Gheorghe Georgiana

Psihologie, an1, grupa 14LF102

Seminar Psihologia Varstelor

Tema 4

Adolescenta nu presupune doar schimbari fizice, ci priveste si competenta cognitiva, sociala,

intimitatea si stima de sine, asa cum este ilustrat in urmatorul citat: ,, Adolescenta se
caracterizeaza prin trecerea spre maturizare si integrare in societatea adulta, cu solicitarile ei
sociale, politice, familial, profesionale etc. Acest parcurs este cu atat mai sinuos, cu cat viata
sociala este mai complicata. “ ( Ursula Schipou, an 1997 , p. 204)

Desi nu este o perioada usoara, cu ajutorul celor apropiati, a comunitatii, a scolii, adolescentii
pot avea o dezvoltare armonioasa, o punte de trecere lina dintre un copil catre un adult tanar.

Aspecte generale ale moralității adolescenților - L.

Kohlberg si C. Gilligan
Copiii devin capabili de rationamente mai complexe privind problemele morale atunci cand
ating niveluri cognitive mai superioare. Adolescentii pot adopta perspectiva altei persoane,
pot lega relatii interpersonale, considerandu-se fiinte sociale.

Dilema lui Heinz

O femeie trage sa moara de cancer. Un farmacist a descoperit un medicament care ar putea fi

leacul. Farmacistul cere cere un pret exagerat- de 10 ori mai mult decat costul prepararii.

Desi Heinz, sotul femeii bolnave, se imprumuta la toti cunoscutii, nu reuseste sa stranga banii.
Farmacistul refuza, spunand: ,,Eu am descoperit medicamentul si voi face bani de pe urma
lui”. Heinz, disperat, intra in efractie in magazinul omului si fura medicamentul. Ar fi trebuit
sa faca asta? De ce da? De ce nu? ( Kohlbert, 1969 cit. in. Papalia, 2010).
Pe baza analizei răspunsurilor au fost identificate trei niveluri de dezvoltare morală, aflate în
succesiune logică - preconvenţional, convenţional, postconvenţional - cu câte două stadii
fiecare. (Tab. 2) (Cocorada, 2011, p. 37)

Nivelul de moralitate Stadiul Caracteristica esenţială

Preconvenţional (până la 10 1 Supunerea la reguli pentru evitarea pedepsei.

ani) 2 Supunerea la reguli pentru câştigarea recompensei
sau pentru schimb de beneficii.
Convenţional bun). (după 13 3 Conformarea pentru a evită dezaprobarea din
ani, în stadiul operaţiilor partea celorlalţi (a primi aprecieri de tipul fată
formale) bună/ băiat bun).
4 Acceptarea regulilor sociale pentru că legea
trebuie respectată şi sentimentul de vinovăţie,
rezultat din încălcarea ei, trebuie evitat
Post convenţional respectul 5 Ghidarea acţiunilor prin principii comune cu ale
altora şi respect de sine. (la celorlalţi, rezultate dintr-un contract social, care
adulţi sau niciodată) aduce Post convenţional respectul altora şi respect
de sine.
6 Ghidarea acţiunilor prin principii ale propriei
conştiinţe, rezultate din valori interiorizate.

Kohlberg a adus o lumina noua in care putem privi moralitatea, cercetatorii spunand ca:

1) Adultii si copiii isi intemeiaza judecatile morale pe intelegerea mai buna a lumii sociale.
2) Varstele din studiul sau sunt atat de variabile deoarece oamenii care ating un nivel inalt
al dezvoltarii cognitive nu ating intotdeauna un nivel comparabil de inalt al dezvoltarii
morale,
3) Activitatea morala nu este influentata doar de consideratiile abstracte despre dreptate, ci
si de sentimente precum empatia, vinovatia si suferinta (Eisenberg si Morris, 2004;
Gibbs, 1991,1995; Gibbs si Schnell,1985 cit. in. Papalia, 2010)

In plus, s-a observant ca adolescentii cu un nivel mai avansat de rationare morala tind
intr-adevar sa aiba un comportament mai moral si, de asemenea, sa fie mai bine adaptati
si sa aiba competente sociale superioare, pe cand adolescentii antisociali tind sa
foloseasca rationamente morale mai putin apropiate de cele mature.

Desi nici Piaget, nici Kohlberg nu i-au considerat pe parinti important in dezvoltarea
morala a copiilor, cercetarile mai recente au aratat ca adolescentii cu parinti sustinatori si
autoritari, care-i stimuleaza sa-si puna intrebari si sa-si largeasca rationarea morala, tind
sa rationeze la niveluri superioare . Chiar si cei de-o seama influenteaza rationarea
morala, prin discutiile cu privire la conflictele morale. Numarul mai mare de prieteni
apropiati, calitatea timpului petrecut impreuna cu acestia si a fi perceput drept lider sunt
aspecte asociate cu rationarea morala superioara. (Eisenberg si Morris, 2004 cit. in.
Papalia, 2010).

Teoria lui C. Gilligan

Moralitatea abordată din perspectiva masculină se bazează pe etica dreptăţii..Din acest
motiv, fetele obţin scoruri mai mici. Moralitatea feminină este bazată pe empatie şi pe
responsabilitatea faţă de ceilalţi (etica inimii, a ajutorului, a sentimentelor materne).
( Cocorada, 2011, p. 37)
Cercetarile, insa, nu au obtinut deloc dovezi in sprijinul afirmatiei acesteia cum ca exista
o subiectivitate masculina in stadiile descrise de Kohlberg. Totusi, fetele la inceputul
adolescentei tind sa puna accentual pe preocupari afective mai mult decat baietii, motivul
fiind faptul ca se maturizeaza mai repede si au relatii sociale mai apropiate. ( Garmon et
al., 1996; Skoe si Diessner,1994 cit. in. Papalia, 2010).

Cum se manifestă conştiința apartenenței la generație la

adolescenți?
O sursa importanta de sprijin afectiv in timpul tranzitiei complexe a adolescentei, dar si o
sursa de presiune in directia unor comportamente pe care parintii le pot dezaproba, consta
in interactiunile tot mai numeroase ale tanarului in grupul celor de-o seama. Acest grup
este o sursa de afectiune, compasiune, intelegere si indrumare morala, un loc potrivit
pentru experimentare si contextual pentru dobandirea autonomiei si independentei fata de
parinti.
 In mod normal, influenta celor de-o seama atinge apogeul la 12-13 ani si se diminueaza
spre sfarsitul adolescentei. Adolescentii populari se pot implica in comportamente usor
antisocial, cum ar fi sa incere droguri, sa intre pe furis la film fara sa plateasca, pentru a-si
demonstra independent fata de reguli.
Este improbabil ca atasamentul fata de cei de-o seama sa preconizeze problem reale,
exceptand situatia in care atasamentul este atat de puternic, incat tanarul este dispus sa
renunte sa respecte regulile din casa, sa-si faca temele, pentru a castiga aprecierea celor
de-o seama si popularitate.
De asemenea, apartenenta la un anumit grup presupune si depasirea situatiilor infantile,
frustrante, de nesiguranta. Intimitatea mai mare reflecta preocuparea fata de cunoasterea
de sine a tinerilor. Confidentele facute unui prieten ii ajuta pe tineri sa isi exploreze
propriile sentimente, sa-si defineasca identitatea si sa isi valideze valoarea personala.
( Buhrmester, 1996, cit. in. Papalia, 2010). Adolescentii care au prieteni apropiate, stabile
si sustinatoare au, in general,o parere buna despre ei insisi, obtin rezultate bune la scoala,
sunt sociabili si este improbabil sa fie ostili, anxiosi si deprimati.

Relatiile dintre fete si baieti sunt mai relaxate, contactele mai intime si mai diverse, iar
atitudinea fata de adulti mai permisiva si afectiva, inlocuindu-se nelinistea puberului cu
entuziasm si relaxare.

Voința adolescenților ar trebui antrenată pentru a face

față unor tentații periculoase. Care ar fi acestea?

DELICVENTA

Semne de advertisment indicate de catre psihologi cu privire la delicventa:

-adolescentii refuza sa isi asculte parintii si profesorii

-ignora sentimentele si drepturile altora

-se poarta urat cu oamenii

-se bazeaza pe violenta si amenintari ca sa-si rezolve problemele si au convingerea ca viata i-a
nedreptatit
-tind sa obtina rezultate slabe la scoala, sa absenteze, sa ramana repetenti, sa abandoneze
scoala, sa consume alcool sau droguri

-se implica timpuriu in activitati sexuale

-tind sa fure, sa se bata,sa intre in bande, sa distruga lucrurile altora

-adolescentii tind sa aiba prieteni antisociali, iar acest comportament se amplifica atunci cand
se intovarasesc

La baza multor comportamente antisociale se poate afla o interactiune intre factorii de risc din
mediu si factorii de risc genetici sau biologici.(van Goozen, FAIRCHILD, Snoek si Harold,
2007 cit. in. Papalia, 2010)

Cum se ajunge la delicventa: factori genetici si neurologici

Comportamentul antisocial tinde sa se transmita in familie. Analizele efectuate asupra multor

studii au conchis ca genele influenteaza 40-50% din variatia comportamentului social la
nivelul unei populatii si 60-65% din variatia antisocialitatii agresive. ( Rhee si Waldman,
2002; Tackett, Krueger, Iacono si McGue, 2005 cit. in. Papalia, 2010)

Diferentele neurobiologice, mai ales in acele regiuni care regleaza reactiile la stres, pot
explica, in parte, de ce unii copii devin antisociali. Ca urmare a acestor deficiente neurologice,
care pot rezulta in urma interactiunii dintre factorii genetici sau temperamentul dificil si
mediul de viata timpuriu advers, copiii ar putea sa nu reactioneze sau sa nu dea ascultare
semnalelor normale de avertizare pentru a se abtine de la comportamentul impulsiv sau
nesabuit. ( van Goozen et. Al., 2007, cit. in. Papalia, 2010)

Cum se ajunge la delicventa: interactiunea intre influentele exercitate de familie, de cei

de-o seama si de comunitate

Exista 2 tipuri de comportament antisocial:

1) Cel cu debut timpuriu

Apare in jurul varstei de 11 ani, tinde sa duca la delcventa juvenila cronica in
adolescenta.
Este influentat de factori aflati in interactiune: influente de microsistem (practici de
parentaj proaste, ostilitate intre parinti si copil, comportament deviant al celor de-o
seama) si de macrosistem ( structura comunitatii si a cartierului ).
2) Cel cu debut tardiv
Apare dupa pubertate si este temporar, ca reactie la schimbarile aduse de adolescenta:
nepotrivirea intre maturitatea biologica si cea sociala, dorinta tot mai mare de
autonomie si de diminuarea supravegherii de catre adulti. Aceasta categorie comite
delicte relativ minore.
Acest comportament antisocial apare la adolescenti cu mediu familial normal. Se
poate ca parintii copiilor care devin antisociali la modul cronic sa nu fi intarit
comportamentul pozitiv in copilaria mica si sa fi pedepsit cu asprime sau inconstient-
sau si una, si alta- comportamentul gresit ( cand fac prostii, ar putea sa atraga atentia
sau sa li se faca pe plac). (Papalia, 2010)

Stiati ca...?

Adolescentii ai caror parinti stiu unde se afla acestia si ce fac au o probabilitate mai
redusa de a se implica in acte de delicventa sau de a se intovarasi cu tineri de-o seama
cu comportament deviant?

Perspective pe termen lung

Marea majoritate a tinerilor la care apare delicventa juvenila nu se transforma in adulti
infractori.
Delicventa atinge apogeul in jurul varstei de 15 ani si apoi se reduce, pe masura ce
parintii se obisnuiesc cu nevoia tinerilor de a-si forma independenta. Totusi, cei care
provin din familii disfunctionale au o probabilitate mai mare de a adopta un stil de
viata antisocial permanent.

Intrucat delicventa juvenila isi are radacinile in copilaria timpurie, ar trebui sa se faca
demersuri preventive precum activitati supravegheate de adulti( in timpul liber al
adolescentilor, cand este cel mai probabil sa nu aiba ocupatie si sa aiba necazuri),
programe ce ii integreaza pe tinerii cu comportament deviant in populatia generala a
celor cu conduita normala( sporturi, activitati organizate de biserica) si activitati
constructive de formare a aptitudinilor de munca. ( Papalia, 2010)

Cei care prezinta comportamente deviante pot-si ar trebui- sa fie ajutati. Cu dragoste,
cu indrumari si sprijin, adolescentii pot sa evite riscurile, sa-si dezvolte aptitudinile si
sa-si exploreze posibilitatile pe masura ce se transforma in adulti tineri.

PREVENIREA SARCINILOR NEDORITE IN ADOLESCENTA

Tarile europene industrializate ofera educatie sexuala universala de mult timp.

Programele ii incurajeaza pe adolescentii tineri sa amane inceperea vietii sexuale, dar
urmaresc totodata sa imbunatateasca folosirea contraceptivelor de catre adolescentii
activi sexual.
O componenta importanta a prevenirii sarcinii in Europa consta in accesul la serviciile
de planificare familiala. Adolescentilor li se furnizeaza contraceptive gratuite,
 observandu-se cazuri in care rata nasterilor in aceasta perioada tanara a scazut de pana
la 5 ori.

Bibliografie

Cocoroada, E. (2011). Psihologia Educatiei. Brasov: Ed,univ. Transilvania din Brasov

Papalia D.E. , Olds S.W. , Feldman R.D. (2010). Dezvoltarea umana. Bucuresti: Editura Trei

Usaci D. (2010). Cursul de Psihologia vârstelor I . Braşov: Editura Universităţii Transilvania

Ursula Schipou (1977). Psihologia varstelor. Ciclurile dezvoltarii. Bucuresti: Editura

didactica si pedagogica