Capitolul 1 Cum influenþeazã genetica

comportamentul copilului?
Diferenþe individuale în temperamentul
ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor
Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se
comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi
au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil
are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se
comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care
influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul
genetic, contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei –
comunitatea, media, ºcoala.

Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care

constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu; tot el este responsabil
ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta
într-un anumit fel, adicã de tipul de temperament pe care îl avem.
Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice, cum ar fi
culoarea ochilor sau textura pãrului, dar ºi caracteristici emoþionale
12 ºi comportamentale. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi,
ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional.
Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil, cum ar
Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât

alþii, sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului,
plâng mai uºor ºi mai des, au dificultãþi în a învãþa o rutinã
comportamentalã cum este somnul sau mâncatul.

Existã comportamente ale copiilor

care nu pot fi schimbate?
Dacã da, cum facem diferenþa între un comportament modifi-
cabil ºi unul ce nu poate fi modificat?
Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie
pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte
sociabil, iar celãlalt mai retras. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de
aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale
copilului, sã-l facã de exemplu mai curajos, mai dificil de speriat;
aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate
pedepse; de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”.
În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa
între un comportament problemã ºi temperamentul copilului.
 La ora actualã, literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni
ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii
psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat, reactivitatea
emoþionalã ridicatã-scãzutã; aceste tipuri de temperament se
manifestã prin comportamente specifice, în orice situaþie, fiind
constante pe parcursul vieþii. Dacã un pãrinte remarcã un anumit
comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este

Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

„hiperactiv”, este important sã ºtie cã acel comportament este
expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi
modificat sau schimbat. O eroare frecventã care se face este aceea
cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt
expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã, iar
acestea NU sunt modificabile. Ceea ce însã poate fi modificat, este
modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar
comportamentele ce nu pot fi schimbate.

Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare,

nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu
pot modifica un comportament al copilului. Alternativa este însã de
a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã
problematic. De exemplu, dacã copilul are tendinþa de a plânge mai
uºor când este supãrat, atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã
schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”, „nu
ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. Aceste 13
douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot
determina reacþii exagerate ale copilului (ex. creºte perioada de timp
în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare
asociate cu plânsul (ex. þipã sau vorbeºte urât, se retrage).
Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt
comportamente problematice menþinute de reacþia acestora.

Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau

reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive,
sociale ºi emoþionale pe care le are dezvoltate copilul în acel moment!

Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi

între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor
diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nu
le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, le
interpretãm într-un mod personal, negativ. Uneori adulþii
interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau
motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind intenþionate:
„intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.
 Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi, pãrinþi ºi
educatori/profesori, sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile
copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi
competenþe care îl fac funcþional acasã, la ºcoalã ºi în timpul lui liber.

Temperamentul inhibat ºi dezinhibat

Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat

TEMPERAMENTUL INHIBAT TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT

§ compor tamente vigilente atunci § reacþioneazã în situaþiile noi prin

când sunt confruntaþi cu situaþii,
contexte noi, manifestând emoþii
negative; comportamente de evitare
sau retragere din situaþie;
§ manifestã puþine iniþiative de interac-
þiune socialã în situaþii nefamiliare,
necunoscute;
14 § sunt percepuþi de familie ºi prieteni
ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”;
§ activare EEG la nivelul lobului frontal
Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi
comportamente de explorare a me-
diului ºi manifestã emoþii pozitive;
§ manifestã tendinþa spre impulsi-
vitate;
§ frecvenþã ridicatã de implicare în
contexte noi;
§ socialbilitate crescutã;
§ nivel scãzut al fricii;
§ activare EEG la nivelul lobului frontal
stâng.

drept;
§ activare mai mare la nivelul amig-
dalei drepte ºi stângi în situaþii noi.

(Fox ºi colab., 2001; Schwartz, 2003)

Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii,

dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive, tensiune la nivelul
corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres
moderat, nivelul de cortizol din salivã. Ele persistã pânã la vârsta
adultã (Schwartz, 2003). Copiii diferã ºi din punctul de vedere al
pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de
toleranþã la stimulare senzorialã - mai mic sau mai mare.
Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi
în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. În
consecinþã, este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context
diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de
metodã de disciplinare pentru toþi copiii.
 Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al
toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã, ei au nevoie de contexte de învãþare
comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale.

Ce ne învaþã aceste diferenþe?

Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul?
Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau
ale partenerului. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe
care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care
este cea care îl inhibã. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai
joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste
diferenþe de prag senzorial. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai
multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul.

Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un

alt indicator care relevã nevoile copilului. Unii copii au nevoie de un
mediu mai liniºtit, cu foarte puþine stimulãri (sunete, zgomote,
luminã, cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator
(mai multe sunete, mai mult zgomot). Gradul de stimulare senzorialã
este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului.
15

Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte

diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate tempe-
ramentului diferit.

Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ

la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor, comparativ cu copiii
cu un temperament dezinhibat, care au nevoie de un context cu
reguli clare, stricte, fermitate (Maccoby, 2000 apud Bates, 1998).
Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru
apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul
dezinhibat, în prezenþa anumitor carcteristici de mediu, se asociazã
cu probleme de externalizare, comportamente impulsive, agresive, în
timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia
anxietãþii ºi depresiei (Schwartz, 2003; Fox ºi colab., 2001).

Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi, cât ºi

discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului!
Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un
context de schimbare comportamentalã pentru copii!
 Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU
se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã existã
ºi situaþii de discontinuitate. Într-un studiu realizat de Fox ºi Henderson
(1999) se observã o mai mare continuitate a temperamentului
dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat (27%). Acest lucru
înseamnã cã temperamentul este moderat de acþiunea factorilor de
mediu, ceea ce susþine convingerea cã atitudinea ºi comportamentul
adulþilor, pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã un rol semnificativ în
evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor.

Reactivitatea emoþionalã
Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului,
reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Reactivitatea
emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o
persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. În aceeaºi situaþie,
doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Copiii cu
reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi
regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). De
exemplu, la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã, unii copii
sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã,
în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense.
Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare
pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere; de
16 exemplu, un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va
depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. mai
întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Copiii cu
Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia
pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie; aceºtia se vor
conforma mai uºor cererilor adultului. Copiii care au dificultãþi în a-ºi
inhiba unele comportamente, sunt mai predispuºi spre a dezvolta
probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale.
Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult
timp pentru a-ºi interioriza regulile.
Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin
urmãtorii indicatori comportamentali:
n timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului; unii
copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite
contexte/situaþii;
n intensitatea reacþiei emoþionale; unii copii manifestã o
reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o
reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie;
n metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei –
copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã
mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã,
în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai
uºor la starea emoþionalã iniþialã; strategiile de autoreglare a
emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor.
 În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament
identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente
manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului.

! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului

Tip de
Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi

Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

temperament

Nivel ridicat Energetic, Neliniºtit, Anticipaþi comportamentele

de activare viguros; hiperactiv. de hiperactivitate ºi luaþi
Exploreazã Se comportã mãsuri de protecþie, dacã e
mediul; impulsiv ºi este cazul. Utilizaþi distragerea
Rãmâne activ uºor de distras. atenþiei. Oferiþi copiilor
chiar ºi în oportunitãþi de manifestare
sãnãtoasã a hiperactivitãþii,
situaþii
cum ar fi sportul sau locuri
plictisitoare. de joacã special amenajate.
Evitaþi sã-l implicaþi în
activitãþi statice.

Nivel scãzut Rareori produce Lentoare în Oferiþi timp suplimentar

de activare dificultãþi în realizarea pentru terminarea unor
cadrul unor sarcinilor; este sarcini. Daþi sarcini realiste
activitãþi. numit de multe din punctul de vedere al 17
ori “leneº”. timpului necesar efectuãrii
Lasã impresia lor. Evitaþi criticismul faþã
de indiferenþã. de aceastã trãsãturã.

Nevoia de Face faþã Manifestã un Identificaþi pe cât posibil o

structurã ºi modificãrile tipar impre- regularitate în comporta-
regularitate care apar in dictibil în ceea mentul copilului ºi þineþi
scãzutã rutina zilnicã. ce priveºte cont de ea. Evitaþi sã
Nu are nevoie mâncatul, forþaþi copilul sã mãnânce
de un mediu dormitul ºi sau sã doarmã dacã el nu
foarte mersul la este pregãtit; introduceþi
predictibil. toaletã. rutine pentru ora mesei ºi
înainte de culcare.

Retragere Manifestã Respinge con- Introduceþi lucrurile noi în

iniþialã precauþie în texte/ persoane mod treptat, vorbiþi despre
situaþii riscante. noi ºi refuzã ele înainte ºi lãsaþi copilul
mâncarea sau sã se adapteze în ritmul
obiectele noi. propriu.
Se “agaþã” de
adult ºi acceptã
cu dificultate
schimbarea.
 Tip de
Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi
temperament

Adaptabilitate Probabilitate Dificultãþi în a Stabiliþi un program zilnic

scãzutã micã de a fi se adapta la predictibil. Evitaþi schim-
afectat de schimbare sau bãrile inutile ºi pregãtiþi
influenþe la momentele copilul înainte dacã
negative. de tranziþie de acestea sunt inerente.
la o activitate la Expuneþi copilul treptat la
alta. Îi ia mult schimbare ºi pentru
timp sã se momente scurte de timp.
adapteze.

Intensitate Copilul îºi Mai degrabã Învãþaþi sã fiþi toleranþi.

emoþionalã exprimã în plânge în loc sã Modelaþi rãspunsuri
ridicatã permanenþã vorbeascã. adecvate, daþi copilului
nevoile faþã de Intensitatea feedback ºi oferiþi
adult. reacþiei este alternative. Nu criticaþi
adesea confun- modul de exprimare a
datã cu intensi- nevoilor copilului. Oferiþi
tatea dorinþei. permanent alternative de
exprimare a nevoilor.

18 Dispoziþie Tendinþa de a Pare adesea Înþelegeþi cã aceasta este

negativã se implica mai “cu toane”, se o dispoziþie de
mult în viaþa plânge mult, temperament; nu este vina
copilului, de a pare foarte dumneavoastrã ºi nici a
Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

sesiza mai uºor serios ºi mani- copilului. Modificaþi

nevoile lui. festã rareori cerinþele care aþi observat
bucurie în timpul cã îi intensificã starea
acþiunilor sau negativã. Încurajaþi
activitãþilor. rãspunsurile pozitive ale
Pãrinþii pot copilului.
supraestima
nemulþumirile
copilului.

Neatenþie ºi Copilul poate fi Nu ascultã. Are Formulaþi sarcini, cereri,

uºurinþã în liniºtit ºi calmat dificultãþi de instrucþiuni, scurte ºi simple.
distragerea foarte uºor. concentrare. Eliminaþi pe cât posibil
atenþiei Este uºor de elementele de distragere a
distras din atenþiei din mediu. Folosiþi
sarcinã ºi are tehnici eficiente de comu-
nevoie sã i se nicare cu el: adresaþi-vã pe
reaminteascã în nume, stabiliþi contactul
permanenþã ce vizual ºi sumarizaþi lucrurile
are de fãcut. discutate.
 Tip de
Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi
temperament

Neatenþie ºi Oferiþi copilului pauze

uºurinþã în frecvente. Atunci când este
distragerea cazul, redirecþionaþi
atenþiei comportamentul copilului

Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

(cont.) fãrã a vã simþi ruºinaþi sau
furioºi. Lãudaþi copilul
pentru persistenþa în sar-
cinã ºi finalizarea acesteia.

Prag senzorial Abilitate ridicatã Reacþii exage- Reduceþi nivelul de stimu-

scãzut de a identifica rate chiar ºi la lare. Anticipaþi problemele
schimbãrile din stimuli (luminã, posibile ºi pregãtiþi copilul.
mediu, zgomot, miros, Respectaþi preferinþele
nuanþele din durere) sau copilului pe cât posibil.
sentimentele ºi evenimente
gândurile socio-emoþio-
celorlalþi. nale obiºnuite.

(Adaptat dupã Bantam, 1999)

19
Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor,
pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteris-
ticile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identi-
ficarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi
pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui
comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul
comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit
comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul
în acord cu nevoile copilului.
 Observaþi ºi
Comportamentul
notaþi carac- Care este cel
d-voastrã în
teristicile mai adecvat
Punctele contextul în care
temperamen- Punctele tari context pentru
slabe se manifestã
tale ale copi- identificate comportamentul
identificate caracteristica de
lului d-voastrã copilului
temperament al
dupã tabelul d-voastrã?
copilului
de mai sus

Ex. nivel Este implicat Nu duce la Comportamente Un mediu mai

ridicat de în multe bun sfârºit pozitive: „îi încu- puþin restrictiv
activare activitãþi ºi unele rajez activitãþile de miºcare ºi
„Este tot se plictiseºte lucrurile pe de miºcare/ de explorare.
timpul în foarte rar. care le-a sportive, apreciez
miºcare, început. comportamentul Sprijinirea
foarte activ Are multe lui de explorare copilului în a
ºi energic”. preocupãri Este uºor de ºi curiozitate finaliza sarcinile
extraºcolare. distras de faþã de începute.
activitãþi/ activitãþile noi”.
jocuri noi ºi Evitarea
reacþioneazã Comportamente criticiilor ºi
impulsiv negative: „mã judecãþilor la
20 când îi este enervez ºi îl adresa
restricþionat critic când nu comportamentul
comporta- duce lucrurile la ui lui hiperactiv.
Vârsta ºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

mentul. bun sfârºit ºi

uneori mã iritã
hiperactivitatea
lui ºi îl pedepsesc
spunându-i sã
stea locului, sã
nu se mai
miºte...!”
................... ................... ................... ........................ ........................
................... ................... ................... ........................ ........................

................... ................... ................... ........................ ........................

................... ................... ................... ........................ ........................