UNIVERSITATEA “ ALEXANDRU IOAN CUZA” FACULTATEA DE

PSIHOLOGIE SI ŞTIINŢE ALE PEDAGOGIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ
IMAGINEA DE SINE ȘI PERFORMANȚELE ȘCOLARE ale
COPIILOR PROVENIND DIN FAMILII DEZORGANIZATE
 IAŞ I- 2015

Cuprins
Argument..................................................................................................................................................... 3
Cap.1. Dezvoltarea copilului și familia......................................................................................................... 5
1.1.Dezvoltare copilului........................................................................................................................... 5
1.1.1.Conceptul de sine....................................................................................................................... 6
1.1.2.Imaginea de sine: definiție, componente.................................................................................. 10
1.1.3.Stima de sine............................................................................................................................ 11
1.1.4.Imaginea de sine sau stima de sine........................................................................................... 13
1.1.5.Identitatea, efortul și încrederea copilului în raport cu imaginea de sine .................................14
1.2.Familia............................................................................................................................................. 16
1.2.1.Defininirea și funcțiile familiei.................................................................................................. 16
1.2.2.Rolul familiei asupra copilului normal....................................................................................... 17
1.2.3.Relația dintre copil și familia dezorganizată.............................................................................. 20
1.3.Copilul și imaginea de sine............................................................................................................... 22
Cap.2. Conduita școlară............................................................................................................................. 23
2.1. Legătura dintre școală și familie...................................................................................................... 24
2.2. Motivația școlară a unui copil......................................................................................................... 25
2.2.1. Efectele și cauzele motivației asupra copilului........................................................................ 25
2.2.2. Status socio-economic, reușita și eșecul școlar ....................................................................... 26
2.2.3. Comportamentul și rolul elevilor în școală............................................................................... 29
2.3. Caracteristicile cognitive................................................................................................................. 31
2.3.1. Randamentul, performanțele și rezultatele academice ........................................................... 32
Cap.3. Studiu aplicativ............................................................................................................................... 35
3.1. Obiectivul studiului......................................................................................................................... 35
3.2. Ipotezele studiului........................................................................................................................... 36
3.3. Metodologie................................................................................................................................... 37
A. Procedură...................................................................................................................................... 37
3.4. Rezultate și interpretări.................................................................................................................. 53
Concluzii ................................................................................................................................................... 59

Argument

În prezent ne confruntăm cu o diferență foarte mare în ceea ce privește tipul de familie în

care cresc copii, respectiv școlarii acestui deceniu. Astfel că rata familiilor dezorganizate din
diferite motive (divorț, decese, familie monoparentală, plecarea în străinătate,etc.), a crescut
considerabil în comparație cu familiile organizate, unde copii pot fi crescuți de ambii părinți, în
condiții decente și într-o mare armonie.

Majoritatea familiilor își cresc copii în condiții nu tocmai favorabile, astfel că vor apărea
modificări în ce privește comportamentul și caracterul lor. Lipsa părinților și a unei familii
integre aduce multe dezavantaje și se face resimțită cu trecerea timpului asupra copiilor, fie în
mediul familial, școlar, social, profesional, etc.

Imaginea de sine acestor copii cu timpul scade iar în concordanță cu stima de sine aduc
mari dezechilibre în viața fiecăruia în orice domeniu cu care aceștia intră în contact. Așadar fiind
la o vârstă nu tocmai înaintată și fiind încă copii, cele mai mari dezavantaje se regăsesc la nivel
școlar. Mulți dintre cei care se confruntă cu diferite probleme, fie familiale sau nu și mai ales cei
care provin dintr-o familie dezorganizată tind să nu se mai preocupe de școală, nemaialocându-i
o importanță foarte mare, iar ceea ce îi preocupă va fi prioritară școlii. Ei nu vor mai fi interesați
de școală și nu vor mai vedea o rezolvare la problemele cu care se confruntă, astfel că sunt foarte
neinteresați de domeniul academic și vor refuza să mai coopereze prin învățare și implicare.
Gândurile lor vor fi tulburate,de aceea nu vor putea să mai vadă ceea ce este corect, astfel că nu
vor ști că școala nu le v-a rezolva problema pe moment însă cu timpul va fi un avantaj și o poartă
spre viitor. Se remarcă o mare diferență între copii din familii organizate și cei din familii
dezorganizate din orice punct de vedere. Copii din familii dezorganizate vor fi mai vulnerabili,
nesiguri de ei,cu o încredere mică în forțele proprii, negativiști, cu o imagine de sine scăzută, pe
când cei care provin dintr-o familie normală, nu vor întâmpina aceste probleme, încât ei vor fi
mai optimiști , încrezători, deschiși spre necunoscut, comunicativi. Pornind de la acestea cei
defavorizați vor fi mai neinteresați de școală și vor depune mai puțin efort la învățare, vor fi
prezenți fizic și vor păși prin anii de școală doar superficial, dorind cu ardoare să finalizeze acei
ani care sunt obligatorii. Unii se vor opri apoi, alții vor continua și vor înainta cu speranță spre
viitor.

Dezinteresul față de școală este și o formă de răzbunare fată de părinți și cei din jur din
cauza problemelor cu care se pot confruntă la acele vârste fragede, cărora nu le pot găsi o
rezolvare și sunt nevoiți să se afunde în ele și să nu poată face nimic.

Fiecare copil trebuie să aibă o părere optimistă și de echilibru asupra situațiilor cu care se
întâmpină, așadar părinții vor fi cei care îi vor putea ajuta primii, apoi urmează școala și restul.
Lipsa acestui sprijin conduce la aceste dezavantaje. Comportamentele, personalitatea și
atitudinile lor sunt schimbătoare în funcție de evenimentele cu care s-au confruntat în trecut, care
persistă în viitor, a celor care s-au întâmplat și au lăsat urme dureroase, ele vor contribui la
formarea copilului de astăzi și a adultului de mâine.

Tema aceasta este un început spre a explora situațiile celor din astfel de familii, a imaginii
de sine și a performanțelor școlare, sociale și profesionale.
Cap.1. Dezvoltarea copilului și familia

1.1.Dezvoltare copilului

Procesul de dezvoltare a copilului se începe din copilărie prin: formarea personalității ce

este un proces de socializare ce interacționează factori personali, de mediu și culturali;
Socializarea- proces de interacțiune prin care sunt dobândite atitudini, cunoștințe valori și
comportamente necesare vieții sociale (Mihăilescu,2004, pag.21).

La vârstele mici copii se întâlnesc adesea cu tulburări de comportament: tulburări

emoționale(anxietate, nefericire, furie, timiditate, fobie), tulburări de conduită(minciuna, furtul,
agresivitatea) (Preda, 2010, pag.6).

Importante sunt trebuinţele afective ale copilului sunt la fel de importante ca şi celelalte
trebuinţe vitale, iar nesatisfacerea lor poate avea consecinţe grave în dezvoltarea personalităţii
acestuia. Ele sunt satisfăcute în familie, de aceea climatul din familie este esenţial în evoluţia
fizică, psihică şi spirituală a copilului, aceasta trebuind să asigure dragoste, aprobare, atenţie,
respect între membrii săi. Lipsa sau insuficienţa afecţiunii determină frustrare şi rigiditate
afectiv-comportamentală; rigiditatea la vârste mici se transformă cu timpul în trăsături de
caracter: duritate, severitate, intransigenţă, încăpăţânare (Rygaard, 2011).

La baza dezvoltării, formării personalității stă conceptul de sine în care eul este o sursă
importantă pentru fiecare persoană, fie copil sau adult, ce furnizează înțelegerea socială cât și
tulburările de personalitate, care se conturează în funcție de schimbările eului. .” Adolescența
este o perioadă critică și o perioadă importantă pentru un viitor adult. Ea v-a contribui la
formarea conceptului de sine, fiind marcată de schimbări fizice, cognitive, sociale, dar și de
integrat percepțiile altor persoane ca: membrii familiei, egalii, profesorii, grupurile
comunitare. .”( Vladislav,2009, pag. 37).

Două studii longitudinal, J. Snyder (2012) au fost utilizate pentru a examina apariția și
consecințele formării comportamentului deviant în timpul copilăriei și comportamentul antisocial
in adolescenta timpurie. Copii dezvoltă un comportament antisocial în timpul grădiniței, clasa
întâi și până în clasa a patra. Acest comportament antisocial fost caracterizat de persistența
agresiunii fizice frecvente în timpul copilărie, urmată de o implicare într-o serie de activități
antisociale în timpul adolescență. Părintele continuă să joace cel mai important rol în dezvoltarea
comportamentului antisocial al copilului încă din timpul copilăriei. J. Snyder et.al.(.2012).

Studiile de dezvoltare au arătat că tulburările de conduită la copii au fost prezise de

temperamentul dificil pe care un copilul în vârstă de 2 ani îl poate avea din motivele: sărăcie,
separarea copilului de mamă şi creşterea nivelului de stres matern (Bagley şi Mallick, 1997).

1.1.1.Conceptul de sine

Constructul psihologic de concept de sine a căpătat mai multe definiții de când a început
să fie cunoscut și studiat, acum câteva decenii în urmă.

Cel care a fost preocupat de acest concept de sine a fost S.Harter (1990), care a definit
conceptul de sine ca o percepție individuală privind propria persoană, vizând:o gamă amplă de
caracteristici (gusturi, interese, calități, defecte, etc.), de trăsături personale și caracteristici
personale, acele roluri și valori pe care o persoană și le atribuie, fie evaluate pozitiv sau negativ,
dar care sunt recunoscute ca făcând parte din ea însăși, cu toate că între timp mai apar schimbări.
Cu ajutorul acestor percepții o persoană își poate dobândi un mod de a-și evalua diferite abilități
de a performa în diferite sarcini și situații, pe lângă toate acestea poate determina și modul în
care se simte persoana în general.

Prin anii 1960 se studia conceptul de sine ca un mod tipic unidimensional, iar începând
cu anii 1980 s-au făcut cercetări mai ample studiind conceptul de sine de-a lungul copilăriei și
tinereții unde au abandonat acest model unidimensional și a fost înlocuit cu unul
multidimensional. Modelul multidimensional a fost propus inițial de Shavelson, Hubner și
Stanton (1976), iar alături de aceștia s-au aliat în munca de cercetare Harter și Marsh și a
colegilor lor (Harter, 1885, 1986; Marsh, 1987; Marsh, Barnes, Cains și Tidman, 1984).

Rene a definit „conceptul de sine ca un sistem multidimensional, compus dintr-un ansamblu

foarte variat de percepții pe care persoana le are despre ea însăși ale cărui conținuturi emerg
simultan din experiența personală și influențele celorlalți asupra propriilor percepții,
conținuturi care se ierarhizează într-un tot coerent ce delimitează marile structuri fundamentale
ale experienței de Sine, este o organizare ierarhică care variază și evoluează ea însăși, astfel
încât gradul de importanță al fiecăruia se schimbă după vârstă și nevoi de-a lungul întregii
vieți, prin diferențieri progresive identificabile sub forma etapelor sau stadiilor în funcție de
experiența cotidiană direct resimțită, apoi percepută și în final simbolizată sau conceptualizată
de către persoană și unde coeziunea internă acestei organizări perceptuale complexe este în
mod esențial orientată spre menținerea și promovarea adaptării persoanei.” (Vladislav, 2009,
pag.18)

Conceptul de sine se poate regăsi în mai multe domenii ca: conceptul de sine privind
aparența fizică; acceptanța parentală; competența în diferite arii academice, etc.

Conceptul de sine global nu este o sumă a mai multor itemi ai conceptului de sine ci este un
domeniu separat care integrează modul cum cineva se simte pe el însușii în general. Pentru a
înțelege mai bine acest aspect ne vom folosi de câteva exemple, ca: „ Îmi place cum arăt.”, ”Mă
simt bine în pielea mea.”, „Mă plac pe mine.”, ce vor atinge noțiunea de concept de sine global
sau stimă de sine generală. Așadar este posibil ca o persoană să aibă un concept de sine global
înalt și totodată să aibă un concept de sine scăzut în anumite domenii.

Multe teorii au încercat să definească relația dintre conceptul de sine global și domeniile
specifice. Pe lângă modelul multidimensional, conceptul de sine mai are si o latură ierarhică,
având în centru un concept de sine general, iar în jurul său gravitând alte domenii sau
subcategorii. Cercetările au mai arătat că unele domenii sunt mai predictive pentru valoarea
Sinelui decât altele și că marea parte a domeniilor acestui concept se întăresc cu vârsta.
(Vladislav, 2009, pag 12).

Rene (1993) surprinde zece caracteristici ale conceptului de sine, acestea sunt:

1)Aspectul experiențial, fenomenologic- conceptul de sine este construit din percepțiile înalt
individualizate, puternic simțite și trăite de persoana în sine ca fiind ale sale, aici componenta
afectivă sau emoțională le domină pe celelalte.
2)Aspectul social- percepțiile pe acre le are o persoană despre propria persoană este influențată
de ce zic ceilalți din jur.

3)Aspectul cognitiv- sunt analizate diferite percepții de sine unele în raport cu altele după legi
intelectuale de funcționare. Rene L,Ecuyer este de părere că în experiența cotidiană, percepțiile
de sine sunt mult mai spontan resimțite decât intelectualizate, pe când experiențele specifice,
importante, traumatismele( un șoc important, separarea, divorțul, trecerea de la o etapă de viață
la alta –adolescența, trecerea în categoria persoanelor vârstnice), creează o gamă de întrebări
unde inteligența are un rol foarte important, încât acea persoană care se află într-o situație
asemănătoare trebuie să se regăsească determinându-și poziția socială, să se recunoască. În acest
caz inteligența intervine pentru elaborarea de sine.

4)Aspectul multidimensional complex- conceptul de sine nu este un concept unic, ci este un

ansamblu de dimensiuni ce relevând diferite aspecte ale experienței de sine.

5)Organizare ierarhică- trăsătură a conceptului de sine care permite construcția profilelor intra-
vârste și intra-grupe.

6)Gradel de importanță- percepțiile de sine nu au toate importanțe asemănătoare într-un anumit

moment, unele sunt mai importanțe decât altele, semnificând că gradul de importanță a
conceptului de sine diferă în funcție de vârstă.

7)Proces de emergență- conceptul de sine nu este un dat, ci anumite dimensiuni ale Eului apar
gradat.

8)Sistem activ și adaptativ- nu constituie un sistem contemplativ de sine prin care o persoană se
limitează la ceea ce este ea, ci ea este pusă să exteriorizeze aceste percepții, să le întărească,
etc.

9)Proces evolutiv, ce se dezvoltă- conceptul de sine nu este static, ci dinamic, reflexiv,

schimbător, permițând persoanei să se recunoască în diferite perioade, să se adapteze și evolua
în funcție de anumite realități și nevoi.

10)Proces diferențiator- formează grupe de percepții pe diferite vârste.

Vladislav, 2009, pag.12-18

Adler și Towne în „Comunicare și interacțiune” împarte conceptul de sine în:

1)sinele material- constituit din sinele somatic, adică trăsăturile feței și condițiile fizice ale
persoanei; sinele posesiv- se referă la tot ce posedă o persoană;
2)sinele personal- se referă la imaginea sinelui, ce include sentimente, atitudini, gesturi, calități,
etc. .(Lupașcu, 2012, pag.11

Conceptul de sine în viziunea lui Rene (1990,1993) este împărțit pe trei niveluri:

1)Structurile Eului;

2)Substructurile Eului;

3)Categoriile Eului.

William James fiind considerat un clasic în conceptul de sine definește eul ca:„ Suma
totală a ceea ce persoana poate defini ca al său, nu numai corpul și capacitățile sale fizice, dar
și hainele sale, casa sa, soțul și copiii săi, pământurile, caii, etc.”(Vladislav, pag.12).

Structuri Substructuri Categorii

Trăsături și apartenență fizică
Eul somatic Condiție fizică și sănătate
Eul material
Eul posesiv Posesiune de obiecte
Posesiune de persoane
Aspirații
Enumerare de activități
Sentimente și emoții
Imagine de sine
Eul personal Gusturi și interese
Capacități și aptitudini
Calități și defecte
Denumiri simple
Roluri și statut
Identitate de sine Consistență
Ideologie
Identitate abstractă
Competență
Valoare de sine
Valoare personală
Strategii de adaptare
Eul adaptativ Autonomie
Activităși ale eului Ambivalență
Dependență
Actualizare
 Stil de viață
Receptivitate
Preocupări și atitudini
sociale Dominare
Eul social Altruism
Referințe simple
Referențe la sexualitate
Atracție și experiențe sexuale
Referințe la alții
Eu/non-eu
Opiniile altora despre
sine
Definițiile experențial-evaluționiste ale dimensiunilor Eului

(Rene,1993, apud. Vladislav, 2009, pag.20-21)

1.1.1.Imaginea de sine: definiție, componente

Epoca noastră încurajează cunoașterea de sine, să ne explorăm propriul eu și astfel să

avem o idee cât mai clară despre propria imagine de sine. Ca viața noastră să fie una împlinită,
activă, productivă, armonioasă este nevoi de comunicare interpersonală, care începe prin
comunicarea cu sine și de educație. Concepția de sine este în legătură cu conștientizarea sinelui
și a celorlalți, iar comunicarea cu cei din jurul nostru ne asigură o dezvoltare a personalității,
creșterea și afirmarea sinelui. Felul în care ne raportăm, comunicăm cu cei din jur este felul în
care noi ne percepem, ne valorizăm.( Lupașcu, 2012, pag.9)

Cel care s-a mai preocupat de cunoașterea sinelui a fost Vasile Pavelcu, evidențiind că
imaginea de sine se produce prin ”reversibilitatea imaginii de sine cu imaginea altora despre
noi„(V.Pavelcu, apud. M. Pârvulescu pag.15).

V. Ceaușu(1983), interpretează imaginea de sine ca ” percepția și valorificarea a

concepțiilor despre sine, a propriilor poziții și judecăți, orientări în atribuirea de valori,
capacități și deprinderi, precum și asupra premiselor obișnuite ale acestora. Imaginea apare ca
o oglindă individuală a solicitărilor socialmente condiționate ale lumii înconjurătoare și
servește conștiinței propriei identități în condițiile schimbării situației exterioare. Imaginea de
sine este expresia concretizată a modului în care se vede o persoană oarecare, este contaminată
de dorința, dar și de modul în care evaluează ceilalți, persoana respectivă.(pag.75)

Imaginea de sine desemnează totalitatea caracteristicilor fizice și psihice ale unei

persoane, dar și modul cum le evaluează, le percepe, este puternic influențată de aspirațiile și
idealurile noastre. (Luca, 2009, pag.13)
 Imaginea de sine este importantă și determină felul de a ne comporta. Mia afirmă că
succesele conduc la succese, pe când eșecurile atrag după ele eșecuri, prin angajare sau
neparticipare, exaltare sau inhibiție. Jung consideră că sinele ar putea fi caracterizat drept un fel
de competiție dintre interior și exterior. (Lupașcu, 2012, pag.9)

Imaginea de sine este foarte importantă în conduita unei persoane, încât omul apără,
afirmă, tinde și dorește să creeze o imagine despre sine bună celor din jurul său. La baza sa stă
fenomenul percepției sociale. Omul fiind preocupat de persoana sa, pentru a-și construi o
imagine corectă, obiectivă despre sine prin succese și insuccese proprii apreciate de către cei din
jur, în special persoanelor competente și obiective. (Pârvulescu, 2009)

La cele spuse de Jung, Kevin Leman vine cu afirmația „ Amărăciunea, supărarea și

resentimentele reprezintă toxine emoționale; ne otrăvesc sufletele. Iertarea are un efect
cauterizant. Arde emoțiile bolnăvicioase și ne eliberează de otrava sufletului”

Mead, apud.Lupașcu, 2012, consideră că imaginea de sine este influențată de contextul

social și de modul cum alte persoane reacționează față de noi.

Imaginea de sine este foarte importantă pentru fiecare dintre noi încât ea este cea care ne
ajută să ne cunoaștem prin raportare la alții, să organizăm această cunoaștere într-o schemă de
sine, influențează tonusul trăirilor noastre afective și ne conduce spre a obține stima de sine. .
(Lupașcu, 2012, pag.12). Kevin Leman (2012) ne spune că: „Odată ce te înțelegi pe tine cu
adevărat, nimic nu va mai sta în cale”.

Imaginea de sine se formează treptat prin raportarea continuă a aprecierilor altora la

propriile impresii ce le ai despre sine și în funcție de situație mai adaugi, le modifici pe cele
existente sau le întărești pentru a deveni cât mai veritabile și solide. Interiorizarea conștientă a
aprecierilor celor din jurul nostru ne ajută să ne completăm judecata despre noi și
autocunoașterea. La judecata proprie pe care ne-o facem cu referire la propria persoană, automat
atrage după ea autocritica, autocontrolul, autoevaluarea, etc., care ne comunică, ne confirmă sau
ne corectează acțiunile. ”A fi preocupat de propria persoană, mai ales într-o anumită perioadă, nu
înseamnă a te supraevolua, a ajunge la o imagine falsă despre tine, ci la a construi o imagine
corectă,obiectivă despre tine.„ (D.Slade apud, M.Pârvulescu, 2009, pag.15). Confirmarea
imaginii despre noi se face cel mai bine și corect prin conduita practică în diverse situații,
consecvența și unicitatea comportamentului, raportarea la anumite valori constante și importante.

1.1.2.Stima de sine
 Stima de sine sau respectul de sine cuprinde un sine puternic, cu simțuri mari și clare ale
realității, competenței și valorii. Conferă o stabilitate mai bună în interiorul propriei persoane.
(Pârvulescu,2009.).

Stima de sine este ceea ce persoana simte despre diferența dintre sinele real și cel ideal,
ea este rezultatul afecțiunii. Sinele real îl ajută pe individ să conștientizeze caracteristicile fizice
și psihice, pe când sinele ideal desemnează caracteristicile pe care o persoană le consideră
dezirabile și pe care ar trebui să le aibă. (Luca, 2009, pag.13.)

Fiecare părinte din primele minute de viață ale copilului îi comunică iubire prin căldură și
încredere, ceea ce facilitează dezvoltarea stimei de sine. Iubirea este suportul parental al
copilului de care are nevoie în dezvoltarea sa, de aici pornește și dorința copilului de a se
indentifice cu părintele, să răspundă expectanțelor lor, să-și interiorizeze atitudinile și valorile și
să accepte îndrumarea parentală. (Luca, 2009, pag.12)

Trebuie acordată o importanță deosebită simulării stimei de sine pozitive îndeosebi la

copii, atât în mediul familial cât și în cel școlar. Atunci când în viața unui copil sunt factori care
perturbă nivelul acesteia este foarte important să găsim cauza și o rezolvare a acesteia. Din
cercetările mai multor specialiști s-au dovedit că copii ce au un anumit nivel la o vârstă mai mică
tinde să rămână cu aceeași și la adolescentă. Factori ce determină, stima de sine: apartenența la
clasa socială( adolescenții care aparțin clasei sociale de mijloc au un nivel mai ridicat al stimei
de sine decât ceilalți ce aparțin altor clase); sex (băieții au stima de sine mai ridicată decât fetele);
ordinea la naștere(primul născut și singurul la părinți are o stimă mai ridicată); abilitățile
intelectuale(cei inteligenți au o stimă de sine ridicată) (Luca, 2009, pag.14.)

Nathaniel Branden, afirmă că oamenii cu un respect de sine scăzut înfruntă viața cu o mai
mare dificultate, care are de partea sa un imens dezavantaj ce poate duce la insuccese și la cât
mai multe situații negative.(Pârvulescu, 2009, pag. 9).

G.W.Peterson și G.K.Leigh, 1990, apud. Luca, 2009 afirmă că copii care primesc iubire
parentală au șanse mai mari de a fi competenți social, datorită legăturilor continue și echilibrate
dintre părinți și copii și datorită evoluției lor spre autonomie.(pag. 12)

Oubrayrie, N., 1994 reprezintă schematic stima de sine.

Imagine de sine
Sinele real Sinele ideal
(ceea ce este persoana) (ceea ce ar vrea să fie)
Stima de sine
 Există o concordanță între felul cum nivelul stimei de sine influențează acțiunea
individului și felul cum modul de a acționa are influență asupra stimei de sine, de aici reiese că
persoanele cu un respect de sine ridicat vor fi mai optimiști și vor îndeplini cu mai mare ușurință
activitățile, iar cei cu un respect de sine scăzut vor întâmpina dificultăți în îndeplinirea lor. Astfel
se înțelege mai mult decât simțul înnăscut al propriei valori, acea anticameră a respectului de
sine. Respectul de sine este încrederea propriei gândiri, încrederea în capacitatea de a face față
provocărilor vieții și încrederea în dreptul de a avea succes, bucurându-ne de rezultate obișnuite.
În obișnuirea unei reușite este nevoie de dobândirea în timp a respectului de sine, iar în cazul
unui eșec, acesta v-a fi foarte mic și împreună cu alți factori vor duce la un eșec școlar.
(Pârvulescu, 2009).

Respectul de sine se împarte în două părți: încadrarea în capacitatea proprie de a gândi,

de a face față performanțelor, provocări vieții (eficacitatea sinelui), iar cealaltă în dreptul
fiecăruia de a avea succes și credința că meriți să fii fericit(consistența față de sine-
conștientizarea propriei valori,iar lipsa ei duce la înfrângeri, neputând face fată provocărilor
vieții), care reprezintă esența respectului de sine.(N.Branden apud. Parvulescu, 2009, pag.16).

Conceptul de sine depinde de stima de sine, dar se diferă unul de celălalt. Conceptul de
sine se referă la o organizare complexă asupra a persoanei , si stima de sine reprezintă, o
atitudine globală a persoanei și a comportamentelor ei, este o autoevaluare a sentimentelor
negative sau pozitive ce le are o persoană despre ea. (Vladislav, 2009,pag.12).

După S. Harter(1983) stima de sine globală este compusă din patru dimensiuni:
competență; putere; valoare morală; acceptanță.

În urma unei cercetări realizată în 1998 de către S. Harter, s-au evidențiat 5 domenii în
formarea stimei de sine a copiilor și adolescenților și anume: aspectul fizic; aptitudinile sportive;
popularitatea în grupuri; conformismul comportamental; reușita școlară.

F. Lelord, C.Andre au vizat, interesându-se de originile unei stime de sine scăzută și au căutat
cauzele care o produc. Așadar ei au descoperit că deficitul de susținere și încurajare din partea
părinților, o afecțiune reală sau carențe afective majore,. Competențele limitate ale copilului,
nepopularitatea în grupurile sociale, supraprotecția parentală și devalorizarea copilului,
evenimente care au provocat copilului un sentiment de lipsă de control asupra mediului, sunt
printre cele mai importante și grave cauze care duc la o stimă de sine scăzută a copilului. (F.
Lelord, C.Andre, 1999, apud.Vladislav, 2009, pag.36,.)
1.1.3.Imaginea de sine sau stima de sine

Imaginea de sine are drept componenta afectivă -stima de sine. În timp ce imaginea de
sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre el însușii, despre trăsăturile de
caracter și corpul său, stima de sine explicând sentimentele noastre față de noi înșine: cum
gândesc despre mine, ce consider că sunt capabil să fac, dacă mă simt util, optimist, etc. (D.Luca,
2009, pag.27.

Conform evoluției stimei de sine și a imaginii de sine, prima își face apariția și este
cunoscută după ce-a de-a doua, capătă consistență când copilul conștientizează importanța
majoră a autocunoașterii și autoevaluării. Studiile realizate de J. Piaget cu privire la imaginea de
sine din prisma formării judecăților morale în copilărie și adolescență, ne ajută să înțelegem mai
bine felul cum se comportă copii, cum evoluează din punct de vedere moral.(M. Pârvulescu,
2009, pag.15).

În construcția imaginii de sine intră și nivelurile stimei de sine care influențează

performanțele. (M. Pîrsan, 2011, pag. 26)

1.1.4.Identitatea, efortul și încrederea copilului în raport cu imaginea de sine

Indentitatea de sine poate fi de două feluri: pozitivă și negativă. Aceasta poate fi

dezvoltată din primii ani ai copilăriei, iar în felul cum este generată și alimentată, ea v-a fi sau nu
o sursă de putere pentru adolescenți în întâmpinarea diverselor probleme.

Studiile lui Marcia arată că adolescenții băieți își formează indentitatea prin alegeri
vocaționale și ideologice, în timp ce fetele își formează indentitatea prin relații interpersonale.
(E.O.Vladislav, 2009, pag. 49)

Factori care influențează indentitatea de sine:

1)Părinții- au o mare influență în dezvoltarea identității, prin alegerea rolurilor sexuale,

vocaționale, prin oferirea oportunităților de explorare de soluții la diferite probleme, de luare a
deciziilor, autoritatea și interesul părinților de ceea ce fac adolescenți, încurajarea aptitudinilor și
intereselor. Așadar dependența excesivă dintre copil și părinte, neglijarea emoțională de către
acesta precum și traumele timpurii sunt cele care îi formează o imagine de sine defavorabilă, iar
cunoașterea de sine fiind săracă.

2)Colegii- relațiile de interacțiune cu egalii sunt potrivite pentru adolescenți sporind simțul de
apartenență, stimă de sine, imagine de sine prin obținerea identității de sine Ei pot purta diferite
discuții și căutarea de soluții la acele situații pe care nu le pot discuta cu părinții. În formarea
identității sunt importante așteptările pe care le au adolescenții de la semenii lor cât și feed-back-
ul primit de la aceștia.

3)Școala și profesorii- clasa socială, rasa și condițiile socio-politice contribuie cu succes la

formarea identității de sine. Adolescenții având pretenția să fie tratați, susținuți și luați în serios
așa cum se cuvine și merită. Să fie tratați și priviți ca viitori adulți responsabili și care își asumă
diferite obligații. (E.O.Vladislav, 2009, pag.50)

L.Scoresby și Price, 1991, apud. E.O.Vladislav, 2009,., consideră că o persoană are o

identitate completă atunci când este: Înalt productivă; Are un puternic simț al autocontrolului;
Are relații interpersonale satisfăcătoare; Are multe emoții pozitive; Este asertivă; Acceptă
responsabilități.

O persoană cu o identitate incomplet formată prezintă următoarele semne: Este puțin

productivă; Depresie; Instabilitate în relațiile cu ceilalți; Înalt anxioasă și furioasă; Își
asumă prea multe vini; Este influențabilă; Inhibiție.

Acești doi autori, L.Scoresby și Price, 1991, ne mai învață că atunci când dorim să ne
simțim încrezători și securizați, trebuie să dobândim trei abilități ce ne ajută să menținem o
identitate puternică. Acestea sunt: simțul de autocontrol; condiția de separare; să fim expresivi.
(E.O.Vladislav, 2009, pag.51-52)

În cartea lui Mia Ștefania Lupașcu, 2012, pag 16, am găsit informații în care unii
cercetători spun că cei din jur sunt imaginea noastră reflectată în oglindă. S-a constatat că cei
care au încredere în sine învață cu mai mult spor decât ceilalți. Această afirmație a fost
demonstrată de studiu făcut pe copii ce se comparau rezultatele ce le obțineau aceștia la
învățătură. Rezultatele erau superioare la cei ce credeau că au succes în comparație cu cei ce nu
aveau încredere în ei.

Mall și Harawitz, 1995, apud. D.Luca, 2009, afirmă că persoanele cu o înaltă apreciere de
sine au mai multă încredere în ei, depun mai mult efort în îndeplinirea activităților și reușesc mai
bine, având de asemenea și o părere bună despre semenii lor, iar atunci când stima de sine este
mică aduce cu sine posibilități mai mari de insuccese ce duce la o viziune despre rea despre
propria persoană. S-a constatat că în timp ce indivizii cu o stimă de sine ridicată își interpretează
succesele în diferite moduri, apelând la o gamă largă de atribuiri , cei cu o stimă de sine scăzută
au comportamente și atribuiri mai restrânse și mai previzibile.(pag.13)

Stima de sine se fondează pe trei concepții importante. Unul dintre cele trei elemente
importante ale stimei de sine este iubirea de sine ce nu crește sau descrește în funcție de
performanțele noastre. Iubirea de sine depinde de dragostea pe care am primit-o de la părinții
noștri, în mediul familiar atunci când eram mici și eram în etapa de dezvoltare. Concepția despre
sine este acea părere pe acre o avem despre noi înșine cu calități și defecte, fie că este fondată
sau nu. Putem să spunem că nu avem în vedere întocmai o cunoaștere de sine, o realitate a
lucrurilor, ceea ce este important e convingerea de a fi cei care deținem calitățile sau defectele,
potențialitățile și limitele. Concepția pe care o avem despre noi și pe care ne-o atribuim este în
strânsă legătură cu mediul din care provenim, mediul familial, îndeosebi planul și modul în care
ne cresc părinții și ne valorifică viitorul.

Încrederea în sine o dobândim odată cu acțiunile noastre pe care le întreprindem. Autorii

spun că o persoană încrezătoare este capabilă să acționeze adecvat, la momentul oportun în
anumite situații importante , fără a te teme de necunoscut fiind pregătit în permanență să
explorezi și să intervii în rezolvarea problemelor, acestea demonstrând și arătând despre persoana
în sine că are un nivel bun de încredere în sine. Încrederea în sine se dobândește la vârstele mici
și în principal își are rădăcina și este alimentată din tipul de educație pe care l-am primit în
familie sau la școală.

Între aceste trei componente există legături de interdependentă: iubirea de sine ( a te

respecta, a-și asculta nevoile și aspirațiile) ne ajută să ne formăm o concepție de sine pozitivă,
crezând în propriile puteri și capacități, care la rândul său influențează încrederea în sine,
ajutându-te să acționezi cu încredere și fără teamă. Dacă la unele persoane aceste componente
sunt în strânsă legătură, la altele pot fi disociate și astfel stima de sine și încrederea pot lipsi, ceea
ce determină un dezavantaj persoanelor respective în a se descurca pe viitor. (F.Lelord, C.Andre,
1999,apud. E.O.Vladislav, 2009, pag.34.)
1.1.Familia

1.1.1.Defininirea și funcțiile familiei

În dicționarul UNESCO, găsim o definiție concretă a familiei:…..Formă de comunitate

umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe adolescenții acestora prin relații
strânse de ordin biologic, economic, psihologic și spiritual.

”Familia trebuie să fie un mediu în care copilul trebuie să fie iubit, să fie în siguranță, să
găsească un model parental și un model educațional,pe care sa-l aplice în viitor când v-a fi el
însușii părinte. Familia rămâne grupul social vital în asigurarea

Cercetătorul Shirley Zimmerman, a elaborat 6 funcții de bază ale familiei:

1)Susținerea fizică și grija față de membrii familiei;

2)Creșterea numărului de membri prin naștere și adopție;

3)Socializarea copiilor pentru rolurile de adulți;

4)Controlul social al membrilor;

5)Păstrarea moralității familiei și a motivației de a face performanță;

6)Producerea și consumul de bunuri și servicii.

7)îngrijirii, protecției și educației copilului.”

Mediul familial:mediu- societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva, ambianța,

anturaj(dexi); familial- care aparține familiei, care se referă la familie.(Dima, E., Cobeț, D.,
Manea, L.(2007), DEXI)

1.1.1.Rolul familiei asupra copilului normal

Secolul acesta avansează cu o mare rapiditate și suntem nevoiți să ne adaptăm cu o mare

viteză la tot ce ne înconjoară. Rolul educației în formarea oamenilor este foarte importantă, iar
implicarea lor în viața de zi cu zi, în problemele publice făcând-o într-un mod inteligent și
responsabil, nu se formează în câteva zile ci încă din copilărie. (S.M.Preda, 2010,pag.4)

A.Berge consideră familia un fel de „cooperativă de sentimente”, care îndulcesc pentru

fiecare membru loviturile mai grele ale vieții, repartizând efectele pentru toți, pentru dezvoltarea
copilului, familia este primul grup care îl ajută.(I.Voicu, 2012, pag.13)

Familia exercită o influență deosebit de mare asupra copiilor. Multe dintre cunoștințele de
bază( natură, societate, igienă,etc.), anumite comportamente cu care elevul este obișnuit le are
înnăscute, primite și învățate, în mediul familial și le datorează educației pe care a primit-o la
vârstele fragede în familie. Astfel că mulți folosesc acea expresie uzuală pe care o auzim rostită
de multe persoane „A avea cei șapte ani de acasă”, constituind influența covârșitoare a educației
din familie pentru tot restul vieții, în bine sau în rău, în funcție de mediul prielnic sau favorabil.

Familia are cel mai important rol în dezvoltarea copilului din următoarele puncte de vedere:
fizic; intelectual; moral; estetic. (S.M.Preda, 2010,pag.4)

Tot în familie se învață multe dintre comportamentele care ne vor fi utile toată viața, iar
odată învățate și dobândite, fie corect sau greșit, așa le vom păstra ci cu greu le vom corecta.
Familia trebuie să asigure copilului propriu un mediu favorabil dezvoltării şi învăţării. Cele mai
importante deprinderi de comportamente sunt: respectul; politețea; cinstea; sinceritatea;
decența în vorbire ți atitudine; ordinea; cumpătarea; grija față de lucrurile încredințate.
Valorile după care funcționează o familie normală, matură, sănătoasă sunt capacitatea de
a iubi și de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare conviețuiri. O familie unită care
prezintă conduite armonioase membrilor săi este capabilă să asigure un climat educativ pentru
dezvoltarea conduitelor normale și pozitive la copil. Nu întotdeauna copii sunt norocoși și pot
avea o astfel de familie, așadar pot fi și copii care mediul lor familial are un sistem mai
disfuncțional, deteriorat cu unele funcții ce lipsesc. Pornind de la acestea familia este una
incompletă educațional și predispusă la apariția unor traume sufletești pe care copilul le poate
resimți la nivelul conștiinței morale în decursul anilor săi de formare a personalității, a însușii
persoana sa în sine cu tot ce include ea. În cadrul copilului are loc modelarea personalității
acestuia, se face trecerea de la un comportament normativ, la unul normal. În anumite momente
din viață, fie intenționat, sistematic sau spontan, părinții vor fi cei care vor influența conștiința
fiecărui copil, iar în mintea lor v-a apărea acea voce a lor, în unele cazuri pentru a regla
conduitele, iar pe de alta fiind o securitate afectivă pentru copil atunci când simte nevoia.
(S.M.Preda, 2010, pag.11).
 Pentru a deprinde toate acestea, copilul are nevoie de un exemplu pe care să îl urmeze.
Cum la vârstele cele mai fragede singurele exemple sunt părinții, ei vor lua drept model pe cel
parental, care este și singurul care ajută cel mai mult, părințele este cel mai indicat , bun exemplu
pentru copil.

Părinții sunt cei care îi pot învăța pe copii ce este bine și ce este rău, ce e drept și nedrept,
ce e frumos sau urât în comportamente și în viața socială, să fie o persoană comunicativă,
prietenoasă și cu colegii săi să dezvolte relații de armonie și bunătate.

Importante nu sunt numai învățăturile lor, o importanță deosebită în relația dintre un copil
și un părinte este și atitudinea părintelui pe care față de copilul său. Părințele trebuie să adopte o
atitudine autoritară. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu acele excese de pedepse, violență,
bunătate sau satisfacerea oricărei dorințe, ci o autoritate bună din exigența părinților față de
comportamentele copiilor îmbinată cu respectul față de aceștia. Copilul are nevoie de iubirea
părinților și trebuie să o simtă la aceștia, dar totodată este necesar să ca copilul să fie înțelegător
și să fie conștient că nu-i poate îndeplini orice capriciu, nu pentru că nu-l iubește ci pentru că
uneori este nevoie de anumite limite pe care trebuie să le respecte.

O cale eficientă a educației este dragostea familiei, o esență dulce și folositoare, dar și
aceasta este bună sau nu în măsura în care este potrivită și într-o anumită măsură. (S.M.Preda,
2010, pag.5)

Comoara ereditară este baza unui caracter viitor adult, pentru că de la naștere copiii au
temperamente diferite unii de alți. La fiecare persoană, personalitatea se conturează cu trecerea
timpului, luând drept exemplu pe cel parental, în funcție de educația primită și de mediul
cultural. Ambianța umană în care se naște copilul are o influență hotărâtoare asupra dezvoltării
copilului și fiecare comportament din familie v-a avea consecințe asupra comportamentului
copilului, care se v-a resimți în relația cu ceilalți. (S.M.Preda, 2010, pag.6).

E. Durkheim (1999), consideră că educația„ este o acțiune exercitată de către generații

adulte asupra celor care nu sunt încă mature pentru viața socială. Ea are ca obiect să trezească
și să dezvolte la copil anumite stări fizice, intelectuale și morale pe care le pretinde atât
societatea politică în ansamblul ei cât și mediul particular în care va trăi”.(Education et
Sociologie, pag. 49)

Educația unui copil nu este o sarcină ușoară pentru părinți, dar vine în sprijinul său
școala, aducând îmbunătățiri conduitei morale și civice ale elevilor. Scopul principal al educaţiei
părinteşti este acela de a pregăti copilul pentru existenţa independentă ca adult. (S.M.Preda,
2010, pag.8)
Școala căminului este locul în care băieții și fetele sunt pregătiți pentru întâmpinarea
societății viitoare. Se spune că o educaţie părintească constă în primul rând în a-i da copilului
rădăcini să se dezvolte şi apoi aripi să zboare. Părinții vor trebui să fie foarte atenți la educația
copiilor lor, iar singura metodă de a-i feri de influențele nesănătoase este educarea în principiile
purității. Ellen G.White afirmă că copii care sunt obișnuiți cu ascultarea și autocontrolul în
familie, vor avea mai puține dificultăți de întâmpinat în viață și vor fi mai puternici în evitarea
ispitelor nocive. Educați corespunzător, viitorul este unul liniștitor pentru părinți, încât aceștia
când vor fi nevoiți să plece de lângă ei vor ști ce e bine și ce e rău și nu vor fi un motiv de
îngrijorare.(E.G. White, 2009, pag.150)
Educaţia parentală scăzută a fost, de asemenea, asociată cu probleme psihosociale mai
ridicate la tineri și care aveau efecte negative asupra caracterului lor în adolescență.( Beam, Gil-
Rivas, Greenberger şi Chen, 2002, apud.E.G.White,2009).

Ramona Jianu(2009) a făcut un studiu pe copii între 0 și 18 ani în care a dorit să

analizeze și să vadă dacă există diferențe între educația copiilor cu familii și a celor fără familii.
Ea a aplicat desenul familiei și s-a observat că sunt diferențe între copii celor două familii și că
problemele din mediul în care trăiesc le afectează capacitatea de a desena. Cei cu familii au făcut
un desen conform vârstei lor și cu toți membrii iar cei fără au întâmpinat dificultăți și nu au
trecut în desen toți membrii.

NR.CRT. Categoria de subiecți Categoria de subiecți

Din familie Fără familie
1. Dese realizate la 92% 74%
nivelul vârstei
2. Respectarea 88% 68%
proporțiilor

1.1.2.Relația dintre copil și familia dezorganizată

Familia este și va fi domeniul care asigură condiții optime de dezvoltare a copilului, de

exemplu: îngrijirea adecvată, protecția și educarea lui. În familie copilul își satisface orice nevoie
pe care o are, anume: Nevoia de dragoste, experiențe cognitive,responsabilități și de a fi
apreciat. Cât timp toate acestea lipsesc, copilul nu se v-a dezvolta normal.(S.M.Preda, 2010,
pag.11)
 Calitatea vieții de familie este influențată de: situația economică, locul de muncă al
părinților, mass media, rolul mamei, rolul tatălui.(I.Forsea, 2010, pag. 32-33).

Factori familiali sunt ca proximitate și importanță cei mai importanți și cei care asigură
dezvoltarea unei personalități armonioase, securizare fizică, afectivă și materială a copilului. În
foarte multe familii relațiile care se creează între membrii ei-părinte-copil- pot fi deteriorate din
pricina numeroaselor probleme ce poate influența mediul normal de viață. Pot apărea stări de
tensiune cărora părinții și copii nu le pot face față și nu reușesc să treacă de ele , rămânând în
acea stare de presiune și astfel asigurarea confortului nu mai poate fi garantată, iar nevoile
membrilor se deteriorează treptat. Un exemplu ar fi familiile unde dragostea, atașamentul lipsesc
și relațiile care se bazează pe încredere lipsesc, ceea ce are grave consecințe negative asupra
personalității copilului și a maturizării sale sociale. În aceste familii dezorganizate sau a căror
armonie din partea părinților lipsește s-a demonstrat că se întâlnesc cele mai multe probleme
legate de copii. S-au descoperit multe cazuri în astfel de familii de copii cu probleme de vorbire,
cu tulburări nervoase și de caracter, perturbări sau retardări în dezvoltarea intelectuală și școlară
și chiar perturbări ale moralității ceea ce demonstrează că există o strânsă legătură între
problemele cu are se confruntă copii și comportamentul părinților. Copii unor astfel de familii au
adesea caractere/comportamente deviante precum: a minți în permanență, săvârșește acte de furt,
demonstrează agresivitate, e iritabil, lipsit de sensibilitate; toate ducând la concluzia că astfel de
copii sunt niște copii dificili. Aceste conduite deviante se formează de la vârste fragede și sunt
responsabile de formarea unei conștiințe morale deficitare de un caracter antisocial. De cele mai
multe ori întâlnim familii care sunt în prag de despărțire dar de teama că nu se pot descurca de
unii singuri, înafara mediului familial, ei se afundă în într-o astfel de atmosferă nocivă ce se
resimte conflictele ei în comportamentele pe care le au și acestea în viața copilului. În astfel de
familii dezorganizate supravegherea și disciplina copiilor nu mai este un factor principal care să
îi preocupe să fie normale și nu dăunătoare. (Silvia-Mihaela Preda, 2010, pag.11,12,13).

Mediul sau climatul familial reprezintă acel complex de situații și forțe în interiorul
cărora se dezvoltă personalitatea membrilor diadei în condiții firești. Pot fi două medii: favorabil
și nefavorabil. (I.Forsea, 2010,pag.36)

Steinberg (1987), în urma unor studii efectuate a arătat faptul că diferenţele în structura
familiei se resimt cu o mai mare ușurință. Astfel, Steinberg a descoperit că adolescenţii care
locuiesc cu ambii părinţi biologici au declarat un nivel de stres mai mic datorat presiunilor
prietenilor de a se implica în probleme de comportament decât adolescenţii care locuiesc în casă
cu un singur părinte sau care trăiesc în familii adoptive.
 Analizele au indicat că elevii care provin din familii dezorganizate/reconstituite au o mai
mică auto-conceptie decât copiii și adolescenți din familii intact, R. B. Sweeney, B. A. Bracken
(2000) .

Parish (1991), apud. R. B. Sweeney, B. A. Bracken (2000) a constatat că copiii din

familiile intacte au avut semnificativ o mai mare auto-concepere decât copiii din familii
reconstituite, dar nu copii din familiile divorțate si familii nemaritale. Astfel unele studii
considera că divorțul are o mare legătură și in fluențează conceptual de sine, precum cele ale lui
Berg și Kelly (1979) apud. R. B. Sweeney, B. A. Bracken (2000, iar alte studii nu au găsit
diferențe coerente ale conceptului de sine în rândul copiilor și adolencenților din diferite
structure familiar (Fry, 1983; Jones, 1985; Pardeck & Izikoff, 1983;Raschke & Raschke, 1979),
apud. R. B. Sweeney, B. A. Bracken (2000).

1.2.Copilul și imaginea de sine

Atunci când familia îi oferă copilului un climat de securitate unde acesta să se poată dezvolta
armonios, mediul familial împreună cu membrii săi îi conferă un ideal de sine, o imagine de sine
liniștitoare a propriului eu, aceasta funcționând ca un antidot pentru neliniștile interioare ale
propriului copil. (S.M.Preda, 2010, pag.10).

J.S.Bruner, consideră ca această umanitate este dată de tipul de copilărie pe care a trăit-o.

Imaginea de sine este afectată de aspirațiile noastre și idealurile pe care le avem, unde pentru
a le atinge intervin valorile personale și eul dorit. Eul dorit este felul în acre noi percepem
așteptările persoanelor semnificative față de noi.(M.Pîrșan,2011,pag.26)

Adolescenţii de cele mai multe ori au tendința de a se confrunta cu stări de depresie, care
includ respectul de sine scăzut, suportul parental scăzut, relaţii deficitare cu părinţii şi colegii şi o
istorie de traumatism sau abuz (Ryan şi Redding, în presă apud Heilbrun, Sevin, Goldstein şi
Redding, 2005).

Depresia a fost asociată cu factorii genetici, conflictul parental şi discordia generală în

familie (Faraone şi Biederman, 1997).

Fie în școli cât și în afara lor , sunt oameni printre care și elevi care întâmpină în viață
multe probleme și dificultăți mai putină plăcute,generalizând că ei au parte de tot ce este rău
și că orice tragedie se abate asupra lor. Acest concept de neajutorare și a lipsei de speranță se
învață cu timpul datorită diferitelor întâmplări din cursul anilor. Acest concept se regăsește la
persoanele depresive, negativiste în urma evenimentelor nefericite, iar consecințele lor având
semnificație pentru toate eforturile umane, atât la copii, elevi cât și adolescenți.

Aici facem referire la doi termeni: „lipsă de speranță învățată”- expectanța unui rezultat
negativ, nedorit și nu vor apărea rezultate dorite ce este cuplată cu expectanța de neajutorare;
„neajutorare învățată”- nu se poate face nimic pentru schimbarea situației. Acești doi
termeni se află în legătură strânsă.

După teoriile lui Abramson și alții, 1978, Peterson și Seligman, 1984 se poate preciza că
persoanele cu un stil atributiv depresiv sunt mai predispuse de a fi depresive atunci când au
de confruntat evenimente negative decât altele. De exemplu când un copil care are de
întâmpinat diverse situații dificile și crede că nu poate să schimbe nimic pentru a obține
rezultate pozitive, atunci el v-a depune și investi mai puțin efort, nu se v-a mai implica în
rezolvarea sarcinilor și v-a fi mult mai deprimat. (M.Jigău, 1998, pag. 24)

Cercetările realizate de către Klein, Seligan, Roth, etc.. au arătat că persoanele care sunt
supuse stimulilor incontrolabili, au fost pasive în fața eșecului, neluând în calcul că pot
controla o rezultatele la o anumită sarcină. Ei au dezvoltat depresie, anxietate, sentimente de
incompetență, stres, frustrare, furie. Persoanele depresive și cele care sunt neajutorate
Cap.2. Conduita școlară

Școala este organizația care învață și produce învățarea. Ea poate avea drept scop
principal realizarea sarcinilor de învățare și unde se poate obține performanțe. Școala este cea ce
pregătește copilul pentru viața de societate, pentru muncă,pentru a-și îndeplini rolurile sale în
societate și familie. Ea pregătește viitorul cetățean, care să aibă abilități de conducere, să știe să-
și apere drepturile și să le respecte pe a celorlalți. Școala este cea care aprofundează cele
deprinse de copii de la părinți. Școala are două funcții:primară-de formare și integrare a elevilor
în societate și secundară- furnizând populației din zonă modele comportamentale. (S.M.Preda,
2010, pag.9)

2.1. Legătura dintre școală și familie

„Școala pentru a da roade, are nevoie de sprijinul conștient și de colaborare a părinților.

Educația dată în școală se dovedește a fi o muncă irosită și ineficace, dacă familia e ostilă și
indiferentă”.(Stern H.H.apud. I. Forsea pag.9)

Școala și familia sunt doi poli de rezistență ai educației care contribuie la formarea
comportamentelor pozitive ale tinerilor. (S.M.Preda, 2010, pag.9).

Școala și familia sunt cei doi factori importanți ai educației, iar între ei și mediul extrașcolar
sau familial este copilul, care este receptiv la toate evenimentele din jurul său. Putem afirma că
există o colaborare bună între familie și școală abia atunci când familia care este rolul acesteia,
iar școala vede în familie un aliat, un colaborator sincer, permanent și direct interesat. Părintele și
învățătorul, împreună pun bazele formării personalității și integrării copilului în societate.
(I.Forsea, pag.9, 28)

Absenţa părinţilor sau doar a unuia dintre ei poate conduce şi la probleme şcolare. Copilul nu
se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are
nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare. Dar sunt si copii
care preferă să stea retrași, izolați și nu pot să de identifice academic.

S-au făcut cercetări ce s-au axat pe interacțiunea părinte- copil, unde socializarea
familială școlară ar putea fi cauza performanțelor mici ale copiilor din familiile non-privilegiate.
 Prin anii 1990 se putea vorbi de comportamentul autoritar al mamelor din mediile
defavorizate și rolul pe care îl are acesta în apariția unor atitudini ambivalente față de școală și de
copii săi. Părinți din clasele favorizate, au o opinie bună față de instituția educativă și au așteptări
performante mari din partea copiilor. Dar sunt si părinți din medii mai puțin bune economic care
își încurajează copilul să învețe, încât aceasta este singura care le poate oferi o viață mai bune,
prosperă. Eșecul școlar al multor elevi din clasele defavorizate este cu siguranță o certitudine,
fiind o mare problemă cu care se confruntă sistemul educativ în prezent și pe viitor.

(A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.250-253)

2.2. Motivația școlară a unui copil

Cercetările în domeniul psihologiei au demonstrat că în ce privește motivația școlară a

elevului, un rol important îl are percepția sinelui: percepția competenței, încrederea în
capacitatea de a realiza o sarcină, percepția de a controla o activitate. Performanțele școlare sunt
influențate de autoevaluarea globală a sinelui, dar și de stilul în care o persoană își gestionează
acțiunile.

Motivația poate fi intra-personală, unde este dirijată de gânduri și sentimente

autodirijate și interpersonală(sentimente de vinovăție, griji,etc.), este cea produsă de gândurile
și emoțiile produse de ceilalți(părinți, profesori, colegi,etc.). (V.Curelaru, 2014, pag.138)

Motivația poate fi: Motivația extrinsecă- când elevul se încadrează în disciplina școlară,
fără un interes direct pentru ceea ce se predă, ci pentru a primi, direct sau indirect recompense,
de cele mai multe ori morale. La această motivare se regăsește: dorința de afiliere- (când copilul
învață să facă pe plac cuiva, îndeosebi familiei, de a corespunde cu așteptările profesorului);
tendințele normative-(supunerea la norme, la obligații); teama consecințelor neascultării;
ambiția- (dorința de a fi cel mai bun) și Motivația intrinsecă cuprinde: dorința interioară de a
afla cât mai multe; sentimentul de competiție; de a deveni un bun profesor. (A.Cosmovoci și
L.Iacob, 1998, pag. 242).

2.2.1. Efectele și cauzele motivației asupra copilului

Motivația este o stare de disociere și de tensiune care pune organismul în mișcare până ce
ajunge la reducerea tensiunii și regăsirea integrității sale, ea stă în spatele tuturor deciziilor,
atitudinilor și acțiunilor umane. Motivația învățării se referă la totalitatea factorilor care îl face pe
un elev să se mobilizeze la îndeplinirea unei sarcini pentru a conduce la asimilare unei cunoștințe
la formarea unor priceperi si deprinderi. Ea este una pentru care elevul învață sau nu și poate fi
efectul activității de învățare. Prin satisfacția inițială de a învăța, elevul își dezvoltă mai mult
motivația de învățare. Între motivație și învățare este o relație de reciprocitate, pentru că
motivația aprinde focul de a învăța și cea din urmă când este cu succes aduce cu sine o motivație
mai mare de învățare. În rezultatele mari ale copiilor cu probleme are o mare importanță
profesorul. El trebuie să fie un exemplu pentru elev, să-l instruiască și să-l ajute, să-i cunoască
motivele, aptitudinile, temperamentul, caracterul ce contribuie la conduită și la reușite ori
nereușite elevului în învățare. (D.Luca, 2015, pag. 28)

Ce-a mai importantă și valoroasă este recompensa care i se oferă copilului, fie ele
materiale sau psihice, din partea familiei, școlii, profesorului de clasă, colegilor, societății.
A.S.Makarenko a fost recunoscut merituos pentru că a obținut rezultate bune la învățătură de la
acei copii care sunt delicvenți , fără un scop în viață. ” Competiția este o formă motivațională a
afirmării de sine, incluzând activitatea de afirmare proprie, în care individul rivalizează cu
ceilalți pentru dobândirea unei situați sociale sau a superiorității„ (A.Cosmovoci și L.Iacob,
1998, pag. 242).

2.2.2. Status socio-economic, reușita și eșecul școlar

T. Kulcsẚr (2012), percepe succesul ca ”o expresie a concordanței între capacitățile,

interesele elevului cât și exigențele școlare formulate și prezentate elevului prin diverse metode
instructiv-educative , pe de altă parte„În concluzie factori reușitei școlare fiind corelați cu
rezultatele elevilor. (pag. 35). Oubrayrie, N., 1994 afirmă că o imagine pozitivă de sine este una
dintre variabilele principale ale reușitei.

Noțiunea de eșec școlar este determinată de comportamentului elevului și a situației pe

care o are. Eșecul școlar este rezultatul unei inadaptări a copilului la activitatea școlară și a școlii
la factorii interni ai acestuia. Aceasta este posibilă datorită abandonării precoce a școlii, decalaj
între potențialul personal și rezultate, părăsirea școlii fără o calificare, dificultăți individuale de
învățare, repetenției, analfabetism, eșecul la examenele finale, etc. După Reviẻre mai contribuie
și câțiva indicatori ca: proprii instituției/sistemului de învățământ (rezultate reduse la examene și
concursuri școlare, repetenția), externi instituției școlare (orientările copiilor la terminarea
școlarizării, rata șomajului, rata de analfabetism), efectele eșecului pe plan individual ( abandon
școlar, trăirea obiectivă a eșecului, etc.) (M.Pârvulescu, 2009, pag.12).

Studiile au arătat că principalele cauze răspunzătoare de tulburările în plan afectiv la

copii, își au rădăcina în familie, acolo unde copilul îşi petrece cea mai mare parte a timpului său
(mai ales până la 3 ani), unde au loc primele experienţe şi relaţii cu terţe persoane şi unde este
educat şi format ca om şi personalitate. Cele mai mari probleme educative, rezultând cu eşecul
şcolar provin din absenţa sau ignorarea atenţiei părinţilor faţă de dezvoltarea şi supravegherea
copilului, dar mai ales datorită „eroziunii” afective întâlnite în familiile dezorganizate (Marcelli,
2003, apud. Spitz,1968).

In acest context o importanță majoră o are inadaptarea și rezultatele ce se obțin ca efecte

ce le are asupra copilului care participă la activitatea școlară, dar și cele ale școlii la factorii săi
interni(mediul școlar, familiar). M. Stambak trage de aici concluzia că eșecul școlar este datorat
inadaptării școlii la elevi pe care îi are. Se instalează un dezechilibru între elevi și școală ce duce
la o inadaptare foarte serioasă explicată prin mecanisme de apărare din partea elevului pentru
școală și ore. Cu cât acestea sunt mai multe, mai grave, cu atât inadaptarea se agravează și
dăunează școlarilor.(M.Pârvulescu, 2009, pag.12).

William James este unul dintre psihologii care au studiat printre primii stima de sine. În
privința ei, acesta a concluzionat că satisfacția sau nemulțumirea de sine nu este influențată doar
de reușite noastre ci și în funcție de cum le judecăm, fiind dată de raportul dintre succes și
pretenții. Cu alte cuvinte cu cât obținem succese mai mari cu atât și stima de sine v-a fi mai
ridicată doar în acel caz în care nu avem aspirații foarte mari de la noi care vor putea fi o piedică,
dacă sunt foarte ridicate. Cu toate acestea poate exista ți un calm psihic a persoanelor din medii
defavorabile, încât ei se mulțumesc cu ce au. (E.O.Vladislav, 2009, pag. 33)

Interesul copiilor pentru școală se deplasează de la eșec la reușită, de la realizarea

individual la competență, de la eficacitate școlară, spre eficiență economică. (M.Jigău, 1998, pag.
6)

Pentru majoritatea elevilor factorii eșecului școlar și al reușitei se află în familie și nu în

contextual școlar. Astfel că s-a urmărit o bună colaborare între școală și părinții elevilor. Nu este
suficient doar o colaborare cu aceștia ci este nevoie de o relație bună între școală și familie.
Părinții trebuie să se intereseze de ceea ce învață copilul său, cum învață și ce rezultate obține pe
parcursul anului. Cum în fiecare domeniu se întâlnesc conflicte mai ales în mediile defavorizate
și aici se resimt, dar atenția părinților fiind ageră, ele pot fi rezolvate cu ușurință. (M.Jigău, 1998,
pag. 156)
 Mediul familial influențează foarte mult reușita școlară a elevilor. În primul rând și cel
mai important în acest mediu este nivelul de instruire al familiei, încât capacitatea de
performanța diferă în funcție de ani, ea oscilează de la un nivel mai ridicat la vârstele mici spre
un nivel mai mic la adolescență.

Principalele variabile ale reușitei școlare sunt:

1)Mediul familial:nivelul de instruire al părinților, tipul și dimensiunea familiei, bunurile și

echipamentele posedate, interesele părintelui pentru studiile copilului și nivelul de aspirație;

2)Resursele școlare: calitatea echipamentelor școlare și a programelor, caracteristicile corpului

profesoral,compoziția social a mediului școlar.

3)Caracteristicile elevilor

Cauzele eșecului școlar:

Individualitatea elevului; handicapul socio-cultural; reproducerea raporturilor de clasă

prin școală; atitudinea față de cunoaștere; curentul inter –acționist.

Soluții la problema socială a eșecului și reușitei școlare sunt: școala; profesorul; familia;
elevul. (M.Jigău, 1998, pag.154)

Studiile care abordează reușita școlară și eșecul școlar, au în vedere clasa

socială(superioară, medie și inferioară) din care provine elevul. Reușita și eșecul sunt influențate
de particularitățile individuale ale fiecărui elev : nivelul de aspirații, motivațiile, atitudinea față
de școală, etc. Alte cercetări au concluzionat că factorii sunt: factorii de bază, influențele de grup,
variabilele școlare.

Fiecare dintre membrii unei comunități are dreptul la educație așa cum prevede legea.
Astfel că există diferențe în reușita școlară în funcție de veniturile economice. Elevi care au
aceleași aptitudini, tind să aibă performanțe sociale diferite. Se poate costata că în funcție de
cele trei clase sociale( superioară, mijlocie și inferioară) sunt împărțite și rezultatele elevilor,
care se deosebesc prin prestigiu, avuție și sărăcie. Este foarte clar că elevi ce provin din medii
mai defavorabile au ca identitate pe cea mai puțin favorizată social.

Cercetările sociologice au arătat că există o legătură între statutul socio-economic și

randamentul școlar. Elevi cu resurse financiare scăzute au rezultate școlare inferioare. Prin
obținerea de note mici la aproape toate materiile și puțin sunt care urmează un liceu sau facultate.
În privința acestor copii , școala i-a sfârșit mult prea devreme și unde se regăsește o rată mare a
abandonului școlar. Ceea ce îi menține într-o interacțiune sunt rezultatele școlare bune, iar cele
slabe duc la o lipsă de interes fată de școală, se plictisesc, mai agresivi, mai motivați să lipsească.

Cauzele performanțelor școlare ale copiilor sunt multiple și diverse. Majoritatea părinților
nu îi pot ajuta pe copii căci dispun de un capital redus și singura de resurse limitate și singura
variantă este să-i trimită la școală. Influența mediului familial este forrnau doar comparația între
resursele materiale de care dispun familiile din diferite medii social- culturale.

Socializarea este un proces psihosociologic, de interiorizare a normelor și modelelor

sociale de comportament , ce ne ajută la statutul de membru al unei colectivități sociale de către
o persoană.

O stimă de sine ridicată îi oferă individului încrederea că orice poate să reușească și nu

precupețește nici un efort în atingerea scopului, pe când stima de sine scăzută aduce persoana
într-o stare negativă, ea își abandonează îndatoririle, din cauza lipsei de tenacitate și nu are
destulă forță pentru a câștiga reușita. Iar o perseverență nepotrivită duce la eșec și lipsă de
încredere. .(M.Ș.Lupașcu, 2012, pag.15)

2.2.3. Comportamentul și rolul elevilor în școală

Comportamentul- ansamblu manifestărilor prin care se exteriorizează viața psihică la

oameni și la animale, modalitate, manieră de a acționa și de a reacționa la anumite imprejurări
sau situații, în funcție de stimulii externi sau interni.(dexi)

Comportamentul copilului se realizează totdeauna prin identificare şi interiorizare cu sine

şi cu ceilalţi. Astfel, eul uman se formează în triunghiul: dragoste, autoritate şi securitate
familială. Orice carenţă afectivă, ca orice tip de carenţă sau abuz de autoritate, vor determina
tulburări de comportament, datorită neîndeplinirii de către părinţi a sarcinilor lor. Problemele lor
comportamentale interferează nu numai cu propriul progres, ci şi cu procesul de învăţare al
colegilor de clasă, atunci când manifestă furie, teamă sau îi rănesc pe alţii, în context şcolar.
(Nardone, Giannotti, Rocchi, 2003).

În funcție de comportamentele și personalitatea fiecărui elev, se împart pe grupuri, fie de

fete, fie de băieți. Cu toate că aceste grupări sunt mai active în afara școlii, ocazional și datorită
diferitelor acțiuni din afara școlii, se fac resimțite și la nivel educațional, în mediul școlar. Printre
comportamentele acestor elevi se poate întâlni și crearea ritualurilor de inițiere, adică apariția
unor activități ilegale în urma ripostărilor în fața surselor de autoritate, vinovate- în ochii altor
elevi- că au creat mult prea multe restricții în cei privește. (Psihologia școlară, A.Cosmovoci și
L.Iacob, 1998, pag.43)

Condiţiile fizice şi psihice atrag influenţarea, provocarea sau generarea disfuncţiilor

comportamental-adaptative la copii. În ceea ce priveşte factorii de risc, cum ar fi: minciuna
obişnuită, performanţa şcolară scăzută şi agresivitatea, generează diverse comportamente în
mediul școlar. (Bartol, 2001; Moeller, 2001).

La vârstele cele mici, mai ales în primii ani de școală, profesorii și părinții sunt cei care
stabilesc standardele de conduită. Rolul copiilor este cel de supunere și de respectare a normelor
impuse de către aceștia. După terminarea acestui ciclu elementar, copii pot fi mai doritori și plini
de entuziasm de a prelua ei orice hotărâre, încât faima și imaginea pe care doresc să o arate în
fața prietenilor este foarte mare. Odată cu înaintarea în vârstă, grupurile de elevi devin mai
puternici, astfel nu mai acordă o importanță foarte mare profesorului și părintelui, ei aspiră să se
facă remarcați și să demonstreze independența lor ca o sursă majoră de standarde
comportamentale și recunoaștere a performanțelor. De cele mai multe ori, ei încearcă să sfideze
autoritatea tutorelui sau dascălului prin felul lor de a le ignora prezența. ( Psihologia școlară,
A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.43)

Un studiu al lui Bartol, 2001, ne atrage atenţia asupra faptului că tinerii care comit acte
delincvente au fost, adeseori, agresivi şi ostili ca şi copii ai școlii. Se pare că felul copiilor de a se
comporta cauzează uneori agresivităţi față de alți copii, și au de suferit consecințe, în mare
măsură ei vor fi nepopulari în şcoală şi au tendinţa de a se înstrăina faţă de colegii lor. (Benda,
2003).

Aceste comportamente la copiii mici sunt puternic asociate cu viitorul caracter de

personalitate al copilului. (Benda, 2003; Huesmann, Eron şi Dubow, 2003).

R.L.Selman (1976) a studiat dezvoltarea raționamentului impersonal la copii. Acest

studiu a avut la bază abilitatea de a înțelege relația dintre motive și comportamente într-un grup
de oameni. Rezultatele sale au arătat că în perioada ciclului elementar, copiii descoperă în mod
gradat că un comportament al unei persoane nu reflectă neapărat sentimentele ei. Tot în această
perioadă, ei înțeleg că reacția unei persoane, intr-o situație stresantă, poate avea mai multe fațete.
Iar spre sfârșitul claselor elementare, spre adolescență, elevi devin capabili de a adopta o
atitudine detașată și analitică a propriului comportament, cât și în relația cu cei din jur.
Cercetătorul consideră că se poate găsi un ajutor al acestor copii de a combate aceste
comportamente dezirabile, care nu sunt la un nivel foarte înalt față de ceilalți colegi cu ajutorul
profesorilor și specialiștilor psihopedagogi, prin antrenarea lor de a deveni mai sensibili la
comportamentele celorlalți. (A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.43).

În ce privește tulburările comportamentale, conform statisticilor americane, pentru copii

cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani se atinge, comparativ cu alte grupe, apogeul solicitărilor
părerile specialistului psiholog și psihiatru. Cu exactitate, în această perioadă există două nivele
maxime privind aceste solicitări, unul între 9 și 10 ani si altul între 14 și 15 ani. În astfel de
situație tulburările de comportament sunt de două ori mai numeroase în rândul băieților. În
privința anilor rebeli, pentru băieți incidența maximă este între 9-14 ani și la fete între 10-15 ani.
Important este că aceste probleme pot fi depășite și corectate. Este normal să fie greu și pentru
copil și adult această perioadă de rebeliune. La aceste comportamente iau parte și adulții,
profesori/ părinți) prin ignoranța cu care tratează copilului, stângăcie sau rigiditate ce poate fi un
mare factor declanșator sau agravant al situației. (A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.45)

2.3. Caracteristicile cognitive

În etapa școlii elementare începe să se contureze diferențe în baza variabilei de sex la

nivelul abilităților speciale și a randamentului școlar. Fetele pot prezenta performanțe superioare
în ce privește fluența verbală, ortografia, citirea și calculul matematic. Băieții obțin scoruri mari
la raționamentul matematic, orientare spațială și soluționarea problemelor de descoperire. Astfel
pot apărea probleme și în privința erorilor pe care le face fiecare dintre sexe. Băieții au înclinații
mai mari de a face erori de rezolvare, pe când fetele pot face greșeli de interpretare. Cunoașterea
acestei particularități pot reduce aceste diferențe între fete și băieți, deoarece fetele atrag un
sistem hiperactiv din partea părinților și de cele mai multe ori au tendința de a se identifică cu
persoanele care le dirijează ( mama, învățătoarea) demonstrează că întâmpină dificultăți mai mari
în a-și dezvolta autonomia și independența cognitivă. (A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.43)

Diferența în această perioadă o face cu o mai mare claritate, stilurile cognitive. Stilul
cognitiv desemnează tendința de a răspunde varietății sarcinilor și problemelor intelectuale într-
un mod particular. S-au făcut cercetări și s-au deosebit stilul impulsiv de cel reflexiv și stilul
analitic de cel tematic.

S-a demonstrat în urma cercetărilor că copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare

rapid, să găsească cât mai repede răspunsul și îl aleg pe cel care le vine în minte. Copii reflexivi
au nevoie de timp pentru a analiza problema și a găsi răspunsul, ei par să valorifice posibilele
răspunsuri, punând pe primul loc calitatea răspunsului pe care îl dau și nu pe rapiditatea cu care
răspund. Copii u un stil cognitiv analitic, ei analizează detaliile în comparație cu stilul tematic
care iau în considerare întregul.

În privința randamentului școlar acestor stiluri, copii impulsivi dau rezultate mai bune în
sarcini care dau interpretări globale, cei reflexivi au sarcini mai mari în cele de tip analitic.
Cercetările lui J. Kogan au fost validate și de multe alte cercetări, iar aceste rezultate sunt foarte
utile în mediul școlar pentru profesori încât îi ajută să înțeleagă modurile diferite în care copii
reacționează în funcție de sarcina de învățare sau performanțele diferite ale aceluiași copil în
sarcini cognitive diferite. (A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.46)

Studiile recente și-au propus să identifice natura și conținutul raporturile sociale ale
adolescentului și s-a oprit la influența pe care o au părinții în viața lor față de colegi. Aceste
studii au vizat domeniul politic, cel profesional și cel moral. Rezultatele au dus la concluzia că
influențele la această vârstă depinde de atenție. Astfel părinții sunt mai puternici în privința
deciziilor și a planurilor adolescentului pe o perioadă îndelungată, pe când colegii sunt
importanți pentru comportamentul imediat. Influența părinților este afectivă în situații de
afecțiune și respect mutual și devine inexistentă în lipsa acestora. Caracteristicile emoționale pot
fi o sursă de câștig sau nu. Ele pot fi rezultatul neajutorării învățate, a interacțiunilor sociale,
inclusiv cele școlare, unde fetele au mai multă nevoie de încurajare pentru securizarea învățării,
în timp ce băieții pot fi stimulați mai mult de independența ce li se acordă. Neajutorarea învățată
este dată și de rezultatele între fete și băieți privind eșecul școlar. Băieții pun eșecul pe seama
neangajării serioase, a lipsei lor de efort, în timp ce fetele îl văd ca pe o listă a abilităților lor de
rezolvare a problemei.

Pentru ambele sexe ce-a mai mare tulburare este depresia. Simptomele ei sunt
autoaprecierea, crize de plâns gândurile și tentativele de suicid. În anumite condiții, formele
grave de depresie duc la acte disperate. Nevoia de a fi înțeleasă această problemă de către adult
este foarte important. În cazul familiilor cu mari probleme pot afecta viața copilului și a mediului
său cât și a rezultatelor școlare. Dacă ar fi să analizăm rezultatele școlare ale elevilor, vom
observa că acestea sunt diferite. Unii vor obține rezultate mai bune pe când alții nu, ele se
datorează voinței acestora și motivației pentru a învăța pe când alții dispun de capacități
intelectuale mai bune. (A.Cosmovoci și L.Iacob, 1998, pag.51)
2.3.1. Randamentul, performanțele și rezultatele academice

Randamentul școlar este cel care face referire la rezultatele școlare, care sunt obținute
într-un anumit spațiu pedagogic, o populație săracă și într0un interval de timp.( . (Daniela Luca,
2015, apud. S.Cristea.pag.30).

Randamentul școlar este nivelul de pregătire teoretică și practică a elevilor, măsurându-se

în achizițiile teoretice și practice ale școlii. Eficiența procesului de învățare poate fi evaluată la
nivelul sistemului de învățământ, dar și la nivelul fiecărui elev în parte.(Jude,2002 și Cucoș,
2008, apud. V.Curelaru, 2014, pag. 167.)

Randamentul școlar este influențat de: rezultatele școlare, competențele școlare,

trăsături de personalitate, comportamentele școlare, performanțele, situația. Nivelul
randamentului variază în funcție de unii factori precum: temperamentul, inteligența,
caracter , mediul social și școlar, metodele profesorului, El mai poate fi influențat de
starea de sănătate a copilului , cât și de oboseală. Copii sănătoși obțin rezultate mai
bune, de restul nu putem să zicem același lucru. (D.Luca, 2015, pag.33).
Randamentul școlar este pozitiv, reprezentând succesul când se obțin note de la 7 la 10 și
negativ, adică insuccesul școlar, când se obțin note de la 1 la 4.(V.Curelaru, pag.171)

Performanțele reprezintă acele niveluri ale rezultatelor școlare pe care elevul le-
a obținut, la schimburile cantitative și calitative în școală. . (D.Luca, 2015, pag.32).
Performanța de cele mai multe ori se raportează la obiectivul/scopul pe care dorești să-l
atingi și cu cât acesta este mai mare și perseverența autodepășirii devine principalul motiv ce va
duce la reușită. Astfel să dobândim performanțe trebuie să se valorizeze resursele psihologice ale
persoanei în raport cu mediul-condițiile de desfășurare și aspirațiile fiecărei persoane.(M.Pîrșan,
2011,pag.63)

În funcție de cercetarea pe care a făcut-o Daniela Luca, 2009, se poate spune că în urma
rezultatelor sale s-a dovedit că un nivel scăzut al stimei de sine corespunde cu un randament
școlar slab. Un nivel slab al randamentului școlar determină și performanțele scăzute celor din
mediul rural față de cei din mediul urban. . ( pag.44)

Factori ai performanței școlare

Factori interni(individuali): factori biologici; factori cognitivi; factori motivaționali.

Factori externi( contextuali): factori scotch-familiali; contextul educațional global; organizarea

procesului de învățare; climatul social al clasei. (V.Curelaru, 2014, pag. 173)
 Studiile din domeniul educațional au arătat că deprinderile sociale insuficient dezvoltate
sunt adesea asociate cu performanțe școlare scăzute, probleme emoționale și comportamentale,
dificultăți de adaptare social. (S.M.Preda, 2010, pag.6)

Ramona Jianu(2009) a făcut un studiu pe copii între 0 și 18 ani în care a dorit să

analizeze și să vadă dacă există diferențe între educația copiilor cu familii și a celor fără familii.
Așa cum am observat că există diferențe în ce privește tehnica de a desena vom vedea și
rezultatele performanțelor școlare.

Nivelul rezultatelor școlare la copii cu familie comparativ a celor fără familie

rezultatele au fost următoarele:

NR. Rezultate școlare Categoria de subiecți Categoria de subiecți

CRT Din familie Fără familie
1. Calificativ FB 67% 46%
2. Calificativ B 19% 15%
3. Calificativ S 7% 21%
4. Calificativ I 7% 18%

Se poate observa că există diferențe între cele două familii în ce privește rezultatele
școlare ale copiilor. Astfel că copii cu familii au un scor procentual mai ridicat la calificativele
mari și mai scăzut la cele mici, iar la cei fără familii rezultatele sunt invers, procentajul scade la
calificativele mari și crește la cele mici. De aici tragem concluzia că familia are o mare
importanță în viața copilului și a performanțelor școlare.

Modul în care copilul intră în contact cu diversele probleme familiare pot genera eșecul
sau reușita. (I.Forsea, 2010,pag.36)

Ionela Voicu a elaborat o lucrare metodico-științifică „Mediul educațional în școală și

familie” în anul 2012, astfel că în urma cercetărilor ei s-a dovedit că 61,53% dintre părinți
chestionați le-au fost răsplătite eforturile depuse pentru copii lor prin satisfacția pe care o au de
la aceștia,un sfert nu au făcut nici un sacrificiu și 11.53% regretă efortul depus pentru copii lor
care nu le-au adus nici o satisfacție. Majoritatea părinților se implică în activitățile școlare, dar
sunt și alții care îi certă pentru rezultate slabe iar alții care îi încurajează. La una dintre
întrebările„ Ați avut probleme familiare care credeți că l-au afectat pe copil?”, aproape un sfert
din părinți spun că în viața lor familială au fost probleme care au afectat psihic sau fizic copii și
putem spune că acestea pot fi un punct de plecare în tulburările comportamentale. L
întrebarea„ Atunci când acasă apar probleme care ar putea afecta situația școlară a copilului, o
informați pe învățătoare despre acestea?”, majoritatea părinților se pare că sunt conștienți de
această gravitate a situației și că înțeleg că este important să colaboreze cu școala, de aceea
84,61%, informează profesoara cu privire la problema existentă din familie, dar sunt și părinți
care nu o fac, unde pot apărea probleme în privința rezultatele copiilor. Colaborarea școală-
familie influențează într-o măsură performanțele școlare ale elevilor. Interesul părinților pentru
situația școlară depășește 50 de procente și scade când este în discuție de sprijinul acordat pentru
îndreptarea situației academice. Performanțele școlare sunt influențate de programele școlare,
situația materială a familiei dar și de cea violentă. În 38% din familiile care au participat la
cercetare, s-a dovedit că implicarea părinților în activitatea școlară crește rezultatele copiilor, dar
pot fi și 10% din părinția căror eforturi nu aduc cu sine și mulțumirea unor rezultate bune ale
copiilor, iar un alt exemplu poate fi cei 20% care nu sunt sprijiniți cu o implicare redusă a
părinților și totuși au rezultate bune. Se pare că implicarea părinților în activitatea școlară aduce
cu sine mai multe performanțe bune ale copiilor, o confirmă 79,16% din cazuri.

Rosenthal și Jacobs în„Pigmalion” susțin ideea că în rezultatele școlare este importantă și

gândirea profesorului despre elev. Dacă acesta gândește că v-a reuși elevul său atunci v-a avea
succes, va face să progreseze și va reuși.
Cap.3. Studiu aplicativ

3.1. Obiectivul studiului

Studiul următor își propune să analizeze relația dintre imaginea de sine și performanțele
școlare copiilor provenind din medii dezorganizate. Este de la sine înțeles că anumite evenimente
din viața noastră și cele pe care le trăim în prezent sunt niște cauze importante în ce privește
viziunea noastră spre viitor. Astfel că copii din medii dezorganizate vor fi mult mai vulnerabili,
neîncrezători, cu diferențe mari în privința rezultatelor școlare față de cei din familii organizate.
Studiul pe care îl voi face este unul binevenit mie pentru a înțelege acești copii cât și cadrelor
didactice din liceul la care am aplicat instrumentul, astfel ajutându-i să privească dintr-o altă
perspectivă copii pe care îi meditează adaptând metodele, tehnicile de lucru și de asemenea orele
de dirigenție în funcție de fiecare situație în parte. Motivația profesorilor este ca fiecare copil să
aibă reușite și performanțe școlare ridicate, iar pentru aceasta este nevoie ca imaginea de sine,
stima de sine, încrederea elevilor și efortul pe care îl depun să fie pozitive,cu un nivel ridicat de
muncă și dorința de schimbare spre succes, iar toate acestea vor fi posibile prin rezolvarea în
mare parte a problemelor care îi preocupă și construirea unei imagini pozitive despre importanța
școlii în viața lor.

Urmărim să vedem diferențele care se găsesc între elevii celor două familii, organizate și
dezorganizate, în ceea ce privește legătura dintre imaginea de sine și influența acesteia asupra
performanțelor școlare, a efortului pe care îl depun în activitatea școlară. Vrem să vedem cât de
interesați sunt copii față de școală atunci când au alte preocupări din afara mediului școlar și cât
de mult îi influențează capacitatea de a se concentra pe activitatea școlară, ce o poate privi cu
interes sau dezinteres din pricina problemelor interioare generate de alte medii. Studiul are în
vedere să obțină un rezultat care să ne ajute în găsirea unei soluții la ceea ce vom descoperi.

3.2. Ipotezele studiului

Ipoteza generală

Imaginea de sine influențează performanța școlară.

Ipoteza specifică
 Imaginea de sine influențează pozitiv capacitatea de a performa școlar în sensul că
performanța școlară este mai ridicată atunci când imaginea de sine e mai ridicată.

Ipoteza generală

Tipul de familie și genul influențează imaginea de sine și performanța școlară.

3.3. Metodologie
A. Procedură
Pentru a verifica ipotezele de lucru pe care mi le-am propus să le analizez în studiul meu, a
trebuit să aplic un instrument ce a fost preluat din studiile unor cercetători internaționali, care au
fost traduse din limba engleză în romană și adaptate la studiul meu.

În studiul meu am folosit drept instrument- chestionarul. Pentru a verifica ceea ce mi-am
propus a fost nevoie să aplic două chestionare. Primul a vizat performanțele școlare ale acestora,
denumirea chestionarul A și cel de al doilea, imaginea de sine a elevilor ce a fost denumit,
chestionarul B.

Chestionarul A.-performanțele școlare ale elevilor- preluat din studiul lui „Liu and Wang’s
Academic Self-Concept Scale”(2005).

Chestionarul a fost tradus și adapta. Chestionarul original este alcătui din 20 itemi, iar atunci
când a fost tradus s-a renunțat la ultimul item, astfel că am rămas cu 19 itemi, care poate măsura
ceea ce ne-am propus. Acesta a fost cotat cu o scală de la 1 la 5, care vor oferi în funcție de
fiecare subiect un răspuns al întrebării. Subiecții au fost rugați să încercuiască un singur răspuns
corect pentru fiecare item din propria perspectivă. Ca procedură de cotare am folosit-o pe cea din
chestionarul original al lui Liu și Wang, care are două subscale.
În scală au fost amestecate elementele de încredere și efortul academic. Astfel că
fiecare a luat câte un set de întrebări din chestionar. Acestea sunt în:
Întrebările ce cuprindeau elemente de încredere academică au luat numerele impare
( 1 , 3 , 5 , 7 , 9 , 11 , 13 , 15 , 17 , 19 ). Aici s-au păstrat punctajele așa cum arăta fiecare răspuns
al întrebării.
În timp ce restul de întrebări erau cu elemente ale efortului academic ce au luat numere
pare ( 2 , 4 , 6 , 8 , 10 , 12 , 14 , 16 , 18 ). La această scală punctajul pentru fiecare întrebare este
inversat (adică 1 = 4; 2 = 3; 3 = 2; 4= 1).
 Instrumentul este următorul:

Scala de evaluare a performanțelor școlare

1=Dezacord puternic; 2 =dezacord; 3 =nici acord, nici dezacord; 4 = acord; 5 = acord total

Întrebare Dezacord Dezacor Nici acord, Acord Acord

puternic d nici total
dezacord
1.Îmi este ușor să fiu atent/ă la ore. 1 2 3 4 5
2.Adesea mă trezesc visând cu ochii 1 2 3 4 5
deschiși în timpul orelor.
3.Sunt capabil/ă să îmi ajut colegii în 1 2 3 4 5
activitatea lor școlară.
4.De multe ori rezolv sarcinile de la 1 2 3 4 5
școală fără să mă gândesc.
5.Dacă muncesc din greu cred că am 1 2 3 4 5
să obtin note bune.
6. Sunt atent/ă la profesor/ învatator 1 2 3 4 5
în timpul orelor.
7. Cei mai mulți dintre colegii mei de 1 2 3 4 5
școală sunt mai deștepți decât mine.
8. De regulă studiez din greu pentru 1 2 3 4 5
lucrari/ testari.
9. Profesorii mei simt că eu sunt 1 2 3 4 5
slab/ă pregatit/ă.
10.De obicei sunt interest/ă de ceea ce 1 2 3 4 5
se predă la școală.
11.Am uitat de multe ori ceea ce am 1 2 3 4 5
învățat.
12.Voi face cât de mult pot pentru a 1 2 3 4 5
promova materiile din acest semestru.
13.Devin ingrijorat/ă când profesorul 1 2 3 4 5
îmi adresează o întrebare.
14.Adesea îmi vine să renunț la 1 2 3 4 5
școală.
15.Mă descurc bine la cele mai multe 1 2 3 4 5
dintre orele mele.
16. Sunt mereu în așteptarea 1 2 3 4 5
terminarii orelor pentru a mă putea
duce acasă.
17.Întotdeauna am rezultate slabe la 1 2 3 4 5
lucrări și teste.
18.Nu renunț ușor când mă confrunt 1 2 3 4 5
cu o întrebare dificilă la școală.
19.Sunt în stare să fac mai bine decât 1 2 3 4 5
prietenii mei la cele mai multe
materii.

Chestionarul B.- imaginea de sine a elevilor- preluat din studiul lui Robson(1989),
Development of a new self-report questionnaire to measure self-esteem. Psychological Medicine.

Chestionarul a fost tradus și adapta. Chestionarul original este alcătui din 30 itemi, iar
atunci când a fost tradus s-a păstrat numărul de itemi în schimb s-a modificat scala de măsurare.
Inițial era o scala de la 1 la 7, iar atunci când a fost tradus s-a renunțat la aceasta și s-a înlocuit cu
o scala de la 1 la 4. Scala poate măsura ceea ce ne-am propus, iar subiecții vor fi rugați să bifeze
un singur răspuns pentru fiecare item. Baza de date are un sistem automat de notare. Procedura
de cotare a lui Robson, ne-a fost utilă așa că am păstrat-o și în calculul nostru. Cei 30 itemi au
fost împărțiți pe două categorii de cotare. Un număr de 14 întrebări și-au păstrat notarea de la
fiecare în funcție de răspunsul dat de fiecare subiect și s-au adunat punctajele, iar restul de 16
întrebări s-au inversat răspunsurile și s-au adunat punctajele obținute în urma procedurii făcute.
Cele 14 întrebări "normale" sunt: Qu- 1 , 2 , 3 , 6 , 9 , 10 , 12 , 15 , 16 , 18 , 24, 26 , 29 ,
30, ele au o oprire completă după numărul întrebării ( de exemplu 2 ) – punctajul pentru aceasta
este luat direct de pe scala paginii .
Cele 16 întrebări „inversate„ sunt: Qu- 4 , 5 , 7 , 8 , 11 , 13 , 14 , 17 , 19 , 20 , 21 , 22 ,
23 , 25 , 27 , 28 ) au un colon după numărul întrebării ( de exemplu 4 :) – punctajul este inversat
pentru acesta ( adică 1 = 4; 2 = 3; 3 = 2; 4= 1).
La final am adunat punctajele de la ambele întrebări și am obținut scorul total.

Instrumentul este următorul:

Scala de evaluare a imaginii de sine a elevilor.

1=Complet dezacord; 2=dezacord; 3= acord; 4= Complet acord;

Nr. Intrebare Complet Dezacord Acord Complet

crt. dezacord acord
1 2 3 4
1. Am control asupra vieții mele.
2. Sunt ușor de plăcut.
3. Eu nu m-am simțit niciodată deprimat/ă
pentru o periodă foarte lungă.
4. Nu par să fiu capabil/ă să obțin ceva care să
se merite.
5. Există o mulțime de lucruri pe care le-aș
schimba la mine dacă aș putea.
6. Nu imi este rusine să le împărtășesc altora
opiniile mele.
7. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu mine.
8. Mi se pare ca sunt foarte ghinionist/ă.
9.
Majoritatea oamenilor mă consider
suficient/ă de atractiv/ă.
10. Mă bucur că sunt cine sunt
11. Cei mai mulți oameni ar profita de mine
dacă ar putea.
12. Sunt o persoană de încredere.
13. Ar fi plictisitor dacă aș vorbi despre mine.
14. Când obtin succes, de obicei, se întamplă
pentru că am fost norocos/ă.
15. Sunt o fire placută.
16. În cazul în care o sarcină este dificilă, mă
face tot mai hotărât/ă.
17. Mă simt de multe ori umilit/ă.
18. De obicei, mă pot hotarâ supra unui aspect
și să mă țin de horarirea luată.
19. Toată lumea pare mult mai încrezătoare și
mai mulțumită de sine decât mine.
20. Chiar și atunci când sunt destul de
multumit/ă de mine, acest lucru nu pare să
dea prea mult sens vieții mele.
21. Adesea îmi fac griji cu privire la ceea ce
alte personae gândesc despre mine.
22. Există o mulțime de adevăr în zicala: "Ce
 va fi, va fi."
23. Arat groaznic în ultimele zile.
24. Dacă mă strădui cu adevărat, pot depăși
cele mai multe dintre problemele mele.
25. Este destul de greu să fiu eu.
26. Mă simt matur/ă emotional.
27. Când oamenii mă critică, mă simt de multe
ori lipsit de sperantă.
28. Când devine dificil să progreseaz, adesea
mă gândesc că pur si simplu nu merită
efortul.
29. Pot să mă plac pe mine însami chiar si când
alții nu mă plac.
30. Cei care mă cunosc bine sunt mândri de
mine.

Pe lângă cele două chestionare ne-am mai folosit de câteva valori care să ne ajute să
măsurăm ceea ce ne-am propus și pentru a putea face diferența dintre mediul din care provine
fiecare elev- organizat sau dezorganizat- și a genului Fiecare elev a ales să răspundă prin
încercuirea varianței optate așa cum îl reprezenta. Cu ajutorul acestora și a chestionarelor noi
vom putea să verificăm dacă sunt diferențe în ce privește imaginea de sine dintre cele două
familii și cât de mult poate influența aceasta performanța școlară a elevilor.

Acestea sunt:

Gen: M/F
Vărsta: ___
Mediu de proveniență: Urban/Rural
Părinții mei sunt: căsătoriți/divorțați/în concubinaj/decedați
Sunt crescut/ă de: ambii părinți/mama/tata/bunici/altele ________
Care din părinți e plecat în strainătate: mama/tata/niciunul
Cum este relația pe care o ai cu părinții tăi: distantă/nici distantă, nici apropiată/apropiată
Care este nivel de cultură al părinților: gimnazial/liceal. Facultate/ altele……….
Care este statut socioprofesional al părinților: lucrează/somer/altele……..
Vă multumesc! 
A.Participanți la studiu

Chestionarul pe care l-am ales pentru studiul meu, a fost aplicat pe elevi de clasa a 10-
a(de la a 10-a.A până la a 10-a F), pe băieți și pe fete.

În total am aplicat un număr de 151 de chestionare, care au fost împărțite pe categorii, încât
studiul meu a vizat cele două familii și genul fiecărui elev. Am avut elevi din familii organizate,
băieți și fete, cât și elevi din familii dezorganizat, băieți și fete. Din familii organizate am avut:
elevi băieți-40, eleve fete-51, iar din familii dezorganizate am avut: elevi băieți-30 și eleve fete-
30.

Between-Subjects Factors

Value Label
Tip familie 1,00 organizata
2,00 dezorganizata
gen biologic 1,00 masculin
2,00 feminin
Pentru a evidenția mai bine răspunsurile primite la valorile de la sfârșitul chestionarului,
am ales să reprezint prin diagrame scorurile obținute. Fiecare diagramă are trecut pe ea
procentajul obținut în funcție de opțiunea aleasă la fiecare rubrică.
Valorile și procentajele obținute sunt:
În ce privește genul am optat pentru o distribuţie relativ egală. Diferența dintre genul
masculin și cel feminin este de aproape 3 procente și un pic. Din totalul de chestionare avem mai
multe fete-51,66% , decât băieți-48,34%.
 Vârsta a variat de la un subiect la altul, astfel că am avut elevi cu vârste cuprinse între 15 și
18 ani. Elevi clasei a 10-a cei mai mulți sunt cei cu vârste de 16 ani, care reprezintă aproape
jumătate-49,01% din totalul de 100%, apoi cei care au 16 ani, ce sunt foarte apropiați ca
procentaj de primii elevi-39,07%, mai sunt cei de 15 ani, care au un procent mai mic-11,26% și
cei mai puțini sunt cei de 18 ani cu un procent de 0,66%. Subiecții sunt împărțiți pe aceste patru
nivele de vârstă, dar se poate observa că cei mai mulți sunt cei cu vârste de 16, apoi cei de 17
ani, care acoperă cea mai mare arie a procentajului.
 Mediul de proveniență este cel urban care reprezintă cea mai mare parte, mai bine de
jumătate din subiecți-57,62% și cel rural reprezentând restul de 42,38%. Obeservăm că
majoritatea provin dintr-un mediu cu oportunități mult mai mari de dezvoltare pe orice plan,
mediul urban, dar nici cei din mediul rural nu sunt dezavantajați așa că fiecare din subiecți sunt
orientați spre noi orizonturi, depinde doar de dorința, ambiția lor și munca depusă.

La rubrica, Părinții mei sunt….., am obținut scoruri diferite. Procentajul cel mai mare, peste
trei sferturi din totalul familiilor, îl avem la subiecții unde trăiesc într-o familie în care membrii
ei sunt căsătoriți-84,11%, apoi sunt acei subiecți cu părinți divorțați-13,25% și un procent mic îl
reprezintă familiile cu părinți dcedați, fie ambii sau doar unul- 2,65%. Aici predomină familiile
organizate și doar un sfert sunt dezorganizate. Copii acestor familii trăiesc într-un mediu propice
dar și intr-unul defavorizat.
 Majoritatea elevilor au fost crescuți de ambii părinți-80,79% dintre subiecți, puțini de mamă-
9,93%, cei mai puțini au avut ca tutore bunicii-5,30%, o parte dintre ei au avut alături pe tată-
2,65% și foarte puțini au fost crescuți de alte rude unchi, mătușe). -1,32%. Cei mai mulți
sunbiecți au avut și au alături ambii părinți, trăind în condiții normale de dezvoltare, iar restul s-
au bucurat doar de unul dintre părinți sau alții deloc. Probabil că rata divorțului a avut un rol mai
mare, de aici recurge și faptul că o parte din ei sunt crescuți de mamă și nu de tată. Pentru că am
avut și familii cu decese, într-o măsură mică și subiecți crescuți de bunici și alte rude avem tot
într-un procentaj mic.
 Care din părinți e plecat în străinătate?
Cei mai mulți dintre elevi trăiesc în familie cu toți membrii alături, ce nu sunt plecați în
străinătate-68,87%. Dintre părinții plecați în străinătate, am observat că se preferă ca tatăl să fie
cel care se îngrijește de propria familie și de bunăstarea acesteia, astfel că un procent de 16,56%
îl au subiecțții cu tatăl plecat și doar 14,57% au mamaele plecate. Diferențele sunt mari dar
familiile organizate predomină și aici și puțini din subiecți sunt supuși chinului de a duce dorul
unuia dintre părinte.
 Cum este relația pe care o ai cu părinții tăi?
La această întrebare mulți au răspuns că relația lor cu părinții este o relație apropiată
-70,20%, balansând trei sferturi din totalul de relații ai subiecților cu părinții lor. Un procent
semnificativ îl are și subiecții care sunt în relați nici bune nici rele cu ai lor părinți-24,50%, iar
cei mai pușțini și care nu puteam să nu-i includem sunt cei cu o relație distanțată-5,30%. Putem
observa că majoritatea subiecților sunt în relații armonioase și unde căldura familie este prezentă,
dar sunt și elevi în relații moderate cât și alții care nu au o relație bună cu familia ceea ce le poate
cauza probleme psihice, sociale , școlare,etc.

Care este nivelul de studiu al părinților?

Elevi pe care eu am aplicat instrumentul se trag din familii cu un nivel de cultură ridicat,
majoritatea au făcut un liceu-59.60%, apoi alții optat pentru un nivel superior și au urmat o
facultate-31,79%, dar sunt și subiecți ai căror părinți au doar gimnaziul6,62% și foarte puțini de
1,99% ce au urmat alte studii. Astfel predomină familiile cu membri educați, care le pot oferi
copiilor lor o educație bună și pot fi exemple pentru ei în urmarea unor studii avansate.
 Care este statutul socio-economic al părinților?
Așa cum am observat mai sus mulți dintre părinți au studii ce e pot oferi șanse mai mari spre
angajare. De aceea cei mai mulți dintre ei lucrează-93,38%,un procent foarte mare ce ne duce cu
gândul că familiile acestor subiecți au o stare materială bună, că problemele din ceastă
perspectivă lipsesc și copii au șanse mai mari spre a urma o școală. Cum oameni de obicei
încearcă să ofere tot cei mai bun familiei, astfel că avem și familii în care părinții se ocupă cu
diferite afaceri. Din totalul de familii 3,31% reprezintă această posibilitate. Cu tristețe remarc că
sunt și subiecți în care membrii familiilor lor sunt șomeri-3,31%. Se poate observa că predomină
familiile cu serviciu și cu un procentaj egal cei cu alte meserii și cei șomeri. Riscul de a se afla în
conflicte este mai mare la cei șomeri decât la cei acre lucrează, încât neajunsurile financiare ce
atrag după ele altele, duc la certuri și o atmosferă dăunătoare fiecărui membru în special copiilor.
 La rubrica tipului de familie, cea mai întâlnită în cazul subiecților este cea organizată, ce
reprezintă mai bine de jumătate-62,25%, iar 37,75% este procentul pentru familiile
dezorganizate. Se poate evidenția că majoritatea elevilor au o familie normală și cu condiții bune
de creștere dar sunt și elevi care trăiesc într-un mediu dezorganizat.
În funcție de fiecare clasă am avut următorii
a 10-aA: 27 subiecți

1)familie organizată: M:3; F:10;

2)familie dezorganizată: M:7;

F:7;

a 10-aB: 19 subiecți

1)familie organizată: M:3; F:11;

2)familie dezorganizată: M:2;

F:3;

a 10-aC: 30 subiecți

1)familie organizată: M:8; F:9;

2)familie dezorganizată: M:9;

F:4;

a 10-aD: 29 subiecți

1)familie organizată:

M:8; F:9;

2)familie dezorganizată: M:6;

F:6;

a 10-aE: 24 subiecți

1)familie organizată: M:6; F:11;

2)familie dezorganizată: M:3;

F:4;

a 10-aF: 22 subiecți

1)familie organizată: M:7; F:

2)familie dezorganizată: M:3;

F:6
3.4. Rezultate și interpretări
Având în vedere testarea ipotezelor pe care am dorit să le verificăm în acest studiu am
realizat baza de date cu informațiile preluate din chestionarele aplicate elevilor de liceu, iar
pentru calculul diferențelor de medie, și stabilirea relevanței statistice a diferențelor obținute s-a
folosit SPSS 18.0, pachetul software de prelucrări statistice destinat mai ales studiului în
domeniul socio-uman, dar nu numai, ci statistice în general.
Rezultatele obținute vor fi prezentate prin raportare la ipotezele propuse, se va discuta
pentru fiecare din aceasta semnificația statistică, dar mai ales potențiala interpretare a rezultatelor
statistice și direcții viitoare de studiu care să confirme sau infirme ceea ce demersul curent a
putut evidenția.
Ipoteza mea generală:
„Imaginea de sine influențează performanța școlară.”- în această privință se găsesc
diferențe și se poate spune că imaginea de sine a copiilor influențează remarcabil performanțele
școlare are copiilor. Cu cât imaginea de sine este mai ridicată și performanțele vor fi
considerabil mai mari.
Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit metoda testelor t. Imaginea de sine
influențează încrederea și efortul pe care le regăsim la elevi.

Group
Statistics
Nivel_imagine_de_sine N Mean Std. Deviation
Incredere Imagine de sine defavorabila 75 32,9600 4,90846
Imagine de sine favorabila 75 37,8267 4,88620
Efort Imagine de sine defavorabila 75 29,0667 3,84614
Imagine de sine favorabila 75 32,4800 4,18285

Am împărțit în două nivele imaginea de sine pentru a putea testa această ipoteză. Avem
imagine de sine favorabilă și defavorabilă atât la efort cât și la încredere. Se pare că subiecții
care au o imagine de sine defavorabilă au o încredere mai mică și depun mai puțin efort pentru
îndeplinirea sarcinilor, iar cei cu o imagine de sine favorabilă au o încredere mai mică și depun
mai puțin efort. Putem să deducem de aici că încrederea determină efortul pe acre îl depun elevii,
iar odată cu acesta și performanța școlară crește sau scade.
Ipoteza noastră se confirmă, pentru că imaginea de sine influențează efortul și încrederea
și acestea la rândul lor influențează performanțele școlare. Atâta timp cât elevi au o imagine de
sine ridicată, crește încrederea și efortul și odată cu acestea și performanțele, iar dacă scade și
performanțele vor scădea. Așadar imaginea de sine influențează performanțele școlare.
 Această ipoteză nu poate fi generalizată, pentru că trebuie avut în vedere limitările. Ea a
fost testată pe un anumit lot de 151 -subiecți, elevi de clasa a 10-a din același liceu, caracterul
instrumentului folosit a avut un anumit tipar, tendința de fațadă din partea subiecților poate să fi
existat sau să fi completat chestionarul cu mai puțină seriozitate.

Ipoteza specifică
Imaginea de sine influențează pozitiv capacitatea de a performa școlar în sensul că
performanța școlară este mai ridicată atunci când imaginea de sine e mai ridicată.

Descriptive
Statistics
Mean Std. Deviation
Imagine_de_sine 88,8054 11,22779
Incredere 35,3867 5,46715
Efort 30,8467 4,35002
Tests of
Between-
Subjects
Effects
Dependent
Variable:Incre
dere
Source Type III Sum
of Squares df Mean Square F
Corrected Model 1213,399a 7 173,343 7,634
Intercept 171664,703 1 171664,703 7559,990
tip_familie 1,319 1 1,319 ,058
gen_bio 181,022 1 181,022 7,972
Nivel_imagine_de_sine 1015,799 1 1015,799 44,735
tip_familie * gen_bio 42,412 1 42,412 1,868
tip_familie * 24,624 1 24,624 1,084
Nivel_imagine_de_sine
gen_bio * ,328 1 ,328 ,014
Nivel_imagine_de_sine
tip_familie * gen_bio * ,556 1 ,556 ,024
Nivel_imagine_de_sine
Error 3224,394 142 22,707
Total 192341,000 150
Corrected Total 4437,793 149
a. R Squared =
,273 (Adjusted
R Squared = ,
238)

Ipoteza generală

Tipul de familie și genul influențează imaginea de sine și performanța școlară.

Pentru a testa această ipoteză, am luat în calcul imaginea de sine în rândul băieților și
imaginea de sine a fetelor, apoi imaginea de sine în funcție de familie, organizată sau
dezorganizată. Această comparație a variabilei dintre genuri și familii a fost obținută prin testul t.
Faptul că valoarea pragului de semnificație este mai mare de 0.05 ne indică că diferența dintre
media satisfacției medicilor și media satisfacției asistentelor medicale este nesemnificativ de
mică.
 Diferențe de gen între imaginea de sine
Group
Statistics
gen biologic Std.
N Mean Deviation
Imagine_de_sine masculin 72 89,6250 11,18278
dimension1
feminin 77 88,0390 11,28861

Din tabelul următor se poate observa că imaginea de sine diferă foarte puțin între cele
două genuri. Numărul fetelor este mai mare decât cel al băieților și se pare că băieții au o
imagine de sine mai ridicată decât cea a fetelor. Se poate observa că diferența dintre cele două
genuri este nesemnificativ de mică.
Astfel putem afirma din rezultatele obținute că imaginea de sine nu este influențată foarte
mult de gen. Chiar de este o diferență între cele două genuri, media nu arată că putem să
argumentăm că sunt influențe majore.
Îmi permit să precizez toate acestea pentru că rezultatul nu este destul de diferit și
convingător pentru a spune că diferența imaginii d sine este determinată de gen. Totul este cu
putință și este posibil să avem mai mulți băieți din familii organizate unde membrii ei au o
imagine de sine bună și care le oferă ocazia și copiilor lor să și-o valorifice, iar fetele să nu aibă
acest noroc sau atât băieții cât și fetele au o imagine de sine ridicată pentru că au exemple
pozitive de urmat.

Group
Statistics
gen biologic
N Mean Std. Deviation
Incredere masculin 72 34,4722 6,11388
dimension1 feminin 78 36,2308 4,67634

Efort masculin 72 30,2917 4,40050

dimension1
feminin 78 31,3590 4,26698
Poate că în privința imaginii de sine nu avem influențe din partea genului , însă genul
influențează încrederea și efortul pe care îl depun băieții și fetele. Se poate observa că de data
aceasta o încredere și un efort mai mare o au fetele decât băieții, Diferențele sunt la fel de mici,
însă sunt de luat în calcul.

Diferențe de tip familie între imaginea de sine

Group
Statistics
Tip familie N Mean Std. Deviation
Imagine_de_sine organizata 94 88,5213 10,98849
dezorganizata 55 89,2909 11,71209

Așa cum am observat și la tabelul de mai sunt, nu există diferențe foarte mari între cele
două familii. Se pare că media este nesemnificativ de mică. După cum se poate vedea elevi din
familii dezorganizate au o imagine de sine mai bună decât cei din familii organizate.
Cu toate că există o diferență între cele două familii, nu putem afirma că familia
influențează imaginea de sine a elevilor, încât media este una prea mică. La această afirmație
aduc argumentele că este posibil ca elevii din familii dezorganizate să aibă părinți cu o imagine
de sine mai ridicată decât cei din familii organizate, unde pot avea părinții cu o imagine mai
scăzută, puterea de caracter și optimismul unor părinți poate fi mai mare decât a celorlalți și
astfel că și copii vor fi mai cu o imagine de sine mai mare. Nu putem exclude și încurajările
părinților asupra copiilor, sprijinul oferit, înțelegerea și căutarea soluțiilor la diferite probleme.
Este posibil ca să găsim toate acestea la familiile dezorganizate chiar de mediul lor este unul
dezavantajos decât la familiile organizate.

La nivelul lotului studiat această ipoteză se infirmă, încât genul și familia nu influențează
imaginea de sine și odată ce aceasta nu este influențată și performanțele școlare nu sunt
influențate de această variabilă. Această ipoteză nu s-a adeverit pentru că elevi la care am aplicat
chestionarul majoritatea au fost crescuți de ambii părinți,etc, așa cum arată diagramele prezentate
mai sus, iar faptul că genul nu influențează este pentru că în secolul acesta fetele sunt la fel de
puternice și luptătoare precum băieții.
Această ipoteză nu poate fi generalizată, pentru că trebuie avut în vedere limitările. Ea a
fost testată pe subiecți din același liceu, pe un număr minim de 151, caracterul instrumentului
folosit a avut un anumit tipar, tendința de fațadă din partea subiecților poate să fi existat sau să fi
completat chestionarul cu mai puțină seriozitate.

La întrebarea: Cum este relația cu părinții tăi?

Verificarea răspunsurilor acestei întrebări le-am obținut prin metoda Anova.
ANOVA
Sum of Squares df Mean Square F
Incredere Between Groups 60,463 2 30,232 1,006
Within Groups 4447,312 148 30,049
Total 4507,775 150
Efort Between Groups 47,482 2 23,741 1,252
Within Groups 2805,949 148 18,959
Total 2853,430 150

Multiple
Compari
sons
Bonferro
ni
Dependent (I) Cum este (J) Cum este 95%
Variable relatia pe care o relatia pe care Confiden
ai cu parintii tai? o ai cu parintii ce
tai? Mean Interval
Differenc Std. Lower
e (I-J) Error Sig. Bound
Incredere distanta nici distanta, -,45946 2,13736 1,000 -5,6351
nici apropiata
apropiata -1,74528 2,00989 1,000 -6,6122
nici distanta, nici distanta ,45946 2,13736 1,000 -4,7162
di
apropiata apropiata -1,28582 1,04672 ,664 -3,8205
m
apropiata distanta 1,74528 2,00989 1,000 -3,1217
e nici distanta, 1,28582 1,04672 ,664 -1,2488
n nici apropiata
si Efort distanta nici distanta, -1,47635 1,69773 1,000 -5,5874
o nici apropiata
apropiata -2,23821 1,59648 ,489 -6,1041
n
nici distanta, nici distanta 1,47635 1,69773 1,000 -2,6347
1 apropiata -,76186 ,83143 1,000 -2,7752
apropiata
apropiata distanta 2,23821 1,59648 ,489 -1,6277
nici distanta, ,76186 ,83143 1,000 -1,2514
nici apropiata
 Observăm că elevii care au o relație nici apropiată/nici distantă șidistantă au o încredere
mai mică față de cei cu relații apropiate, și depun mai puțin efort cei cu relații apropiate decât
cei cu relații distante sau medii. Se pare că cei care au mai multă încredere în ei sunt mai
optimiști și cred că pot reuși tot ce își propun spre deosebire de cei care au o încredere mai
precară. Ei nu vor fi la fel de optimiști și vor depune mai mult efort pentru a se asigura că obțin
rezultatele dorite.Nivelul de încrederea și efortul pe care îl depun unii și alții se datorează felului
lor de a gândi ceea ce le și aduce sau nu succese.
Ca la fiecare fiecare ipoteză trebuie să luăm în calcul ipotezele așa cum le-am prezentat și
mai sus.

Concluzii

Tot mai multe persoane sunt preocupate de imaginea de sine a copiilor care provin din
medii dezorganizate și a performanțelor lor școlare, făcându-se cercetări la nivel internațional
pentru a se găsi o soluție pentru a depăși acest gol cu care se confruntă cea mai mare populație
din viața de zi cu zi, cadrele didactice cât și specialiști din diferite domenii, căutând un remediu
și un răspuns.

Rezultatele pe care le-am obținut au ieșit așa cum ne așteptam, ceea ce nu s-a constatat din
cercetarea mea a fost că nu există diferențe în ce privește imaginea de sine între cele două
familii, organizate și dezorganizate , iar genul nu influențează această imagine a copiilor. Posibil
că am fi obținut și în această privință rezultate deferite, dar pentru că am aplicat chestionarul la
un Liceu Economic din Iași foarte bun, unde concurența, cerințele și așteptările profesorilor sunt
foarte mari, este posibil să fi avut o legătură destul de mare. De asemenea copii au puși la
dispoziție un psiholog, chiar de nu este suficient pentru un colectiv atât de mare, important că
pentru problemele cele mai grave unde copii simt nevoia de un sfat există cineva care să le
răspundă la întrebări și să-i îndrume pe o cale corectă. Majoritatea dintre acești elevi au
menționat că sunt crescuți de ambii părinți, chiar de spuneau că unul dintre ei sau ambii sunt
plecați în străinătate și cele mai multe familii dezorganizate sunt cele cu părinții plecați în
străinătate, că relația cu ei nu este nici apropiată/nici distantă în cea mai mare parte, apropiată și
foarte puțini au răspuns că ar ave o relație distantă cu ei. Studiile părinților sunt destul de
avansate, liceale și academice și foarte puțini gimnaziu sau altele, iar părinții lor sunt oameni
muncitori care lucrează pentru a obține un venit. Toate aceste informații m-au determinat să mă
gândesc că rezultatele au avut o mare legătură cu acestea și că imaginea lor de sine dintre o
familie organizată și una dezorganizată este aproape aceeași, pentru că acești copii au o imagine
de sine bună, au fost crescuți în medii favorabile până la o vârstă înaintată și este posibil ca doar
în această perioadă sau fie un an doi ei să fie nevoiți să trăiască într-un mediu dezorganizat.
Chiar de ultima perioadă pentru unii nu a fost foarte încântătoare, relația care o au cu părinții le
poate mări și susține pe viitor imaginea de sine, încrederea în ei și nu vor fi cu ușurință doborâți
de problemele cu care se vor confrunta.

Cu toate că nu am găsit diferențe între cele două genuri, familie și imagine de sine, nu
putem spune că totul este în regulă și că nu se resimte chiar și puțin mediul în care persistă.
Imaginea de sine nu a fost afectată, însă am avut în vedere de analizat în cercetarea mea și relația
dintre familii, gen și performanțele școlare. Se poate spune că nici aici nu am avut diferențe
semnificative foarte mari sau negative.

Ceea ce poate afecta acestea este în privința performanțelor academice. Elevi din familii
dezorganizate vor avea semnificativ o încredere mai mică în forțele proprii decât cei din familii
organizate, iar această neîncredere aduce cu sine și un efort mai mic pentru îndeplinirea
sarcinilor școlare și nu numai. Aceste diferențe s-au găsit atât în funcție de familie cât și de gen.
Se poate spune că băieții sunt mai neîncrezători decât fetele și depun și mai puțin efort decât
acestea, astfel că rezultatele academice vor fi mai mici la băieți decât la fete.

Studiul meu și-a atins ceea ce si-a propus- Imaginea de sine influențează performanțele
școlare- , dar infirmă ipoteza în care tipul de familie și genul influențează performanța școlară,
pentru că rezultatele nu au fost diferite. Ipoteza – Imaginea de sine influențează pozitiv
capacitatea de a performa școlar în sensul că performanța școlară este mai ridicată atunci când
imaginea de sine e maia ridicată-, se adeverește căci cu cât imaginea de sine este mai bună cu
atât și performanțele sunt mai mari, iar încrederea și efortul depus sunt la nivele ridicate, iar când
imaginea de sine scade și performanțele se reduc, iar încrederea și efortul depus de asemenea
scad.

În urma acestui studiu am putut vedea care dintre copii perseverează mai mult și unde ar
trebui să ne axăm pe lângă materiile de la clasă pentru ca rezultatele să fie satisfăcător de mari.
Trebuie să privim în interiorul fiecărui copil, să-l înțelegem, să-i găsim problema cu acre se
confruntă. Să găsim o rezolvare împreună cu părinții acestora ca viitorul copiilor/elevilor să fie
strălucit, pozitiv, unul plin de încredere, curaj,putere, credință, speranță și cu multă forță de
muncă. Legătura dintre familie și copii este foarte importantă de aceea este nevoie ca relația
dintre ei să fie una bună ca să sporească liniștea și dorința elevilor de a lupta cu orice obstacol pe
care îl întâmpină la școală și nu numai.
 În vederea acestui studiu trebuie să avem în vedere și limitele pe care le avem. Pentru
cercetarea mea am folosit două chestionare-unul ce măsura imaginea de sine și altul
performanțele școlare-ce au fost aplicate pe un lot de 151 de subiecți. Subiecții mei au fost elevi
ai clasei a 10-a dintr-un Liceu economic din Iași. Am avut ca subiecți băieți și fete cu vârste
cuprinse între 15 și 18 ani, atât din mediul urban cât și din cel rural ce aparțin din familii fie
organizate sau dezorganizate, care au fost crescuți de ambii părinți, doar unul dintre ei sau de alte
rude.

Rezultatele studiului meu sunt valide doar pe lotul acesta de subiecți și nu pot fi
generalizate, încât în alte condiții este posibil ca să se obțină alte rezultate față de cele obținute
de mine.

BIBLIOGRAFIA

R. B. Sweeney, B.A.Bracken-„Influence of Family Structure on Children's Self-Concept

Development”, Canadian Journal of School Psychology Volume 16, Number 1, 2000, 39-
52;
James J. Snyder, Lynn P. Schrepferman, Lisha Bullard, Amber D.Mceachern and Gerald
R.Paterson-„Covert antisocial behavior, peer deviancy training, parenting processes and
sex differences in the development of antisocial behavior during childhood”
Development and Psychopathology, 24 (2012), 1117–1138;
Roy F. Baumeister,1 Jennifer D. Campbell,2 Joachim I. Krueger, 3 and Kathleen D.
Vohs-„Doesh high self-esttem cause better performance, interpersonal success,
happiness, orhealthier lifestyles?”,1 Florida State University; 2 University of British
Columbia, Vancouver, British Columbia, Canada; 3 Brown University; and 4 University
of Utah;
Cosmovici, A, Iacob, L.(1998), Psihologia şcolară, Editura Polirom, Iaşi;
Burnaz (Bentu), Doinița, T.(2010), Predictori ai disfuncțiilor comportamental-adaptative
la copiii abandonați temporar de către părinți, București;
R.B.Sweeney, B.A.Bracken-„Influence of Family Structure on Children's Self-Concept
Development”, Canadian Journal of School Psychology Volume 16, Number 1,2000, 39-
52;
James, J.Snyder, A.Lynn, P.Schrepferman, A.Lyssa Bullard, A.Amber, D.Mceachern, and
Gerald, R.Patterson-„Covert antisocial behavior, peer deviancy training, parenting
processes, and sex differences in the development of antisocial behavior during
childhood”, Development and Psychopathology”,24 (2012), 1117–1138;
Vladislav, E.,O.(2009), Conceptul de sine la adolescenți-evaluare și optimizare în grupul
de elevi, Editura SPER, București;
Curelaru, V.(2014), Conceptul de sine și performanța școlară, Editura „Universității
Alexandru Ioan Cuza”, Iași;
Jigău, M.(1998), Factorii reușitei școlare, Editura București, Grafoart;

Preda, S., M.(2010), Mediul Familial și influența sa asupra comportamentului elevilor,

Editura Legis, Craiova;

Voicu, I.(2012), Mediul educațional în școală și în familie- lucrare metodico-științifică,

Editura Teocora, Buzău;

Forsea, I.(2010), Legătura dintre școală și familia școlarului mic, Editura Eurobit,
Timișoara;

Inst.Jianu, R.(2009), Familia și rolul ei în dezvoltarea intelectuală a copilului, Editura

Craiova;

Oubrayrie,N.; de Leonardis, M.; Safont,C.-„ Un outil pour l,evolution de l,estime de soi

chez l,adolescent:l,etes”, Revuie europeenne de Psychologie Appliquee, Vol.44;,1994;

Luca, D.(2009), Influența stimei de sine(sinele emoțional, sinele școlar)asupra

randamentului școlar al elevilor, Editura Media Sind, Vaslui;

White, E. G.(1997), Sfaturi pentru părinți și educatori, Editura Viață și sănătate,

București;
Lupașcu, M., Ș.(2012), Impactul familiei asupra dezvoltării stimei de sine a copilului,
Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț;

Pîrșan, M.(2011), Rolul imaginii de sine în atitudinea față de școală, Editura Larisa,
Câmpulung Muscel;

Mihăilescu, I.(2004), Rolul familiei în dezvoltarea copilului, Editura Cartea Universitară,

București;

Dr.Leman, K.(2012), Cum să devii o nouă personalitate până vineri-Cum să te accepți pe

tine însuți, să-ți dezvolți încrederea de sine și să-ți schimbi viața în 5 zile, Editura Curtea
Veche Publishing, București.

Kulcsar, T.(1978), Factorii psihologici ai reușitei școlare, Editura Didactică și

Pedagogică, București;
Dima, E., Cobeț, D., Manea, L.(2007), Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române
(DEXI), Editura Arc & Gunivas, Chişinău;
Ceaușu, V.(1983), Autocunoaștere și creație, Editura Militară, București;
Durkheim, E.(1999), Education et sociologie, Editura Quadrige, Paris;