Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
conditii, trece la actul infractional, pe cand alta, in imprejurari similare, nu face acelasi
lucru. Concluzia ce se desprinde este ca, in domeniul infractional, cauza externa nu-si
poate
subordona
si
nu
poate
anula
cauza
interna.
Analiza specificitatii cauzelor de natura subiectiva si obiectiva, a ponderii lor in lantul
cauzal, presupune tratarea fenomenului infractional ca fenomen social - istoric concret,
marcat evident de structura sistemului economico-social, de legitatile care il guverneaza.
Expresia sintetica a complexitatii etiogenezei, starii, structurii si dinamicii fenomenului
infractional este data de lege si legitate, concepte care surprind, pe de o parte, unitatea
actiunii tipurilor de interactiuni abordate (posibilitate si realitate, necesitate si intamplare,
cauzalitate si conditionare) si sistemul ce inglobeaza ansamblul de legi care il
guverneaza,
pe
de
alta
parte.
Actul infractional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezinta rezultatul
interactiunii dintre factorii ce structureaza personalitatea individului si factorii externi, de
ambianta. In ceea ce priveste factorii interni, endogeni, orice persoana poate prezenta in
structura sa un nucleu central mai mult sau mai putin favorabil comportamentului
infractional, conturand sau nu o personalitate infractionala. Ambianta, conditiile si
imprejurarile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltarii acestui nucleu in
plan
infractional.
Actul infractional antreneaza in grade diferite, practic toate structurile si functiile psihice
incepand cu cele cognitiv-motivationale si terminand ce cele afectiv-volitive, implicate
fiind si activitatile ca si insusirile psihice. Actul infractional este generat de tulburari de
ordin emotional si volitiv, sustinut de lipsa sentimentului responsabilitatii si al
culpabilitatii, al incapacitatii subiectului de a renunta la satisfacerea imediata a unor
trebuinte
in
pofida
perspectivei
unei
pedepse.
Trecerea la actul infractional constituie un moment critic, nodal. Aceasta trecere
reprezinta o procesualitate care cunoaste multe inconstante in desfasurarea ei.
O analiza strict psihologica a actului infractional, consta in analiza modului in care
personalitatea infractorului (inteligenta, afectivitatea, motivatia si vointa) se manifesta in
pregatirea, savarsirea si in atitudinea postinfractionala.
5.2. FAZELE ACTULUI INFRACTIONAL
Pentru interpretarea corecta a comportamentului infractional, trebuie avute in vedere cele
trei faze ale actului infractional, si anume: faza preinfractionala, faza infractionala
propriu-zisa
si
faza
postinfractionala.
Situatia preinfractionala reprezinta un ansamblu de circumstante exterioare personalitatii
infractorului, care precede actul infractional. Aceasta situatie implica doua elemente: a)
evenimentul, care determina aparitia ideii infractionale si b) circumstantele, in care
infractiunea
se
pregateste
si
se
realizeaza.
In savarsirea unei infractiuni, autorul acesteia participa cu intreaga sa fiinta, mobilizandusi pentru reusita intregul sau potential motivational si cognitiv-afectiv. Punerea in act a
hotararii de a comite infractiunea este precedata de o serie de procese de analiza si
sinteza, de lupta motivelor, deliberarea si actele executorii antrenand profund, in toata
complexitatea sa, personalitatea infractorului. Pana la luarea hotararii de a comite
infractiunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea si prelucrarea informatiilor
declansatoare de motivatii ale caror polaritate se structureaza dupa modelul unor sinteze
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate