Sunteți pe pagina 1din 3

Descrierea şi inventarierea comportamentului

modalitate de cunoaştere a elevului

Rezumat
Observarea comportamnetului constituie una dintre cele mai facile modalităţi de de obţinere
a informaţiilor despre comportamentul unei persoane. Observarea se poate face în medii
diferite: în clasă, în cabinet, în cadrul activităţilor extraşcolare etc. Acurateţea datelor este
dată însă modelată de personalitatea observatorului, de spiritul de observaţie a acestuia.
Aceste date sunt însă coroborate cu cele obţinute de la colegi sau prin auto-observaţie.
Analiza comportamentului constă şi în surprinderea manifestărilor tipice, constante,
definitorii ale comportamentului unui subiect în diferite medii, în cursul desfăşurării
anumitor activităţi (exemplu : modul de lucru, perseverenţa, îndemânarea, interesul,
iniţiativa, conştiinciozitatea etc.). Avantajul analizei comportamnetale îl constiuie
circumscrierea şi specificarea comportamentului. Intervenţia de modificare a
comportamnetului nu se poate face asupra unei etichete, ci asupra dimensiunilor unui
comportament. Analiza şi evaluarea funcţională a comportamnetului reprezintă în acest sens
operaţionalizarea etichetei lingvistice în comportamente care pot fi modificate.

Din perspectiva consilierii psihologice, comportamentul reprezintă cel mai bun factor de
predicţie a unei probleme. Comportamentul este definit ca fiind "totalitatea reacţiilor pe care
o fiinţă vie le dă in mod organizat factorilor de mediu, bazate pe o alegere/selecţie dintr-o
mulţime de reacţii posibile, alegere finalizată pentru mentinerea in condiţii optime a formei
şi reacţiilor fiinţei respective ca tot";"reactivitatea integrală a ansamblului fiinţei"; "modul
concret de interacţiune asistemului uman cu mediul"; ansamblul reacţiilor adaptative,
obiectiv observabile,ale unui subiect"; modul de a fi şi de a acţiona al oamenilor, manifestări
obiectiveale recţiilor globale". El ar fi studiat de psihologia obiectivă pentru că este o sursă
deinformaţii directe.
Teoria învăţării sociale a lui Albert Bandura pune accentul pe importanţa observării şi
modelării comportamentului, atitudinilor şi reacţiilor emoţionale a celorlalţi. Bandura crede
că oamenii îşi însuşesc atitudinile prin observarea celorlalţi, imitând ceea ce au văzut. Albert
Bandura a teoretizat că pe măsura ce copiii înaintează în vârstă mediul înconjurător continuă
să le afecteze şi să le modeleze comportamentul. De asemenea, Albert Bandura este
recunoscut şi prin terapia modelării
comportamentului.
Comportamentul se află în strânsă legătură cu personalitatea. Ele se află într-o stare de
interdependenţă care duce la un transfer de funcţionalitate permanentă. Personalitatea, in
ceea ce are ea mai definitoriu comunicare verbală, comportament instrumental, construcţie
culturală, conduită socio-morală şi variabilele ei proiectiv-motivaţionale etc.- este principalul
sistem de referinţă in analizele cu privire la comportamentul uman. Din punct de vedere al
realităţilor concrete, comportamentul şi personalitatea se construiesc permanent.
Metodă fundamentală de cunoaştere a personalităţii, analiza comportamentului constă în
surprinderea manifestărilor tipice, constante, definitorii ale comportamentului unui subiect în
diferite medii, în cursul desfăşurării anumitor activităţi (exemplu : modul de lucru,
perseverenţa, îndemânarea, interesul, iniţiativa, conştiinciozitatea etc.).
Inventarierea comportamentului presupune o organizare riguroasă:
· Datele observate să fie consemnate imediat într-o fişă de observaţie curentă (grilă de
observaţie).
· Informaţiile culese să fie interpretate pe baza unor criterii bine delimitate.
· Să surprindă situaţii cât mai variate, prin repetarea acţiunilor de observare.
· Să utilizeze tehnici suplimentare de înregistrare, astfel încât, datele obţinute să fie cât mai
obiective şi conforme cu realitatea.
Informaţiile despre comportament sunt importante , ducând la luarea unor decizii de
modificare sau modelare comportamentală.
Modificarea unui comportament presupune:
1.Identificarea celor trei componente ale unui comportament: antecedentele
comportamentului, comportamentul propriu-zis şi consecinţele comportamentului.

2. Monitorizarea comportamentului– cuscopul de a culege date precise despre un


comportament, sub aspectul frecvenţei de manifestare, a contextului în care apare şi a
intensităţii sale, în vederea stabilirii unui program ţintit de modificare comportamentală.

Tehnicile de modificare a comportamentalui constau într-un set de procedee rezultate din


cercetări experimentale în domeniul învăţării comportamentului. Asumpţia de bază este că,
atâta timp cât un comportament poate fi învăţat, în egală măsură el poate fi şi dezvăţat,
utilizând metode psihologice.

Antecedentele pot fi stimuli:


• externi – evenimente, situaţii concrete, persoane
• interni – dorinţe, aşteptări, convingeri personale, evaluări ale situaţiei.
Consecinţele pot întări un comportament (creşterea frecvenţei sale) sau scădea
frecvenţa unui comportament.

Exemple de relaţii între antecedente comportamente şi consecinţe.


Antecedente Comportamente Consecinţe
Colegul îmi pune o Profesorul mă atenţionează
întrebare Nu sunt atent la profesor

Metodele utilizate pentru monitorizare pot fi:


observarea şi auto-monitorizarea comportamentului,
–chestionarea părinţilor, colegilor, profesorilor
–reflectarea asupra situaţiilor anterioare similare.
Pentru organizarea datelor şi o mai bună vizualizare a lor se poate întocmi un tabel sub
forma unei grile de observaţie.
3. Inventarierea funcţională a comportamentului.
Dimensiunile analizei comportamentale:
forma de manifestare a comportamentului;
frecvenţa – numărul de apariţii ale comportamentului;
durata – intervalul de timp dintre momentul iniţierii şi momentul încetării
comportamentului;
intensitatea – magnitudinea manifestării comportamentului;
latenţa – intervalul dintre stimul şi manifestarea comportamentului;
contextul de apariţie a comportamentului.
Forma, frecvenţa, durata. Intensitatea latenţa comportamentului sunt caracteristici
importante care oferă dimensiunea acestuia şi duce către stabilirea unor obiective de
reducere a celui nedorit şi întărire a celui dezirabil.
Avantajul analizei comportamnetale îl constiuie circumscrierea şi specificarea
comportamentului. Intervenţia de modificare a comportamnetului nu se poate face asupra
unei etichete, ci asupra dimensiunilor unui comportament. Analiza şi evaluarea funcţională a
comportamnetului reprezintă în acest sens operaţionalizarea etichetei lingvistice în
comportamente care pot fi modificate.
Observarea comportamnetului constituie una dintre cele mai facile modalităţi de de obţinere
a informaţiilor despre comportamentul unei persoane. Observarea se poate face în medii
diferite: în clasă, în cabinet, în cadrul activităţilor extraşcolare etc. Acurateţea datelor este
dată însă modelată de personalitatea observatorului, de spiritul de observaţie a acestuia.
Aceste date sunt însă coroborate cu cele obţinute de la colegi sau prin auto-observaţie.
Auto-observaţia trebuie să ofere mai ales informaţii pe care altfel consilierul le-ar obţine
foarte greu. Deasemenea aceasta este susţinută şi de o introspecţie care ajută persoana să fie
atentă la aspecte pe care le credea neimportante. Ea însă trebuie să fie coordonată de către
consilier , care oferă metode de inventariere a frecvenţei, intensităţii, momentului apariţiei
acestuia. Se pot identifica astfel situaţiile anxioase, fobice care pot duce la aflarea condiţiilor
de apariţie a acestora (antecedente) şi a modalităţilor de intervenţie pentru restaurarea unor
situaţii dezirabile.
Descrierea şi inventarierea comportamentului oferă baza pentru aflarea unor probleme, cel
mai adesea nespuse, poate neconştientizate, dar care produc apariţia comportamentelor
nedorite. O observare atentă, o inventariere riguroasă poate duce şi la crearea unei baze care
să faciliteze intervenţia timpurie în cazuri noi.
Această strategie este uşor de folosit mai ales în consilierea de grup, atunci când apar
comportamente deviante la elevii unei clase. Prin inventarierea comportamentelor elevilor se
pot afla cauzele care duc la apariţia acestora, cel mai adesea fiind comportamente asociate
ale profesorului. Se ajunge astfel la situaţia în care trebuie să se intervină în modelarea
comportamentului profesorului, pentru a schimba comportamentul elevilor.
Bibliografie
1.Tomşa, Gh., "Consilierea si orientarea scolară", Casa de editura si presa Viata
Româneasca, Bucuresti, 1999
2.Vlăsceanu,L., Zamfir,C. , Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993
3.Baban, Adriana, "Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie si
consiliere", Imprimeria Ardealul, Cluj, 2001