OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevului faţă de învăţare şi

activitatea şcolară în general

Observaţia este „una din metodele de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în
consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament individual
sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion Holban,
„Cunoaşterea elevului: sinteză a metodelor”).
Observaţia asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul
analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-adevăr
comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.
Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra
prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează performanţa
elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele proprii,
adaptabilitatea etc.
Deoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să notăm
în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica
observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la care
ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. De exemplu, dacă am notat “vociferează în
clasă” în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul “nu ştie să comunice cu ceilalţi”.
Este posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost surescitat sau supărat. Notarea
comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte particulare, pentru a
vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de
regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în
ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie
nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect care
să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în perioada de
observare sub forma unor indicatori comportamentali.
Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale
copilului (de ex., “vorbeşte neîntrebat”, “pune întrebări” etc).
 Este important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele
observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este “cunoaşte şi foloseşte în mod
corespunzător culorile”, în timp ce “are înclinaţii spre pictură” este prea general pentru a fi
relevant.
După fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare
ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei
observaţiei:
➢ Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în
funcţie de anumite aspecte urmărite.

CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE:

✓ Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea concretă a diferitelor manifestări
comportamentale ale copilului, precum şi a contextului comportamentului.
✓ Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu
şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.
✓ Spre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct
interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
✓ Este indispensabilă pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic, atât ca metodă de
sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode.
✓ Este o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile motrice,
ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.
✓ Este necesară atunci când evaluarea scrisă sau orală furnizează informaţii incomplete.
✓ Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale complexe, care implică:
o O derulare în timp
o Existenţa anumitor faze
o Un plan de desfăşurare.

INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ŞI SISTEMATIZARE

Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt:

 ➢ grila de apreciere;
➢ fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică;
➢ lista de control/verificare;
➢ scara de clasificare.

AVANTAJE, DEZAVANTAJE

Ca şi orice altă metodă de evaluare, observaţia are atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Avantaje Dezavantaje
• surprinderea fenomenelor • Marea sursă de eroare în informaţiile
psihopedagogice în modul lor natural de obţinute prin observare o constituie lipsa
manifestare; obiectivităţii observatorului (D. Morissette, op. cit.,
• oferirea de informaţii precise şi detaliate; pag. 196)
• precizarea clară a antecedentelor şi • uneori necesită timp, atât pentru
consecinţelor unui comportament; organizarea cadrului adecvat, cât şi pentru
• facilitarea evaluării în activitatea observaţia propriu-zisă;
cotidiană. • este limitată la evaluarea
comportamentelor direct observabile.

Protocol de observaţie nr. 1

Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului C.C.,
clasa I A
în vederea întocmirii caracterizării psihologice
• Analizarea comportamemtului indezirabil al unui elev

Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timp

Şcoala gimnazială............................................... Data: .................................................................
Localitatea ......................................................... Disciplina: .........................................................
Judeţul ............................................................... Ora: ...................................................................

Datele de observaţie Interpretarea lor

• Elevul nu este punctual la oră. Intră în • Lipsă de ordine în activitate,
fugă în clasă după ce s-a sunat de îmbrăcăminte, rechizite
intrare la oră • Capacitate redusă de autoorganizare
• Se agită în jurul băncii, certându-se cu
colegii săi, acuzându-i că aceştia i-au
făcut deranj pe masă
• Are o ţinută vestimentară curată, dar
dezordonată, iar pe bancă rechizitele
sunt aruncate la întâmplare
• Îşi pregăteşte cele necesare lecţiei cu • Regulile grupului din care face parte nu
întârziere, la insistenţele învăţătoarei sunt interiorizate
• Postura generală este laxică
• Este foarte calm şi liniştit în bancă sau • Tip inert de activitate nervoasă
când răspunde superioară
• Răspunde foarte încet, nesigur,
şovăielnic la întrebări • Lipsă de încredere în sine
• Dă răspunsuri simple , cu tendinţă
monosilabică; răspunsurile sale sunt • Limbaj sărac, vorbire lipsită de fluenţă
precipitate, neclare, confuze; are şi cursivitate
pauze dese în exprimare
• Răspunde însă civilizat, respectuos, • Timiditate accentuată
dar cu teamă parcă, să nu fie certat
• Reţine cu dificultate sarcinile de lucru • Ritm lent de întipărire a informaţiilor,
şi ideile; nu îndrăzneşte să întrebe încă timiditate, neîncredere în forţele
o dată ce are de făcut, dar proprii
nedumerirea i se citeşte pe faţă;
apelează la colegi, întrebându-i pe
aceştia ce trebuie să facă

• Nu reuşeşte să urmărească • Atenţie puţin stabilă, fluctuantă

desfăşurarea exerciţiilor desfăşurate
în clasă, fiind mereu în urma sarcinii
date
• Oboseşte rapid în a urmări dialogurile
colegilor cu învăţătoarea
• Capacitate redusă de concentrare şi
rezistenţă la efort intelectual
• Pasivitate, lipsă de angajare şi
autoafirmare
• Are o participare pasivă la lecţie,
preferând să răspundă numai atunci • Emotivitate, lipsa încrederii în sine
când este solicitat
• Are nevoie de ajutor şi de încurajare
pentru rezolvarea sarcinii de lucru, dar
nu-l solicită, ci aşteaptă să-i fie oferit • Lipsă de interes, indiferenţă
de învăţătoare sau de colegi
• Ezită să se apuce de rezolvarea sarcinii
de lucru, nu cere informaţii
suplimentare şi, dacă nu este • Lipsa atitudinii critice şi a angajării
observat, renunţă la efort
• În timp ce se discută lecţia în clasă stă
pasiv, îşi priveşte colegii cum răspund,
dar nu se oferă deloc să răspundă şi el
şi nici nu are o părere atunci când este • Emotivitate, grad mic de sociabilitate
întrebat
• Se pierde în faţa grupului, îşi ascunde
la spate mâinile şi lasă capul în jos,
evitând privirile celorlalţi; tace, în
pofida solicitărilor verbale