai, initial printr-o simpla cerere: o carte extrem de valoroasa si rara pe care a imprumutat-o
pentru a o citi cateva zile. La returnare, multumindu-i intr-o forma respectuoasa, a prezentat si
cerintele aliantei, iar acestea au fost acceptate.
3. Nu vrea sa ia partea la cina oficiala cu rudele

Cum reactionezi?
Poti sa-i spui: ”Vei veni si vei saluta doar invitatii si te vei intoarce in camera ta sa-ti faci o parte din
temele pe care le ai. Daca nu iti faci din teme, in acest weekend nu mai iesi din casa.” Aceasta tactica,
in care impui cateva conditii destul de serioase, poarta numele de „Tactica ostaticului”.
4. Iti cere prea multi bani de buzunar

Cum reactionezi?
Copilul tau poate sa-ti faca o cerere foarte mare stiind ca va fi refuzat
(imposibil sa-i dai o suma asa mare de bani de buzunar), dupa care sa-ti
prezinte o alta oferta mai scazuta care reprezinta de fapt suma de
bani pe care el si-ar fi dorit-o inca de la inceput. Este vorba de tehnica „a
cere mai mult decat vrei sa primesti”. Poti aplica aceasta tehnica in sens invers: atunci cand tu propui o suma
de bani de buzunar, sa incepi cu o suma mai mica, pe care copilul o va respinge. Apoi puteti negocia
pana ajungeti la suma pe care esti intr-adevar dispus sa o oferi.
5. Adolescentul vrea imbracaminte, incaltaminte sau gadget-uri destul de scumpe, doar de la o anumita firma
Cum reactionezi?
Poti aborda cererile exagerate ale copilului tau cerandu-i cat mai multe argumente pentru care ar
trebuie sa ii cumperi respectivele lucruri. Ideea de baza este de a insista cu cererea de motive si
solicitarea de argumente, pana cand copilul se va simti epuizat si isi va da seama ca nu are resurse
suficiente pentru a te convinge, renuntand in final la idee. Aceasta tehnica este aplicata de copiii insisi,
care reusesc sa isi exaspereze parintii si sa ii faca sa cedeze insistentelor. De aceea, iti recomandam
aceasta tehnica atunci cand ai timp la dispozitie si cu conditia sa te inarmezi cu multa, multa rabdare!
Nu fara motiv, tehnica se numeste „tactica obosirii adversarului”.
Daca ti se pare ca nu ai suficienta energie pentru o discutie lunga cu copilul tau pe aceasta tema, poti
aplica o alta strategie. Ofera ca exemplu alt copil care, pentru a obtine un anumit lucru, a depus un
efort. Propune-i copilului tau sa procedati la fel, eventual sa stranga o parte din suma necesara pentru
achizitia pe care si-o doreste atat de mult. Vei aplica in acest fel „tehnica exemplului” si il vei invata pe
copil ce inseamna sa economiseasca bani, o lectie valoaroasa de educatie financiara.
6. Ora la care adolescentul se intoarce din oras
Cum reactionezi?
La fel ca si in situatia anterioara, ii poti propune o ora de intoarcere
despre care si tu crezi ca ar fi prea devreme. Copilul tau va cere sa ii
permiti sa stea in oras mai mult, iar tu ii vei oferi ca termen limita ora la
care iti doresti de fapt sa vina acasa. Este vorba, asa cum am mai spus,
tot de tehnica „a cere mai mult decat vrei sa primesti”.
De asemenea, atunci cand negociezi ora de intoarcere acasa, ii poti
permite adolescentului tau sa stea mai mult in oras, cu o anumita
conditie (sa te anunte daca intarzie, sa te ajuta ziua urmatoare la curatenie etc). In acest caz, este
vorba de aplicarea tehnicii „Da, dar...”
Important de retinut
 In orice situatie de negociere, trebuie sa pornesti de la intelegerea nevoilor copilului tau si de la

motivul care sta la baza cererii lui.
 Cea mai buna tehnica de „negociere” este aceea de a-i explica copilului punctul tau de vedere
sau motivele pentru care este bine sa realizeze o anumita actiune.
 Exista mai multe tehnici de negociere care se pot aplica in viata de zi cu zi in relatia cu copilul
tau.
 Pentru o anumita situatie cu care te confrunti este posibil sa poti aplica mai multe tehnici de
negociere.
 O anumita tehnica de negociere nu functioneaza la fel pentru toti copiii.
 Fii creativ si aplica si metode de negociere pe care nu le folosesti in mod curent.
 Cand negociezi, evita sa apelezi la sentimentele copilului pentru tine sau la iubirea ta fata de el,
precum: „Daca ma iubesti, o sa faci cum iti spun eu” sau „Stiu ca esti un baiat cuminte si te iubesc. De
aceea, vei face cum iti spun eu.” Astfel de tehnici intra in categoria „santajului emotional” si au efecte
nedorite asupra echilibrului emotional al copilului.
Banii pe intelesul copiilor

Cum recunosti un preadolescent care gestioneaza eficient banii?

 reuseste sa gestioneze banii de buzunar.
 nu face frecvent cumparaturi “spontane”, ci planuieste felul in care va cheltui banii.
 face diferenta intre un obiect pe care si-l doreste si un obiect de care are nevoie cu adevarat.
 isi ia un timp de gandire inainte de a decide daca va cumpara sau nu un anumit obiect.
 de obicei, nu se lasa influentat de prietenii sai in ceea ce priveste cumpararea de haine sau gadget-uri diverse,
doar pentru a avea ce au si ceilalti.
Cum il inveti pe preadolescent despre managementul banilor?
 Ofera-i o suma de bani la inceput sau la sfarsit de saptamana pentru cheltuielile pe care le are la scoala pentru
masa. Treptat, poti mari perioada pentru care ii oferi banii de buzunar- va avea ocazia sa invete sa planifice cheltuielile
si sa observe cat de repede pot fi cheltuiti banii daca nu ii gestioneaza atent.
 Ajuta-l sa inteleaga ca este mai bine sa amane cumpararea unui obiect daca nu are suficienti bani decat sa
ceara imprumut.
 Invata-l ce inseamna un buget si cum sa tina evidenta cheltuielilor si banilor economisiti.
 Vorbeste-i despre influenta reclamelor asupra deciziilor noastre de a cheltui banii si despre
motivele pentru care este important sa fim consumatori responsabili.
 La sedintele de familie in care stabiliti bugetul, aratati-i cum impartiti banii pe categorii:
mancare, transport, rechizite, haine.
 Ofera-i exemple personale despre felul in care poti renunta la ceva ce iti doresti, insa nu iti este indispensabil,
in favoarea unui lucru de care ai absoluta nevoie.
Legatura dintre timpul petrecut la monitor si problemele de atentie

ADHD
La calculator
Televizorul
Varsta: 2 - 6 ani.
Propune articol
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/carbonnyc/3502409281/
Cresterea numarului de copii care sufera de tulburari de atentie a dus la un efort considerabil de a
descoperi cauzele acestor probleme. Desi inca nu s-a ajuns la un consens cu privire la cauza care
determina ADHD-ul, se pare ca exista o legatura intre timpul petrecut in fata televizorului si riscul de
aparitie a tulburarilor de atentie la copii.
Conform unui studiu publicat in 2004, copiii cu varsta intre 1-3 ani care se uita la televizor vor avea
probleme de atentie dupa varsta de 7 ani. Fiecare ora in plus petrecuta in fata televizorului creste riscul
aparitiei tulburarilor de atentie cu 10%.
Conform autorilor studiului, creierul se dezvolta foarte repede in primii ani de viata, iar schimbarea
brusca a canalelor, a imaginilor de la TV, precum si trecerea de la un episod la altul afecteaza
producerea conexiunilor dintre neuroni.
In plus, expunerea indelungata la TV inseamna pentru copii nu doar deficite atentionale, ci si obezitate,
comportamente alimentare inadecvate si violenta.
Daca acestea sunt problemele in primii ani de viata la copii, in ceea ce ii priveste pe adolescenti, a
petrece mai mult de 3 ore pe zi in fata calculatorului inseamna un risc crescut pentru problemele de
somn din perioada de adult.
Ce sugereaza specialistii?
Pentru prescolari si scolari

 Copiii cu varsta sub 2 ani nu ar trebui sa se uite la televizor deloc.
 Redu timpul petrecut in fata televizorului de catre copilul tau.
 Nu lasa televizorul aprins toata ziua, doar ca sursa de zgomot de fundaldeoarece acesta afecteaza
dezvoltarea limbajului copiilor.
 Evita vizionare programelor la TV inainte de somn.
 In dormitorul copiilor nu ar trebui sa existe televizor.
 Atunci cand copilul se uita la TV, fii alaturi de el pentru a-i explica anumite scene/imagini pe care
nu le intelege.
 Daca programul la care va uitati implica si violenta, discuta cu copilul pentru a vedea cum
intelege din punct de vedere emotional scenele.
Pentru preadolescenti si adolescenti
 Incurajeaza miscarea in fata televizorului (chiar daca urmareste o emisiune sau un film, poate sa
ridice greutati, sa faca genoflexiuni sau orice alte exercitii). Astfel, este mai putin probabil ca
adolescentul tau va suferi din cauza consecintelor unui stil de viata sedentar si nici nu va ramane
“hipnotizat” in fata televizorului ore intregi, find energizat de activitatea fizica.
 Evitati schimbarea continua a canalelor fiindca asta inseamna ca veti pierde cateva ore fara sa
va uitati la ceva anume. Cautati programul TV si aprindeti televizorul doar atunci cand incep emisiunile
sau filmele pe care vreti sa le urmariti.
 In cazul vizionarii de reclame, discuta cu copilul tau despre modul in care se incearca
manipularea prin imagine a privitorului si incercarea de a-l transforma in consumator fidel.
 In plus, daca copilul tau iti spune ca poate invata in timp ce se uita si la televizor pentru ca face
“multitasking”, specialistii sustin ca asa ceva nu exista. Din cauza noii tehnologii, copiii devin mai
degraba instrumente ale schimbarii sarcinilor, ceea ce in engleza se numeste “task-switching”. Ei tind
sa schimbe sarcinile intre ele in loc sa le duca la bun sfarsit, rand pe rand. Se presupune ca acest
fenomen duce la scaderea perioadei de timp in care copilul isi poate concentra atentia asupra unei
sarcini.
In general, timpul pe care copilul il petrece in fata unui ecran (de televizor, computer etc.) este bine sa
fie limitat. Asigura-te ca petreceti cu totii timp in aer liber, in natura, ca faceti miscare si ca petreceti
timp concentrati asupra unei singure activitati si veti reusi sa evitati problemele de atentie. Copilul tau cat
timp petrece in fata televizorului?
Prea mult timp petrecut in fata calculatorului

La calculator
Propus de: SuntParinte.ro 06 Aprilie 2012
Propune articol
Ce faci atunci cand adolescentul tau petrece mai mult timp decat ar fi
indicat la calculator? Vine de la scoala si se asaza direct in fata
computerului, mananca langa el, cu greu se dezbraca, iar seara daca ar putea, ar lua calculatorul cu el
in pat. Cand devine calculatorul periculos?
Cercetatorii sustin ca un adult poate sta 8 ore in fata calculatoului daca munca sa consta in asta, insa
daca este vorba de un adolescent, timpul petrecut pe scaun nu ar trebui sa depaseasca 4 ore pe zi.
Care sunt efectele statului prea mult in fata calculatorului?

La nivel fizic:
- probleme cardiace (din cauza lipsei de miscare)
- probleme cu respiratia
- senzatii de lesin (din cauza lipsei oxigenarii creierului- cu cat facem mai multa miscare, cu atat
creierul nostru se oxigeneaza mai bine si ne confera o stare fizica si mentala buna)
- supraponderalitate
- probleme la nivelul coloanei (foarte multi tineri ajung la medic din cauza durerilor de spate ori a
modificarii coloanei vertebrale)
- vederea sufera de cele mai multe ori si necesita interventia medicului de specialitate
La nivel psihic:
- atentia este suprasolicitata (unele studii arata ca utilizarea internetului are ca efect scaderea
capacitatii de concentrare a atentiei)
- cercetatorii sustin ca a petrece mai multe ore in fata calculatorului, limiteaza destul de multe functii
cerebrale, iar gandirea este exersata intr-o proportie foarte redusa
- anumite zone din creier se activeaza mult mai frecvent, in timp ce altele devin inactive (nefiind
utilizate)
- scade stima de sine
- devin mai sensibili si mai vulnerabili in fata pericolelor de pe internet
- apare frica de socializare, de expunere publica
- isi fac prezenta diferite forme de anxietate
La nivel social:
- adolescentii devin mai izolati
- scade frecventa interactiunilor sociale si, implicit, numarul ocaziilor in care copilul isi poate exersa
abilitatile sociale
- perceptia intentiilor celor din jur este distorsionata
La nivel comportamental:
- comunica mai mult cu ajutorul tastelor si prin intermediul calculatorului, decat real, cu persoanele
aflate in jur
- ies mai putin din casa
- scade frecventa exercitiilor fizice
- mananca mai mult
Cum pot parintii limita timpul petrecut de adolescenti in fata computerului?

1. Ofera alternative copilului, care sa ii aduca aceleasi beneficii care ii sunt oferite si de catre utilizarea
calculatorului. Propune-i sa isi invite prietenii in oras, sa urmeze diverse cursuri extrascolare care se
pliaza pe interesele lui sau sa petreaca mai mult timp in aer liber, facand miscare.
2. Promoveaza interactiunea sociala. Invita prieteni de-ai adolescentului la tine acasa, gandeste excursii
sau petreceri prin care sa construiesti legaturi sociale stranse.
3. Gandeste un orar zilnic pe care copilul sa il respecte si care sa implice si altceva, in afara de
utilizarea calculatorului. Propune membrilor familiei activitati pe care sa le realizati impreuna, plimbari
sau iesiri in oras, participari la ateliere de creatie sau evenimente culturale (puteti merge impreuna la
teatru, filme sau spectacole seara, de exemplu).
4. Responsabilizeaza-ti copilul atribuindu-i mai multe sarcini casnice.
5. Implica-l in activitati de voluntariat care sa il ajute sa cunoasca lumea din jur si sa o perceapa altfel.
6. Recomanda-i sa practice un sport de echipa sau unul individual tocmai pentru a face mai multa
miscare fizica.
7. Pune la punct impreuna cu cadrul didactic responsabil de clasa copilului un plan prin care copiii sa se
implice in mai multe activitati ce presupun iesirea in natura.
8. Medicii recomanda ca o data la doua ore, cei care stau in fata calculatorului, sa ia o pauza de cel
putin 10 minute pentru a-si relaxa privirea si a evita suprasolicitarea ochilor, asa ca ai grija ca si copilul
tau respecta aceasta regula.
Copilul tau cat timp petrece in fata calculatorului?
Cum sa-l tii pe copil departe de calculator

Copilul la calculator
La calculator
Propus de: Echipa Intuitext 04 Ianuarie 2010
Varsta: 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

Propune articol
Calculatorul este o necesitate pentru orice copil, iar noua generatie se naste avand
un calculator in casa. Totusi apar si probleme datorita utilizarii mult prea frecvente
a acestuia. Vorbim de probleme ce tin de sanatatea fizica, dezvoltarea emotionala
si mai ales de cea sociala. Iti propunemurmatorul exercitiu: cere-i copilului tau, doua
zile la rand, sa renunte la calculator din cand in cand. Sa mai faca si altceva.
Observa reactiie lui.
Daca ai realizat exercitiul propus sau ti-ai adus aminte ca ai incercat metoda asta si “parca i-a intrat pe
o ureche si i-a iesit pe cealalta” ar fi bine sa citesti urmatoarele idei care il pot ajuta pe copilul tau sa se
mai indeparteze de calculator. Inainte de asta, o regula de aur pe care ar fi bine sa o tii minte oricand
vei dori sa schimbi un comportament din stilul de viata al copilului tau: nu incerca niciodata sa schimbi un
comportament fara a-l invata altul. Noul comportament trebuie sa aiba aceeasi semnificatie pentru copil, dar
sa aiba valoare adaptativa, sa-i fie util.
Iata 5 idei pentru a-l tine pe copil departe de monitorul calculatorului:

1. Stabileste cateva indatoriri casnice pe care sa le aiba copilul tau. Asta il va tine mai mult timp ocupat. De
asemenea, munca pe langa casa este un lucru benefic pentru copil, dar si pentru tine. Daca ai explicat
corect si te-ai asigurat ca a inteles exact ce trebuie sa faca, o parte din treburi ar putea sa fie realizate
de el. Nu uita sa proportionezi cerinta cu particularitatile sale de varsta. Un alt aspect de care ar fi bine
sa tii cont este ca un sistem de recompense va fi intotdeauna bine venit. Oricine va realiza o sarcina cu
mai mult drag daca stie ca la final il asteapta ceva. Recompensele la adolescent ar putea sa fie o suma
de bani (daca in fiecare zi te ajuta la cina va primi la finalul saptamanii bani de buzunar) , fie accesul la
film sau intr-un club in weekend.
2. O alta modalitate ar fi sa-i ceri sa te ajute la pregatirea mesei in familie, a cinei sau a pranzului, in functie de programul
amandurora. Acest lucru nu inseamna ca adaugi in programul copilului alte responsabilitati. Poti
transforma totul intr-o joaca. Oricum a invata sa gatesti este foarte important si util in viata. De aceea
e bine ca inca de la varste foarte mici sa-l implici in acest proces. Unii adolescenti ar putea chiar sa
gaseasca o adevarata pasiune in a gati, iar altii s-ar putea sa-si exprime starile emotionale si sa se
elibereze pregatind adevarate festine. Cu siguranta au niste mancaruri preferate astfel ca vor dori sa le
gateasca si vor devora cu mai mare pofta ceea ce au pregatit stiind ca este si efortul lor depus.
3. Implica-l in alte activitati, care sa presupuna miscarea si indepartarea de calculator. Poti sa inventezi o

seara de Monopoly, sah etc. in casa ta sau diverse alte jocuri care sa-i dezvolte si gandirea creativa.
Daca este anotimp cald puteti iesi la un fotbal, tenis, baschet, iar daca vorbim de un anotimp ploios/
racoros ar fi bine sa-i faci un abonament la piscina, jocuri de sala sau chiar cele creative enumerate mai
sus.
4. Propune-i sa-si redecoreze singur camera. Asta inseamna miscare, implicare activa din partea lui, precum si
distragere atentionala de la computer sau televizor. Nu te gandi la dezordine neaparat si nici la un
proces scump de redecorare. Poate fi vorba doar de o simpla rearanjare a obiectelor si pieselor de
mobilier dintr-o parte in alta, dupa bunul plac.
5. O ultima idee, care poate parea putin dificil de pus in practica, ar fi achizitionarea unui animal de interior. Cainii pot
crea mari probleme daca nu le este acordata suficienta atentie, iar daca-ti declari adolescentul ca fiind
responsabil de cresterea animalului atunci va trebui sa faca tot posibilul sa-i fie bine, mai ales daca el
si-a dorit un animal de companie. Apropo: sa nu faci greseala de a aduce un animal in casa daca nu i-ai
cerut copilului parerea. S-ar putea sa ramai tu singurul ingrijitor al animalutului, pentru ca nu va fi
dispus sa isi asume responsabilitatea daca nu a fost intrebat mai intai.
Ti-am oferit o serie de idei care ar putea sa-l ajute pe adolescentul tau sa se indeparteze mai des de
calculator. Tu ce crezi ca ar mai functiona? Ai intampinat dificultati de genul acesta? Asteptam
raspunsurile tale.
Cum organizam timpul

Cum recunosti preadolescentul care isi gestioneaza timpul eficient?

 ajunge la timp la intalnirile cu prietenii.
 isi preda proiectele pentru scoala la timp.
 isi organizeaza timpul realizand liste de lucruri de facut si reuseste sa respecte programul pe care l-a stabilit.
 cand merge la cumparaturi, deseori isi realizeaza de acasa o lista de cumparaturi.
Cum il inveti pe preadolescent despre managementul timpului?
 Ajuta-ti copilul sa isi stabileasca scopuri clare.
 Invata-ti copilul sa prioritizeze sarcinile pe care le are de indeplinit.
 Explica-i ce inseamna un Gantt si cum il poate utiliza: un tabel pe care este notata o axa a timpului, activitatile
pe care le are de rezolvat si ceea ce trebuie sa obtina la finalul fiecareia dintre ele.
 Ofera-i cadou o agenda personalizata in care sa isi noteze lucrurile pe care le are de facut si termenele de
predare a proiectelor.
 Ajuta-l sa devina mai ordonat, pentru a nu pierde timpul cautand lucrurile de care are nevoie pentru un proiect
sau pentru alte activitati.
 Ofera-i exemplul tau personal in ceea ce priveste organizarea timpului: fii punctual, organizat si prioritizeaza-ti
sarcinile.
“Imi fac temele mai tarziu”. Ce faci cand copilul amana temele pentru
acasa
Temele pentru acasa
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Propune articol
* Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/aidanmorgan/4151100524
Copilul tau obisnuieste sa astepte pana in ultimul moment ca sa isi faca temele? Adoarme tarziu fiindca
a tot amanat temele si l-a prins noaptea cu stiloul in mana si cartile deschise pe birou? Acest ritual de
amanare a sarcinilor pe care cineva le are de realizat poarta numele in literatura de specialitate de
“procrastinare”.
Ce trebuie sa stii despre tendinta de a amana:

 Specialistii considera ca are legatura cu reglarea emotiilor: persoana care poate face fata starilor
inconfortabile (frustrare, stres, teama) nu este tentata sa amane sarcinile dificile.
 Amanarea nu este doar o problema a vointei, ci si a cunostintelor si abilitatilor: copilul care nu
este convins ca poate face tema, nu se va simti motivat sa o inceapa.
 Atunci cand devine un obicei, aduce cu sine un nivel ridicat de stres.
 Unii specialisti considera ca stilul autoritar de parenting il face pe copil sa amane mai mult.
 Este un comportament care se invata.
Cum il ajuti pe copil sa nu mai amane temele:
Ajuta-l sa isi formeze obiceiuri de invatare care incurajeaza consecventa.Este important sa stie sa isi organizeze
timpul si spatiul dedicat invatarii, sa planifice temele si proiectele din timp si sa poata cere ajutor atunci
cand are nevoie.
Invata-l sa prioritizeze temele impartindu-le in cateva categorii:

- un nivel ridicat de prioritate: intra temele si proiectele care trebuie predate in ziua urmatoare;
- un nivel mediu de prioritate: teme si proiecte mai mari care trebuie predate la cateva zile distanta si
la care e bine sa lucreze cate putin in fiecare zi;
- un nivel scazut de prioritate: teme si sarcini care se pot rezolva foarte rapid fiindca sunt usoare
(citirea unui text de cateva pagini, alcatuirea de propozitii folosind anumite cuvinte, decuparea de
imagini etc.). Acestea pot fi facute cand a terminat cu toate celelalte sau se pot realiza intercalat, dupa
finalizarea unei teme mai grele.
Recomanda-i sa isi faca timp si pentru relaxare. Dupa 50 – 60 de minute de concentrare, isi permite 10 minute
de relaxare.
Descopera ce dificultati are copilul tau. Un alt lucru important pe care il poti face ca parinte este sa discuti cu
copilul despre dificultatile pe care le intampina cand isi face temele. In spatele asa zisei amanari pot sta
diferite motive:
 dificultati de concentrare,
 probleme de invatare,
 neintelegerea cerintelor cadrului didactic,
 frustrare si sentimente negative fata de profesorul care preda materia la care are de facut
temele,
 planificarea nepotrivita a timpului si a sarcinilor.
Invata-l sa fie constient de propriile emotii si reactii. Mai ales daca este un copil care amana frecvent temele sau
alte sarcini, invata-l sa fie atent la ce se intampla in mintea sa atunci cand decide sa lase pe mai tarziu
o sarcina: i se pare ca e prea grea si se simte speriat, i se pare plictisitoare, total neplacuta si simte
frustrare? Invata-l sa identifice emotia pe care o trezeste sarcina respectiva si recomanda-i ca inainte
sa ia decizia de a se ridica de la birou si sa amane temele, sa respire adanc si sa numere pana la 10.
Cel mai probabil, pana atunci emotiile prin care trece vor pierde din intensitate. Apoi poate incepe sa
scrie macar o parte din tema. Daca simte din nou imboldul de a fugi de tema, poate veni sa discute cu
tine despre acest lucru.
De asemenea, umorul functioneaza la cei mici pentru a-i determina sa inceapa mai repede ceva ce au de
facut. Vorbeste-i despre printesa din poveste care a trebuit sa sarute broasca, iar aceasta din urma s-a
transformat intr-un print deosebit de frumos. “Cu cat saruti mai repede broasca, cu atat mai repede va
aparea printul. Daca printesa ar fi stat mai mult pe ganduri vazand cat de urat e animalul, putine sunt
sansele sa o mai fi sarutat.”. La fel, principiul se poate aplica si in cazul temelor: cu cat sunt facute mai
devreme, cu atat ai invatat mai repede lectiile.
Copilul tau amana frecvent realizarea temelor?
Prea putin timp? Invata-l pe copil sa nu amane

Varsta: 6 - 11 ani.
Propune articol
Traim intr-o perioada in care este mai usor ca oricand sa

incepem proiecte si sa nu le terminam sau sa le amanam
pentru ca apar alte lucruri mai importante, mai interesante, mai distractive etc. Pentru copii, care nu au
inca exercitiul autocontrolului, este cu atat mai usor sa amane temele si sesiunile de invatare.
Motivele cele mai frecvente pentru care copiii amana la nesfarsit temele sunt descrise de Linda Sapadin,
psiholog si autorul cartii “Beat Procrastination and Make the Grade”. Pornind de la aceste motive care tin de
personalitatea copilului, iti oferim mai jos tipologia copilului care amana:
Perfectionistul - orientat pe detalii si mult prea rar satisfacut de munca sa. Pentru ca el crede ca nimic
din ceea ce face nu este suficient de bun, va relua sarcina de mai multe ori, va incerca sa
imbunatateasca un proiect pana in ultimul moment, riscand sa nu il termine la timp.
Recomandari:
 invata-l pe copil ca exista mai multe grade ale calitatii, in afara de “perfect”: excelent, foarte
bun, bun etc.
 invata-l sa priveasca lucrurile in perspectiva realista: multi copii perfectionisti devin anxiosi,
privind proiectul respectiv ca pe “cel mai important din viata mea”.
 invata-l sa puna o limita de timp atunci cand realizeaza un proiect: “Ma voi opri la ora 16.”
Visatorul - orientati pe idee, care ii poate entuziasma foarte mult, pierd din vedere termenul limita sau
detaliile. Deseori esueaza in a-si termina tema fiindca ii lipseste simtul organizarii si o buna gestionare a
timpului.
Recomandari:
 ajuta-l sa isi dea seama care este diferenta dintre timpul estimat si timpul pe care il ocupa
temele sau invatarea cu adevarat.
 de asemenea, recomanda-i sa nu isi iroseasca toata energia planuind cum va face proiectul, ci sa
o canalizeze catre inceperea lui
Ingrijoratul - maximizeaza orice problema sau dificultate si isi minimizeaza propriile abilitati. Sunt
nesiguri si se incarca cu ganduri negative, deseori. Devine astfel clar de ce amana temele.
Recomandare:
 atunci cand copilul spune “Nu stiu sa rezolv problema”, invata-l sa continue cu “dar pot sa cer
ajutor unui coleg/pot sa caut informatii pe internet/pot sa mai citesc o data lectia”. Astfel, va invata ca
pentru fiecare “nu pot”, exista si un “pot”, care il aduce mai aproape de ce isi doreste sa obtina.
“Producatorul de crize”- lucreaza cel mai bine sub presiune, pentru ca este putin motivat, iar apropierea
termenului limita ii ofera imboldul de a incepe munca. Asteapta pana in ultimul moment si prefera sa
faca totul dintr-o data.
Recomandare:
 Fixeaza termene limita anterioare termenului limita “oficial”, astfel incat copilul tau sa termine
proiectele mai devreme si sa poata avea timp sa le revizuiasca. De exemplu, daca trebuie sa realizeze
un portofoliu pana vineri, spune-i ca va trebui sa il termine miercuri, pentru ca nu va avea acces la
calculator/veti fi ocupati cu alte lucruri joi.
Provocatorul- impunerea unui termen limita pentru un proiect sau o tema de care nu este interesat
trezeste in acest copil dorinta de a sfida si de a se opune. Se poate opune activ, provocand certuri si
discutii aprinse sau pasiv agresiv, amanand temele atunci cand ii ceri sa le faca sau spunand senin ca “a
uitat” de ele.
Recomandare:
 evita sa intri in conflict cu el, fortandu-l sa isi faca temele
 ajuta-l sa descopere care sunt consecintele daca nu va realiza temele sau proiectul si vorbeste-i
despre situatii in care este mai profitabil sa faca ce i se cere decat sa nu faca.
“Supra-implicatul”- este dornic sa aiba multe realizari si se implica in prea multe proiecte. Cand incepe sa
le amane, este semnul ca si-a propus prea multe.
Recomandare:
 ajuta-l sa stabileasca prioritati atunci cand planifica prea multe pentru prea putin timp
 asigura-l ca este in regula ca din cand in cand, sa renunte la anumite activitati sau proiecte daca
se simte coplesit de numarul lor
Desigur, in viata reala, un copil se poate manifesta perfectionist fata de un proiect pentru care este foarte
motivat, ca un “producator de crize” atunci cand trebuie sa faca o tema care nu ii place sau i se pare
plictisitoare si ca ingrijorat atunci cand incepe o activitate noua. Asa ca este important sa fii atent la
fiecare situatie in parte, pentru a identifica motivele amanarii si felul in care il poti ajuta pe copil.
O comunicare eficienta cu un adolescent inseamna de 3xL

Propus de: SuntParinte.ro 04 Mai 2010
Propune articol
A fi parintele unui adolescent e poate cea mai solicitanta slujba de pana

acum. Pe langa faptul ca problemele au crescut in timp, te-ai trezit cu cativa
ani buni in spate, considerat demodat de copilul tau, cel caruia ai incercat
sa-i dai totul si pentru care ai facut o groaza de sacrificii. Unde ai gresit? De
ce ati ajuns in situatia in care la prima intersectie, fiecare a luat-o pe o alta
cale?
Numai de data aceasta, iti propunem sa ne inspiram din teoriile americane. Acestea propune trei
ingrediente esentiale ale unei comunicari eficiente: Laughter, Love, Limits, de aici si titlul acestui articol.
Sa le luam pe rand:
LAUGHTER se refera la a rade. Emotiile ne afecteaza viata de zi cu zi. Daca eu ca si parinte ma simt bine si
sunt intr-o dispozitie relaxata, atunci si copilul meu se va simti la fel. Astfel, consolidezi premisa de la
care pornesc toate relatiile de comunicare eficiente: Eu sunt Ok, tu esti Ok. Emotiile pozitive sunt
esentiale pentru a creste intr-un mod armonios si a avea o buna functionare. Ne referim la buna
dispozitie, relxare, umor. Cum le implementezi in viata ta cu adolescentul? Simplu! Foloseste din cand
in cand umorul atunci cand nu stie sa faca ceva sau cand lucrati impreuna pentru a indeplini o sarcina
casnica. Uneori umorul poate fi indreptat catre adolescent, alteori catre propria ta munca. Recunoaste,
nici tu nu poti sa faci intotdeauna, totul perfect.
Umorul destinde atmosfera, aerul devine “mai respirabil”, iar deschiderea copilului tau fata de tine va fi
mai mare. Nu confunda insa, umorul cu ironia. Nimeni nu gusta ironia, mai ales daca este intentionata
pentru ca aduce un prejudiciu muncii depuse si afecteaza destul de tare din punct de vedere emotional.
Buna dispozitie poate fi create prin mici glume pe care le-ai putea spune, franturi din experienta ta de
adolescent, anectode, bancuri etc. Relaxarea poate sa aiba loc intr-un mod foarte organizat urmarind cu
atentie niste reguli de respiratie pe care le gasesti cu usurinta pe internet sau pur si simplu, respire de
voie aerul curat al primaverii. Creeaza jocuri de echipa, jocuri in doi, acasa, in fata blocului sau pe
terenuri de fotbal, baschet. O astfel de invitatie nu va fi urmata de un refuz din partea adolescentului.
Al doilea L provine de la LOVE. Iubeste si arata acest lucru prin gesturile pe care le faci. Fa-l sa cunoasca
ceea ce simti pentru el. Chiar daca ii impui limite si de multe ori ti-ai dori sa te vada numai ca si pe un
parinte pentru a te respecta, nu si ca pe un prieten, iubirea ta fata de el trebuie sa poate fi observata.
Fa gesturi de tandrete. Uneori imbratiseaza-l chiar daca stramba din nas, cel mai probabil ar vrea sa iti
raspunda si el, numai ca acum “e mare”. De asemenea, atunci cand face ceva ce-ti place, poti sa bati
palma cu el, lauda-l verbal sau loveste-l peste umar barbateste. Poti crea un adevarat limbaj nonverbal
prin care sa-l faci sa-ti cunoasca iubirea, aprecierea si respectul fata de el. Dezvolta ritualuri de
familiecare sa va apropie mai mult unii de altii, propune-ti activitati pe care sa le faceti in familie.
Ultimul, dar nu si cel din urma este LIMITS. Ne referim la acele limite pe care ar fi bine sa le impunem in
familie si pe care sa i le prezentam copilului. Ce nu se face sau pana unde poate fi intinsa o exceptie;
care este nivelul la care accepti un compromis; pana cand treci cu vedere micile scapari. Limitele nu
vizeaza neaparat restrictii, ci niste directii spre “incotro” e bine sa se indrepte copilul in evolutia lui. De
asemenea ajuta la stabilirea de scopuri, rezolvarea de probleme, o mai buna cooperare pentru planuri
de viitor intre tine si copil. Stabileste limitele impreuna cu copilul, dar si care sunt consecintele pe care
le va avea de suferit daca le depaseste. Este optiunea lui de a respecta sau nu barierele stabilite
impreuna, dar va accepta consecintele.
Intre cei trei L putem mentiona ca ar mai exista un alt cuvant care incepe cu aceeasi
litera, LINKAGES, ceea ce presupune a face legatura intre emotii, sentimente si limite. O imbinare a
acestora va favoriza comunicarea si va va aduce pe un teren pasnic.
Recomandarile tale
Tu ce limite ai stabilit pentru adolescentul tau, impreuna cu el? Cum il faci sa zambeasca? Asteptam
recomandarile, dar si eventualele intrebari din partea ta.

Cum recunosti un preadolescent care stie sa comunice?

 adreseaza intrebari prin care isi clarifica nelamuriri sau prin care initiaza o conversatie.
 foloseste umorul si ironia in comunicare, fara a incalca insa regulile de politete.
 gesturile, mimica si tonul vocii sunt in concordanta cu mesajul pe care il transmite prin cuvinte.
 stie sa-si sustina ideile, chiar daca acestea nu sunt sustinute de majoritate.
 pastreaza un secret si nu ofera informatii nesolicitate despre alte persoane.
 isi exprima opiniile fara a-i jigni pe ceilalti, dar si fara a fi intimidat.
Cum pot parintii sa incurajeze comunicarea?
 Ofera-i ocazia copilului sa interactioneze cu persoane diverse, in situatii diferite (programe de schimb de
experienta pentru copii, ateliere pentru copii etc.).
 Invata-l despre comunicarea nonverbala, despre importanta gesturilor, tonului, vitezei vorbirii, intonatiei, mimicii
si posturii atunci cand comunica. Incurajeaza-l sa ia atitudine si sa isi asume din cand in cand si roluri de lider in cadrul
grupurilor de la scoala sau in grupul de prieteni.
 Invata-l cum sa comunice atunci cand se adreseaza unui public mai mare, de exemplu atunci cand tine un
discurs.
 Arata-i cum sa comunice asertiv, sa isi exprima parerile intr-o maniera non-agresiva, dar ferma, invatandu-l sa
aduca intotdeauna argumente pentru a le sustine.
 Invata-l sa isi ceara scuze si sa recunoasca atunci cand a gresit sau cand s-a dovedit ca nu are dreptate.
 Spune-i ca nu trebuie sa aiba intotdeauna dreptate si ca nu este obligatoriu ca cei din jur sa fie de acord cu
parerile sau actiunile sale.
Cand ai incercat toate strategiile si niciuna nu da roade. Obiceiurile

vechi mor greu

Propune articol
„In calitate de cadru didactic, cea mai comuna fraza pe

care am auzit-o la intalnirile cu parintii este: „Am obosit…
nimic nu merge.” Sunt parinti care incep sa imi spuna
strategiile pe care le-au aplicat in cazul copiilor, ca si cum
intr-adevar nu mai este nici un leac. In spatele tuturor
cuvintelor sta de fapt disperarea parintilor care nu reusesc
sa inteleaga mereu lumea copiilor”, povesteste un cadru
didactic.
Iata de ce uneori strategiile incercate nu dau roade sau nu

sunt pe cat de rapide iti doresti:
1. Obiceiurile vechi mor greu. In mare parte a timpului,
actionam pe baza unor obiceiuri. O parte dintre ele pot fi
obiceiuri bune (ne spalam pe dinti dupa fiecare masa,
strangem patul in fiecare dimineata), altele pot fi obiceiuri
neplacute (de exemplu, tipam la copil imediat ce nu ne asculta). Si copiii functioneaza la fel. Daca s-au
obisnuit, de exemplu, sa amane tema in fiecare zi, va dura mai mult timp pana vor renunta la acest obicei.
2. Uitam varsta copilului. Una din provocarile parintilor este si aceea de a creste impreuna cu copiii lor.
Aceleasi strategii care au functionat atunci cand aveai un prescolar nu vor mai functiona cand vei avea
alaturi un licean. E nevoie ca strategiile sa fie adaptate neaparat nivelului de varsta, daca iti doresti sa
obtii rezultate.
3. Vedem greselile copilului, dar nu le vedem pe ale noastre. Asteptarile pe care le avem vizavi de proprii copii
sunt uneori foarte mari, pretindem schimbari doar din partea lui, fara sa ne intrebam ce putem schimba
noi insine pentru a-l ajuta pe copil sa depaseasca problema.
4. Renuntam prea repede. Desigur, e usor sa ne descurajam, mai ales cand problema pare a se inrautati
sau cand ne dorim rezultate mai rapide. Insa uneori este nevoie doar de putina rabdare in plus pentru a
reusi sa schimbam un comportament.
5. Te indrepti spre o directie gresita. Uneori s-ar putea ca strategia aleasa sa nu fie porivita pentru copil.
Intotdeauna inainte de a implementa o regula sau o strategie, tine cont de varsta, nivelul de dezvoltare
al copilului, precum si de temperamentul acestuia. Nu tot ceea ce se potriveste unui copil, se va potrivi
si in cazul altuia.
6. Conflictele intre parinti dauneaza. E greu sa produci schimbari de unul singur. Ai nevoie de sprijinul
partenerului de viata sau macar de sustinerea lui. Atunci cand un parinte spune ceva, iar celalalt nu
manifesta respect, apar conflictele intre soti si copiii au comportamente dificile.
Asadar, ce poti face cand ajungi in situatia in care exclami si tu "Am incercat tot, nimic nu merge!"? Poti
sa analizezi obiectiv situatia, sa incerci sa descoperi motivele pentru care nu functioneaza strategiile
incercate. De asemenea, poti vorbi deschis cu copilul tau, pentru a afla cum vede el situatia.
Tu ai trecut printr-o situatie in care nimic nu parea sa dea rezultate?
Ce inseamna sa fii un parinte bun. Priveste-ti copilul ca fiind diferit de

tine!

Propune articol
Decidem sa avem un copil pentru ca vrem sa fim parinti. In

majoritatea cazurilor, aceasta decizie ne priveste pe noi si
are la baza nevoile, dorintele si scopurile noastre. Dupa
nasterea copilului insa, lucrurile ar trebui sa se schimbe:
deciziile sunt luate pentru copil, nu pentru noi.
Conditia esentiala pentru a fi un parinte bun este sa privesti copilul ca

pe o persoana diferita fata de tine, cu propriile dorinte si experiente.
Suna simplu, dar de cate ori nu insista adultii ca cel mic sa
imbrace mai gros pentru ca parintelui i se pare ca e frig
afara, nu il lasa sa se apropie de un animal pentru ca
parintelui ii e teama de caini sau insista ca trebuie sa invete mai mult la o anumita materie pentru ca
este “de viitor”?
Pentru a fi un bun parinte, expertul in educatie, Alfie Kohn sustine ca este nevoie sa accepti faptul ca tu
si copilul tau sunteti doua fiinte diferite, cu perspective si preferinte diferite. Un parenting de calitate,
sustine Kohn inseamna sa tii cont de trei aspecte:
1. Copilul experimenteaza viata in mod diferit fata de tine: cand tie iti e prea cald, poate lui ii e bine; ce te sperie
pe tine, il poate incanta pe el.
2. In afara de a intelege in teorie aceste lucruri, este important sa intelegi perspectiva copilului. De exemplu,
cand plange in magazin in fata raftului cu jucarii, incearca sa intelegi ce e in mintea lui: ce simte, ce
gandeste, de ce alege sa planga si sa tipe?
3. Dupa ce ai inteles perspectiva copilului, este nevoie sa actionezi in functie de perspectiva copilului tau. De
exemplu, atunci cand copilul iti spune ca nu ii este foame, sa accepti aceasta stare in loc sa il obligi sa
manance.
Iata, mai jos, un exerciu pe care te incurajam sa-l incerci:
Incearca sa intelegi cum se simte copilul intr-o anumita situatie (“Cum se simte Andrei acum, cand i s-a intamplat
asta?”). Acest lucru nu inseamna a te pune in locul copilului (“Oare eu cum m-as simti daca mi s-ar intampla
asta?”), ci a porni de la ce stii despre copilul tau, pentru a raspunde la aceasta intrebare.Este un exercitiu foarte util pe
care il poti face in orice situatie in care interactionezi cu copilul tau. Intreaba-te cum se simte copilul tau
cand vine acasa cu o nota mica, cand se cearta cu un prieten sau cand ii interzici un anumit lucru.
In acest mod vei intelege diferenta dintre ceea ce crezi tu si ce crede copilul tau, cum gandeste el si
cum gandesti tu. Sunteti doua identitati diferite.
Studii realizate in Canada au aratat ca acei parinti care reusesc sa perceapa acurat gandurile si
sentimentele copiilor in timpul unei discutii in contradictoriu tind sa aiba mai putine conflicte si o mai
buna rezolvare a lor. De asemenea, studii ale familiilor de americani au aratat ca parintii scolarilor
capabili sa adopte punctul de vedere al copilului indeplinesc mai bine nevoile copiilor.
Multi parinti evita sa foloseasca aceasta strategie pentru ca au senzatia ca astfel vor pierde controlul
asupra copilului, asadar dintr-o teama personala. Alfie Kohn mai spune insa ca a fi un parinte bun
inseamna a fi mai putin egocentric. “Acest lucru nu inseamna a da copilului tot ceea ce iti cere sau a incepe sa te
sacrifici pentru binele lui, ci pur si simplu a fi atent si preocupat ca parinte. Parintii care se gandesc in majoritatea timpului la
propriile nevoi si scopuri tind sa fie mai putin intelegatori fata de propriii copii decat cei care sunt in primul rand preocupati de
nevoile copiilor si ale familiei ca intreg”, sustine Kohn.
Cum il inveti pe copil sa rezolve conflictele si sa coopereze

Exprimarea empatiei
Relatii de prietenie
Cum il invatam despre toleranta?
Valorile morale
Propus de: SuntParinte.ro 17 Ianuarie 2013
Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Propune articol
Conflictele sunt inevitabile in viata fiecaruia dintre noi.

Copiii nu sunt nici ei feriti de ele si sunt nevoiti sa le faca fata intr-un fel sau altul, incepand cu prima zi
de joaca in parc, continuand cu neintelegerile cu colegii de gradinita, de scoala sau cu membrii familiei.
Pentru ca nu ne nastem intelepti, copiii (si adultii, uneori) trebuie sa invete sa rezolve conflicte si sa
inlocuiasca reactiile negative (frustrare, furie) cu o atitudine de cooperare.
Ce presupune o situatie de conflict?

• Dezacord de opinii sau de valori
• Emotii negative: persoanele implicate in conflict simt furie, uneori dezamagire sau tristete, dorinta
de razbunare etc.
• Scopuri diferite sau competitie pentru atingerea aceluiasi obiectiv
• Comportamente ale celor implicati considerate inacceptabile de catre cei din jur
Cum il inveti pe copil sa rezolve conflicte si sa coopereze
Iata doua activitati pe care le poti realiza foarte usor impreuna cu copilul tau, pentru a-l invata sa faca
fata conflictelor intr-o maniera pozitiva:
1. Urmariti impreuna un film in care personajele sunt implicate intr-un conflict. Opreste actiunea in
momentul de maxima intensitate si cere copilului sa iti spuna ce crede ca ar trebui sa faca fiecare
personaj pentru a rezolva situatia conflictuala. Spune-ti si tu parerea si apoi urmariti in continuare
filmul, pentru a vedea care dintre voi a ghicit corect continuarea aleasa si de regizor.
2. Gandeste-te la o situatie de conflict pe care ai trait-o impreuna cu copilul tau (de exemplu, cand copilul iti
cere mai multe jucarii sau mai multe dulciuri) si propune-i un joc de rol: copilul va juca rolul parintelui,
iar tu rolul copilului. Este o ocazie foarte buna de a intelege fiecare dintre voi perspectiva celuilalt, dar si
de a imbunatati abilitatea copilului de a rezolva conflicte.
Nu uita sa ii vorbesti copilului despre etapele rezolvarii conflictelor:

- Primul pas este oprirea discutiei si calmarea emotiilor. Ii poti recomanda copilului sa traga aer in piept
de cateva ori si sa incerce sa zambeasca.
- Al doilea pas este sa asculte si sa fie ascultat de persoana cu care are conflictul: fiecare dintre ei
spune ce are de spus, fara a fi intrerupt de celalalt.
- Cautarea ideilor care sa solutioneze problema este urmatorul pas.
- Analizarea rezultatelor care ar putea fi obtinute daca este aplicata fiecare solutie.
- Alegerea impreuna a celei mai bune idei este ultimul pas si cel care va aduce zambetul pe buze celor
implicati in situatia de conflict.
De asemenea, este util sa va amintiti situatiile in care copilul a fost implicat in conflicte si sa analizati
care strategii au fost eficiente si care au fost ineficiente.

Cum imbunatatim atentia si concentrarea

copiilor
Ads by HD-Total-1.1Ad Options
„Concentreaza-te! De ce nu esti atent? Nu mai visa! Fii mai ordonat! Esti prea agitat!”
Acestea sunt doar cateva dintre observatiile pe care le aud zilnic la scoala copiii cu
dificultati de concentrare. Multi dintre ei prezinta sindromul deficitului de atentie si al
hiperactivitatii – ADHD.

Aproximativ 200.000 de copii din România sufera de ADHD, potrivit unui sondaj realizat
recent de Organizatia Salvati Copiii si CURS.
Copiii cu ADHD intampina dificultati de invatare, nu inteleg explicatiile profesorilor, iar

aproape 40% dintre ei nu reusesc sa-si finalizeze studiile. Specialistii mai atrag atentia
ca doar 8.000 de copii cu ADHD urmeaza un tratament. Cu toate acestea, exista solutii
eficiente pentru rezolvarea acestei probleme. Prin programe tintite de instruire se pot
obtine rezultate foarte bune. Chiar si modificarea meniului copilului poate avea efecte
pozitive. Stiati ca simpla suplimentare a dietei cu acizi grasi omega 3 si omega 6, cu
magneziu si zinc poate imbunatati semnificativ atentia si concentrarea copilului? Aflati
in continuare ce puteti face pentru a creste randamentul scolar al unui copil cu deficit de
atentie si hiperactivitate.
ADHD, sindromul copilului distrat si agitat
In prezent, in mediul scolar si nu numai, pretentiile care se ridica faţa de copii devin tot mai mari. Fluxul
de informaţii si stimuli externi, care nu pot fi in nici un fel influentati de parinţi sau copii, devin tot mai
numerosi. Noile provocari ce apar mai ales la inceputul activitatii scolare sunt uneori greu de gestionat.
Astfel, nu este de mirare ca tot mai multi copiii prezinta tulburari de comportament de tip ADHD.
Acesti copii sunt cei care pot fi usor distrasi de la activitatea pe care o au de facut, iar gandurile lor se
„pierd” din cauza faptului ca trebuie sa prelucreze concomitent mai multe informatii. Ei sunt nelinistiti,
imprastiati, fac greseli din cauza ca sunt prea grabiti, prea agitati si uita usor.
Cum putem sti daca un copil are ADHD?

Deficitul de concentrare reprezinta o problema trecatoare, limitata in timp, care poate avea mai multe
cauze: printre altele, sub- sau suprasolicitarea, miscarea insuficienta, alimentatia dezechilibrata, prea
mult timp petrecut in fata televizorului sau calculatorului. Diagnosticul poate fi stabilit doar de un medic
de specialitate. Simptomele ADHD sunt reprezentate de comportament impulsiv, neatentie, in special
când copilul se afla intr-un grup, neliniste, atât interioara, cât si exterioara. Tulburarea apare din primii
ani ai copilariei. Poate fi tranzitorie, dar durata minima este de cel putin 6 luni.
Reguli pentru imbunatatirea atentiei si concentrarii
Pentru a face fata stresului cotidian si a numeroaselor activitati pe care le au de indeplinit, este foarte
importat ca scolarii sa doarma suficient si sa aiba si pe parcursul zilei perioade de relaxare in care sa
le permiteti sa nu faca nimic.
Jocurile pe calculator sau programele TV nu ii influenteaza benefic pe copii, deoarece exista o cantitate
foarte mare de stimuli pe care ei o primesc. De aceea trebuie impus un program pentru astfel de
activitati.
Alimentatia echilibrata este esentiala pentru sanatatea fizica si psihica a copiilor. Substantele nutritive
esentiale, ca acizii grasi omega, sunt neaparat necesare organismului. Deoarece organismul nu le
poate fabrica singur, trebuie sa ajunga in corpul nostru din alimentatie. Acizii grasi omega sunt
importanti intrucat asigura buna functionare a celulei nervoase si intra in structura lipidica a creierului.
Fara acizi grasi omega, maturizarea creierului nu ar fi posibila. Acizii grasi omega 3 pot fi procurati
din pestii care traiesc in ape reci ca heringul, macroul, somonul, sardinele si tonul. Pentru a acoperi
necesarul de acizi grasi, ar trebui consumate cel putin 2 mese de peste pe saptamana.
Acizii grasi omega 6 sunt importanti pentru structura creierului, dezvoltarea memoriei, procesul de
invatare, concentrare, atentie. Acizii omega 6 provin din planta luminita noptii (Oenothera biennis)
sau din ulei din seminte de canepa.
Studiile stiintifice au aratat ca terapia nutritionala in caz de ADHD necesita suplimentarea alimentatiei
cu acizi grasi omega 3 si omega 6. In plus, magneziul si zincul sunt substante minerale absolut
necesare pentru stimularea atentiei si concentrarii, relaxarea musculaturii si mentinerea echilibrului
interior.
Sursa foto: educational-psycholog
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/cum-imbunatatim-atentia-si-concentrarea-
copiilor-195045.html?
utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_content=art1&utm_campaign=nwlPENTRU
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz3DsJ2IbZ3
Iti compari des copilul cu alti copii? 3

motive pentru a renunta la acest obicei
Nu mai arunca mereu un ochi in "curtea vecinului", nu mai analiza modul in care isi
cresc altii copiii si cu atat mai mult renunta sa iti mai compari copilul cu alti prichindei de
varsta lui. Compararea frecventa a copilului cu altii nu este un stimul motivational pentru
cel mic, ci dimpotriva, o povara care poate avea un impact negativ in dezvoltarea lui
emotionala, pe termen lung.
1. Ii afecteaza stima de sine
Comparand constant copilul cu altii, reprosandu-i ca este mai putin bun, inteligent si cuminte decat alti
prichindei din preajma lui reprezinta un atac dur la adresa stimei lui de sine. La varste mici, stima de
sine a micutului este in continua formare si maturizare, iar modul in care se inradacineaza in frageda
copilarie are o influenta puternica asupra dezvoltarii lui emotionale la maturitate.
2. II distruge increderea in forte proprii

Atunci cand iti compari constant copilul cu fratii lui sau cu alti copii, ii transmiti un mesaj negativ.
Copilul se simte neputincios, neapreciat si ii lipseste vointa sau dorinta de a evolua in tot ceea ce face.
Nu mai simte nevoia sa-si dezvolte abilitati ori sa tinteasca catre anumite obiective. Reprezinta o frana
in evolutia sa emotionala. Mai important este sa il stimulezi in tot ceea ce face, sa il incurajezi la fiecare
pas, fara a-i asocia reusitele sau esecurile cu nimeni altcineva.
3. Ii dezvolta sentimente de frustrare si anxietate

Atunci cand copilul este comparat constant cu alti copii, incepe sa se simta intr-o continua competitie
cu ceilalti. Se pot intampla doua lucruri: fie se simte criticat, atacat si lipsit de vointa, intrucat oricum nu
ii este apreciat nimic din ce face, fie incearca sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale, de unde exista
riscul sa apara sentimente de anxietate sau frustrare. Este important sa-ti amintesti mereu ca micutul
tau este o persoana unica si ca perioada copilariei nu este o competitie intre el si alti copii de varsta lui.
Incearca sa ii incurajezi punctele forte si sa-l stimulezi sa-si imbunatateasca abilitatile la care nu
exceleaza, dar fara comparatii, reprosuri sau critici.
Daca vrei sa cresti un copil ambitios, fericit, talentat si sanatos emotional, este indicat sa ii identifici
punctele sau abilitatile forte, talentele sau pasiunile de care da dovada si sa incerci sa i le cultivi si
stimulezi in ritmul lui. Renunta sa te mai uiti in "gradina altora" si concentreaza-te mai mult pe ceea ce
ai in curtea proprie!
Activitati de vacanta pentru copil: 6
motive pentru care merita sa il inscrii la
inot
Se apropie vacanta de vara, iar copilul tau se va bucura de trei luni de relaxare, joaca si distractie pe
cinste. Daca vrei sa-i oferi un motiv de bucurie in aceasta vara, dar totodata sa il ajuti si sa se dezvolte
armonios, nu ezita sa il inscrii la cursuri de inot. Iata de ce inotul reprezinta sportul de vara ideal pentru
orice copil!
1. Il ajuta sa creasca armonios

Inotul este unul dintre putinele sporturi care ajuta la o dezvoltare osoasa rapida, dar are si meritul de a
forma o conformatie corporala supla si gratioasa la copil. Lucreaza toate grupele de muschi si il ajuta
chiar sa creasca in inaltime.
2. Ii intareste sistemul imunitar

Inotul este un imunostimulator natural, care ofera organismului protectia necesara impotriva infectiilor
si bolilor. Copilul care face inot de cel putin doua ori pe saptamana se imbolnaveste mai rar si are mai
multa energie pentru joaca si activitati scolare, comparativ cu cei care nu fac niciun fel de sport.
3. Ii creste increderea si stima de sine

Inotul este un tonic bun si pentru dezvoltarea si intarirea increderii si stimei de sine la copii. Fiecare
miscare sau tehnica noua pe care o deprinde in timpul cursurilor mai pune o "caramida" la dezvoltarea
lui emotionala, atat de frageda in prima parte a copilariei.
4. Ii dezvolta abilitatile sociale

Cursurile de inot reprezinta mediul perfect in care copilul sa-si exerseze aptitudinile sociale si, de ce nu,
sa-si faca prieteni noi. In centrele pentru invatarea cursurilor, micutul interactioneaza cu copii de varsta
lui si se joaca cu ei, exersandu-si astfel abilitatile sociale.
5. Ii creste capacitatea de concentrare si inteligenta

Printre multiplele beneficii ale inotului in dezvoltarea copiilor se numara si imbunatatirea functiilor
gandirii. Se pare ca micutii care practica de mici inotul se descurca mai bine la scoala si reusesc sa fie
mai atenti la ore decat cei care nu practica deloc sport.
6. Il mentine in forma
Dincolo de toate meritele din dezvoltarea fizica, intelectuala sau sociala a copilului, lectiile de inot il
ajuta sa faca miscare fizica. Este un mod placut si util de a-l ridica de pe canapea sau din scaunul din
fata calculatorului si de a-i oferi sansa de a fi activ si energic.
Sursa foto: aquathlonkids.pl

Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/activitati-de-vacanta-pentru-copil-6-
motive-pentru-care-merita-sa-il-inscrii-la-inot-192552.html?
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz34GRuPNMe
Ar trebui sa ne invatam copilul sa si piarda in viata, nu

doar sa castige?
Fiecare parinte doreste pentru copilul sau o viata plina de reusite si de fericire, noroc si sanatate. Il
pregateste pentru acest scop asa cum poate si il educa asa cum crede ca este mai potrivit pentru a atinge acest tel. De
la varsta mica, copilul poate fi invatat cum sa-si atinga obiectivele, cum sa se pregateasca pentru a avea succes in
diferite domenii: la scoala, la sport, in cercul de prieteni si cunoscuti.
Reusite si esecuri
Orice parinte isi doreste ca fiul sau fiica sa sa fie cel mai bun, sa exceleze chiar intr-una din aceste zone de
activitate; la scoala, sa ia note mari, sa participe la concursurile scolare, la activitatile extrascolare, sa participe la cat
mai multe cercuri si cursuri unde sa performeze cat mai bine, intre colegi sau prieteni, sa aiba personalitate si sa fie
lider.
Exista chiar o moda in familiile de astazi, aceea de a-l trimite pe copil la cat mai multe cursuri “pentru a-
si descoperi” vocatia; asta inseamna ca bietul copil este alergat dupa orele de scoala si la dans, sau la inot sau
fotbal, sau la pian sau sah, sau la gimnastica sau arte martiale.
Este o exagerare de multe ori din partea parintilor, cea de a pretinde copilului atat de multe lucruri, este chiar o
modalitate de a-si ascunde propriile frustrari, pentru ca, nu-i asa, daca ei nu au putut face balet sau tenis, de ce sa nu
faca copilul lui? Sa ne intelegem; daca aceste ocupatii extrascolare merg pe o vocatie declarata si verificata a copilului,
daca dezvolta un talent vizibil, atunci procuparea parintilor este justificata. Dar sunt si parinti care, din pacate, isi
“chinuie” copiii in acest fel, pretinzandu-le si performante, cu toate ca acestia nu arata nici un fel de progres, sau chiar
arata dezinteres fata de activitatea respectiva.
Cum pregatim copilul pentru reusite? Daca este vorba de succesul scolar, printr-un control strict al programului
de lucru, al temelor efectuate, printr-o legatura stransa cu scoala si cadrele didactice, prin acordarea de recompense in
cazul unor reusite notabile. O reusita in activitati artistice, sportive sau stiintifice extrascolare este asigurata de o
continuitate si perseverenta in frecventarea cursurilor respective si in calitatea profesionala deosebita a antrenorilor si
profesorilor. Astfel, in timp, copilul va avea performante de care parintii lor pot fi mandri, totul, repetam, daca este
vorba la baza de un talent care a fost demonstrat, verificat si care merita dezvoltat.
S-a observat ca in familiile moderne se dezvolta un asa-numit cult al “invingatorului”. Mai ales in familiile
tinere, de model american, se obisnuieste sa fie celebrate victoriile cu mare fast, ca si cum numai acestea ar exista in
viata. Cei care castiga mereu sunt considerati adevarati eroi, cei invinsi sunt marginalizati si neglijati. Este o
mentalitate periculoasa, aceea de a pretinde numai victorii si reusite si, in cazul in care acestea nu apar, sa se apeleze
la pedepse si interdictii. A-i cere unui copil sa aiba continuu numai succes este deplasat si gresit. Parintele trebuie sa
cantareasca foarte bine ce-i pretinde copilului sau in primul rand, ce fel de persoana doreste sa devine acesta cand va
creste. Nu trebuie sa-i cerem copilului nici lucruri imposibile, nici lucruri care nu sunt necesare dezvoltarii lui
intelectuale, fizice si emotionale, care nu se pliaza pe nici o vocatie sau talent. In formarea si educarea copilului nostru
nu trebuie sa intervina nici un “capriciu” pe care l-am putea nutri la un moment dat. Copilul nostru nu suntem noi
insine, este o cu totul alta personalitate, cu alte calitati si cu vointa proprie. Copilul nostru nu trebuie sa castige in
numele nostru toate victoriile, nu trebuie sa duca in locul nostru nici o batalie pentru a demonstra cine este mai bun. A
pretinde ca el sa aiba numai reusite este o greseala, nimeni nu este perfect, viata e facuta si din succes, dar si din
esec.
Ar trebui sa ne invatam copilul sa si piarda in viata,

nu doar sa castige?
In mod evident, un parinte care isi pregateste copilul pentru viata asa cum este necesar intr-o dezvoltare
normala, trebuie sa il invete sa castige, dar si cum sa treaca peste un esec, sa savureze gustul victoriei, dar
sa inghita si pastila amara a infrangerii. Laudele, recompensele pentru succesele obtinute trebuie bine dozate, in nici
un caz exagerate peste masura; pentru o nota buna nu ii oferim copilului cea mai scumpa jucarie sau o tableta; pentru
un examen luat cu nota mare nu il trimitem intr-o excursie la Paris; totul trebuie bine calculat in functie de dificultatea
incercarii prin care a trecut copilul si de rezultatele obtinute. Daca recompensele sunt pe masura rezultatelor obtinute,
copilul va sti cum sa-si dozeze eforturile si cat sa munceasca pentru a avea succes.
Dar, pentru ca in viata poti sa castigi, dar poti si pierde, copilul tau poate avea si nereusite. Rezultate
scolare proaste, prestatie slaba la un concurs, ratarea unui examen, despartirea de un prieten, toate aceste
evenimente, precum si multe altele, sunt percepute ca esecuri. Parintele trebuie sa aiba mult tact, sa demonstreze ca
este alaturi de copilul sau, ca nu il condamna pentru pierderea suferita. Trebuie sa il consoleze atat cat se poate,
tocmai pentru ca in viata oricine poate sa piarda, nu numai sa castige.
A-ti asuma, pe langa victorii, si insuccesele, este o mare intelepciune. A le depasi este o lectie care trebuie
insusita de la varsta mica, iar parintele este acela care trebuie sa-si invete copilul sa faca asta. “Data viitoare va fi mai
bine daca mai incerci”, “oricui i se poate intampla”, “nu poti sa castigi mereu”, “ si mie mi s-a intamplat la fel “ sau
oricare alta formula de consolare poate fi folosita pentru ca odrasla ta sa inteleaga ca nu te-ai suparat, ca esti alaturi
de el indiferent de rezultatul obtinut, ca il incurajezi, ca l-ai iertat si ca oricum, tu astepti ca lucrurile sa se indrepte in
curand.
Copilul nu trebuie ferit de gustul infrangerii. Desi este dificil in calitate de parinte sa-ti vezi copilul suferind
pentru esecul sau, nu trebuie sa-l menajezi si sa-l feresti de astfel de evenimente, “sa cosmetizezi” cumva rezultatele
obtinute de el pentru a nu parea insucces. Este intelept sa-l lasi sa incerce, sa aprecieze singur care ii sunt limitele si
care ii sunt lipsurile, sa stie cat de mult va trebui sa mai munceasca pentru a avea parte de reusita. Trebuie chiar,
desi tu esti constient ca el va pierde, sa-l lasi totusi sa incerce, sa lupte pentru victorie. Daca va pierde, va
mult mai bine pregatit pentru urmatoarea confruntare; cei invinsi au intotdeauna in fata lor inca o batalie de dat. Cei
care au depasit insuccesul si au continuat lupta sunt mai rezistenti, mai bine pregatiti, mai caliti pentru tot ce le ofera
viata. Parintele si copilul, deopotriva, trebuie sa aplice maxima unui general de altadata: “Am pierdut o batalie, dar nu
razboiul”.
4 lucruri moderne care iti afecteaza
copilul mai mult decat crezi
Copilul tau da semne de indiferenta in comunicarea cu tine sau prietenii tai, iar tu nu ai
nicio explicatie pentru starile lui de apatie. Studii recente arata ca situatia este intalnita
la nivel global, avansul tehnologic al ultimelor decenii izoland din ce in ce mai mult
tinerii. Iata care sunt cauzele lipsei de empatie si a fenomenului de izolare pe care il
constati la copilul tau.
1. Facebook
Exemplul a fost ales doar din cauza popularitatii sale. In realitate, toate retelele de socializare au un rol
declansator in alienarea adolescentilor si tinerilor din intreaga lume. "Comunicarea online nu este
similara impartasirii sentimentelor si ideilor intr-un grup", sustin sociologii. In Statele Unite, de exemplu,
s-a constatat ca 40% dintre tineri au un grad mult mai scazut de empatie fata de tinerii acum 20 sau 30
de ani. Semnale alarmante vin si din tari europene precum Franta sau Spania, unde comunicarea
directa intre tineri era un lucru de la sine inteles acum 15 ani.
2. Bauturile acidulate
Nutritionistii sustin ca bauturile acidulate, indulcite cu substante artificiale, reduc nivelul de inteligenta
al consumatorilor, spre deosebire de cele indulcite dupa reteta de acum 30 de ani, cu zahar natural.
Nu iti ramane decat sa iti treci copilul pe un regim de sucuri naturale pentru a-l feri de necazuri.
3. Copilaria extinsa
Daca iti cocolosesti copiii pana la varste prea mari, risti sa ii transformi in indivizi inadaptabili, sustin
psihologii. Sunt sanse mai mici ca un copil pus la munca in familie sa inregistreze esecuri dupa 20 de
ani decat un rasfatat care si-a trait copilaria pana la plecarea la facultate.
4. Izolarea de grup
Neapartenenta la un grup de prieteni sau respingerea copilului tau de catre acel grup vor determina
izolarea lui. O perioada prea lunga de singuratate il pot aduce la limita depresiei. Atentie la
manifestarile sale, starile conflictuale cu profesorii si colegii, precum si indiferenta sa pot masca
ovulnerabilitate pe care el o resimte din plin.
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/4-lucruri-moderne-care-iti-afecteaza-
copilul-mai-mult-decat-crezi-191011.html?
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz2z7yatnzu
Invatati-va copiii sa lege relatii de

prietenie! Cum preveniti anturajul
nepotrivit
Cu ajutorul parintilor, incepand de la varste mici, copiii vor descoperi cine sunt, isi vor
descoperi atat calitatile, cat si defectele. De asemenea, vor afla ce isi doresc de la o
prietenie, cum percep sa fie o relatie, ce nu pot accepta intr-o prietenie si ce ii
deranjeaza si nu pot trece cu vederea din comportamentul unui amic. Alaturi de parinti,
copilul va invata cum sa cultive o relatie, iar, atunci cand aceea prietenie nu este ceea
ce isi doreste, sa poata spune „stop”.

Comunicarea parinte-copil, jocul de rol, povestile sunt mijloace eficiente de a-l ajuta sa se cunosca mai
bine, de a identifica calitatile si defectele celor din jur, si nu in ultimul rand sa inteleaga ce calitati sunt
importante in viziunea lui la un prieten sau care sunt defectele pe care le poate accepta sau nu.
Incurajati-l si indrumati-l sa practice sporturi, sa isi dezvolte intereselul pentru diferite activitati,
indeletniciri (pictura, modelaj, teatru), astfel va avea ocazia sa intalneasca copii cu aceleasi preocupari
si preferinte. Acestea pot fi o oportunitate de a pune bazele unei bune si durabile prietenii.
Foarte importanta este si dezvoltarea abilitatilor sociale si de comunicare, astfel copiii vor interactiona
mai usor cu cei din jur, isi vor face prieteni mai repede si vor invata sa fie mai selectivi.
Un alt pas este o buna gestionare a emotiilor si dezvoltarea autocontrolului, copilul va sti sa isi
cotroleze mai bine iritarea, frustrarea, nerabdarea, toate acestea ajutandu-l sa isi faca un grup de
prieteni. Copiii irascibili, impulsivi, care de cele mai multe ori isi impun vointa prin forta fizica, ajung sa
fie marginalizati.
CITESTE SI
Cum le
puteti dezvolta copiilor inteligenta emotionala
Ca parinte, pentru a evita ca adolescentul, copilul sa intre in relatii de prietenie nepotrivite, este indicat
sa-i intalniti si cunoasteti prietenii, sa aflati din ce familii provin. O modalitate utila de a cunoaste si
descoperi anturajul copilului dumneavoastra este de-ai invita acasa, de a discuta cu ei, de a
descoperi cu rabdare si tact ce preocupari si interese au prietenii copilului vostru.

Anturajul copilului ne arata si ne ajuta sa aflam care sunt nevoile si interesele lui, descoperim cum este
caracterul sau.
Citeste mai mult pe: http://experti.acasa.ro/familie-relatii-303/expertul-acasa-ro-psiholog-alina-chifu-invatati-va-copiii-

sa-lege-relatii-de-prietenie-cum-preveniti-anturajul-nepotrivit-191029.html?
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz2z7yrZga5
Adolescentul te tine la distanta? Iata

unde poti sa gresesti!
Relatia parinte-copil nu este deloc una usoara. Dorinta ta de a vedea in copil o copie
fidela, daca nu chiar o varianta imbunatatita a ta, s-ar putea sa nu se realizeze
niciodata. Pentru a sta intr-un contact direct cu copiii tai, este mult mai bine sa incerci
sa te pui in locul lor. Iata mai jos cateva sfaturi care vor lasa deschisa usa comunicarii
intre tine si copii.
Tiparele
Nu iti incadra copilul intr-un anumit tipar, chiar daca odrasla ta te scoate din minti cu refuzul de a face
precum ii spui. Nu este ceva in neregula cu el, poate chiar tu esti cea care este prea incapatanata.
Ofera-i, in schimb, incredere si intelegere. Cu timpul, va capata incredere in tine si veti putea
lua decizia cea mai buna stand de vorba.
Stari conflictuale
Armonia din familie are un rol major in dezvoltarea unui copil. Conflictele declansate fara perdea
intre maturi il pot afecta emotional. Ar trebui sa tii cont insa si de conflictele pe care le declansezi cu
copilul tau. Reaua lui purtare ar putea fi un semn ca nivelul tau de sensibilitate este destul de scazut.
Copilul va trai cu impresia ca nu te straduiesti sa ii intelegi nevoile si va genera el insusi stari

conflictuale. Nu incerca sa intretii acest conflict. Copii au la indemana mai mult timp si mai
multe resurse de energie pentru astfel de batalii, iar intr-un final vor deveni apatici fata de tine.
Nu-i critica emotiile

A-i spune copilului ca este ridicol sa simta sau sa creada in ceva inseamna sa tai din start puntea de
comunicare cu el. Asculta-l pana la capat, iar daca vei considera ca ideea este periculoasa pentru
dezvoltarea lui ulterioara, incearca sa ii expui cu argumente punctul tau de vedere. Fii atenta: "Pentru
ca asa zic eu!" nu este un argument.
Timp de interventie si timp pasiv
La fel ca si adultii, copiii simt nevoia sa petreaca timp in deplina solitudine. Filtreaza insa starile
emotionale de dinaintea retragerii lui "in cochilie" pentru a sti cand sa intervii si cand sa il lasi singur.
Oricum, timpul normal in care un copil vrea sa fie singur nu este unul foarte mare. Asa ca nu lasa sa se
astearna ceasuri intregi de singurate intre tine si copil.
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/adolescentul-tau-te-tine-la-distanta-iata-unde-poti-

sa-gresesti-190813.html?
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz2z7zX7Cyt
De ce nu invata copiii la scoala? Cum ii

stimulezi sa mearga de placere la scoala
Ma intreaba tot mai multi parinti de ce nu mai invata copiii la scoala. Primul raspuns
este ca au altceva mai interesant de facut, iar, in plus, au invatat de mici tehnici de
negociere cu adultii. Ce face un copil atunci cand simte ca cineva din familie il sustine
neconditionat sau atunci cand intre adulti apar neintelegeri? Isi ia ca aliati persoanele
mai ingaduitoare cu el.
Scuza cea mai frecventa cand vine vorba despre scoala este ca invatatura nu are
legatura cu realitatea. Pe principiul ca altii sunt vinovati, si parintii, si copiii trateaza
studiul ca pe ceva obligatoriu care va avea inteles intotdeauna mai tarziu: O sa vezi in
clasa a V-a, apoi o sa vezi tu la liceu, dupa care, cand ajungi la facultate, o sa te intrebi
din nou care-i legatura dintre job si analiza matematica si polinoame ireductibile.
Daca un copil ar intelege pentru ce invata si s-ar vedea in viitor peste 10 ani folosind
cunostintele acumulate probabil ca ar aparea o mica schimbare. Aceasta perceptie insa
nu tine mult, fiindca mintea are mecanisme proprii de motivare.
Primul motiv pentru care un elev nu invata tine si de modelul recompensa-

pedeapsa din sistemul de invatamant actual. Daca un copil ia 10 dupa un efort
constant i se pare natural sa primeasca laude. Daca insa ia un 5 i se pare nedrept sa fie
pedepsit, iar vina devine a profesorului. Practic, unii copii devin obsedati sa obtina note
bune ca sa-si incante parintii si nu mai valorizeaza stiinta in sine. Altii fac efort minim sa
obtina un 8 sau 9 si se scuza cu acuzatii la adresa profesorului ca nu explica suficient
de bine.
Al doilea motiv tine de lupta inegala intre resursele limitate ale profesorului si oferta
multimedia seducatoare din afara scolii.
Un cadru didactic nu poate compensa nevoia acuta de stimuli cu care un copil modern
se hraneste de la 2 ani prin TV si internet. In spatele unui joc si al desenelor animate
sunt experti in psihologie, graficieni si regizori care au un singur scop: sa capteze si sa
mentina atentia copilului cat mai mult timp posibil.
Un profesor de geografie are o harta ponosita si un televizor in clasa pe care mai pune
din cand in cand ceva de pe un laptop.
Ce-i totusi de facut? Intr-o prima etapa ar fi demontarea mecanismului recompensa-

pedeapsa. Conditionarea de tip: Ai gresit te pedepsesc, ai avut succes, te
recompensez are doua efecte nefaste. In primul caz, critica afecteaza stima de sine a
copilului. Daca il recompensezi constant, apare un efect ciudat de neimplicare. Daca
face curat in camera pentru 5 lei astazi, saptamana viitoare, daca nu-i dai 6 lei, nu va
face ordine in casa. Asa functioneaza creierul, cu stimulare continua. Copiii sunt tinuti in
jocuri online doar daca urmatorul nivel e cu 10% mai provocotor.
Solutia se numeste „implicare in procese intrinseci”, adica sa realizeze un lucru de

dragul procesului, si nu de al rezultatului. Vorbesc aici despre Efectul Tom
Sawier. Cand Tom a fost obligat de bunica sa-i vopseasca gardul, prietenii au inceput
sa rada de el. In schimb, Tom i-a facut sa creada ca e un privilegiu sa dai cu bidineaua
si chiar le-a perceput o taxa copiilor pentru a putea vopsi gardul in locul lui. Cum ai
putea folosi aceasta poveste in procesul educativ? Eu am exersat cu fiul meu
ca proces intrinsec realizarea de fisiere Power Point pentru geografie. La inceput
pana invata sa foloseasca softul puteti folosi poze de familie si atasati ironii la anumite
fotografii. Apoi dati restului familiei sa evalueze rezultatul sau proiectati imaginile la o
aniversare. Apoi se transfera procesul spre realizarea unui PPT de istorie sau ecologie.
Ideea este ca el sa caute lucruri pe o tema data, de exemplu - cum se poate recunoaste
clima in locul unde v-ati petrecut concediul anul trecut.

Un alt proces intrinsec este sa folosesti metode de memorat si sa le exersezi la
inceput in supermarket sau in trafic daca poate tine minte 10 lucruri aleator. Apoi treci la
retinerea datelor de nastere ale scriitorilor sau la numele domnitorilor.
Asadar, in prima faza trebuie monitorizat procesul de tip pedeapsa-recompensa pentru

a-i diminua efectele. Dupa ce gasiti cateva domenii de interes ale copilului, inventati
experiente in care sa implicati copilul de dragul procesului, si nu al rezultatului. Eu, de
exemplu, intr-un week am luat din magazie aparatura veche cu carcasa de plastic pe
care am distrus-o cu ciocanul ca sa ii pot povesti principiul de functionare a
condensatorului.
Prin schimbarea modului de raportare la o sarcina apare motivatie intrinseca, iar in
timp activitatile vor stimula curiozitatea nativa a copiilor.
Citeste mai mult pe: http://experti.acasa.ro/familie-relatii-303/expertul-acasa-ro-ciprian-homm-de-ce-nu-invata-
copiii-la-scoala-cum-ii-stimulezi-sa-mearga-de-placere-la-scoala-190659.html?
%20PARINTI&nwl=4348#ixzz2ySe5glq3
Cum sa comunicati mai bine cu

adolescentul - ascultarea activa vs
ascultarea inactiva
Atunci cand comunicam cu adolescentul este necesar sa-i transmitem mesajul ca
suntem acolo doar pentru el si este ascultat, inteles, nu judecat sau criticat.
In momentul in care parintele asculta inactiv, nu face decat sa transmita adolescentului mesajul ca
acesta nu este suficient de important pentru a-i acorda toata atentia sa. O astfel de perceptie pentru un
adolescent este dureroasa, astfel incat el se poate indeparta de dumneavoastra.Tocmai din acest motiv
este foarte important modul in care va ascultati copilul, de aceea este recomandata ascultarea activa.
Ca parinte este indicat sa va dedicati total in discutia cu copilul. Doar astfel pot fi evitate si prevenite
situatiile si problemele din viata adolescentului, si nu in ultimul rand va avea mai multa incredere in
dumneavoastra si veti avea posibilitatea sa il cunoasteti mult mai bine.
In cazul in care sunteti parintele unui adolescent, iata cateva sfaturi utile in comunicarea cu el.
CITESTE SI
Cand este momentul sa-i dam responsabilitati copilului
Daca el vine sa vorbeasca despre problemele sale cu dumneavoastra, lasati de-o parte orice alta
activitate si acordati-i toata atentia, asa el va percepe ca sunteti implicat total in comunicarea cu el, iar
problemele lui sunt importante si reprezinta o prioritate.
Implicandu-va total in discutie si, avand rabdarea sa-l ascultati pana la finalul conversatiei, veti avea
oportunitatea de-a afla si retine tot ce va comunica adolescentul. Evitati sa va enervati si sa va grabiti
cu raspunsul la intrebarile sale.
Acordati atentie fiecarui cuvant pe care el il comunica. Incercati sa nu va exprimati parerea inainte de
a fi inteles tot ce a avut el de comunicat.
O regula importanta in timpul unei discutii este contactul vizual, veti avea posibilitatea sa-i
observati comportamentul nonverbal, transmiterea emotiilor, trairile sale interioare.
In cazul in care nu v-a cerut decat sa-l ascultati fara a primi sfaturi de la dumneavoastra, este important
sa ii respectati dorinta. De asemenea, in situatia in care v-a solicitat opinia, cel mai indicat este sa-i
spuneti cu toata sinceritatea ce credeti ca este cel mai bine pentru el privitor la problema adusa in
discutie, asigurandu-l ca nu este decat parerea dumneavoastra, iar decizia este doar a lui.
Citeste mai mult pe: http://experti.acasa.ro/familie-relatii-303/expertul-acasa-ro-psiholog-alina-chifu-cum-sa-

comunicati-mai-bine-cu-adolescentul-ascultarea-activa-vs-ascultarea-inactiva-189778.html?
utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_content=art6&utm_campaign=nwlFAMILIE%20&
%20RELATII&nwl=4339#ixzz2vYLXcJr6
100 sfaturi pe care un parinte ar trebui sa le dea

copilului sau
73 Comentarii
UN COPIL ÎȘI ÎNCEPE VIAȚA CU MULT ENTUZIASM ȘI dragoste infinită, dar fiecare parinte știe că nu
există instrucțiuni despre cum să-și crească copilul.
Se spune că există două căi de iluminare spirituală: să te izolezi pentru douăzeci de ani într-o peșteră, unde să
meditezi sau să fii părinte. În mod sigur îți trebuie maturitate, mult calm și răbdare ca acel copil frumos să
devină un adult echilibrat .
Băiatul meu are aproape patru ani și acești ani au fost cei mai frumoși din viața mea. Au fost totodată și cei
mai solicitanți. Am făcut o groază de greșeli, am învățat pe măsură. Am luat idei de la alți părinți, unele au
funcționat, altele nu au fost prea inspirate.
M-am gândit să adun sfaturi de creștere a unui copil, sfaturi pe care le-am aplicat deja sau pe care mi-ar
plăcea să le folosesc cândva. Unele sunt pentru copii de 2-3 ani, altele pentru adolescenți. Unele sunt clasice,
altele ar putea fi controversate. Rămâne să alegi tu care ți se potrivesc.
Parinte – copil: Ce ar trebui sa-l inveti pe copilul tau?

În această listă, vei descoperi 100 de idei și sfaturi despre ce ai putea ca părinte să-l înveți pe copilul tău de acum (sau
cel nenăscut încă) și cum să te asiguri că va ajunge un adult responsabil și matur.

1. Învață-l să fie meru cel care este el, iar nu cine ești tu: de ex. nu-i cere să devină violonist, doar pentru
că tu ai fi vrut să fii. La fel cu alte persoane din anturajul său.
2. Spune-i cât te bucură reușitele sale și nu te concentra pe ceea ce nu a făcut bine.
3. Cere-i părerea despre lucruri care sunt importante pentru tine.
4. Încurajează-l să pună întrebări și să discute respectuos cu alți oameni – inclusiv doctorul, polițistul,
profesorii sau orice altă poziție importantă. Cere-i să le respecte autoritatea, dar să nu se simtă
inferior în fața ei.
5. Învață-l că uneori vei face greșeli. Când o faci, recunoaște-o.
6. Când greșești față de el, cere-ți scuze. Cere-i să facă la fel când a greșit față de tine.
7. Spune-i că este OK să facă greșeli, toată lumea greșește. Cere-i să și le asume și să le repare, cu
ajutorul tău dacă e cazul. Ajută-l să repare ce a greșit.
8. Învață-l să dea mâna ferm.
9. Cere-i să privească lumea în ochi atunci când salută sau vorbește cu cineva. Obișnuiește-te să-l
privești când îi vorbești.
10. Ești părintele său, nu prietenul său. Dacă nu înțelegi care este diferența dintre cele două, gîndește-te
ce debusolat se va simți când prietenul său îl va disciplina.
11. Ești părintele său și prietenul său. Pare că ar contrazice precedenta, dar nu o face. Uneori ești tătic,
alteori ești tată. Uneori ești mămică, alteori mamă. Copilul are nevoie de amândouă. Eu nu am înțeles
lecția asta până când mi-a deschis ochii o prietenă.
12. Respectă-ți partenerul de cuplu, în prezența copilului și în afara ei. Învață-l că într-un cuplu respectul
reciproc este esențial. Poate mai important ca dragostea.
13. Învață-l că ora de somn este importantă. Respectă-i-o și cere-i să o respecte și el.
14. Învață-l cum să te sune la lucru. Răspunde-i întotdeauna la telefoane. Dacă e prea mic ca să sune,
învață-l să ceară adulților cu care stă (bunica, îngrijitoarea, mama, etc) să te sune. Răspunde la
telefoane.
15. Cere-i să curețe după el. Dacă este prea mic, curățați împreună dezordinea pe care a făcut-o. Învață-l
că el trebuie să-și curețe. Sau măcar să ajute.
16. Dacă a stricat ceva, cere-i să te ajute când repari. Chiar dacă asta înseamnă doar să-ți dea o
șurubelniță, învață-l că este responsabil pentru faptele sale. Spune-i că el a stricat și trebuie să participe
la reparare. Mi se pare ciudat să aud de situații în care copii distrug întreaga casă, iar în timp ce părinții
pun totul la punct, copii se uită la televizor. Părinții devin astfel sclavii copiilor.
17. Învață-l să dea înapoi lucrurile împrumutate de la alții. Și să-și ceară înapoi lucrurile pe care alți copii
i le-au luat cu împrumut. Explică-i că nu trebuie să-i fie rușine pentru asta.
18. Explică-i că jucăriile, dulciurile și orice alt lucru costă bani. Explică-i că mergi la lucru ca să câștigi
bani (dacă ai o afacere, adaptează). Nu îl lăsa să creadă că banii îi primești în mod magic de la
bancomat. Copilul meu ajunsese la un moment dat să creadă că bancomatul este o mașină magică care
produce bani.
19. Când mergi să plătești facturi ia-l cu tine. Explică-i că ai plătit curentul, gazul, rata la mașină, etc - cu
cuvinte potrivite vârstei sale. O carte foarte bună despre educația financiară a copiilor este Copil Bogat,
Copil Isteț, scrisă de Robert Kiyosaki. Citește-o.
20. Nu îi cumpăra tot ce îți cere, chiar dacă ți-o permiți. Uneori spune-i că nu aveți bani. Este bine să
învețe că nu primește 100% tot ce își dorește.
21. Învață-l că nu există nimic gratuit. Totul are un preț, nu neapărat în bani.
22. Învață-l să nu fie risipitor: să stingă lumina când iese din cameră, să nu arunce la gunoi lucruri bune.
Sunt fapte mici, care vor constitui fundația viziunii sale de adult legat de gestiunea banilor și a
resurselor în general.
23. Încurajează-l să economisească: ia-i o pușculiță și încurajează-l să pună bani deoparte pentru o
excursie, o bicicletă sau ceva important. Pentru fiecare leu pus deoparte, promite-i că îi vei da încă un
leu, ca să-și poată plăti excursia. Respectă-ți promisiunea.
24. Nu-i da voie să lovească alți copii, dacă nu a fost lovit.
25. Învață-l să se apere și cere-i să o facă, dacă a fost lovit. Un sfat controversat, dar rămân la părerea că
dacă un alt copil îl lovește, trebuie să se apere, iar nu să stea și să ia bătaie.
26. Povestește-i de eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele
Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc. Învață-l că
românii au avut și au personalități deosebite. Oricum va fi mai atras de Superman, dar cel puțin
seamănă-i ideea eroilor noștri naționali. Vezi și lista cu cărți biograficepentru alte idei.
27. Arată afecțiune partenerului de viață, de față cu el. Chiar dacă va spune că e scârbos, o să-i placă.
28. Lasă-l să se murdărească. Hainele pot fi spălate.
29. Reasigură-l că nu o să moară dacă a sângerat puțin.
30. Ia-l cu tine la lucru din când în când. Du-l cu tine când ai de rezolvat diverse probleme – la piață,
cumpărături, croitor, ședința de bloc, întâlniri cu prietenii. Explică-i ce s-a întâmplat acolo. Când se
poate, lasă-l să te ajute, chiar dacă o să dureze mai mult astfel. De exemplu la piață să pună el în cântar
fructele. Am testat și te asigur că va fi încântat.
31. Dacă îi ceri ceva, trebuie să faci tu însuți la fel. Exemplul personal este mai puternic.
32. Dacă ai făcut ceva ce i-ai cerut lui să nu facă, recunoaște-o. Dacă îi ceri să nu înjure, nu înjura nici tu.
Dacă în trafic mai scapi 1-2 cuvinte nepotrivite și îți spune că ai vorbit urât, recunoaște-o și spune-i că
ai greșit. Încearcă să te abții pe viitor.
33. Asigură-te că știe că acasă este mereu în siguranță.
34. Nu îi acorda acces nelimitat la televizor și calculator.
35. Nu îi cumpăra un animal decât atunci când va fi pregătit să devină responsabil pentru el.
36. Laudă-l când a realizat ceva. Pot fi lucruri mici, nu e nevoie să realizeze ceva fantastic. Laudă-i însă
efortul, iar nu inteligența.
37. Nu tolera crize de isterie și ieșiri nervoase. Nici la 3 ani, nici la 18. Când va fi adult nimeni nu i le va
tolera.
38. Nu-l lăsa să abandoneze când este descurajat. Ajută-l dacă e nevoie (dar nu îi rezolva tu problema).
Insistă mereu că el trebuie să rezolvă, iar tu doar îl ajuți puțin.
39. Încurajează-l să umble desculț, când se poate.
40. Învață-l să nu-i fie frică de animale, ci să le respecte.
41. Nu accepta să rănească animalele. Chiar dacă pare o biată pisică, acceptând să o lovească, îl înveți că
este în regulă să lovească fără motiv pe altcineva. Învață-l în schimb că fiecare viață este valoroasă.
42. Discută cu copilul despre ce vrea să devină când va fi mare. Nu de descuraja de răspunsurile sale.
43. Explică-i că un cuvînt dat este un agajament luat. Și nu uita, el va urma exemplul tău.
44. Băieții sunt precum puii de leu – își arată afecțiunea și prin luptă. Când te provoacă, acceptă-i
provocarea.
45. Când animalul său moare, ajută-l să-l îngroape. Oferă-i o explicație legat de asta. Vorbiți despre
moarte.
46. Cu precauție, spune-i despre oamenii răi și ce ar trebui să facă atunci când este abordat de cineva
străin. Învață-l să fie puțin precaut. Explică-i că sunt atingeri care nu sunt în regulă și să-ți spună
imediat dacă s-ar întâmpla.
47. Nu purta luptele lui.
48. Încurajează-l să citească multe cărți. Când e mic citește-i tu însuți povesti pentru copii. Acestea îi vor
forma o vastă cultură generală, un vocabular bogat, o viziune diverse și complexă asupra lumii. Găsești
idei de cărți care te dezvoltă în biblioteca noastră virtuală – lista cu carti online gratis.
49. Ai grijă să te vadă citind.
50. Nu-i spune să nu plângă niciodată. Întreabă-l în schimb de ce plânge și discutați subiectul.
51. Lasă-l să termine ce are de spus. Știu că e greu, mie însumi mi se pare dificil, mai ales că fiul meu ar
putea vorbi ore întregi fără întrerupere. Ideea este să arăți că este ascultat și că părerile sale sunt
importante pentru tine. Pune-i întrebări care să-i arate că-l asculți.
52. Încurajează-l să înceapă o colecție – timbre, monede, abțibilduri, mașinuțe, etc.
53. Insistă să se spele pe mâini înainte de masă.
54. Cere-i să stea pe scaun la masă când mănâncă. De preferat cu televizorul oprit.
55. Du-l cu mașina la evenimente speciale. Fii disponibil pentru el în astfel de momente, inclusiv să-l iei
cu mașina la ora stabilită. Du-i și pe prietenii lui. Astfel vei avea ocazia să-i cunoști.
56. Încurajează-l să vorbească despre visele sale, despre ce își dorește să facă în viitor. Povestește-i
despre ale tale.
57. Prezintă-l altor oameni pe care îi respecți. Descrie-i calitățile pe care le respecți la aceștia, astfel încât
el să le poată modela.
58. Nu îl critica ca și ființă, fă observații doar asupra comportamentelor sale sau a lipsei de efort: “Ai
făcut/este dezordine la tine în cameră“, iar nu “Ești mereu dezordonat” sau și mai rău “Ești nesimțit“.
59. Lasă-l să aleaga el bradul de Crăciun din piață. Chiar dacă nu va fi cel mai frumos brad, va fi cel ales
de el.
60. Implică-l în hobby-urile tale.
61. Încurajează-l să creadă în Moș Crăciun. În iepurașul de Paște. În zâne și magi. Îi va dezvolta
admirația față de complexitatea lumii.
62. Încurajează-l să fie prieten cu copii români, cu cei maghiari, turci sau cu copii chinezi care nu rup o
vorbă în românește. (Chiar s-a mutat o familie de chinezi lângă noi și mă gândeam că fiul meu va
copilări împreună cu ei)
63. Dacă îți vei petrece timp cu el și prietenii săi atunci când este tânăr, nu va fii 100% reticent să iasă cu
tine și prietenii săi când va deveni adult.
64. Dă-i o foaie mare de hârtie, pensulă și culori. Încurajează-l să mâzgălească. Explică-i că nu este Ok să
facă același lucru pe pereți. O va face oricum. Acceptă asta.
65. Cere-i să își facă temele singur. Ajută-l, dar nu le fă tu.
66. Verifică-i temele, împreună cu el. Nu îl lăsa să fie complet independent la școală. Spune-i și arată-i
cât de importante sunt pentru tine studiile sale.
67. Învață-l că doar pentru că nu este cel mai bun, nu înseamnă că nu se poate distra.
68. Povestește-i despre Dumnezeu, Isus, Fecioara Maria, Moise. Începe asta de cînd este mic. Îl va ajuta
să-și dezvolte viața spirituală ca adult.
69. Învață-l să se roage la Dumnezeu. Încurajează-l să o facă. Chiar și atunci când Dumnezeu îi va
răspunde la rugi cu un “Nu“ .
70. Învață-l să creadă că primește în măsura în care a dat. În orice domeniu al vieții.
71. Iartă-i greșelile. Învață-l că iertînd pe cineva nu ești slab, nici fraier.
72. Un copil își poate pierde lucrurile. Un copil care și le pierde și nu-i sunt cumpărate la loc, va învăța
să nu le piardă.
73. Insistă să-și ia un job de vară cât mai repede. Probabil că nu va fi încântat de idee, insistă oricum să o
facă. Dacă își dezvoltă de tânăr obiceiul de a lucra, va avea un avantaj ca și adult.
74. Învață-l să nu facă pariuri pe care nu-și permite să le plătească.
75. Învață cântece pentru copii și cântați-le împreună. Chiar dacă veți exaspera vecinii.
76. Măsoară-ți limbajul. Cuvintele dure nu mai pot fi luate înapoi.
77. Du-l într-un loc unde a avut loc o bătălie. Explică-i că mulți oameni au murit pentru libertatea țării.
78. Dacă aveți drum în București, arată-i clădirea Senatului și a Camerei Deputaților. Explică-i pe scurt
despre cum este condusă o țară. Folosește un limbaj adecvat, indiferent de părerea pe care ai putea-o
avea față de senatori și deputați.
79. Învață-l că e mult mai ușor să piardă încrederea cuiva, decât să o câștige.
80. Ajută-l să facă o listă cu oamenii pe care îi admiră cel mai mult și vorbiți despre calitățile acestora.
Nu te lăsa afectat dacă nu ești în listă.
81. Întotdeauna vorbește pozitiv despre profesorii săi, de față cu el. Cere-i să procedeze la fel.
82. Cere-i să pună înapoi lucrurile tale, atunci când ți le ia. Procedează la fel cu lucrurile lui.
83. Învață-l să nu se urce niciodată într-o mașină condusă de cineva care a băut.
84. Nu-i citi jurnalul personal. Niciodată!
85. Acceptă că nu îi vei putea repara inima rănită. O poți doar alina.
86. Învață-l să-și stabilească obiective și să lucreze pentru a și le realiza. Începe cu lucruri mici.
87. Pretinde ca respectul tău să fie câștigat, meritat. El nu este implicit.
88. Arată-i ce și cum poate învăța din eșecuri.
89. Nu uita că el te va urmări cum îți tratezi părinții. Și va proceda la fel cu tine, când va fi adult.
90. Povestește-i cine au fost bunicii lui (dacă nu mai trăiesc). Dacă da, încurajează-l să petreacă timp cu
ei, trecând peste orice fricțiuni ai putea avea cu aceștia.
91. Nu-l acoperi când a făcut greșeli. Va învăța că poate scăpa. Cere-i imediat să-și asume
responsabilitatea pentru faptele sale. Nu te procupa de sentimentele sale, confruntă-l. Iar după ce
incidentul s-a rezolvat, treci peste el.
92. Nu-l critica în fața prietenilor săi.
93. Nu-i pune un televizor în cameră.
94. Învață-l să fie punctual și să anunțe dacă întârzie. Întotdeauna.
95. Niciodată să nu-i permiți să-ți răspundă obraznic. Nici ție, nici soțului/soției.
96. Învață-l să folosească un deodorant. Și întreaga casă îți va mirosi mai bine.
97. Învață-l că nu există obiect care să merite să fie furat.
98. Încurajează-l să-și asculte instinctul. Dacă ceva pare în neregulă, probabil așa este.
99. Învață-l că își poate depăși frica doar trecând prin ea.
100. Spune-i cât mai des “Te iubesc“.
Si 101: 101 vreau sa-l completezi tu. Ce l-ai învăța pe copilul tău, de acum sau pe care îl vei avea cândva? Ce
crezi că ar trebui să știe legat de viață, iar tu ca parinte ar trebui să-l înveți?
Alimentatia incorecta afecteaza sistemul imunitar al
copiilor
Alergiile, otitele, tusea, eczema, astmul sunt apanajul celor mai mulţi copii din tarile continentului
nostru. Toate aceste probleme au legătură cu funcţionarea defectuoasa a sistemului imunitar. Din
fericire, mulţumită unei alimentaţii sănătoase şi a anumitor suplimente alimentari, putem preveni şi în
anumite cazuri vindeca aceste dureri care le fac viaţa grea atât copiilor cât şi părinţilor.
Mai întâi, chiar înainte de a vorbi despre alimentele

care trebuie puse în farfuria micuţilor noştri, să vorbim despre importanţa alăptării ca suport
pentru sistemul imunitar al copiilor. În afară de furnizarea tuturor nutrienţilor esenţiali pentru creşterea
copiilor, el furnizează molecule care joacă un rol major de soldaţi şi de armată împotriva microbilor.
Este dovedit ştiinţific faptul că doar copiii alăptaţi suferă mai puţin de răceli, otite, de gastro-enterite şi
de infecţii urinare. Alăptarea este asociată de asemenea cu o reducere importantă a riscului de infecţii
grave precum meningitele, infecţiile respiratorii grave (pneumonii) şi septicemiile.
În ceea ce priveşte alimentele, se pare că în general consumul de lactate fermentate precum iaurtul şi
chefirul contribuie la protejarea împotriva astmului şi eczemei. Într-adevăr bacteriile bune pe care
acestea le conţin (probiotice) ajută la echilibrul florei intestinale şi contribuie la îmbunătăţirea sistemului
imunitar. Daţi-le copiilor dumneavoastră în fiecare zi o porţie mică de iaurt natural cu puţin sirop de
arţar la nevoie şi fructe adevărate!
Multe vitamine şi minerale contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar. Este vorba mai ales
despre vitaminele A, C, D, E, despre seleniu, zinc şi fier. Iată o listă scurtă cu alimentele care conţin
unul sau mai mulţi dintre aceşti nutrienţi:
Mango, broccoli, portocala, cartofii dulci, uleiul de rapiţă biologică, untul de migdală, nucile din Brazilia,
lintele verde şi laptele de capră. În general, o alimentaţie variată şi echilibrată contribuie la furnizarea
tuturor acestor nutrimente. Fructele si legumele sunt cel mai mare rezervor de molecule benefice
pentru sistemul imunitar numite fitochimice. Pentru a obţine cea mai mare varietate din aceste molecule
benefice, un truc constă în încercarea de a oferi copiilor 6 fructe şi legume pe zi de culori diferite: unul
roşu (tomată), unul portocaliu (morcov), unul mov (albăstrea), unul verde (broccoli), unul galben (pară)
şi unul alb (conopidă).
Pentru un sistem imunitar optim, este important să creăm foarte devreme în organismul copiilor un
raport bun între acizii graşi omega 3 şi acizii graşi omega 6. Indivizii din societăţile occidentale au în
general o acumulare prea ridicată de omega 6 în raport cu omega 3 ceea ce este prejudiciabil pentru
sănătate în ansamblul ei.
Parinte autoritar versus parinte indulgent. Ce strategie sa adopti!
De multe ori, educatia copilului este o necunoscuta. Ce strategie sa adopti? Severitataa are
mereu succes? Este mai bine sa fii prieten cu copilul tau? Dar cat de prieten? Iata cateva
raspunsuri la intrebarile acestea:
Tipul de părinte autoritar
Are tendința tot timpul să stabilească reguli stricte pe care copilul său să le urmeze fără nicio
abatere, iar consecința nerespectării lor de cele mai multe ori este pedepsirea micuțului.
Argumentul acestui părinte în momentul în care își impune voința, deciziile este de
genul:”așa am decis eu”, “așa spun eu” sau „așa vreau eu”. Acest gen de părinte are așteptări
foarte mari de la copilul său dar din păcate nu acordă importanță prea mare dorițelor și
nevoilor copilului. Părintele autoritar își laudă copilul foarte rar.
Consecințele transformării copilului în adultul de mai târziu pot fi următoarele: este lipsit de
inițiativă, își va execută cu supunere sarcinile, este temător și timid vis-a-vis de tot ceea ce
reprezintă o autoritate, el devine un perfecționist iar orice greșeală este privită ca un eșec
personal, stima de sine și încrederea în capacitatea sa de a lua singur decizii sunt afectate, iar
prin imitarea modelului patern poate deveni un adult autoritar și neiertator față de cei care
greșesc. Dar în același timp crește și eficiența executării unor sarcini de lucru, ordinea și
disciplina sunt o caracteristică a lor.
Pentru a remedia aceste probleme în cazul în care sunteți un părinte autoritar: motivați-vă
copilul să respecte regulile, ajutați- l să înțeleagă la ce îl ajută respectarea lor, învățați-l că
din greșeli poate învăța să nu le privească ca pe un eșec, accepta-ți că fiul sau fiica dvs nu se
va comporta întotdeauna așa cum vă doriți, iar standardele impuse copilului să fie cât mai
realiste, încurajați-l să exprime ceea ce își dorește, ce nevoi are.
Tipul de părinte permisiv
Acest gen de părinţi acceptă ca micuţul lor să facă aproape tot ceea ce îşi doreşte iar singura
condiţie este ca acesta să fie fericit Pedeapsa este rară şi inconsistentă. Copiii au aproximativ
aceeaşi putere de decizie ca şi părinţii, dar responsabilitatea lor este mică; copiii pur şi simplu
fac ceea ce vor.
Copilul cu o astfel de educaţie ca adult riscă să aibă probleme cu legea, fiindu-i foarte greu să
se supună regulilor. Scopul lui va fi obţinerea propriei plăceri, satisfacţii.
Recomandări generale: În momentul în care copilul greşeşte pedeapsa să fie promptă,
moderată şi să vină din partea unui părinte care are o relaţie bună cu copilul său.
Tendinte noi si periculoase in cresterea copiilor

In privinta cresterii copiilor au existat intotdeauna dezbateri controversate. Fie ca acestea s-au
referit la alaptatul matern versus biberon sau la a-l lauda pe copilul tau spre a-i da incredere in
sine versus a-l face sa se simta mizerabil, doar pentru a-l motiva, nu se pot stabili cu precizie
niste parametri bine delimitati de crestere perfecta a copilului.
Exista, insa, o serie de tendinte pe care insisi specialistii sugereaza sa le evitam, ca parinti.
Nu ii cere copilului sa faca lucruri neadecvate varstei sale
Nu il forta sa joace fotbal sau sa ia lectii de balet de la doi ani. Aceste activitati nu sunt
potrivite varstei sale si nu vor face decat sa-l copleseasca si sa-i dea un sentiment de
inutilitate si neputinta.
Limiteaza-te la activitati specifice varstei, care sa il dezvolte armonios. Nu vei pacali pe
nimeni daca sari peste etape. Din contra, carentele copilului tau vor fi neacceptate.
Nu ii impune copilului o dieta prea stricta
Sigur, este importanta alimentatia copilului tau, iar obezitatea infantila este o problema tot
mai frecventa.
Chiar daca ti-e frica sa nu sufere de obezitate si iti doresti sa aiba o alimentatie cat mai
sanatoasa si naturala, nu trebuie sa faci excese in ceea ce priveste strictetea alimentara. Fa tot
posibilul sa ii asiguri toti nutrientii de care are nevoie, hraneste-l cat mai variat si incearca sa
acoperi toate gamele de alimente care aduc beneficii organismului.
Nu il neglija in favoarea tehnologiei
Odata cu aparitia laptopurilor, a tabletelor si a smartphone-urilor, parintii tind sa piarda
foarte mult timp si sa devina foarte atasati de anumite activitati online, neglijandu-i pe cei
mici.
Lasa-ti telefonul intr-o alta camera, atunci cand petreci timp cu copilul tau. Va aprecia, cu
siguranta, atentia si prezenta ta activa.
Nu il proteja peste masura
Este normal sa iti doresti tot ceea ce este mai bun pentru copilul tau, sa fii ingrijorata si sa iti
doresti sa fie mereu protejat si aparat. Insa insotindu-l peste tot, nu-l vei ajuta cu nimic. Da-i
putin spatiu si libertate, da-i sansa sa se descurce singur.
Situatiile cu un grad de dificultate adecvat varstei copilului nu pot decat sa il ajute sa se
dezvolte frumos si sa devina capabil sa-si rezolve problemele cu mai multa maturitate.
Tu ai astfel de tendinte, in postura de parinte? Cum le gestionezi?
Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/tendinte-noi-si-

periculoase-in-cresterea-copiilor-te-regasesti-188008.html?
utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_content=art6&utm_campaign=nwlPENT
RU%20PARINTI&nwl=4348#ixzz2rCunbkNn
Expertul Acasa.ro, logoped Cioaca Beti-Ana: Impactul televizorului si calculatorului

asupra dezvoltarii copiilor – argumente pro si contra
Secolul XXI este un secol al vitezei. Parca timpul nu ne mai ajunge. Cream informatie, dar
gandim parca mai putin. Am devenit ca adulti masini de muncit (Augusto Cury – Parinti
straluciti, profesori fascinanti), iar pe copii i-am transformat in masini de invatat. Copilul
are in creier o baza de date, in cea mai mare parte inutila. Lumea artificiala creata are
consecinte negative in registrul emotiilor, dar si in arealul gandirii.
Vorbea acelasi autor despre un fast-food emotional, cand rutina nu ne mai multumeste si
cautam evenimente care sa creasca adrenalina.
Inca de mic, copilul se simte frustrat. In loc de parinti exista bone sau, in cel mai bun caz,
bunici. Parinti de imprumut. Si bonele, daca nu fac fata standardelor impuse de parinti, pot
fi inlocuite. Uneori, chiar de mai multe ori pe parcursul copilariei mici. E ca si cum copilul si-
ar schimba mama. Pentru ca bona tine loc de mama. Pe bunici nu ii inlocuieste nimeni, dar
unii sunt destul de in varsta, cantonati in fata televizorului, iar copilul invata prin imitatie
comportamente. Si astfel, copilul devine captiv in fata lazii cu imagini.
Argumente contra televizorului si calculatorului
Flash-urile optice sau sonoritati intense obosesc creierul copilului. A sta in fata televizorului
nu presupune interactiune, si atunci limbajul se dezvolta mai greu. Daca la nastere creierul
cantareste in jur de 330 grame, pana la varsta de un an creierul ajunge la 1 kg. Copilul
asimileaza prin experiente, actionand asupra obiectelor. Iar daca copilul este crescut de catre
televizor, care pare sa il linisteasca, creierul lui va fi bombardat de o succesiune de imagini ce
pot scurtcircuita fluxurile nervoase.
Privind retrospectiv, in anii comunismului, televizorul era mai mult o piesa de decor, rareori
avand doar cele 10 minute de desene animate cu Mihaela. Dar atunci copiii citeau, mergeau la
teatre, in parcuri. Deci iata si o fateta pozitiva a comunismului. Copiii interactionau,
prospectau, actionau.
Dupa 1990 chiar si in gradinite, in salile de curs, s-au introdus televizoarele pentru ca
doamnele educatoare sa aiba liniste. Sau parintii, bunicii, bonele folosesc televizorul pentru a
hrani copilul, argumentand ca doar asa mananca el. Spunea dna dr pediatru Sanda Gancevici
ca televizorul este pentru creier ceea ce este o mancare gata mestecata pentru stomac.
Creierul nefolosit pare ca se atrofiaza.
In revista americana Acta Pediatrica se accentueaza faptul ca pana la 2-3 ani copilul nu
trebuie sa se uite la televizor. Este necesara stimularea externa si primordiale primele
experiente de viata. Telespectatorul-copil asculta, priveste, dar nu interactioneaza.
Programele educationale TV conduc la intarzierea dezvoltarii limbajului. Copiii de varsta
scolara care au urmarit frecvent emisiunile tv in primii 2-3 ani de viata au rezultate slabe la
testele de memorie, de citire, de atentie si o slaba concentrare (conform cercetarilor efectuate
de universitati din SUA sau Australia).
Christakis, un cercetator american, a facut un experiment pe copiii cu varste intre 7 si 16 luni
care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi, reiesind ca acei copii intre aceste varste
care nu au urmarit DVD-urile au un lexic mai bogat.
Tot un psiholog american a facut un alt experiment: copii care au invatat chineza mandarina
cu un profesor nativ si copii care au invatat aceeasi limba de pe DVD-urile aceluiasi profesor.
Primii si-au insusit mai usor limba pentru ca au interactionat.
Sa nu uitam faptul ca de fiecare data copilul imita. Imita limbajul, imita comportamente.
Privitul la televizor si jocurile pe calculator sunt pentru parinti comportamente compensatorii,
ei simtindu-se vinovati de timpul pe care il aloca cresterii si educatiei propriilor copii. La
varste mici, copilul are nevoie sa se simta securizat, are nevoie de participarea activa a
parintilor in jocul lor, de afectiune exprimata verbal si fizic.
Din 2011, Academia Americana de Pediatrie a recomandat interzicerea televizorului pentru
copii sub 2 ani si maximum doua ore pe zi pentru varstele mai mari.
О пользе плавания
1. Во время плавания работают практически все твои мышцы. Тебе не нужно отдельно
тренировать руки, потом ноги, следом пресс, спину, грудные… Ты плывёшь, и в этот
процесс включается все тело. Каждая мышца получает столько нагрузки, сколько
необходимо, отсюда и гармонично развитая мускулатура профессиональных пловцов.
2. Плавание — отличное средство профилактики болезней позвоночника и всего
опорно-двигательного аппарата. Мелкие мышцы находящиеся рядом с позвоночником
расслабляются, снижается нагрузка на позвоночный столб. Это позволяет избежать
остеохондроза, формирует правильную осанку.
3. Сердечно-сосудистая система тоже будет тебе благодарна. Плавание — отличная
кардионагрузка, причём довольно щадящая.
4. Чтобы хорошо плыть, необходимо глубоко и правильно дышать. Вследствие этого
нагружается и дыхательная мускулатура, усиливается вентиляция лёгких, расширяется
грудная клетка.
5. Перепады температуры закаляют твой организм, повышают иммунитет, а значит
прощай насморк и прочие простуды.
6. И, конечно же, борьба с лишним весом — куда мы без неё. Плавание достаточно
энергоёмкое занятие и сжигает калорий не меньше, чем бег и работа со штангой. К
тому же при плавании отсутствует травмоопасная нагрузка на суставы и позвоночник,
что особенно актуально для людей с избыточным весом.
7. Ещё один бич современности — стресс. Плавание отлично его снимает. Вода
«смывает» с тебя весь негатив, дарит ощущение свежести, бодрости, заряжает
энергией.
8. Наконец, это просто удовольствие. Согласись, приятно в жаркий летний день
бултыхнуться в бассейн и проплыть пару раз от бортика к бортику просто наслаждаясь
процессом.
9. Плавание не даст тебе скучать. Плыви как кролик, греби по-собачьи,
лягушачьи, делай это на спине, ныряй, прыгай, осваивай разные стили,
соревнуйся, ходи в бассейн с девушкой, словом открой для себя здоровый и
весёлый досуг.
Argumente pro televizor si calculator

Dupa varsta de 5 ani, copilul poate sa urmareasca diverse emisiuni educative alaturi de
parinti. In urma vizionarii acestora i se pot explica anumite aspecte intr-un limbaj accesibil,
astfel incat informatia sa ii fie utila.
Unele jocuri pe calculator sau tableta pot ajuta copilul sa isi structureze perceptiile
spatiale (gen labirinturi,puzzle), sa isi antreneze atentia auditiva (joc genul Simon Says),
memoria vizuala (joc training de memorie), jocuri de logica (succesiuni de imagini, potrivire
de imagini). Jocurile trebuie alese de catre parinti si timpul trebuie bine monitorizat.
Epilog
Suntem sclavii media si traim in epoca consumerismului. Am vazut copii care se jucau la
gradinita repetand in cor textul unor reclame. Am mai vazut fetite de 5 ani cu oja sau tunse
dupa ultima moda, asimetric, rase pe o parte... Daca parintii nu le satisfac mofturile (preluate
de la televizor) apar nemultumiri, conflicte.
Copiii se insingureaza stand in fata calculatorului, iar obezitatea este in floare.
Parintii, bunicii, mamele sunt cei responsabili cu structurarea developmentala a copilului. S
nici supraaglomerarea cu activitati extrascolare nu este benefica. Trebuie descoperit domeniul
in care copilul vrea sa experimenteze si unde are cat de putin talent.
Pentru primii ani de viata este importanta baia de limbaj. Poeziile, povestile, ghicitorile sunt
surse de imbogatre a lexicului.
Cum sa intaresti legatura dintre tine si copilul tau prin joaca
Cine a spus ca relatia dintre un copil si parinte este una usoara? Pentru a se dezvolta
armonioas, legatura emotionala dintre tine si copilul tau are nevoie de eforturi sustinute din
partea ambelor tabere, cu precadere a ta. Intareste legatura cu cel mic, jucandu-te cot la cot
cu el, in special acum, in perioada sarbatorilor.
Scoate la iveala copilul din tine
Inainte de a incepe sa te joci cu copilul tau, trebuie sa uiti ca esti parinte. Transforma-te intr-
un copil mai mare si lasa-l pe el sa decida cum vrea sa va jucati. Odata ce este convins ca te
dedici trup si suflet pentru a participa in minunata lume a fanteziei sale, cel mic va fi mult
mai fericit si dispus sa impartaseasca si dorintele tale, cum ar fi sa incerce un joc educativ.
Stabileste un orar de joaca in programul tau zilnic
Jocul este cea mai buna metoda sa il faci pe cel mic sa isi exprimele trairile si emotiile. De
aceea este important sa iti "rupi" 15-20 de minute din programul tau incarcat si sa iti faci timp
pentru a i te dedica numai lui. In plus, nici nu te va mai deranja pe parcursul zile stiind ca
urmeaza sa faceti ceva distractiv impreuna.
Ofera-i toata atentia ta
Nimic nu este mai frustrant pentru un copil decat sa fie alaturi de un parinte care se preface
ca se joaca. De exemplu, atunci cand va jucati "De-a v-ati ascunselea" evita sa te prefaci ca il
cauti, cand de fapt tu butonezi de zor smartphone-ul, iar el sta ascuns dupa usa de la bucatarie
asteptand sa fie gasit. Arata-i ca timpul vostru impreuna chiar conteaza pentru tine.
Inarmeaza-te cu rabdare
Unul din cele mai importante sfaturi de care ar trebui sa tii cont este sa te inarmezi cu rabdare
atunci te joci cu copilul tau. Asta pentru ca prin joaca cel mic se relaxeaza si isi petrece
timpul fara sa existe o presiune asupra lui. Astfel, isi dezvolta creativitatea si starea de bine.
Gandeste neconventional
Copiii apreciaza gandirea neconventionala, asa ca fii pregatit/a sa ai in vedere cateva strategii
"out of the box".
Un exemplu in acest sens este sa il provoci la o distractie nocturna. Adica sa il inviti la un joc
de monopoly noaptea! Sau puteti face schimb de roluri, el sa fie parintele si sa iti spuna ce sa
faci, iar tu, ca un copil ascultator ce esti, sa duci la indeplinire sarcinile.
Bateti-va cu perne, gatiti impreuna, faceti drumetii, alege orice joc si activitate pe care nu le
incercati in mod normal.
Beneficii nebanuite ale cunoasterii istoriei familiei asupra adolescentilor
Adolescentii care isi cunosc istoria familiala sunt mai sanatosi din punct de vedere emotional
si au o viata sociala mai buna, arata noile descoperiri facute de psihologii de la
Universitatea Emory, SUA. Neobisnuitul studiu incearca sa descopere modul in care
cunoasterea istoriei personale ajuta familiile sa functioneze mai bine.
Informatiile despre trecutul familiei, esentiale in dezvoltarea adolescentilor
Psihologii americani de la Universitatea Emory au facut o descoperire rara, pe baza unui
studiu neobisnuit privind modul in care functioneaza familiile. Acestia au incercat sa
descopere cum ajuta discutiile cu privire la istoria personala la imbunatatirea sanatatii
emotionale si vietii sociale a adolescentilor.
Cercetatorii au inregistrat mai multe conversatii purtate de adolescenti in timpul meselor
luate in familie. Discutiile aveau ca subiect informatii legate de istoria familiei lor. Fiecare
grup trebuia ca in cadrul conversatiilor sa furnizeze informatii despre trecutul familiei, pentru
o mai buna cunoastere a istoriei acesteia.
Aceste conversatii, alaturi de scorurile obtinute in urma raspunsurilor la un set de intrebari,
cunoscut sub numele de "Do you Know scale", au determinat psihologii sa traga concluzia
ca adolescentii care au o mai buna cunoastere a istoriei familiei sunt mai sanatosi emotional
decat cei care nu abordeaza aceste subiecte in conversatiile cu familiile lor.
Scala "Do you know" cuprinde un set de 20 de intrebari menite sa reflecte nivelul de
cunostinte pe care adolescentii il au cu privire la istoria lor personala si de familie.
Beneficiile cunoasterii istoriei familiei asupra adolescentilor
Cunoasterea istoriei familiei isi pune amprenta asupra dezvoltarii adolescentilor in moduri
uimitoare. Printre principalele beneficii pe care specialistii le-au remarcat asupra tinerilor, in
urma studiului, se numara:
 o stima de sine crescuta;
 o mai buna incredere in forte proprii;
 niveluri scazute de anxietate;
 reducerea numarului de probleme de comportament;
 performante academice crescute;
 relatii mai bune cu parintii etc.
Adolescenta este o perioada delicata in viata copiilor, in care acestia incearca sa-si gaseasca
propria identitate si drumul pe care sa o apuce in viitor. Cunoasterea istoriei familiei ajuta
tinerii sa-si descopere si formeze mai usor identitatea personala, intrucat au ocazia sa creasca
intr-un mediu armonios, cu o structura familiala unita, care-i ajuta sa se dezvolte si
maturizeze corespunzator.
Sase jocuri educative de interior pentru iarna
Vremea geroasa din timpul iernii ii obliga pe copii sa ramana in casa cea mai mare parte a
timpului. Si pentru ca orele petrecute acasa cu familia sa nu devina plictisitoare, cei mici au
nevoie de activitati distractive care sa ii mentina ocupati.
Cu exceptia povestilor de seara citite copiilor inainte de culcare, cei mici pot profita de timpul
petrecut iarna in casa daca au la indemana mai multe jucarii educative de interior. Aceste
jocuri nu sunt doar instructive, ci mentin copiii preocupati iarna, cand vremea rece nu le
permite sa se plimbe si sa se joace in aer liber.
Iata cateva idei de jocuri educative pe care si tu i le poti procura copilului tau daca vrei ca
micutul tau sa profite din plin de fiecare clipa petrecuta iarna acasa si sa ii arunci monotonia:
1. Pictura si modelaj. Fie ca este fata sau baiat, setul educativ “Creeaza si Coloreaza Lumea
Marina de la 4 metri” il ajuta pe copilul tau sa isi dezvolte imaginatia. Acest set, destinat
copiilor de la 5 ani in sus contine pesti, dar si alte specii marine perfecte pentru orice copil
care iubeste fauna acvatica si vrea sa cunoasca mai multe amanunte despre lumea apelor.
Pachetul contine mai multe matrite, vopsele si modele diferite pe care copilul le poate picta si
modela cat mai creativ. Urmand instructiunile jocului, micul creator va obtine din materialul
pe care il are la dispozitie magneti de frigider si brose.
2. Origami. Aceasta arta din Tara Soarelui Rasare provine de la cuvintele japoneze “ori” care
inseamna a indoi si “kami” care inseamna hartie. In traducere, origami este un mod artistic de
a impaturi hartia colorata sub forma de animale, pasari, flori sau alte forme decorative.
Daca vrei ca micutul tau sa se initieze in arta plierii hartiei colorate, setul educativ “Origami
Lumea Safari de la 4m” este de folos copiilor de gradinita care vor sa recreeze o scena Safari
inedita.
3. Desen. Proiectoarele pentru desene de la Famosa sunt perfecte pentru orice artist care vrea
sa se laude cu cele mai frumoase planse colorate. Aceste proiectoare sunt in variante diferite,
astfel ca desenele Disney Cars sunt destinate baietilor, in timp ce Disney Princess sunt create
pentru fetite.
4. Puzzle cu animale. Viu colorate si distractive, puzzle-urile de la Fisher Price dezvolta
capacitatea senzoriala si sunt grozave pentru coordonarea mana-ochi a celor mici. In plus,
puzzle-urile Fisher Price sunt foarte atractive datorita texturii materialelor, culorilor si
sunetelor care pun la treaba simturile oricarui copil.
5. Joc de gatit. Cu ajutorul plastelinei, cei mici pot da startul la un concurs culinar, astfel ca
fabrica de prajituri de la Hasbro ii transforma pe copiii de la 4 ani in sus in cofetari
desavarsiti.
6. Mozaic. Ajuta-l pe cel mic sa isi dezvolte atentia si concetrarea intr-un mod placut cu setul
Pegs Mozaic de la Miniland. Acest mozaic, format dintr-o tablita de lucru, un card de
activitati si o multime de piese viu colorate va fi unealta de lucru preferata a copilului tau
pentru foarte multa vreme.
Avand la dispozitie cel putin un set de joaca
educativ in vacanta de Craciun si in zilele de
iarna cand este nevoit sa ramana in casa, copilul
nu va avea timp sa se plictiseasca.
Что обязательно нужно делать с ребенком,

чтобы воспоминания о детстве были яркими
и счастливыми: 1. Пускать солнечные
зайчики. 2. Наблюдать как прорастают
семена. 3. Вместе скатиться с высокой
ледяной горы. 4. Принести с мороза и
поставить в воду ветку. 5. Вырезать челюсти из апельсиновых корок. 6. Смотреть на
звезды. 7. Заштриховывать монетки и листья, спрятанные под бумагой. 8. Трясти
карандаш, чтобы казалось, что он стал гибким. 9. Дырявить льдинки под струей воды.
10. Приготовить жженый сахар в ложке. 11. Вырезать гирлянды бумажных человечков.
12. Показывать театр теней. 13. Пускать блинчики на воде. 14. Рисовать мультфильм на
полях тетради. 15. Устроить жилище в коробке от холодильника. 16. Плести венки. 17.
Делать извержение вулкана из лимонной кислоты и соды. 18. Показать фокус с
наэлектризованными бумажными фигурками. 19. Писать под копирку. 20. Сделать
брызгалки из бутылок и устроить сражение. 21. Слушать пение птиц. 22. Пускать
щепки по течению, рыть каналы и делать запруды. 23. Построить шалаш. 24. Трясти
ветку дерева, когда ребенок стоит под ней и устраивать листопад (снегопад, дождик).
25. Наблюдать восход и закат. 26. Любоваться лунной дорожкой. 27. Смотреть на
облака и придумывать, на что они похожи. 28. Сделать флюгер и ловушку для ветра.
29. Светить в темноте фонариком. 30. Делать осьминогов из одуванчиков и куколок из
шиповника. 31. Сходить на рыбалку. 32. Оставлять отпечатки тела на снегу. 33.
Кормить птиц. 34. Делать секретики. 35. Строить дом из мебели. 36. Сидеть у костра.
Жарить хлеб на прутике. 37. Запускать воздушного змея. 38. Крутить ребенка за руки.
39. Построить замок из песка. Закапываться в песок. Вырыть глубокий колодец, чтобы
достать до воды. 40. Сидеть в темноте, при свечах. 41. Делать чертиков из намыленных
волос. 42. Дуть в пустую бутылку. 43. Повторять одно слово много раз, чтобы оно
превратилось в другое. 44. Издавать победный крик каманчей. 45. Удивляться своей
гигантской тени и играть с тенями в догонялки. 46. Прыгнуть в центр лужи. 47. Делать
записи молоком. 48. Устроить бурю в стакане воды. 49. Закопать сокровище в тарелке с
кашей. 50. Объясняться знаками. 51. Сделать носики из крылаток клена, ордена из
репейника, сережки из черешен. 52. Дуть на пушинку. 53. Оставить травинку в
муравейнике и потом попробовать муравьиную кислоту. 54. Есть заячью капусту,
сосать смолу, слизывать березовый сок и кленовый сироп, жевать травинки. 55.
Выдавливать формочками печенье. 56. Нанизывать ягоды на травинку. 57. Играть в
циклопов. 58. Петь хором. 59. Починить любимую игрушку. 60. Пускать мыльные
пузыри. 61. Наряжать елку. 62. Свистеть через стручок акации. 63. Смастерить
кукольный домик. 64. Залезть на дерево. 65. Играть в привидений. 66. Придумывать
маскарадные костюмы и наряжаться. 67. Говорить о мечтах. 68. Стучать в самодельный
барабан. 69. Выпустить в небо воздушный шар. 70. Организовать детский праздник. 71.
Смотреть на мир через цветные стеклышки. 72. Рисовать на запотевшем стекле. 73.
Прыгать в кучи осенней листвы. 74. Начать обед с десерта. 75. Надеть на ребенка свою
одежду.
Rolul benefic al conflictelor in dezvoltarea copiiilor

Conflictul face parte din viata cotidiana, apare intre copii fie la locul de joaca, fie in
salile de clasa sau in curtea scolii. Un conflict este inteles ca o situatie sau o imprejurare
care implica o problema, o dificultate. De cele mai multe ori, produce sentimente
negative, un disconfort, anxietate. Conflictul, de obicei, este evaluat ca o stare negativa.
Conflictele au insa si o parte buna in ceea ce priveste dezvoltarea copiilor.
Capacitatea de a rezolva situatia tensionata care apare intre copii in diverse situatii contribuie
semnificativ la cresterea stimei de sine a copilului. Copiii nu se nasc cu aceasta abilitate, dar
cu ajutorul parintilor, cadrelor didactice, ei pot invata sa rezolve conflictele care apar intre ei.
Este mult mai indicat ca aceste abilitati sociale sa fie invatate la o varsta cat mai mica, iar
copiii au nevoie de indrumarea adultilor pentru a-si putea rezolva disputele cu alti copii intr-
un mod cat mai pasnic.
In solutionarea conflictelor prin dialog, copiii invata sa se inteleaga, sa asculte reciproc si
sa gaseasca impreuna solutii constructive pentru evitarea in viitor a situatiilor tensionate.
Este recomandat ca profesorii si parintii sa-i incurajeze pe cei mici sa exprime ceea ce simt si
ceea ce inseamna unul pentru celalalt, care a fost cauza care a dus la situatia tensionata.
Copiii au tendinta de a imita comportamentul adultilor. Puterea exemplului este foarte
importanta pentru cei mici, in primul rand propriul nostru exemplu, capacitatea noastra de a
gestiona o situatie conflictuala, de a rezolva disputele intr-un mod cat mai pasnic, in situatia
in care apar mici conflicte acasa, valoreaza cat toate cuvintele din lume.
Adultii trebuie sa fie “mediatori“ intr-un conflict iscat intre copii, noi avem rolul de a-i face
sa inteleaga ce s-a intamplat, nu sa-i pedepsim.
Sa-i invatam pe cei mici ce este autocontrolul, sa renunte la tendintele impulsive. Raspunsul
la violenta tot prin violenta nu rezolva problemele, din contra acutizeaza situatia tensionata.
Intr-o disputa, confruntare, primul lucru este acela de a-i invata sa incerce sa ramana calmi,
daca ei sunt capabili sa inteleaga acest lucru ar putea avea ragazul necesar ca fiecare sa stea
separat o scurta perioada de timp, sa reflecteze asupra situatiei care a generat conflictul, apoi
sa existe un dialog intre ei pentru solutionarea problemei.
Cum educi un copil hipersensibil
Fiecare copil reactioneaza diferit in momentul in care se confrunta cu diferite situatii
stresante. Unii dintre ei pot isi pot gestiona mai bine emotiile, iar altii fac fata cu greu
unor astfel de momente. In cazul unui copil hipersensibil se poate observa ca plange cu
usurinta la cel mai mic stimul negativ, manifesta teama si reticenta in situatii
imprevizibile, are tendinta de a se izola.
Ca manifestari ale hipersensibilitatii se pot mentiona: lipsa increderii in sine, nu se simte in
stare sa faca diferite activitati, manifesta teama vizavi de persoane straine, poate dezvolta in
timp o fobie sociala, copilul este reticent in a-si face prieteni, prefera sa se joace singur,
are accese de panica nejustificate, se teme de certuri si reprosuri, micutul se inhiba in
situatii in care alti copii se comporta normal, nu ii place sa fie in centrul atentiei si de aceea
evita astfel de situatii, iar, in cazul in care este pus sa spuna sau sa faca ceva in fata mai
multor persoane, se emotioneaza.
Toate aceste tendinte se accentueaza odata cu inaintarea in varsta, astfel incat
la adolescenta prezinta dificultati de adaptare sociala, de interactiune cu alte persoane si
nu in ultimul rand de realizare a unor activitati.
In astfel de situatii, parintii trebuie sa fie cat mai atenti la copil, sa il ajute sa faca fata
momentelor stresante, sa nu ii arate ca sensibilitatea lui este un minus. El are nevoie sa
fie incurajat sa interactioneze cu alti copii, sa isi petreaca timpul de joaca cat mai mult in aer
liber, sa practice un sport de echipa.
Copilul trebuie laudat atunci cand are un rezultat bun, iar, atunci cand greseste, se vor evita
replici cum ar: „Nu esti in stare de nimic”, astfel de comentarii nu fac altceva decat sa il
inhibe, sa il complexeze.
Parintii il vor ajuta pe copil sa aiba incredere in el, sa nu ii fie frica de propriile greseli, sa
inteleaga ca oricine poate gresi, nimeni nu este perfect.
Cu rabdare, dragoste, parintii il vor indruma, spre noi moduri de a face fata unor situatii
care i se par stresante, asa incat copilul va putea trece peste aceasta problema, care ar putea
lasa urme in evolutia sa ca adult.
Copiii nostri dorm prea putin. Iata ce trebuie sa faci!
Un studiu realizat recent arata ca multi dintre copiii romani nu dorm suficient.
Cercetatorii atrag atentia insa ca lipsa somnului poate cauza probleme grave, cum ar fi
obezitate sau diabet zaharat.
Conform specialiştilor, în vreme ce adulţilor le sunt suficiente 7-9 ore de somn pe zi, copiii cu
vârste între 5 şi 12 ani au nevoie de 10-11 ore de somn pe zi. Problemele de somn şi
tulburările sunt predominante la această vârstă. Copiii au un program tot mai încărcat, atât la
şcoală cât şi din cauza altor activităţi din timpul zilei. Cercetările arată că lipsa somnului
poate crește riscul de obezitate și diabet zaharat întrucât are un efect negativ asupra
parametrilor de reglare a nivelului de glucoză în sânge. Acesta detemină rezistenţa la insulină,
ceea ce poate duce la un consum excesiv de alimente şi la scăderea consumului de energie.
De asemenea, cercetătorii Universităţii din Helsinky au studiat recent legătura între somn şi
performanţele şcolare. 439 de elevi de 11 ani au completat un formular de auto-evaluare
privind orele de odihnă şi dispoziţia lor. Rezultatele au arătat că somnul insuficient din timpul
săptămânii este corelat cu probleme de atenţie în timpul orelor, lipsa energiei şi stări uşor
depresive.
Potrivit studiului iniţiat de Fundaţia PRAIS şi realizat de GfK, în cadrul mişcării naţionale "Şi
eu trăiesc sănătos! - SETS privind Obiceiurile de Stil de viaţă al elevilor din clasa I din
Bucureşti, copiii de clasa I din Bucureşti dorm în medie 8,9 ore pe zi, iar restul timpului îl
împart între studiu – 4,3 ore pe zi (din care doar 0,5 ore sunt dedicate sportului) şi familie,
alături de care stau 4,2 ore pe zi.
În cele 24 de ore ale unei zile obişnuite, aproximativ jumătate din copiii de clasa I din
Bucureşti petrec în medie 2 ore pe zi în faţa televizorului în timpul săptămânii, respectiv 3 ore
în weekend. O treime dintre copii petrec mai mult de 4 ore pe zi în timpul weekend-ului
uitându-se la televizor, dvd-player sau computer.
„Este bine ca părinţii să supravegheze rutina de somn a copiilor, pe toată durata preşcolară şi
până în adolescenţă, asigurându-le condiţii optime pentru un somn odihnitor, într-o cameră
bine aerisită, fără TV sau calculator, la o temperatură uşor scăzută. La toate acestea să nu
uităm să oferim copiilor inainte de culcare şi nu numai, momente pline de atenţie şi afecţiune.
a declarat Silvia Bucur, Preşedintele Fundaţiei PRAIS, iniţiatoarea Mişcării SETS.
Iată câteva sfaturi 3 utile care vă vor ajuta la formarea unui program sănătos de
odihnă:
1. Relaxați-vă mintea! -Un simplu exerciţiu de respiraţie poate ajuta. Respiraţi adânc, pe nas
timp de trei secunde, apoi expiraţi timp de alte trei secunde. Faceţi o pauză scurtă înainte de a
respira din nou. Repetaţi timp de cinci-zece minute în fiecare seară. Unele persoane apelează
la soluţii precum uleiul de lavandă, valeriană sau alte ierburi care îi ajută să adoarmă.
2. Exerciții fizice regulate- Exerciţiile fizice regulate sunt o modalitate foarte bună de a vă
îmbunătăți somnul. Atenţie! Nu înainte de culcare, întrucât stimulând creierul, va împiedică
să vă relaxati rapid.
3. Creaţi-vă un mediu propice somnului! -Dormitorul trebuie să fie un spatiu pentru somn.
Evitați să îl transformaţi într-un centru de divertisment cu televizor, calculator și sistem
stereo care vă pot distrage mintea de la relaxarea necesara inainte de somn.
4. Atenţie la ceea ce mâncaţi - O masă copioasă, cu puţin înainte de ora de culcare va
interfera cu somnul.
Tabletele si smartphone-urile afecteaza dezvoltarea copiilor

Atentie, parinti! Pe termen lung, smartphone-urile si tabletele oferite, la varste fragede,
micutilor le pot cauza probleme la nivelul degetelor si al mainilor. Astfel, in opinia
expertilor americani, muschii mainilor nu se pot dezvolta asa cum trebuie in urma
utilizarii excesive a acestor gadgeturi.
Spre deosebire de scrisul de mana, care le dezvolta muschii degetelor, folosirea

dispozitivelor cu touchscreen le face rau copiilor. Terapeutul ocupational Lindsay Marzoli
atrage atentia parintilor sa nu isi lase smartphone-urile si tabletele pe mainile copiiilor
aflati la varste foarte fragede, pentru o perioada lunga de timp.
"Daca ei se joaca mereu pe iPad si nu indeplinesc acele activitati care implica hartie si
creioane, muschii lor raman slabi. Ceea ce vedem astazi sunt foarte multi copii care nu si-au
dezvoltat muschii in mod corespunzator", a explicat Marzoli, specialist in cadrul Centrului de
terapie si invatare din Maryland, Statele Unite, citata de cotidianul Daily Mail.
Citeste si: Copiii au probleme cu spatele din cauza smartphone-urilor si a jocurilor
video
Folosirea tabletei, nu mai mult de doua ore pe zi

Cu multe alte avantaje in ceea ce priveste dezvoltarea intelectuala a copiiilor, tehnologia cu
touchscreen este atat de noua, incat expertii se declara rezervati in ceea ce priveste efectele
negative pe care le poate cauza pe termen lung.
"Utilizarea continua, fara supravegherea parintilor, timp de trei sau patru ore a tabletei,
inseamna, in opinia mea, expunerea la un risc mare asupra dezvoltarii", este de parere dr.
Timothy Doran, pediatru in cadrul Centrului Medical Greater Baltimore, SUA.
In acest sens, autoritatile americane au luat deja primele masuri. Astfel, Academia Americana
de Pediatrie recomanda ca micutii sa nu petreaca mai mult de doua ore pe zi in fata
dispozitivelor video. Totodata, specialistii le recomanda parintilor care au copii cu varste mai
mici de doi ani sa nu ii lase in fata ecranelor nici macar un minut. In plus, aceste dispozitive
electronice, cum sunt tabletele, computerele sau chiar televizoarele, ar trebui scoase din
camera copiilor.
In plus, o alta cercetare a relevat faptul ca aproape trei sferturi dintre copiii de scoala primara
au probleme cu durerile de spate si de gat din cauza utilizarii computerelor, jocurilor video
si smartphone-urilor.
Disciplinarea pozitiva a copilului
Deseori, disciplinarea este confundata cu pedeapsa, astfel incat copilul este sanctionat in
urma comportamentului problematic. Multi parinti inca mai considera ca “bataia este
rupta din rai” sau ca un copil “intelege doar de frica”. Amenitarile adresate copiilor,
pedepsele nejustificate, critica, devalorizarea, nerecunoasterea nevoilor si lipsa de
afectiune au urmari deosebit de grave asupra dezvoltarii personalitatii copilului aflata
inca in formare, consecinte ce vor determina comportamentul viitorului adult.
Disciplinarea negativa si consecintele ei
Iata cateva expresii folosite de parintii care inca nu si-au insusit abilitatile de disciplinare
pozitiva a copilului:
“Esti un copil rau.”
Copilul va face tot posibilul sa va demonstreze ce tocmai i-ati prescris, sa va arate ca este un
copil rau. De cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti copii care, atunci cand sunt criticati, nu
doar ca nu inceteaza, ci vin cu un “arsenal” si mai complex de comportamente nedorite.
“Daca nu mananci tot, mama nu te mai iubeste.”
Conditionarea dragostei de un anumit comportament al copilului conduce catre
sentimentul lipsei de afectiune din partea parintilor, iubirea neconditionata fiind pentru
copil o sursa esentiala pentru dezvoltarea sa normala.
“Pentru ca ai spart farfuria, nu mai iesi o saptamana din casa.”
A aplica pedepse nejustificate sau prea aspre conduce catre un sentiment de frustrare din
partea copilului, el se simte neindreptatit si astfel isi va pierde increderea in parinti. Astfel,
atunci cand va avea o problema, copilul va cauta sprijin in afara familiei sau pur si simplu se
va inchide in el suportand consecintele de rigoare, care pot lua inclusiv forma unor tulburai
psihice, cum ar fi depresia.
“Uite fratele tau ce cuminte este. Tu de ce nu esti ca el?”
Comparatia cu alti copii conduce catre sentimentul lipsei de valoare a propriei persoane,
scaderea stimei de sine si rivalitatea fata de celalalt. Copilul se va simti tot timpul in
competitie cu ceilalti si va incerca sa se evidentieze, sa atraga atentia intr-un mod
disfunctional, va incerca sa va provoace.
Evident, lista acestor afirmatii aparent inocente poate continua. Ceea ce vreau sa evidentiez
este faptul ca un copil resimte foarte intens toate aceste critici, comparatii, pedepse si
conditionari, mai ales atunci cand ele vin din partea parintilor. Critica poate sa fie si
adoptarea unui ton ridicat al vocii, violenta poate sa fie nu doar cea fizica, ci si amenintarea
copilului sau intimidarea si ridiculizarea lui. Aceste atitudini si comportamente ale parintilor
vor lasa urme adanci in sufletul copilului.
Care sunt urmarile disciplinarii negative la copii?
 Copiii se simt vesnic nemultumiti de felul lor de a fi.
 Evita sa se implice in sarcini noi, nu au incredere in ei.
 Sunt usor de influentat de catre ceilalti.
 Nu isi asuma responsabilitati, au un comportament pasiv.
 Sunt mai receptivi la factorii de risc (alcool/tutun/droguri).
 Au un comportament opozant, provocator.
 Au relatii conflictuale in grupul de prieteni.
 Se pot izola de ceilalti, traind un sentiment acut de singuratate.
Disciplinarea pozitiva
Disciplinarea pozitiva este o modalitate de a schimba comportamentele nedorite la
copii prin intarirea acelor aspecte pe care vrem sa le obtinem mai des, ci nu prin santionarea
actiunilor care nu ne plac la copil. Astfel, pe langa faptul ca vor creste considerabil sansele
unei schimbari pozitive, copilul va avea sentimentul valorii propriei persoane, va primi acea
“hrana emotionala” atat de necesara pentru evolutia sa prezenta si ulterioara.
Iata cateva sugestii pe care atunci cand le veti pune in practica, veti observa schimbari
remarcabile in comportamentul copilului:
1. Arata-i afectiune. Orice copil are nevoie de dragoste din partea parintilor. Arata-i copilului
tau afectiune prin imbratisari, mangaieri, zambete, cuvinte de lauda si incurajari.
2. Respecta copilul. Doar in acest fel vei fi respectat la randul tau de copil. Lasa-l sa faca
propriile alegeri atunci cand este cazul, il poti ajuta dandu-i alternative si prezentandu-i
eventualele consecinte si beneficii.
3. Fii onest. Fii sincer cu el, doar asa va avea incredere in tine si isi va dezvolta increderea in
el insusi si in ceilalti oameni.
4. Intelege-l. Copilul are nevoie sa se simta inteles, asculta-l si nu il intrerupe atunci cand
vorbeste, acorda-i atentie.
5. Accepta-l asa cum este. Acceptarea copilului chiar si atunci cand acesta greseste este
foarte importanta. Cum facem asta? Il ajutam sa inteleaga ca ceea ce respingem este
comportamentul si nu el ca persoana.
6 Fii tu un exemplu. Copilul va face in primul rand ceea ce vede la tine prin mecanismul
modelarii comportamentului.
Managementul timpului: sfaturi pretioase pentru parintii ocupati
Atunci cand fiecare zi din saptamana se imparte intre cresterea copiilor si un job full
time, timpul devine o resursa extrem de pretioasa, care trebuie consumata cu grija.
Daca te regasesti in categoria parintilor foarte ocupati, iata cateva modalitati prin care
poti sa-ti dozezi mai eficient timpul.
Dimineata
Cumpara-ti un filtru de cafea programabil. Este ceva mai scump decat unul obisnuit, dar
in acest fel te vei asigura ca nu mai pierzi cateva minute in fiecare dimineata pregatind
indragita si indispensabila cafea. Seara, ii pui apa si cafeaua necesara, iar dimineata, la prima
ora, o ai gata.
Incurajeaza competitia intre copii. Dimineata, niciun copil nu are chef sa se imbrace si sa
mearga la scoala sau la gradinita. Toti vor sa doarma mai mult, de preferat pana la pranz. Aici
se pierd minute bune, asa ca o idee buna este cea in care ii provoci pe micuti la un concurs.
Cine se imbraca primul sau cine se spala mai repede pe dinti etc. castiga un premiu (fie el si
pur simbolic)!
In cursul zilei
Cumpara de pe internet. O buna modalitate prin care poti sa economiesti timp este aceea
de a cumpara produsele de care ai nevoie direct de pe internet. Exista nenumarate bacanii si
magazine online care, in schimbul unui comision mic sau chiar inexistent, iti vor aduce acasa
sau la birou lucrurile cumparate. Aici intra pamapersii, hartia de toaleta, servetelele etc.
Piata in pauza de pranz. Evita sa te mai opresti la bacania de cartier seara, atunci cand vii
acasa, si profita de timpul liber de la pranz pentru a face piata. Nu trebuie sa iti incarci
plasele de fructe si legume; opteaza doar pentru cateva lucruri esentiale pentru ziua
respectiva.
Seara
Ia cina la birou. Chiar daca nu pare cea mai sanatoasa optiune si cu siguranta nu este nici cea
mai ieftina, faptul ca vei manca la birou te va ajuta sa petreci mai mult timp cu cei mici
dupa ce ati ajuns acasa.
Incurajeaza familia sa isi aranjeze hainele pentru a doua zi. Un alt mod de a avea mai
mult timp la indemana este si acesta. Vorbeste cu toti membrii familiei tale si roaga-i pe
fiecare sa isi scoata din dulap si sa isi aranjeze hainele cu care se vor imbraca a doua zi de cu
seara.
Exercitii fizice usoare, perfecte pentru orice adolescent
Majoritatea adolescentilor asociaza sportul cu o activitate specifica scolii, mai precis
orelor de educatie fizica. De vina sunt un cumul de factori, incepand cu sedentarismul
din copilarie si terminand cu programul incarcat pe care il au la orele de curs.
Insa asta nu inseamna ca, in putinul timp liber pe care il au la dispozitie, nu pot face cateva
exercitii fizice usoare care ii vor ajuta nu numai sa isi tonifieze musculatura, ci si sa obtina
rezultate mai bune pe plan scolar.
Miscarea inseamna putin mai mult decat cele cateva zeci de minute zilnice in care
adolescentul merge pe jos la scoala si in parc. Ideal este ca adolescentul in cauza sa aiba un
hobby care implica activitatea fizica, cum ar fi joggingul, dansul sau biciclismul, insa isi
poate pune sangele in miscare si cu ajutorul catorva exercitii de aerobic simple, pe care le
poate practica in intimitatea si confortul propriei case. Iata trei exercitii in acest sens:
1. Abdomene cu genunchii indoiti
Pentru tonifierea abdomenului si nu numai, se recomanda acest set de repetari usoare care
poate fi facut in orice parte a zilei. Inainte de a-l incepe, trebuie avuta in vedere o incalzire a
corpului timp de 5 minute.
Adolescentul va sta in sezut pe covor, cu genunchii flexati si mainile intinse in fata. Apoi, cu
bratele in continuare intinse si genunchii indoiti, se va lasa pe spate cat de mult va putea, fara
sa atinga podeaua. Dupa ce va ajunge in unghiul dorit, va reveni la pozitia initiala. Miscarile
trebuie sa fie lente, iar exercitiul se va face in maxim cinci seturi a cate 10 repetari fiecare.
2. Genuflexiuni cu scaunul dedesubt
In pozitie verticala, adolescentul va plasa un scaun in spatele lui. Apoi, cu mainile intinse in
fata, ca si cand s-ar aseza pe scaun, va incepe sa faca genuflexiuni. Se va opri, insa, cand va
ajunge aproape de sezutul scaunului, apoi se va ridica la loc. Se recomanda patru sau cinci
serii a cate 10 repetari fiecare.
3. Respiratia fluturelui
Pentru "respiratia fluturelui", adolescentul trebuie sa adopte o pozitie verticala, cu mainile
intinse in lateral si picioarele usor departate. In timp ce expira, el va ridica genunchiul drept
pana cand reuseste sa il atinga cu cotul de la mana stanga. Se revine la pozitia initiala
concomitent cu inspiratia. Aceeasi miscare are loc si cu celalalt genunchi. Se recomanda 10
repetari in patru seturi.
Invata sa petreci mai mult timp cu familia: 4 metode eficiente
Nevoiti sa se imparta intre job si indatoririle casnice de zi cu zi, parintii gasesc tot mai putin
timp pentru cei mici si pentru a implica mica lor familie in activitati placute. Daca faci parte
si tu din categoria parintilor foarte aglomerati, iata cateva modalitati prin care ai putea reusi
sa petreci mai mult timp cu cei dragi!
1. Organizeaza-te eficient si profita de resursele de care dispui
Unul dintre motivele pentru care simti ca nu reusesti nicicum sa gasesti timp suficient
pentru familia ta este organizarea ineficienta. Pentru a scapa de acest neajuns, incepe prin a
crea o lista cu toate activitatile din urmatoarea perioada si stabileste-ti prioritatile. Apoi
gaseste acele indatoriri care pot fi delegate si identifica si activitatile la care poti renunta - de
pilda, cele pe care le indeplinesti doar din obisnuinta, nu de nevoie.
2. Implica familia in sarcinile zilnice
Ocupata sa pregatesti masa, sa calci si sa speli, nu mai reusesti sa te joci cu copiii atat cat ti-ai
dori sau sa le citesti o poveste inainte de culcare.
Ce ar fi insa daca ai recurge la o solutie ingenioasa? Implica-i pe cei mici in activitatile tale
casnice: roaga-i sa te ajute sa gatesti (sa spele legumele, sa amestece in crema pentru prajituri
etc.), sa impatureasca frumos hainutele calcate, sa stearga praful de pe suprafetele joase in
timp ce tu te ocupi de cele mai putin accesibile s.a.m.d.
3. Creeaza traditii de familie
O alta modalitate excelenta de a petrece mai mult timp cu cei dragi este aceea de a crea
traditii de familie. Spre exemplu, stabileste ca o seara pe saptamana - mereu aceeasi - sa fie
dedicata cinei in oras. In acest fel, vei sti sa iti organizezi programul in asa fel incat seara zilei
respective sa fie dedicata intotdeauna acestei iesiri in familie.
4. Evita sa mai incerci sa fii parintele perfect
Perfectiunea este un deziderat imposibil de atins. Asadar, in loc sa incerci sa fii omul perfect,
cu o cariera si o viata de familie fara cusur, bucura-te de ceea ce ai in prezent si actioneaza in
concordanta cu principiile si prioritatile tale.
Evita, spre exemplu, sa te simti prost daca, intr-o seara de vineri, in loc sa muncesti la un
proiect pentru serviciu, preferi sa iesi cu familia ta in oras.
Adolescent rebel si obraznic? 4 sfaturi utile pentru disciplinarea lui
Disciplina copilului ti-a scapat, de ceva timp, din mana si te-ai trezit in postura de a creste un
adolescent rebel, neascultator si mereu implicat in probleme? Chiar daca pare ca nu-ti mai
poti salva copilul din acest cerc comportamental vicios, exista cateva trucuri la indemana prin
care poti readuce adolescentul pe calea cea buna, a respectului si a bunei purtari.
1. Negociaza reguli si pedepse cu el!
Sistemul de reguli-pedepse de la varsta prescolara nu se poate aplica in cazul adolescentului,
care, acum, are mai multa autonomie si capacitate proprie de decizie. Nu inseamna insa ca
trebuie sa renunti la reguli, ci doar ca trebuie sa le adaptezi varstei si dezvoltarii lui.
Daca sa le impui nu mai merge asa usor la aceasta varsta, poti implica adolescentul in
stabilirea lor. Asezati-va la masa negocierii si stabiliti impreuna ce anume are voie si ce nu sa
faca, dar si care sunt cele mai potrivite si rezonabile metode punitive pentru incalcarea lor.
2. Implica-te in viata lui, dar nu abuziv!
Nu trebuie sa intri complet in viata lui, dar nici nu trebuie sa lasi adolescentul sa-si faca de
cap. Este important sa fii tot timpul la curent cu ce face, unde este, ce anturaj frecventeaza,
dar sa o faci subtil, astfel incat sa nu para ca il controlezi si ca nu ai incredere in el.
3. Comunicati sincer, deschis si calm!
Evita sa tipi la adolescentul rebel. Tonul ridicat este iritant si ingreuneaza consolidarea
relatiei cu copilul sau apropierea de el. Daca devii agresiv, il vei incuraja si pe el sa adopte o
astfel de atitudine si va izbucni un scandal. Adopta un ton cat mai calm, dar ferm, si incearca
sa eviti reprosurile si acuzatiile directe, caci nu ajuta in efortul de a-l disciplina. Foloseste
intrebarile deschise in conversatiile cu el, astfel incat sa il provoci sa se deschida in fata ta si
sa ai ocazia de a afla cauzele comportamentelor lui nesabuite. Afland cauza, il poti ajuta sa
gaseasca si cele mai bune solutii pentru a le evita.
4. Fii parintele, nu prietenul lui!
Chiar daca este indicat sa aveti o relatie cat mai apropiata, bazata pe incredere reciproca, fii
constient ca este un raport de autoritate intre voi si ca, in aceasta relatie, tu esti parintele, nu
amicul lui. Uneori, trebuie fii in stare sa iei decizii si masuri care nu ii sunt pe plac.
Beneficiile activitatii fizice pentru copii

Alegerea si practicarea unui sport reprezinta un demers esential in dezvoltarea fizica, mentala
si sociala acopilului, a viitorului adult. Varsta la care copilul este orientat catre desfasurarea
activitatilor de ordin fizic este, de asemenea, foarte importanta. In continuare vom prezenta
principalele aspecte care trebuie luate in calcul in ceea ce priveste antrenamentul copiilor.
Sfaturi practice
Chiar daca activitatile sportive sunt benefice pentru dezvoltarea celor mici, nici excesul nu
este recomandat.
In primul rand, copilul nu ar trebui trimis la sport la varste prea fragede, deoarece risca sa
piarda din placerea practicarii sportului respectiv, resimtindu-l ca pe o sursa de frustrare.
Tendinta naturala a copilului este de a face miscare si e foarte important sa
identificam preferintele pentru activitatile fizice, in functie de varsta acestuia.
Lasati copilul sa se orienteze spre sportul pentru care manifesta pasiune si nu calculati
riscurile sau sansele de esec sau reusita. Este foarte important ca micutul sa se simta in largul
lui, valorizat si sa-si devolte simtul creator.
Nu il constrangeti sub nicio forma sa urmeze acele sporturi pe care v-ar fi placut
dumneavoastra sa le urmati si, dintr-un motiv sau altul, nu ati reusit. Copilul trebuie sa simta
ca alegerea ii apartine si asta il va face sa se simta important.
Avantajele miscarii
Stimularea increderii in sine
Mens sana in corpore sano! Conform dictonului latin, activitatea fizica este principalul mijloc
prin care corpul se dezvolta armonios, respectand liniile unei vieti sanatoase. Acest lucru este
extrem de important pentru dezvoltarea psiho-sociala a copilului. Aspectul fizic este un
punct de plecare foarte important si in construirea imaginii de sine. Starea de sanatate se
cultiva prin sport si, de cele mai multe ori, este mai important sa previi decat sa tratezi!
Buna relationare cu altii
Un alt avantaj oferit de sport consta in faptul ca micutii pot socializa cu alti copii. Activitatea
fizica desfasurata in mod organizat in cadrul unui grup sau club sportiv reprezinta cadrul in
care copilul isi poate dezvolta abilitatile de comunicare si interactiune. El stabileste relatii,
comunica cu alti copii, profesori si instructori, invata comportamente specifice prin
expunerea in grup si dobandeste abilitati de adaptare si integrare in colectiv. Interactiunea cu
alte persoane il ajuta pe copil sa se formeze pentru provocarile si experientele din viata de
adult.
Educarea emotiilor si dezvoltarea capacitatilor intelectuale
Sportul ajuta copilul sa se dezvolte si din punct de vedere mental-intelectual. Pe aceasta
cale, copiii sunt stimulati in dezvoltarea potentialului aptitudinal si in optimizarea reactiilor
emotionale. Copilul va invata sa isi castige autonomia afectiva si controlul asupra propriilor
stari.
Capacitati precum autostapanirea, stabilitatea emotionala, increderea in fortele proprii sau
initiativa sunt si efectul performantelor de ordin fizic. De asemenea, statistic s-a confirmat
faptul ca rezultatele de exceptie in plan sportiv coreleaza pozitiv cu performantele de ordin
intelectual.
Disciplinarea comportamentului si dezvoltarea spiritului de competitie

Initial, la varste fragede, sportul trebuie prezentat copilului strict prin valoarea creativ-sociala
si trebuie privit doar ca o joaca.
Ulterior, dupa varsta de 10 ani, sportul trebuie prezentat ca fiind un joc cu reguli si norme
proprii si privit prin prisma valorii spiritului de competitie. Acest demers dezvolta nevoia de
performanta a viitorului adult!
Sportul, mai ales cel de performanta, reprezinta cadrul ideal pentru dezvoltarea personalitatii
copilului in sensul respectarii unor reguli si norme de desfasurare. Pe termen lung, aceste
reguli vor fi transferate in viata viitorului adult. Acesta va invata sa respecte anumite cadre de
functionare in societate si isi va dezvolta abilitatea de a fi tolerant si de a se integra in grup.
Valorizarea timpului liber si a hobbyurile
Un alt avantaj pe care il ofera practicarea unui sport de la o varsta frageda este faptul ca ii va
oferi copilului o ocupatie constructiva. Activitatea de tip fizic reprezinta o alternativa
sanatoasa si placuta de a petrece timpul liber. Atunci cand copilul este plin de energie si
dispune si de timpul liber necesar este recomandata miscarea. Aceasta, de multe ori, poate fi
introdusa in programul zilnic al copilului sub forma unor jocuri si exercitii recreative. Ele
activeaza si dezvolta resursele creative ale copilului, il fac sa se simta valorizat si ii ocupa
timpul intr-un mod constructiv.
De cele mai multe ori, exercitiile fizice reprezinta cadrul perfect, in care cei mici se simt in
largul lor, jocul fiind activitatea pe care copiii o indragesc cel mai mult.
Cum afecteaza internetul viata copiilor
Nu mai este o noutate faptul ca internetul a schimbat total viziunea oamenilor despre ceea ce
inseamna comunicare si accesul la informatii, reusind astfel sa transforme radical viata
acestora. Vorbim, fara indoiala, despre o minune moderna, insa cum afecteaza internetul
evolutia copiilor, ce inseamna acest nou mod de viata pentru cei mici si cat de important este
rolul internetului in educatie, iata cateva intrebari care seamana indoiala in viata parintilor,
care ajung sa se intrebe daca mediul virtual este intr-adevar un ajutor pentru copii sau, din
contra, un cosmar.
Relatia copiilor cu internetul
Potrivit unor studii recente, copiii au deja un istoric online pana la varsta de 2 ani. Parintii
posteaza poze cu cei mici pe retelele de socializare, iar inca de cand sunt bebelusi, povestesc
in mediul online peripetiile prichindelului. Astfel, fie ca vrea, fie ca nu vrea, copilul este pe
internet.
Studiile mai arata faptul ca, pana la varsta de 5 ani, peste 50% dintre copii folosesc un
calculator sau o tableta. In momentul in care merg la scoala, copiii ajung sa petreaca mai mult
timp pe internet decat o fac parintii sau profesorii. 49% dintre copii isi folosesc telefoanele
pentru a se conecta la internet.
Efectele negative ale internetului
Noile cercetari arata ca atentia oamenilor a scazut in ultimii ani. Daca in urma cu 10 ani,
oamenii reuseau sa fie atenti aproximativ 12 minute, inainte sa fie distrasi de altceva, in
prezent, ei pot ramane atenti maximum 5 minute.
Un alt efect negativ pe care internetul il are asupra copiilor este ca acestia aleg mereu calea
cea mai scurta. Astfel, ei nu mai citesc suficient, intrucat stiu ca vor gasi informatiile oricand
pe internet. Lipsa studiului aprofundat duce la performante slabe. Toti copiii vor sti cate ceva
din toate, insa nu vor fi specializati in niciun domeniu.
Un alt dezavantaj al folosirii intensive a internetului este suprasolicitarea cognitiva. Acest

lucru se intampla, deoarece copiii navigheaza de pe o pagina pe alta, unde le sunt prezentate o
multime de informatii, pe care uneori nu le pot memora.
Din cauza multitaskingului, invatatul nu mai este atat de eficient. Telefonul mobil,
calculatorul sau playstation-ul ajung sa fie ca un drog pentru copii, iar perioada pe care ar
trebui sa o aloce invatatului scade in detrimentul folosirii noilor tehnologii.
5 moduri prin care poti comunica mai bine cu adolescentul tau
Adeseori parintii se gandesc cu teama la anii in care micutii lor vor trece prin etapa
adolescentei. Acea perioada in care el se transforma din copilul dragalas si ascultator
intr-un adolescent rebel si distant, care le stie pe toate si care este mofturos din cale-
afara. Nu trebuie sa disperi daca si tu treci prin acelasi supliciu. Iti poti imbunatati
relatia cu adolescentul tau, cu ajutorul acestor cinci abordari de care trebuie sa tii cont.
1Petreceti mai mult timp impreuna
Nu face greseala sa te distantezi de el in aceasta perioada critica pentru dezvoltarea lui
ulterioara. Incearca sa il apropii de tine, petrecand mai mult timp impreuna. Ia-l la un meci de
fotbal, plimbati-va cu bicicleta, du-l la o partida de pescuit, jucati-va pe calculator sau pe
consola. Ideea este sa petreceti activitati placute impreuna.
2Asculta-l
Cea mai buna metoda prin care poti sa iti intaresti legaturile emotionale cu adolescentul tau
este sa il asculti. Lasa-l sa se exprime si tine seama de parerile lui. Daca are nevoie de un sfat,
fii sigur ca ti-l va cere atunci cand va considera. Il poti indruma apoi catre drumul cel bun.
3Arata-i ca te intereseaza preocuparile lui
Faptul ca esti obosit/a de la serviciu, nu inseamna ca nu poti petrece un timp de calitate alaturi
de el. Vei ajunge sa ii cunosti prietenii, preferintele, dorintele si vei putea astfel sa comunici
mult mai usor cu el. Drept rasplata, el isi va deschide sufletul mai mult spre tine si astfel veti
avea o relatie mai buna.
4Ofera-i putin spatiu
Desi granita dintre libertatea oferita de catre tine si libertatea totala, in care el crede ca poate
face ce vrea, este destul firava, in adolescenta trebuie sa ii oferi ocazia sa descopere singur
lumea inconjuratoare. Daca il tii din scurt, nu vei face decat sa il pui pe fuga atunci cand va
avea ocazia.
5Evita sa il critici
Cel mai usor este sa il critici. O alta abordare care trebuie evitata, caci nu vei face decat
sa inrautatesti situatia. Adolescentii sunt incapatanati, asa ca rezista tentatiei de a-l
critica. Are nevoie sa ii validezi alegerile sau macar sa i le accepti, iar daca vrei sa ii spui
ca nu esti de acord cu anumite obiceiuri, fa-o intr-o maniera prietenoasa, astfel incat sa
nu se simta discreditat.
Negocierea, importantă în relaţia părinte-copil

Dacă un copil cere continuu jucarii sau alte distracţii, atunci e momentul să acţionaţi.
Negociaţi cu cel mic tot ce îi oferiţi, deoarece astfel îi construiţi inteligenţa socială, adică
acea capacitate de a gestiona relaţiile cu cei din jur. De asemenea, pe cât posibil,
sugeraţi-i ideea ca şi el trebuie să vă ofere servicii.
Vreţi să construiţi o relaţie sănătoasa părinte - copil? Atunci, dacă micuţul vă solicită
permanent lucruri, refuzaţi-l ferm. Şi, cel mai important este să nu cedaţi şantajului
emoţional. Dacă o faceţi, nu aveţi decât de pierdut.
“Atunci copilul învaţă că trebuie să facă suficient de mult sau suficient de intens pentru că
până la urmă părintele cedează”spune Bogdana Bursuc, psiholog.
Aşadar, nu cedaţi dacă cererile vi se par exagerate. Şi învăţaţi-I că e normal să şi ofere şi nu
doar să primească sentimente, bunuri sau servicii.
“Copiii nu învaţă să ofere pentru că de foarte multe ori, ei primesc produsul finit şi nu au nici
o informaţie şi nici o versiune a procesului de oferire” adaugă Bogdana Bursuc, psiholog.
Spre exemplu, dacă micuţul vă cere o prăjitură, preparaţi-o împreună.
“Cu toate ocaziile, ei pot fi învaţaţi să exprime printr-un obiect afecţiunea, dar pentru asta
sunt necesare două lucruri: să asiste la proces pentru că toate lucrurile finite au în spate un
efort, iar apoi, pot fi ei, integraţi într-un proces de fabricare a unui obiect” spune Bogdana
Bursuc, psiholog. În plus, lăsaţi-l să se decurce singur, conform cu abilităţile vârstei,
indiferent de activitate.
“În momentul în care noi ca părinţi suntem axaţi doar pe satisfacerea nevoilor lui, în
momentul acela, îl învăţăm că pământul se învârte doar în jurul lui şi mai puţin că există un
lanţ în care atunci când primeşti trebuie să şi oferi” spuneJeni Chiriac, psiholog
În relaţie cu situaţiile pe care le are de îndeplinit, copilul îşi descoperă propriile forţe.
“În momentul acela, practic îl pregăteşti să fie mai adaptat la viaţă, în societate, la
relaţionarea cu ceilalţi” declară Jeni Chiriac, psiholog
Astfel, se conturează şi aşa numita inteligenţă socială, capacitatea a construi şi gestiona bune
relaţii cu cei din jur.Specialiştii din întreaga lume consideră că este cea mai importantă formă
de inteligenţă, chiar în defavoarea celei academice.
Iar pentru a dezvolta la maximum potenţialul unui copil, specialiştii îi sfătuiesc pe părinţi să
comunice permanent cu micuţii, să le fie un bun model în viaţă şi să-i stimuleze să-şi rezolve
singuri conflictele cu cei de seama lor.
Cum ajutăm copiii să-şi stăpânească invidia?
Invidia apare predominant în copilărie, iar până la vârsta maturităţii poate fi

gestionată, dacă o conştientizaţi. Dacă şi la vârta adultă simţiţi mereu invidie, cereţi
sfatul unui psiholog. Invidia înseamnă lipsa acţiunii, a libertăţii de acţiune,
incapacitatea unei persoane de a acţiona autonom. Şi toate acestea îşi au originea în
copilărie, în relaţia cu părinţii. Să aflăm ce ingrediente ale educaţiei pot gestiona
invidia!
Înainte de a vedea cum să gestionăm invidia între fraţi sau a
copiilor faţă de colegii de grădiniţă, şcoală, să vă oferim două
definiţii. Ce înseamnă gelozia? Dar invidia? Copilul care manifestă
gelozie crede că deţine ceva preţios (dragostea părinţilor de obicei)
şi se teme să nu piardă acel lucru.
Copilul care simte invidie nu are ce şi-ar dori şi vrea să obţină
lucrul acela. Mai mult, un copil gelos vorbeşte, exemplifică ceea ce
simte, un copil invidios îşi ascunde dorinţele. Şi, totuşi, cele două
sentimente se împletesc de cele mai multe ori şi de aici e greu
pentru un părinte să-şi dea seama de ceea ce este în mintea
copilului lui.
O poveste despre nesiguranţă
Indiferent de cele două sentimente pe care le-ar simţi copilul vostru, în realitate totul ţine de
nesiguranţă. Iar nesiguranţa apare cel mai adesea în copilărie şi în relaţiile cu părinţii şi se
poate manifesta toată viaţa.
Cu alte cuvinte, dacă vreţi să schimbaţi ceva după ce observaţi că micuţul este gelos sau
invidios, nu îi schimbaţi aceste reacţii faţă de alte persoane. Trebuie să vă schimbaţi voi
comportamentul faţă de copil.
Cum rezolv problema?
Şi mama şi tata ar trebui să îi spună frecvent celui mic sau celor mici în cazul mai multor
fraţi: “Te iubesc!”, “Dacă vrei să vorbeşti cu cineva, te rog vino la mine!”, “Hai să vorbim!”,
“Hai să ne jucăm!”. Sunt modalităţi simple de a construi încrederea într-un copil aflat în
totalitatea lui (fizică, intelectuală şi psiho-emoţională) în construcţie.
În caz contrar, un astfel de copil căruia nu i se punctează frecvent iubirea părinţilor,
inventează reguli cărora li se supune sau se supune regulilor familiei şi nu face niciodată
probleme în speranţa că cineva din familie o să-l iubească.
Simultan, se construiesc frica de a acţiona pe cont propriu, dar şi
frica de a înfrunta alte persoane, chiar dacă ar fi justificat să o
facă.
Treptat, devine copilul bun din casă. Dacă în acea familie mai
există fraţi care se manifestă fără reguli, se poate ca părinţii să
acorde mai multă atenţie celor care se comportă ca… nişte copiii
şi nu celui care are deja reguli inventate de multe ori de el.
Comportamentul părinţilor în privinţa celorlalţi fraţi nu va face
din acest copil, care şi-a impus reguli, decât să se întrebe mai
mereu ce are el de nu-l iubeşte nimeni.
Dacă un copil va trăi într-o stare permanentă de invidie, există
riscul să devină un adult, cum altfel, decât invidios. Invidia pe care o simte înseamnă că
trăieşte încă în mediul familial şi aşteaptă, fără speranţă de cele mai multe ori, să fie apreciat
chiar de mama şi de tata.
Discuţiile între fraţi
Să ne întoarcem însă la o familie în care există mai mulţi fraţi. Se bat pe orice lucru, se ceartă
pe jucării, pe dulciuri, pe programul preferat de la televizor. În realitate, se bat pe atenţia
părinţilor şi pe dragostea necondiţionată a acestora. Aşadar, cât priveşte cele două tipologii
copilul-ascultător şi copilul-problemă, nu vă lăsaţi amăgiţi de comportamentul diferit.
Ambii caută doar atenţia părinţilor, doar manifestarea este diametral opusă. Această bătălie
începe odată cu sosirea unui nou frăţior de la maternitate. În cazul în care copilul mare are
deja 2-3-4 ani, problemele vor apărea din timpul celor 9 luni de sarcină. În această perioadă,
punctaţi-i celui mare că îl iubiţi mai mult decât orice pe lume.
Cu siguranţă, aceasta e şi realitatea, dar copilul are nevoie să audă aceste vorbe mai mult
decât oricând. Şi după apariţia pe lume a frăţiorului, chiar dacă veţi fi depăşiţi uneori de
îngrijrea unui bebeluş, primul apărut în familie va necesita o grijă specială şi de reamintirea
constantă a faptului că îl iubiţi.
Am doar un copil şi simte invidia!
Nu vă gândiţi că, dacă aveţi doar un copil, veţi scăpa de aceste griji. Un copil singur la părinţi
va simţi invidie pe oricine altcineva care va capta atenţia mamei, a tatălui. Şi aceasta se va
întâmpla dacă nu îi spuneţi mereu că îl iubiţi, asigurându-i astfel cel mai important dintre
toate tipurile de confort – confortul afectiv. Iar acesta se asigură, în prima parte a vieţii şi cea
mai importantă din punct de vedere psihologic, doar de către părinţi.
Topul greşelilor comise de părinţi
“Ai greşit!” “Eşti pedepsit!” Aţi auzit vreodată aceste cuvinte? Dacă sunt adresate unui
copil, reacţia pe termen lung este una singură. Copilul îşi va ascunde greşelile şi va
ajunge să mintă, să spunem, profesionist. Este doar o reacţie de apărare la una dintre
cele mai frecvente greşeli în educaţia celor mici.
Orice faceţi în calitate de părinţi are ecou în dezvoltarea psihică a copilului. Aşadar, grija
excesivă sau lipsa acesteia, certurile din familie, exigenţa maximă sau lipsa oricărei autorităţi,
diferenţele făcute între copii îşi vor pune amprenta, din nefericire, toată viaţa pe un om care
se întâmplă să fie cea mai valoroasă persoană pentru voi.
Şi dacă e aşa, încercaţi să nu faceţi greşeli din neştiinţă. Sunt câteva extrem de frecvente
făcute atât de părinţi, cât şi de bunici şi care, repetate, duc la modificări negative în
personalitatea micuţilor. Le comentăm pe rând!
Prea permisivi?
În primul rând, atitudinea: “Fă ce vrei”, “Mănâncă ce vrei”, “Stai unde vrei”, joacă-te unde
vrei nu înseamnă libertate. Este vorba, psihic vorbind, despre o manifestare a dezinteresului
sub forma aparent a unei libertăţi acordate. Copilul simte însă lipsă de interes din partea
voastră. Aşadar, copilului în funcţie de vârstă îi faceţi un orar al meselor, al perioadei de
odihnă şi de joacă.
Până la 9-10 ani, copiii nu ştiu să facă alegeri alimentare conştiente, deci e absolut necesar ca
acestea să fie făcute de părinţi. Tot până atunci vor avea nevoie măcar de 20 de minute de
somn în timpul zilei şi de cel puţin 2 ore de joacă, care ideal ar fi să presupună efort fizic. În
acest program, zilnic acelaşi în linii mari, ar trebui să intre timp petrecut cu părinţii.
Cel mic nu are nevoie doar de hrană, de o casă primitoare şi de hăinuţe. Are nevoie de atenţia
părinţilor, de timp, nu neapărat foarte mult, în care aceştia să interacţioneze real. Chiar dacă
aveţi o oră la dispoziţie, vorbiţi cu cel mic, jucaţi-vă împreună, menţineţi contactul vizual,
extrem de important. Cu alte cuvinte, contează calitatea şi nu cantitatea timpului petrecut
zilnic împreună cu juniorii.
Prea indulgenţi?
O altă greşeală frecventă este răsfăţul care presupune lipsa oricărei responsabilităţi din partea
copilului şi educarea în sensul acesta. Unui copil nu i se pot tolera comportamente deviate
doar pentru că este copil. Fiecare vârstă înseamnă responsabilitate, iar cel mic trebuie să
crească cu această idee. La polul opus al răsfăţului se află severitatea excesivă.
Din partea copilului înseamnă reprimarea oricărei iniţiative. Este cea mai sigură metodă de a
creşte un copil timorat, care la vârta adultă va fi incapabil de a avea opinii sau iniţiative.
Riscaţi ca micuţul să crească urându-şi părinţii, situaţie dezastruoasă nu atât pentru părinţi, ci
chiar pentru copilul care ar trebui să înveţe inclusiv să iubească de la cele mai mici vârste.
În acelaşi registru se înscrie o altă greşeală colosală – respingerea brutală a unor dorinţe mari
ale copilului din motiv de lipsă de timp, de bani sau doar pentru a vă demonstra autoritatea
asupra celui mic. Este din nou un motiv ca micuţul să înveţe de la o vârstă fragedă ce
înseamnă ura în loc să înveţe ce înseamnă dragostea. Devine o altă metodă de a induce
comportamente deviate la maturitate.
Şi interzicerea relaţiilor sociale cu alţi copii de aceeaşi vârstă duce la comportamente nedorite
în timpul vieţii adulte, cu timiditate excesivă sau cu agresivitate excesivă odată stabilite
relaţiile sociale. Încărcarea cu activităţi dorite doar de părinţi, la fel ca supraaprecierea sau
subaprecierea capacităţilor copilului au repercusiuni de data aceasta nu asupra psihicului, ci
asupra intelectului. Aşadar, nu faceţi aceste greşeli dacă vă aşteptaţi la o dezvoltare normală
intelectuală din partea celui mic.
Familie numeroasă, atenţie pe măsură
Şi, nu în ultimul rând, ne referim la diferenţele injuste între sexe şi/sau între fraţi. Cu alte
cuvinte, dacă vă doreaţi arzător un băiat sau o fetiţă şi aveţi acasă sexul opus, nu are nici o
vină copilul că s-a născut în ciuda preferinţelor părinţilor. Nu faceţi copilul să se simtă
inferior doar pentru că s-a născut altfel decât aţi fi vrut, pentru că îi dărâmaţi încrederea în
sine şi încrederea că ar putea fi iubit de altcineva.
Este o situaţie dramatică la vârsta adultă, când va trebui să îşi aleagă un partener. Şi al doilea
tratament discriminatoriu se referă la cel în raport cu fraţii. Dacă aveţi mai mulţi copii, le
oferiţi tuturor aceeaşi mâncare, aceleaşi lucruri, aceeaşi atenţie, aceleaşi şanse. În caz contrar,
prima oară determinaţi conflicte violente între ei.
În al doilea rând, în funcţie de personalitatea copilului, îi veţi face ori bolnăvicios de timizi
ori extrem de agresivi. În al treilea rând, le frânaţi dezvoltarea psihică normală. Aşadar, dacă
aveţi mai mult de un copil, toată viaţa sunteţi obligaţi să menţineţi un echilibru între atenţia
pe care le-o acordaţi fraţilor, indiferent de vârsta acestora.
Şi părinţii, şi copiii au de învăţat lecţia comunicării
Cum ne creştem copilul: îl lăsăm să facă ce vrea sau îl controlăm cu stricteţe? Şi ca să

nu credeţi că o să vă plictisesc, vă pun o întrebare: “Cum îi recunoşti pe părinţii unui
anumit copil? Fiindcă “ţipă la el”! “This is the question!”...
Din secunda în care devii părinte şi chiar îţi iei rolul în serios, îţi
pui întrebarea firească: “Cum vreau să fie copilul meu?” În afară
de diverse vise mai mult sau mai puţin realiste cu privire la ce va
deveni, partea importantă este cum este copilul acum, la momentul
prezent şi în ce măsură poţi schimba lucrurile care nu îţi convin.
Adică, când nu te “ascultă” :)... Sau când îţi face o “criză” lângă
un raft de jucării în supermarket şi te priveşte lung tot magazinul.
Sau bate din picior şi chiar te jigneşte în public, ori eşti chemat din
ce în ce mai des la şcoală sau nu-l convingi în ruptul capului să îşi
facă tema singur la matematică.
Părinţi informaţi, copii disciplinaţi
La noi în ţară nu s-a conturat un mod de educaţie românesc, un model sau cel puţin aşa
observ eu. Fiecare dintre noi face încercări, mulţi bâjbâie, alţii o nimeresc, singuri sau cu
ajutorul îndrumărilor de specialitate. Cărţi, psihologi, educatori. Dar cum ne conturăm
“stilul”?
Nu vrem să mai fim duri şi prea stricţi precum părinţii noştri. Pe plan naţional, abia de câteva
generaţii (puţine la număr) am priceput că bătaia nu are ce căuta în relaţia părinte-copil. Ba
încă mai facem caz de asta: “Noi nu ne-am bătut niciodată copilul!” mai auzi în stânga şi în
dreapta, de parcă nici nu ar fi de la sine înţeles aşa ceva.
Pe acest fond, aflaţi că nu suntem singurii în Univers care ne îndoim de calităţile noastre de
părinţi atunci când ne confruntăm disperaţi cu un conflict cu propriii copii. Măcar noi avem o
scuză: suntem zero la resursele de educaţie in parenting.
În alte ţări civilizate aceste lucruri se discută de zeci de ani, ministerele educaţiei organizează
pe lângă şcoli, din fonduri publice, cursuri gratuite de parenting, unde părinţii sunt învăţaţi,
faţă în faţă cu situaţii particulare, cum să reacţioneze, cum să gestioneze în mod inteligent
situaţii – de la plânsetul pentru o bomboană până la cele mai grave abateri disciplinare, astfel
încât să conserve personalitatea copilului, dar să nu îşi piardă din autoritate.
În paranteză fie spus, să ai acces în masă la aceste îndrumări înseamnă civilizaţie curată. Nu
există părinte american sau francez care să nu fi participat măcar o dată în viaţă la astfel de
cursuri, fie doar pentru unul dintre copii. Să ridice mâna sus cine a participat de la noi din
ţară?!
“Bringing Up, Bebe”
Un recent bestseller lansat în Statele Unite “Bringing Up, Bebe” stârneşte noi controverse în
privinţa educaţiei moderne, care îi preocupă deopotrivă pe educatori şi pe părinţi. Autoarea,
Pamela Druckerman, este o americancă ce trăieşte la Paris din plin experienţa maternităţii şi
este nevoită să compare, la început involuntar, manierele sau “apucăturile” copiilor americani
cu comportamentul copiilor de francezi.
Şi, ajunge într-un final la concluzia că, de vreme ce copiii americani îşi “răsfaţă” părinţii cu
crize, împotriviri şi manifestări zgomotoase de personalitate, copiii francezi sunt bine educaţi,
ascultători şi lipsiţi de anxietăţi. Cartea este scrisă cu umor şi detaşare, iar triggerul
declanşator pentru autoare îl reprezintă o primă vacanţă mult râvnită în 3, care de fapt se
transformă într-un coşmar, în care principala preocupare a cuplului este agitaţia obositoare în
jurul copilului neastâmpărat.
Pamela observă cum fiica lor, crescută în stilul “Las-o să facă ce vrea” şi, la ale cărei dorinţe,
ambii părinţi nu rezistau mai mult de 2 secunde, devine imposibil de controlat în spaţii
publice, atingând orice, trântind tot de la zahăr, solniţe, coş de pâine până la aventuri în cele
mai periculoase zone ale teraselor aflate la înălţime.
Asta în vreme ce familile de francezi stau relaxaţi şi fericiţi, cu copiii aşezaţi cuminţi pe
scaun, mâncând şi fără să comenteze, peştele şi chiar legumele fierte. Încântată, Pamela
începe o documentare personală, observând cum copiii francezi nu comentează în momentul
în care trebuie să părăsească locul de joacă din parc, nu fac crize când li se refuză
achiziţionarea unei jucării, bomboane sau balon, nu se mişcă de pe scaune la masă şi nici nu
aruncă cu mâncarea în jur.
După ce a observat îndeaproape mai multe familii de francezi “middle class”, a stat de vorbă
cu persoane de specialitate, făcând referire şi la studii în domeniu, Pamela a descoperit şi
secretul: cultivarea răbdării. Deopotrivă la părinte (dacă nu o aveai), dar mai ales la copil. Să
aştepţi este o calitate care cere mult antrenament. Şi aici autoarea este generoasă în
exemplificări.
Eu am să vă povestec una singură, legată de o acadea pe care o fetiţă i-o cere insistent mamei
la coadă la hipermarket. Mama începe prin refuz din ochi, dar totuşi copilul insistă. Aşa că
mama o aşează în coş cu o condiţie: să fie consumată acasă, după snackul sănătos de după-
amiază – iaurt şi fructe proaspete, iar copilul acceptă fără nici un comentariu în plus.
Educaţie în stil francez
Un alt “truc” interesant este delimitarea clară între preocupările părinţilor şi ale copiilor. În
vreme ce părinţii americani sunt trup şi suflet cu copiii, se joacă mult cu ei, îi iau peste tot iar
copiii sunt lăsaţi să îşi dea cu părerea despre program, viaţa părinţilor, relaţii etc., francezii nu
fac din asta o obsesie, considerând că până şi cei mai iubitori părinţi nu trebuie să fie
la dispoziţia copilului non stop.
Îi învaţă să se joace şi singuri, când primesc vizite, copilul trebuie să se retragă în camera lui,
nu are voie sub nici o formă să vorbească “peste un adult”, trebuie să respecte fără abatere
programul de culcare, chiar şi singur, dacă părinţii sunt ocupaţi. Iar cu privire la restaurant, ei
stau pe scaun cuminţi întrucât dacă vor să stea într-un mediu pentru adulţi, trebuie să respecte
regulile lor.
De altfel, regulile impuse şi respectate cu stricteţe nu numai de copii, dar şi de noi, adulţii, fac
posibilă o cooperare bună à la longue. De multe ori, însă, chiar părintele ignoră propriile
limitări impuse şi atunci se miră de ce copilul îi răspunde urât, mănâncă prea multe dulciuri
sau îşi aduce aminte de teme abia dimineaţa, înainte să plece la şcoală.
4 reguli de la care francezii nu fac abatere:
-Copiii trebuie să spună obligatoriu bună ziua, la revedere, mulţumesc, vă rog etc. felul acesta
de comportament îi ajută să înţeleagă că nu sunt singurii care au sentimente şi nevoi.
-Când greşesc şi au un comportament neadecvat, ei trebuie imediat atenţionaţi, fără întârziere.
Francezii preferă drept admonestare “big eyes”. O expresie mustrătoare pe care copilul o
asociază cu dezacordul părintelui.
-Copilului îi este permis un singur snack pe zi, pe lângă cele 3 mese principale. În Franţa este
între 4-4.30.
-Din când în când părintele trebuie să îi reamintească ferm că el este cel care ia hotărârile
importante în casă. Să nu îţi fie frică să-i spui “Non!” (“Nu!”) Copiii trebuie să se obişnuiască
şi cu frustrarea refuzului.
2 X părinţi înfricoşaţi
Socializând la diferite petreceri pentru copii cu alţi părinţi, am observat cum conversaţia
capătă nuanţe mai îngroşate când vin în discuţie două subiecte: accesul liber la internet şi
dormitul la prieteni, mult râvnitul “sleepover”.
Când acestea două vin şi la pachet, unii părinţi, mai scrupuloşi, nu pot fi decât extrem de
îngrijoraţi. Aşa am aflat un criteriu clar de împărţire a părinţilor: cei care îşi lasă copiii în
“sleepover” şi cei care nu. Apoi, cei care nu limitează accesul la internet şi cei pentru care cel
puţin Facebook şi youtube sunt cu desăvârşire interzise.
Şi specialiştii au luat aceste 2 aspecte în discuţie şi evident, consideră că temerile părinţilor
trebuie să fie dublate de precauţie, dar în nici un caz să ducă la interdicţie totală.
Bucuria pe care o oferă “sleepover-ul” ajută copiii de vârste mici şi medii să se simtă mai
încrezători, să îşi cunoască propriile limite, să observe ritualuri şi obiceiuri de viaţă diferite,
să cunoască alt fel de sentimente, emoţii, să socializeze etc.. Pe măsură ce copiii înaintează în
vârstă, cresc şansele expunerii adolescenţilor la droguri, sex, alcool, hărţuire, violenţă.
Păstrarea deschisă a canalelor de comunicare între copii şi părinţi, abordarea frontală, dar
diplomatică a subiectelor delicate, instruirea adolescentului în privinţa celor mai bune şi
sănătoase reacţii în cazul confruntării cu situaţii periculoase. Toate acestea trebuie să existe
permanent în mintea părinţilor şi în discuţiile cu proprii copii şi adolescenţi, pentru a-i ajuta
să beneficieze de prezenţa prietenilor, de distracţie, comunicare, dar în acelaşi timp să se
menţină în siguranţă.
Ken Ginsburg, un specialist în problemele adolescenţilor de la Children’s Hospital of
Philadelphia şi autorul cărţii “Letting Go With Love and Confidence”, avertizează că “în
grup, boacănele se pot multiplica ameţitor, întrucât atunci când sunt mai mulţi, mai ales cu
prieteni apropiaţi, copiii devin mai curajoşi, dispuşi să facă mai multe prostii şi chiar riscă
mai mult decât ar face-o în mod normal”.
Părinţi, lăsaţi-vă copiii să fie imperfecţi!
Părinţii îşi iubesc copiii, doresc tot ce-i mai bine pentru aceştia şi încearcă constant să-i
protejeze de greutăţi şi de suferinţă. Uneori însă, şi cei mai iubitori şi grijulii dintre
părinţi transmit mesaje pe care nu ar dori să le transmită.
De pildă, părinţii care se străduiesc din răsputeri să îi ţină pe copii departe de tot ceea ce
înseamnă greşeală, îi pot învăţa pe copii că greşeala este de neacceptat. Ba mai mult, copiii
vor înţelege că trebuie să fie perfecţi pentru a fi acceptaţi de părinţii lor - şi probabil că asta
vor încerca să facă.
Cum se manifestă perfecţionismul în comportamentul părinţilor?
Copiii ajung să creadă că este foarte important ca ei să fie perfecţi atunci când părinţii sau alţi
adulţi semnificativi din viaţa lor (de exemplu, învăţătoarea sau profesorul preferat):
- Îi critică constant; uneori, când copiii sunt criticaţi sau judecaţi de către părinţi sau
educatori, se vor strădui şi mai mult să îi mulţumească, cu speranţa că vor ajunge să se
comporte perfect/ să fie perfecţi.
- Îi critică constant pe cei din jur - colegi, vecini, prieteni etc; sunt familii în care adulţii se
plâng frecvent de comportamentul altor oameni; în încercarea de a nu fi ca acei oameni pe
care părinţii lor îi critică, copiii vor încerca să stea departe de greşeală.
- Fac aproape totul în locul copilului; sunt familii în care adulţii îşi doresc ca totul să fie făcut
repede şi bine; ei nu au răbdarea necesară pentru a-i lăsa pe copiii să încerce comportamente
noi pe cont propriu, şi astfel să înveţe, pentru că aceste tentative de învăţare consumă timp,
sunt imperfecte şi frustrează părintele; astfel, ajung să facă totul, sau aproape totul, în locul
copiilor. Aceştia vor crede despre sine că nu sunt în stare să facă acele lucruri şi vor depune
foarte mult efort în realizarea lor, doar pentru a crede despre ei înşişi că sunt în stare.
- Fac comparaţii între fraţi sau între colegii de clasă; atunci când părinţii spun "de ce nu te
comporţi şi tu ca fratele tău/ sora ta?" sau când cadrele didactice întreabă "Andrei de ce a
putut sa rezolve problema şi tu nu?", copiii ajung să creadă despre ei înşişi că nu sunt
suficient de buni şi vor încerca să facă totul perfect, pentru câştiga încredere în forţele proprii
şi a se simţi mai bine în propria piele.
- Nu au aprecieri la adresa comportamentelor copiilor. Atunci când adulţii nu dau feedback
copiilor în legătură cu comportamentele lor, aceştia ajung să creadă că nu sunt suficient de
importanţi şi vor dori să fie perfecţi doar pentru a atrage atenţia adulţilor.
- Sunt perfecţionişti. Foarte des, copiii învaţă perfecţionismul copiind comportamentul
părinţilor.
- Spun foarte des "Da, dar ..."/ "E ok, dar ...." / "E bine, dar....": "e bine că ţi-ai făcut tema în
seara asta, dar nu te-am văzut prea entuziasmat la birou"; "9 este o notă bună, dar puteai să iei
şi 10". Auzind astfel de mesaje, copilul învaţă că, de fapt, "suficient de bun" este sinonim cu
"perfect".
- Se ceartă foarte des, intră în situaţii conflictuale: în familiile în care există tensiune şi
conflict, copiii vor încerca adesea să se comporte perfect, crezând fie că ei sunt de vină pentru
neînţelegerile dintre părinţi, fie că, dacă vor fi suficient de buni, părinţii vor fi mulţumiţi.
Recomandări pentru părinţii care tind să aibă comportamente şi aşteptări de tip
perfecţionist faţă de copiii lor:
* Apreciaţi efortul, nu rezultatul final. Întrebări precum "Ai luat 10?", "Ai câştigat
concursul?", care sugerează că nota maximă şi locul I sunt sigurele rezultate acceptate, ar
trebui înlocuite cu întrebări precum: "Cum a fost concursul?", "Cum te-ai descurcat la test?",
"Eşti mulţumit de rezultat?", "Este ceva ce ai fi putut face diferit?", astfel încât copilul să
înveţe că este apreciat pentru efortul şi nivelul său de implicare;
* Arătaţi-le copiilor că nici dvs. nu sunteţi perfecţi. Povestiţi-le copiilor despre propriile
experienţe de eşec şi greşeală precum şi despre felul în care v-aţi simţit atunci, pentru a le
arăta că nu doar că "din greşeli nu se moare", ci se învaţă.
* Oferiţi un exemplu sănătos! Gândiţi-vă la felul în care dvs. sau soţul/ soţia dvs. reacţionaţi
atunci când greşiţi; aveţi o reacţie agresivă, de critică sau reproş? Vă învinovăţiţi? Procedând
astfel, transmiteţi copilului mesajul că greşeala este ceva pentru care merită să fim pedepsiţi
sau să ne pedepsim singuri - ori greşeala este ceva ce face parte din viaţă, care nu ocoleşte pe
nimeni şi se poate oricând transforma într-un nou context de învăţare.
Cum creste copilul unei mame perfectioniste?

Pentru mame, perfectionismul este o tinta nobila, deseori fiind tru ele sa faca diferenta
intre constiinciozitate rezonabila si precautie irationala. Nu este usor de distins unde
incep tendintele perfectioniste in rolul de parinte, dar daca va loviti de ele constant,
exista riscul de a va traumatiza copilul.
O mama nemultumita de infatisarea sa sau de performantele sale, face remarci critice la

adresa ei sau a altora, careia ii este teama de esec sau care este preocupata de curele de
slabire, o invata pe fiica ei aceste ganduri si comportamente, expunand-o unui risc mare de a
suferi de tulburari de alimentatie. Este foarte important ca un parinte sa fie un model de
acceptare a defectelor fizice si a formei corpului, mai degraba decat sa se planga de
kilogramele in plus in prezenta lor.
Cercetarile arata ca acei copii apartinand parintilor perfectionisti sunt expusi unui risc
de anxietate generala si sociala, depresie, tulburari de alimentatie, manie, probleme de
imagine, respect de sine scazut si rebeliune adolescentina. Teama de a nu face greseli, de a
nu fi judecati de catre parinti, lipsa increderii in sine, retinerea si dificultatea de a comunica
cu ceilalti ii fac sa devina perfectionisti ca urmare a confruntarii cu parintii lor perfectionisti.
Cum se învaţă responsabilitatea?
“Nu poate face nimic singur!” Aţi auzit această propoziţie de la un părinte? Ei bine, este
greşit să credeţi acest lucru despre propriul copil, deoarece responsabilitatea e necesară
la orice vârstă şi, ca orice lucru, se învaţă.
Nu aşteptaţi până la 6-7 ani să vă responsabilizaţi copilul! Este una dintre cel mai mari greşeli
în educaţia celor mici şi, de asemenea, reprezintă un posibil pericol în adolescenţă.
Copilul se responsabilizează de la cele mai mici vârste, învăţându-l să ofere. Dacă îi daţi un
pupic, oferiţi-i obrazul să facă şi el acelaşi lucru. Dacă îi oferiţi un cadou, învăţaţi-l chiar
înainte să vorbească să vă mulţumească. Copilul trebuie educat să ofere sentimente şi acesta
este primul pas spre responsabilizare.
Când începe să comunice coerent, îi daţi misiunea să aibă grijă de jucării, de camera
personală, de hăinuţele pe care le poartă. Tot acum este momentul să îl învăţaţi să fie
responsabil în privinţa propriului corp, astfel încât să nu se rănească. Responsabilitatea faţă
de propriul corp înseamnă şi responsabilizarea în privinţa altor copii.
Aceste informaţii trebuie bine setate în mintea celui mic din prima copilărie. Dacă faceţi
greşeala de a-l învăţa responsabilitatea în adolescenţă, va privi aceste reguli ca pe o agresiune.
Oricum, acţiunile părinţilor par în adolescenţă agresiuni. Iar pe un teren care n-a fost construit
din copilărie, totul ia dimensiuni catastrofale.
După adolescenţă, rămâne tot treaba părinţilor să îşi înveţe copii despre responsabilitate până
la 23-24 de ani, când creierul e perfect format ca să îşi … poarte singur de grijă. După 20 de
ani, învăţaţi-i să fie altruişti cu sentimentele şi cu lucrurile lor. |n acest moment, psihologic e
extrem de importantă o zicală - ‘’Dar din dar se face Raiul’’.
Televizorul - inamicul din camera copilului tau
Ramanem placut surprinsi cand ne vedem copilul absorbit de imaginile foarte colorate
si de sunetele spoturilor publicitare. Insa uitam sa ne intrebam ce probleme poate
antrena privitul la televizor si ce putem face pentru a-i insufla celui mic dorinta de a
avea activitati utile dezvoltarii normale a organismului sau.
Cercetatorii americani de la Universitatea din New York au descoperit ca privitul la televizor
de la o varsta infantila nu numai ca predispune catre violenta si obezitate, ci si influenteaza
negativ capacitatea celor mici de invatare si de socializare. Din fericire, exista diverse solutii
pentru ca aceaste probleme sa fie evitate.
Probleme de concentrare, citire si memorare!
Cum influenteaza privitul la TV puterea de concentrare a celor mici? Cercetatorii au incercat
sa raspunda la aceasta intrebare comparand capacitatile intelectuale ale copiilor cu varste
cuprinse intre 6 si 7 ani, in functie de cantitatea de timp pe care au petrecut-o in fata
televizorului inainte de a implini 3 ani, iar apoi intre 3 si 5 ani. S-a observat ca, in prima
perioada, copiii petrec mai mult de 2 ore in fata ecranelor, iar intre 3 si 5 ani, peste 3 ore.
Astfel, se pare ca privitul intensiv la TV sub varsta de 3 ani determina aparitia problemelor de
citire, intelegere, influentand totodata si capacitatea de memorare. In schimb, cei care au
trecut pragul de 3 ani, dezvolta doar o usoara abilitate de a citi mai usor, celalalte probleme
ramanand valabile si pentru aceasta varsta. Trebuie notat ca, in ambele cazuri, variatile
cognitive de performanta raman extrem de scazute.
Vocabular nedezvoltat!
Tot studiile americane sunt cele care demonstreaza ca limbajul unui copil care se uita ore in
sir la televizor poate fi deficitar. Cum se explica acest lucru? Stand in fata ecranului,
singurele preocupari ale copilului sunt sa priveasca si sa asculte. Nimeni nu-i cere sa
vorbeasca, sa interactioneze cu alti vorbitori, astfel ca atunci cand incepe sa spuna ce
gandeste isi exerseaza gresit limbajul propriu. In urma unei cercetari din Statele Unite, s-a
ajuns la concluzia ca un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit
DVD-uri speciale pentru bebelusi cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu
urmarisera astfel de programe.
Violenta si obezitate!
In foarte multe cazuri, se observa cum violenta practicata in cadrul programelor de
televiziune cere sa fie imitata, fiind prezentata atat ca mijloc de satisfacere a dorintelor, cat si
ca modalitate de distractie. Nu numai ca pot incerca sa adopte atitudini asemanatoare cu ale
personajelor ce actioneaza in mod violent, dar copiii pot chiar ramane traumatizati de ceea ce
vad, ca urmare a faptului ca pana la varsta de 7 ani nu disting fantezia de realitate.
In afara problemelor psihice pe care le poate cauza privitul la televizor, exista si o serie de
efecte fizice ce pot ingreuna dezvoltarea normala a copilului. Statul pentru o perioada mai
lunga de timp in fata ecranului incurajeaza sedentarimul, astfel ca se poate ajunge destul de
usor la ceea ce se numeste obezitate infantila. Aflandu-se la varsta propice dezvoltarii
musculaturii si a indemanarii, o asemenea activitate statica intarzie dezvoltarea motorie a
copilului.
Scoate televizorul din camera copilului tau!
Stim cu totii ca atunci cand un copil este pus sa doarma sau sa-si faca temele prefera sa se
uite la televizor. Din acest motiv, este recomandat sa nu existe "cutiuta cu imagini" in camera
sa. In acest mod exista si un control parental asupra grilei de programe.
Limiteaza-i timpul de stat in fata ecranului!
Cercetatorii sunt de parere ca este necesar sa se stabileasca limite privind timpul pe care
copiii sa-l petreaca in fata televizorului, sub 2 ani aceasta activitate fiindu-le total interzisa. In
plus, este interzis ca in timpul mesei copiii sa urmareasca diverse programe, acestea
distragandu-le atentia.
Discuta despre ceea ce se vorbeste la televizor!
Este recomandat ca, in scurtele perioade in care copilul sta in fata televiziorului, sa se discute
cu el despre probleme abordate, sa i se ceara parerea si sa fie intrebat cum ar actiona in
situatii similare. Astfel, atat modificarile de comportament, cat si cele de caracter, se pot
realiza mai usor.
Televizorul, risc de hipertensiune la copii
Obisnuiesti sa-ti lasi micutul in fata televizorului si sa-ti vezi de treburi? Gresesti! Un
studiu american a scos la iveala ca acei copii care isi petrec timpul in fata televizorului
inregistreaza o tensiune arteriala deosebit de ridicata!
Nu te bucura doar pentru ca desenele animate iti tin copilul nemiscat cat timp tu vezi linistita
de treburile casnice. Din contra, ar fi bine sa iei masuri daca insista sa-si petreaca prea mult
timp in fata televizorului, intrucat acesta risca sa aibaprobleme cardiovasculare chiar de la o
varsta frageda.
Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie alarmanta dupa ce au tinut sub observatie nu mai
putin de 100 de copii, cu varstele cuprinse intre 3 si 8 ani.
Timpul petrecut in fata micilor ecrane are urmari nefaste asupra dezvoltarii psihomotorii si a
sanatatii micutilor: le altereaza capacitatea de invatare si concentrare, le ingreuneaza
dezvoltarea lingvistica, le perturba somnul si favorizeaza ingrasarea.
In timp ce priveau la televizor, copii supusi testului au inregistrat o tensiune arteriala sistolica
si diastolica cu 5-7 puncte mai mare decat cea normala. Problemele de inima ce se pot
dezvolta mai tarziu pleaca de la mai multe motive, cumulate de cele mai multe ori in fata
televizorului: lipsa miscarii fizice, rontaitul, incetinirea ritmului metabolic.
Sforaitul, semnul depresiei la copii
Copiii de varsta prescolara care sforaie sunt predispusi la depresie si anxietate, avand
riscuri mai mari de a dezvolta probleme legate
limbaj si de capacitatea de concentrare, comparativ
cu prietenii lor de aceeasi varsta care nu sforaie, se
arata intr-un studiu, citat de Reuters.
A fost efectuat pe un esantion de 43 de prescolari care
sforaie cel putin o data sau de doua ori pe saptamana,
potrivit informatiilor oferite de parintii lor, si pe 46 de
prescolari care nu sforaie.
In total, 22% dintre cei care sforaie sufera de tulburari
de dispozitie suficient de severe, justificand astfel
consultarea lor de catre un medic specialist. Ei sunt mai
predispusi sa dezvolte si alte tipuri de tulburari ale
somnului - precum cosmaruri, vorbitul in somn sau insomnie.
Nu mai e de joaca
Unul din 10 tineri americani, intre 8 si 18 ani, prezinta simptome ale unei dependente
patologice de jocurile video, cum ar fi tulburari ale somnului sau esecuri in viata personala
sau la scoala.
Potrivit studiului realizat de Institutul National pentru Relatia dintre Media si Familie, acestia
imprumuta bani, nu sunt performanti la locul de munca sau nu lucreaza deloc. Raportul
mentioneaza si ca ei au un comportament apropiat de cel al persoanelor pasionate de jocurile
de noroc pe bani.
Mesaj pentru parinti: „Atentie!”
Mesajele text sau imaginile cu un continut sexual explicit, expediate de adolescenti de pe
telefoanele lor mobile, pot avea efecte negative asupra viitorului acestor tineri, informeaza
reuters.com.
Guvernul statului australian New South Wales a lansat o campanie educationala pentru a
combate tendinta ascendenta a acestor practici, explicand faptul ca imaginile sau mesajele
text cu continut sexual explicit, o data expediate, pot fi postate pe Internet de catre destinatar
sau trimise, mai departe, altor utilizatori.
Iar, uneori, se poate ajunge chiar la cazuri de hartuire sexuala sau de agresiuni sexuale.
Cum inving copiii plictiseala?
Nu ignorati plictiseala copilului, mai ales daca persista cateva saptamani. Aceasta
pentru ca ar putea fi vorba de o depresie in toata regula. Daca insa micutul are doar
cateva zile in care nu este interesat de nimic, parintii sunt cea mai buna „unealta”
impotriva plictiselii.
„Ma plictisesc!”, „N-am ce sa fac!”, „Vreau si eu sa mi se intample ceva!” Iata cateva
expresii prin care copilul poate sa-si exprime plictiseala. De cele mai multe ori, doar vrea sa
va atraga atentia. Iar daca detectati aceasta intentie, incurajati-l sa lucreze ceva, decat sa va
dati peste cap ca micutul se „plictiseste”.
Daca il ignorati putina vreme, asa-zisa plictiseala dispare de la sine. Nu trebuie sa il ignorati
insa daca plictiseala se traduce prin pierderea interesului fata de activitatile cotidiene, prin
faptul ca micutul se izoleaza in casa, are semne vizibile de oboseala sau daca evita lucrurile
care ii faceau placere.
In aceste cazuri, poate sa nu mai fie vorba de banala plictiseala, ci chiar de depresie si cel mai
indicat este sa consultati un psiholog pentru copii. Atentie! Depresia poate debuta chiar de la
frageda varsta de 5 ani.
Daca insa nici nu incearca sa va atraga atentia dintr-un moft si nici nu e vorba de o stare an-
xioasa, e de datoria parintilor sa aloce timp micutului si sa poarte discutii lungi, pentru ca
acestea sunt un antidot extrem de eficient impotriva plictiselii.
Puteti sa incepeti o conversatie prin care sa ajungeti in intimitatea copilului cu o intrebare
simpla: „Ce-ai vrea sa te faci cand o sa fii mare?” E un pretext ideal ca micutul sa va
povesteasca despre gandurile, sentimentele lui sau despre ce actiuni ar vrea sa intreprinda. In
timpul acestor discutii, evitati doar sa aveti un aer superior.
Daca va spune si ceva ce il deranjeaza, celebra fraza: „Am trecut si eu prin asa ceva si n-am
murit” intrerupe oricecomunicare reala. De asemenea, ideal ar fi sa purtati aceste conversatii
intr-un alt mediu decat cel de acasa, pentru ca astfel sunt si mai eficiente.
- Copilul foloseste de cele mai multe ori televizorul ca un inlocuitor pentru a face ceva
constructiv. Asa ca reducerea orelor petrecute in fata ecranului il va ajuta sa nu se mai
plictiseasca.
- Jucati-va cu el. In afara de prietenii de la scoala sau de la gradinita, micutul are nevoie de
parinti in chip de prieteni. Cel mai important este insa daca vorbiti despre orice, de la egal la
egal, inclusiv ceea ce va intereseaza pe voi,parintii.
- Lasati-i permanent la indemana pixuri, creioane si caiete.
- Nu fiti zgarciti in a-i cumpara jucarii adaptate varstei.
Viata prin ochii copilului tau…
...curs introductiv pentru parinti
M-am nascut fara sa vreau, fara sa ma fi intrebat nimeni nimic, fara macar sa-mi pot alege
parintii.
M-am nascut nechemat sau cel putin de asta m-am prins in momentul in care au inceput
interdictiile de toate felurile, justificate sau mai putin justificate, toate ascunse sub ambalajul
dragostei, grijii si responsabilitatii parintesti.
Cu cat mama-mi interzicea mai multe lucruri, cu atat mai puternic se consolida imaginea ei de
mama model si implicit stima de sine. Mi-amintesc dorinta mea acerba de a ma balaci intr-o
balta de apa stransa pe aleea parcului dupa o ploaie calda de vara.
Dorinta neimplinita care-mi lasa si acum gura plina de apa. Si-apoi pofta nebuna de a gusta
iarba, de a testa gustul acelui verde crud. Mama like always: prezenta cu interdictia-n dinti.
Sau nevoia de a rezolva problema cu grasunul infantil ce-mi luase lopetica si-
mi zambise superior, nevoie retezata de la radacina de aceeasi mama responsabila si atenta la
nevoile copilului ei.
Altfel, singura mama pe care o am. Si asa, cu cat trecea timpul, cu atat se inmulteau „Nu”-
urile, iar mama simtea mai acut nevoia de extrapolare a vigilentei, de umflare a precautiei si
de ascutire a atentiei. Caci, stiti cum e cresc copiii, cresc si grijile!
Interdictii, dar cu masura...
Ma uit in urma, la anii ce au trecut si ma incearca un sentiment de frustrare si ingradire,
complet nejustificat si clar, in neconcordanta cu intentiile bune ale mamei. Nu stiu de unde le-
a venit adultilor ideea nebuneasca de a crede ca, pentru a ajuta pe cineva sa faca un lucru mai
bine, trebuie mai intai sa-l facem sa se simta prost.
Ca, pentru a proteja pe cineva, trebuie obligatoriu sa-l controlam si sa-l manipulam, sa-l
bombardam cu sfaturi si cu teorii, sa-i inchistam dezinvoltura si sa-i cenzuram nevoile cele
mai elementare: nevoia de cunoastere, nevoia de afectiune, nevoia de descarcare si chiar
nevoia de plans. Nu-mi amintesc ca mama sa-mi fi inteles vreodata lacrimile, pur si simplu
sa-mi fie alaturi atunci cand plang.
Ori m-a certat spunandu-mi ca un baietel nu plange niciodata ori mi-a distras atentia, ori m-a
mituit cu „ceva bun” si-n cel mai fericit caz m-a luat in brate spunandu-mi mecanic si
artificial „Gata, gata!” insotit intotdeauna de nenorocitul „Nu mai plange!” Niciodata nu am
inteles de ce n-am fost lasat sa plang, sa-mi vars amarul, sa ma eliberez?
Cum a-nteles mama protectia si dragostea si responsabilitatea? Aveam nevoie sa fiu lasat sa
deslusesc cu esecul sicompetitia, uneori cu durerea sau cu suferinta, sa invat, sa accept si sa
inteleg o dezamagire. N-am inteles niciodata de ce sunt prea mare sa fac unele lucruri si prea
mic pentru a putea face altele.
„Ma asculti sau...”
Port in memorie o colectie impresionanta de pedepse ce mi s-au atribuit de-a lungul timpului
si inca mai primesc! Pedepse care nu m-au facut decat sa platesc emotional un pret, mai mult
demonstrativ si nicidecum sa invat ceva din ele.
Pedeapsa este impunerea vointei adultului asupra copilului. Copiii pedepsiti invata decat sa
refuze, sa se revolte, sa se razbune, iar daca se supun, o fac de frica. Si cam atat! N-am inteles
niciodata scopul pedepsei.
A nu folosi pedeapsa nu inseamna automat a fi permisiv, ci a te concentra pe solutii, in loc sa
te impui. Azi, mi-am pierdut jacheta si stiu exact cum or sa se desfasoare evenimentele:
urmeaza o prelegere din partea parintilor, care-mi vor reprosa ca nu sunt responsabil,
asezonata cu amenintarea ca n-o sa mai pup alta etc., apoi vom merge la cumparaturi,
avertizandu-ma ca asta-i ultima pe care o voi mai primi. Ca si cum asa ceva ar fi posibil!
Noroc c-am invatat sa nu-i aud. Si sa nu-i cred!
Patron de scoala pentru parinti!
Am inceput sa obosesc devreme. Mereu mi s-a cerut mai mult, mereu mi s-a cerut mai
repede, mereu colegul sau vecinul sau fratele aveau ceva in plus. Ai mei parinti m-au vrut
mereu mai mare pana intr-o zi cand brusc o sa-i cutremure nostalgia bebelului ce-am fost si
implicit nostalgia tineretii lor trecute.
Relatia parinte-copil este speciala, cea mai frumoasa si cea mai grea relatie de dragoste care
poate exista intre oameni. Depinde doar de adulti ca ea sa fie perfecta si sa ne aduca multu-
mire atat noua copiilor, cat si parintilor!
Si brusc am avut o revelatie: stiu ce o sa ma fac cand o sa fiu mare! Pai, daca vrei sa ai o
diploma importanta, trebuie sa faci ani intregi de cursuri.
Daca vrei sa fii sofer, trebuie sa faci scoala si sa dai examen scris si proba practica. Daca vrei
un job intr-o firma cu renume trebuie sa mergi la zeci de interviuri. Daca vrei sa ai un copil
trebuie doar sa faci sex neprotejat.
Nimeni nu iti zice cand esti destul de normal sau de pregatit incat sa poti avea copil. Nu
trebuie sa inveti nimic pentru asta, sa meriti sau sa fi examinat. Propun sa se inventeze scoala
de parinti.
Sa fie nevoie sa inveti timp de 2-3 ani tot ce presupune acest statut si sa ai nevoie de o
diploma care sa ateste ca esti apt pentru a fi parinte de copil. So, oameni buni, cand ma fac
mare, imi cumpar o insula si dezvolt o societate care va avea o astfel de scoala. Inscrierile
incep chiar de acum!
Sfatul psihoterapeutului
A deveni parinte este un proces cu infinite posibilitati si fatete, nuante si combinatii, durata si
ritm, efort personal si scheme impuse de altii.
Atitudinile parintilor nu sunt abstractii, ci realitati traite si amintite de copil prin comportarea
acestor personaje, mama si tatal, care sunt esentiale pentru el. Aceste atitudini se diversifica
si se coloreaza la infinit.
Modul nostru de a vorbi cu copiii si cuvintele pe care le folosim pentru a comunica cu ei sunt
deosebit de importante pentru increderea de sine, sanatatea emotionala si echilibrul copiilor
nostri.
Este o legatura de netagaduit intre cuvintele pe care noi le folosim si atitudinea si rezultatele
pe care le vor avea in viata. Unii parinti, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori,
ascunzandu-se in spatele responsabilitatii parintesti, reusesc sa dezechilibreze intreaga
personalitate a copilului.
Acestia intervin prea mult in viata acestuia, provocandu-i o acuta lipsa de incredere, care va
sta la originea tuturor dificultatilor relationare de mai tarziu.
Altii refuza sa admita ca odorul lor a crescut, nu ca sa-l sacaie sau ca sa abuzeze de puterea
lor, ci ca sa incetineasca trecerea timpului „personificata” de copilul lor. Cu cat il vor trata ca
pe un copilas imatur, cu atat timpul va ramane pe loc si ei se vor simti tineri.
Cei mai multi, insa, isi incarca si ingradesc libertatea copiilor lor cu propriile angoase si
anxietati, perpetuand efectele disfunctionale ale experientelor lor de viata. A fi parinte este un
rol pe care trebuie sa-l invatam si sa-l perfectionam, sa-l armonizam cu celelalte roluri si sa-l
incadram in structura personalitatii noastre.
Din acest motiv, se vorbeste despre accederea la parentalitate. Poti fi parinte natural fara sa fi
parinte psihic. Si poate ca nu-i chiar utopica ideea infiintarii „Academiei pentru parinti”!
Relatia dintre parinte si copil se strica foarte usor si se repara foarte greu. In toate societatile
au existat si vor exista legaturi intre parinti si copii si, cu certitudine, in toate
societatile copiii isi vor considera parintii responsabili de necesitatile, reusitele si insuccesele
lor. Va asumati aceasta raspundere?
Copiii au probleme cu spatele din cauza smartphone-urilor si a jocurilor video

Din ce in ce mai multi tineri sufera de o boala specifica societatii moderne, denumita de
experti "Gameboy Back". Potrivit specialistilor olandezi, aceasta boala afecteaza
coloana vertebrala si este provocata de postura adoptata de cei mici atunci cand petrec
foarte mult timp in fata unui smartphone sau a unei console de jocuri video.
Fenomenul "Gameboy Back" se refera la o afectiune cu origini vechi in ceea ce priveste

tinerii. Ultima oara cand problema a fost raportata s-a intamplat in urma cu 100 de ani, in
Europa. Pe vremea aceea, copiii trimisi la munca erau o prezenta obisnuita in societate.
"Gameboy Back" duce la curbarea coloanei, iar acest lucru poate insemna, in unele cazuri,
aparitia herniei de disc la copiii in cauza. Problema a fost semnalata de catre medicii chirurgi
Piet van Loon si Andre Soeterbroek, cu precadere la pacientii cu varste cuprinse intre 8 si 18
ani. Cei doi au publicat un articol in revista de specialitate olandeza "Medisch Contact", prin
care au dorit sa traga un semnal de alarma referitor la postura adoptata in timpul butonarii
gadgeturilor.
"In acele vremuri, copiii se cocosau de la munca la care erau supusi, astazi ei o fac din cauza
acestor dispozitive electronice. Pentru corp nu exista nicio diferenta, daca este incovoiat intr-
o fabrica de productie sau daca sta aplecat peste un iPad timp de opt ore", a precizat doctorul
Andre Soeterbook pentru "The Irish Times".
In ce consta testul "Gameboy Back"
Specialistii au facut o analogie comparand dezvoltarea oaselor cu lemnul. "Este ca si cum ai
creste un bonsai: oasele raspund in acelasi mod ca si lemnul. Daca il fortezi intr-o anumita
directie pe o perioada de timp prelungita, atunci asa va creste", a explicat Piet van Loon.
Solutia oferita de cei doi medici nu se refera in niciun caz la interzicerea dispozitivelor
electronice. Parintii si nu numai trebuie sa se implice mai mult si sa ii faca constienti pe copii
de pozitia adoptata. Spatele trebuie sa fie drept si umerii trasi inapoi. In plus, evitarea pe cat
posibil a aplecarii pentru perioade lungi de timp este, de asemenea, recomandata. Totodata,
pentru o coloana vertebrala sanatoasa se recomanda incurajarea copiiilor sa faca miscare.
Cea mai simpla metoda prin care poti afla daca cel mic este afectat de "Gameboy Back" este
sa il pui sa se aplece in fata, in forma literei "N". Cei afectati nu vor putea sa isi atinga
degetele de la picioare.

Pentru Parinti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pentru Parinti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ce se intampla in mintea adolescentilor cand parintii ii critica

Comunicarea parinte - copil

Varsta: 15 - 18 ani, 18 ani +.

Un studiu recent arata ce se intampla mai exact in creierul

Studiul a fost realizat in colaboare, de catre universitatile

Sarbatori in familie: 4 moduri de a

1 Mergeti la film impreuna

Specialistii spun ca momentul ideal pentru petrecere a timpului alaturi de un adolescent este dupa

2 Optati pentru jocuri de societate

4 Organizeaza o sesiune de karaoke

Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/sarbatori-in-familie-4-moduri-de-a-petrece-mai-

Secretul rezultatelor bune la scoala? Bucuria si alte emotii pozitive

Propus de: SuntParinte.ro 28 Noiembrie 2014

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Cum ajuta emotiile pozitive in invatare?

Propus de: SuntParinte.ro 21 Noiembrie 2014

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Exemple de situatii in care parintii transmit copiilor mesaje contradictorii:

Copiii nu se dedica matematicii si fizicii de teama ca nu sunt suficient

Motivatia pentru invatare

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Motivatia pentru invatare

Propus de: SuntParinte.ro 04 Septembrie 2014

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/purplesherbet/10946277666

Copiii cu mentalitate rigida:

Iata cateva exemple de stereotipuri care ii pot afecta procesul de invatare:

Ce este stima de sine?

Riscurile unei stime de sine scazute sunt multiple:

 probleme emotionale: anxietate, depresie, iritabilitate

Iata cateva recomandari pentru a incuraja o stima de sine pozitiva a copilului:

Citeste mai mult pe: http://experti.acasa.ro/familie-relatii-303/imaginea-de-sine-si-stima-de-sine-a-copilului-

Adolescentul plictisit, retras si visator

Propus de: Catalina Hetel 06 Noiembrie 2014

Adolescentul si felul in care il vad ceilalti

Adolescentul plictisit, retras si visator

Propus de: Catalina Hetel 06 Noiembrie 2014

Retragerea si reveria la adolescenti

Propus de: Catalina Hetel 06 Noiembrie 2014

Ce inseamna plictiseala la adolescenti

Televizorul si calculatorul sunt atacate neincentat de catre specialisti pentru efectele

Cresc nivelul de agresivitate si violenta

 vocabular sarac si cultura generala precara;

Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/ce-efecte-nebanuite-au-televizorului-si-

Emotii pozitive si negative ale copilului

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Emotiile sunt acele stari sufletesti care influenteaza pe de o parte atitudinea pe

Copiii controlati excesiv de parinti au dificultati in a deveni

Umbrela gandirii pozitive: cum il apara pe copil de “vreme rea”

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani.

Iata cateva exemple de ganduri reformulate:

In loc de... poti spune:

Sunt genial! Sunt pe drumul cel bun.

4. Desenati apoi o umbrela si decupati-o. Puteti adauga si picaturi de ploaie.

5. Lipeste umbrela in partea stanga, sus a foii A3.

Recomandari pentru cadrele didactice

Triumful asupra fricii. Cum cresti un copil curajos

Propus de: SuntParinte.ro 31 Octombrie 2014

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Iata cum poti sa cresti un copil curajos:

Poster motivational pentru copii: “Succesul este suma eforturilor mici,

Varsta: 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

 „E prea greu” se traduce ca: „E ceva cu care nu sunt obisnuit”.