OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevului faţă de învăţare şi

activitatea şcolară în general

Observaţia este „una din metodele de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în
consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament individual
sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion Holban,
„Cunoaşterea elevului: sinteză a metodelor”).
Observaţia asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul
analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-adevăr
comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.
Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra
prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează performanţa
elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele proprii,
adaptabilitatea etc.
Deoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să notăm
în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica
observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la care
ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. De exemplu, dacă am notat “vociferează în
clasă” în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul “nu ştie să comunice cu ceilalţi”.
Este posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost surescitat sau supărat. Notarea
comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte particulare, pentru a
vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de
regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în
ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie
nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect care
să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în perioada de
observare sub forma unor indicatori comportamentali.
Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale
copilului (de ex., “vorbeşte neîntrebat”, “pune întrebări” etc).
 Este important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele
observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este “cunoaşte şi foloseşte în mod
corespunzător culorile”, în timp ce “are înclinaţii spre pictură” este prea general pentru a fi
relevant.
După fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare
ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei
observaţiei:
➢ Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în
funcţie de anumite aspecte urmărite.

➢ Utilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite:

1.
Comportament Dată Comentarii / interpretare

2.
Comportament Dată Frecvenţă Durată Intensitate Context

3.
Itemii din fişă Descrierea detaliată a Momentul aproximativ al
comportamentului apariţiei/frecvenţă

4.
Domeniu de dezvoltare Comportament Dată
 CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE:
✓ Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea concretă a diferitelor manifestări
comportamentale ale copilului, precum şi a contextului comportamentului.
✓ Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu
şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.
✓ Spre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct
interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.
✓ Este indispensabilă pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic, atât ca metodă de
sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode.
✓ Este o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile motrice,
ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.
✓ Este necesară atunci când evaluarea scrisă sau orală furnizează informaţii incomplete.
✓ Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale complexe, care implică:
o O derulare în timp
o Existenţa anumitor faze
o Un plan de desfăşurare.

ETAPELE OBSERVĂRII
Pregătirea în vederea Observarea propriu-zisă, care Prelucrarea şi interpretarea
observării: presupune: informaţiilor:
•Lansarea unei/ unor ipoteze •Păstrarea discreţiei; elevul • Identificarea
•Documentarea trebuie surprins în modul elementelor esenţiale
•Precizarea obiectivului său natural de manifestare, • Stabilirea relaţiilor
vizat fără să ştie că este studiat; cauzale
•Pregătirea aparatelor şi •Notarea imediată a • Formularea
instrumentelor necesare. observaţiilor, dar nu în faţa concluziilor.
elevilor;
•Observări repetate şi
confirmări prin alte
modalităţi pentru
diminuarea subiectivismului.
 INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ŞI SISTEMATIZARE

Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt:

➢ grila de apreciere;
➢ fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică;
➢ lista de control/verificare;
➢ scara de clasificare.

AVANTAJE, DEZAVANTAJE

Ca şi orice altă metodă de evaluare, observaţia are atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Avantaje Dezavantaje
• surprinderea fenomenelor • Marea sursă de eroare în informaţiile
psihopedagogice în modul lor natural de obţinute prin observare o constituie lipsa
manifestare; obiectivităţii observatorului (D. Morissette, op. cit.,
• oferirea de informaţii precise şi detaliate; pag. 196)
• precizarea clară a antecedentelor şi • uneori necesită timp, atât pentru
consecinţelor unui comportament; organizarea cadrului adecvat, cât şi pentru
• facilitarea evaluării în activitatea observaţia propriu-zisă;
cotidiană. • este limitată la evaluarea
comportamentelor direct observabile.
 Protocol de observaţie nr. 1
Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului L.M., clasa I A
în vederea întocmirii caracterizării psihologice

Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timp

Şcoala gimnazială............................................... Data: ..................................................................
Localitatea ......................................................... Disciplina: ..........................................................
Judeţul ............................................................... Ora: ....................................................................

Datele de observaţie Interpretarea lor

• Eleva este punctuală la ore. A sosit
printre primii elevi în clasă şi îşi ocupă
locul în bancă, aşteptând liniştită
începerea lecţiei.
• Îşi pregăteşte cu grijă rechizitele • Simte nevoia de ordine în toate:
şcolare pe bancă, aranjându-le la îmbrăcăminte, rechizite, activităţi
margine de bancă. • Capacitate mare de organizare
• Ţinuta vestimentară este curată,
ordonată.
• Este prietenoasă cu ceilalţi colegi, le • Grad mare de sociabilitate
răspunde prompt la întrebările lor şi îi
ajută pe unii dintre aceştia să-şi pună
hainele în cuier.
• Postura generală este una tonică,
dinamică
• În timpul orei stă liniştită în bancă, • Atenţie stabilă, capacitate mare de
ascultând indicaţiile/sarcinile concentrare
învăţătoarei; nu deranjează ora cu
întrebări inoportune sau cu alte
aspecte care nu ţin de lecţie.
• Este activă în permanenţă pe parcursul • Angajare, activism, autoafirmare
orei, răspunde prompt la cerinţe şi
sarcini
• Răspunsurile pe care le dă sunt
formulate în propoziţii dezvoltate; are
un vocabular bogat, variat, cu termeni • Limbaj bogat, expresiv, fluenţă a
adecvaţi pentru răspunsurile cerute vorbirii
• Vorbeşte cursiv, fluent, fără pauze în
exprimare
• Răspunsurile la întrebări sunt • Prelucrare complexă a informaţiilor
elaborate, gândite, argumentate
• Răspunde cu un ton civilizat atât • Respect faţă de grup
învăţătoarei, cât şi colegilor ei
• Reţine cu uşurinţă sarcinile de lucru, • Rapiditate a întipăririi informaţiilor
ideile prezentate
• Este atentă în permanenţă la ceea ce se • Atenţie stabilă şi distributivă
discută în jurul ei, la răspunsurile care
se dau în clasă şi la învăţătoare
• Are o participare activă la lecţie, dorind • Autoafirmare, activism, dinamism
mereu să dea şi alte exemple sau să
spună şi alte propoziţii legate de lecţie
• Cere informaţii suplimentare asupra
unor idei • Curiozitate mare, interes crescut
• Îşi rezolvă singură, corect sarcinile de
lucru, fără să ceară ajutor şi fără să • Independenţă în rezolvarea sarcinilor,
renunţe la îndeplinirea sarcinii siguranţă de sine
• Caută să-şi impună părerea numai
după ce îi ascultă şi pe ceilalţi colegi, • Încredere mare în forţele proprii,
fiind foarte sigură pe răspunsurile ei stăpânire de sine
• Caută să se remarce în faţa colegilor,
a învăţătoarei, fiind mulţumită de • Autoafirmare
aprecierile pe care le primeşte atunci
când răspunde
• Este o fire veselă, sociabilă, caută
grupul, dar nu se lasă condusă de • Grad mare de sociabilitate, siguranţă
opiniile lui şi independenţă
 Protocol de observaţie nr. 2
Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului C.C., clasa I A
în vederea întocmirii caracterizării psihologice

Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timp

Şcoala gimnazială............................................... Data: .................................................................
Localitatea ......................................................... Disciplina: .........................................................
Judeţul ............................................................... Ora: ...................................................................

Datele de observaţie Interpretarea lor

• Elevul nu este punctual la oră. Intră în • Lipsă de ordine în activitate,
fugă în clasă după ce s-a sunat de îmbrăcăminte, rechizite
intrare la oră • Capacitate redusă de autoorganizare
• Se agită în jurul băncii, certându-se cu
colegii săi, acuzându-i că aceştia i-au
făcut deranj pe masă
• Are o ţinută vestimentară curată, dar
dezordonată, iar pe bancă rechizitele
sunt aruncate la întâmplare
• Îşi pregăteşte cele necesare lecţiei cu • Regulile grupului din care face parte nu
întârziere, la insistenţele învăţătoarei sunt interiorizate
• Postura generală este laxică
• Este foarte calm şi liniştit în bancă sau • Tip inert de activitate nervoasă
când răspunde superioară
• Răspunde foarte încet, nesigur,
şovăielnic la întrebări • Lipsă de încredere în sine
• Dă răspunsuri simple , cu tendinţă
monosilabică; răspunsurile sale sunt • Limbaj sărac, vorbire lipsită de fluenţă
precipitate, neclare, confuze; are şi cursivitate
pauze dese în exprimare
• Răspunde însă civilizat, respectuos, • Timiditate accentuată
dar cu teamă parcă, să nu fie certat
• Reţine cu dificultate sarcinile de lucru • Ritm lent de întipărire a informaţiilor,
şi ideile; nu îndrăzneşte să întrebe încă timiditate, neîncredere în forţele
o dată ce are de făcut, dar proprii
nedumerirea i se citeşte pe faţă;
apelează la colegi, întrebându-i pe
aceştia ce trebuie să facă
• Nu reuşeşte să urmărească • Atenţie puţin stabilă, fluctuantă
desfăşurarea exerciţiilor desfăşurate
în clasă, fiind mereu în urma sarcinii
date • Capacitate redusă de concentrare şi
• Oboseşte rapid în a urmări dialogurile rezistenţă la efort intelectual
colegilor cu învăţătoarea • Pasivitate, lipsă de angajare şi
• Are o participare pasivă la lecţie, autoafirmare
preferând să răspundă numai atunci
când este solicitat • Emotivitate, lipsa încrederii în sine
• Are nevoie de ajutor şi de încurajare
pentru rezolvarea sarcinii de lucru, dar
nu-l solicită, ci aşteaptă să-i fie oferit
de învăţătoare sau de colegi • Lipsă de interes, indiferenţă
• Ezită să se apuce de rezolvarea sarcinii
de lucru, nu cere informaţii
suplimentare şi, dacă nu este
observat, renunţă la efort • Lipsa atitudinii critice şi a angajării
• În timp ce se discută lecţia în clasă stă
pasiv, îşi priveşte colegii cum răspund,
dar nu se oferă deloc să răspundă şi el
şi nici nu are o părere atunci când este
întrebat • Emotivitate, grad mic de sociabilitate
• Se pierde în faţa grupului, îşi ascunde
la spate mâinile şi lasă capul în jos,
evitând privirile celorlalţi; tace, în
pofida solicitărilor verbale