Sunteți pe pagina 1din 19

Psihologia Juridica

Glosar
[ ]

Psihologia juridic -o disciplin distinct teoretic-aplicativ


care studiaz persoana uman implicat in drama judiciar i
cadrul psihologic i sociopsihologic care determin
comportamentul ei.
Psihologia dreptului- studiaz problemele reflectrii
fenomenelor de drept, funcionalitatea normei juridice, procesul
formrii personalitii i adaptrii individului uman la cerinele
sociale, orientarea comportamentului acestuia.
Psihologia reglementrii activitii civile-cadrul
problemelor ce in de aspectele psihologice ale relaiilor de
proprietate, economice i interumane, care se afl in domeniul
de cercetare al dreptului civil i ramurilor lui.
Psihologia infractorului i a comportamentului
infracional-consacrat problemelor criminalitii:formrii
orientrilor criminale, motivaiei antisociale, rolului factorilor
interni - psihici, i externi - sociali in comiterea infraciunii.
Psihologia judiciar-cerceteaz aspectele psihologice ale
procesului penal i civil - ale urmririi penale (inclusiv ale
comportamentului invinuitului, victimei, martorului), expertizei
psihologic-judiciare, precum i ale dezbaterilor judiciare, inand
cont i de momentele de etic psihologic judiciar.
Psihologia deteniei- probleme psihologice ale infractorilor
supui privrii de libertate, metode de diagnosticare a
comportamentului delincvent i de recuperare social a
infractorilor.
Observaia-o investigaie sistematic a unui obiect (subiect),
realizat in baza unui plan intocmit din timp i cu ajutorul unor
instrumente adecvate scopului.

Ancheta- const in culegerea de date sau informaii despre


entitile sociale prin intermediul chestionrii orale sau scrise.
Experimentul -const in producerea deliberat a unui fenomen
i in analiza manifestrilor generate in condiii speciale de
manipulare a factorilor generali i de posibilitate de control.
Testele- sunt probe psihologice standartizate, care informeaz
asupra calitilor cognitive, emotivvolitive, a capacitilor i
aptitudinilor, trsturilor de personalitate, insuirilor psihice ale
subiectului uman.
Comportamentul prosocial- include in structura sa altruismul,
empatia, stima profund fa de altul, de nevoile, valorile,
ateptrile lui, autenticitatea manifestrilor.
Comportamentul deviant -se manifest in ignorarea sau
sfidarea valorilor sociale.
Normele de drept - anumite etaloane comportamentale in
raport cu valorile sociale, aflate sub protecia statului i a
organelor juridice, stabilite prin lege i prevzand o sancionare
instituionalizat in cazul nerespectrii - se prezint ca o parte
component a normativitii general-sociale, secundar fa de
aceasta in aspectul ei temporal.
Norma social -este un standard mediu al opiniilor, atitudinilor
indivizilor inclui intr-un anumit context social, determinand
anumite reguli de conduit, modele comune de percepere,
gandire, aciune in raport cu valorile, exprimand nite prescripii
generalizate cu coninut reglator.

Socializarea - este un proces prin care individul insuete i


interiorizeaz valorile i normele sociale, formandu-i modele de
comportament, atitudini i evaluri, devenind membru al unei
comuniti sau al unui grup social.
Personalitate - inglob esena omului ca subiect i obiect al
procesului social-istoric, un sistem de atribute biopsihosociale,
structuri comportamentale, temperamentale, caracteriale, valori
personale raportate la cele sociale, de care dispune o persoan.
Personalitatea infractorului-o sintez a tuturor elementelor
care concur cu conformaia mintal a unui subiect cruia ii d o
fizionomie proprie, specific.
Infractori deosebit de periculoi-care au comis infraciunea
cu intenie - fiind contieni de caracterul ei excepional de
grav.
Infractori iresponsabili - care nu erau in stare s
contientizeze aciunile lor sau s le conduc din cauza unei boli
psihice cronice, unei tulburri psihice temporare, debiliti
mintale sau a unei alte stri patologice.
Psihopai isterici - demonstrativi, nesinceri, necritici, infantile.
Psihopaii psihastenici - anxioi, tensionai, reactivi,
caracterizai de deficit energetic i incapacitate de inhibare a
proceselor psihice, dominai de idei obsessive.
Psihopai explozivi - iritabili, tensionai, violeni, egocentrici,
conflictuali, brutali in comunicare, frecvent ducand un mod de
via asocial, caracterizat prin pasiunea jocurilor de hazard,
destrblare sau perversiune sexual, beii, vagabondaj).
Psihopaii paranoidali - orgolioi, suspicioi, fali in
manifestri, dominai de ideea persecutrii.

Grup social - o formaiune social in interiorul creia indivizii


sint in interaciune conform unor reguli fixe.
Grupul criminal - un ansamblu de indivizi, inclui intr-o
activitate ce vine in dezacord cu normativitatea social i
juridic, unii intr-o structur ierarhic care prevede divizarea
rolulrilor i a funciilor i asigur respectarea valorilor i
normelor intragrupale cu caracter antisocial.
Delincven juvenil- intrat in uz in ultimile decenii, provine
de la cel francez -delinquance juvenile, desemnind devierile de
la norma social i penal, svirite de minorii pin la 18 ani i
sancionate juridic. De fapt in francez noiunea delincven
se refer la ansamblul de infraciuni comise intr-un anumit timp
i spaiu, fiind utilizat de rind cu cel de criminalitate. In
psihologia din spaiul romanesc el a fost preluat de rind cu cea
de a doua parte, juvenil, folosit intr-un sens restrins. Pare-se
c aceast decizie are menirea de a face o diferenere distinct
intre infraciunea comis de aduli i minori.
Familiile conflictuale-in care conflictele intraconjugale i
intrafamiliale capt valene dezorganizatorii. In asemenea
familii raporturile dintre prini i copii sint caracterizate sau de
hipertutelare, inbuire a iniiativei, severitate, uneori chiar
violen i agresivitate, aciuni contradictorii ale prinilor,
nervozitate, sau de lips de atenie fa de problemele i
ateptrile adolescenilor. Copiii din asemenea familii sint apatici
sau hiperactivi, ajungind pin la manifestri agresive, sugestibili,
nesinceri, atrai de strad i grupul de semeni, nervoi, instabili
din punct de vedere emoional i comportamental. Ei fug
frecvent de acas, pot lesne adera la grupuri cu o orientare
antisocial, sint imaturi social.

Familii hiperpermisive- caracterizate prin protejare excesiv,


menajare exagerat, alintare, indeplinire a tuturor dorinelor i
capriciilor copilului, lipsirea lui de obligaii, chiar minore, climat,
care duce la dezvoltarea unei personaliti egocentrice,
neechilibrate, incapabile de a-i evalua adecvat posibilitile,
inclinat spre satisfacerea tuturor dorinelor fr de un efort
personal.
Familiile dezorganizate- caracterizate prin conduite deviante,
sau destrmate, incomplete. Este familia care-i pierde
integritatea, sau in care prinii triesc impreun, realizind o
intercomunicare minimal.
Familii amorale - in care sint afectate nu doar relaiile, ci intreg
modul de via, sint negate i inclcate normele sociale i chiar
de drept, prinii sau neimplicindu-se total in viaa copilului, sau
tratindu-l cu brutalitate, amoral, maltratindu-l, impunindu-l s
cereasc, s fure, in unele cazuri agresindu-l sexual, chiar
recurgind la incest. Copiii din asemenea familii devin sceptici,
agresivi, manifest alte forme de comportament neadecvat.
Psihologia victimei- constituie un compartiment special al
psihologiei juridice. El include studiul personalitii acesteia, al
factorilor determinani ai victimizrii, elaborarea recomandrilor
cu referin la realizarea anchetei, la stabilirea unor programe
de protecie i autoprotecie.
Victimologia - ramura criminologiei care studiaz
caracteristicile persoanei sau grupului care a suferit un
prejudiciu sau i s-a adus o vtmare a intereselor ori a
integritii corporale.

Victima- in sensul de orice persoan uman care sufer direct


sau indirect consecinele fizice, morale sau materiale ale unei
aciuni sau inaciuni criminale. Victima, astfel, este persoana
lezat fr vreo asumare contient a calitii sale i a riscului.
Martor -poate fi citat oricare persoan, care posed cunotine
despre imprejurrile cu pondere pentru anchet i judecat,
moment reglementat prin legislaie.
Depoziiile martorului i ale prii - vtmate constau din
relatarea imprejurrilor referitor la evenimentul infraciunii i
snt calificate drept probe.

Recepia senzorial-perceptiv a evenimentului - obinerea


informaiilor prin realizarea unor procese psihice: senzaii i
percepii. Calitatea receptrii este determinat de mai muli
factori: starea organelor de sim, virsta persoanei (copiii i
btrinii au capacitatea de a recepta prin prisma unor imagini
greite), diverse deficiene.
Sintetizarea - prelucrarea i decodarea informaiei receptate la
nivel cortical. Ele capt un inveli verbal, se structureaz dup
sens, din care rezult un coninut inteligibil, adecvat stimulului.
La acest nivel se evideniaz rolul experienei, invrii,
inteligenei.
Stocarea informaiei - memorarea i pstrarea in memorie a
sensului evenimentelor. Faptele memorate anterior se modific
pe msura acumulrii unor date noi, reamintirii unor moment
(fenomenul reminescenei). Reproducerea ulterioar poate fi
uneori cu mult mai precis decit cea dintii.

Reactivarea informaiei - recunoaterea obiectelor,


persoanelor sau a situaiilor receptate, sau la reproducerea
verbal a lor. Presupune existena unor reprezentri, imagini,
care, reactivate fiind, vor putea fi comparate cu obiectul,
persoana etc. care a servit ca surs, sau vor fi furnizate in form
verbal. Cu cit mai multe imagini posed persoana, cu atit mai
fidel va fi reactivarea. Lipsa lor va provoca nesiguran, ezitri,
incertitudine, incercri de a completa logic lacunele.
Recunoaterea persoanelor - reactivarea imaginilor vizuale,
iar uneori, cind in virtutea unor circumstane n-a fost realizat
percepia vizual a evenimentului, a celor auditive, olfactive etc.
aten- iei pot fi supuse infiarea, mersul, vocea, vorbirea limbajul, dar i alte aspecte ale persoanei (victimei, infractorului
sau a altui martor) care urmeaz a fi identificat. Recunoaterea
se bazeaz pe reinerea in memorie a unor semnalmente: a
staturii i a constituiei persoanei, a culorii prului i ochilor,
tenului feei etc.

Recunoaterea locului -reactivarea informaiei cere


identificarea condiiilor in care a decurs infraciunea. In acest
scop sint utilizate depunerea de depoziii la faa locului,
experimente de teren, descrierea lor verbal etc. Toate in cadrul
aciunii desemnate cu noiunea de reconstituire a faptei la la
faa locului.
Recunoaterea aciunilor -metod eficient de reactivare a
informaiei.

Sursa mrturiei - depoziii imediate, nemijlocite - victima sau


martorul a fost prezent la eveniment percepindu-l in direct
- mijlocite - se furnizeaz informaii acumulate dintr-o
surs derivat, de la persoane - pri ale procesului, martori
nemijlocii; prezint importan, trebuie s fie ascultate, dar
veridicitatea lor este apreciat dup o comparare in scopul
verificrii cu sursa primar;
- reieite din zvonul public - cu referin la nite fapte
auzite, primite de la o surs neidentificat, de aceea coninind
unele detalii indefinite, imprecise, prezentindu-se ca fiind
nesigure, alterate, denaturate.
Criteriul poziiei martorului in raport cu prile din
proces- raportul cu persoanele implicate in 5nvolun sau
implicarea in cauza cercetat poate determina caracterul
mrturiei. Orice afeciune poate influena, uneori chiar
5nvoluntary, fidelitatea informaiei, dat fiind fonul emoional pe
care se desfoar percepia i memorarea.
Criteriul condiiei sociomorale i psihotemperamentalecalitile caracterial-morale care ii implic martorului sau
victimei o anumit structur comportamental, anumite
dominante, determin poziia lor i coninutul depoziiilor.
Elemente ale aprecierii credibilitii sint atitudinile persoanei
fa de valorile general-umane, convingerile, idealurile,
aspiraiile, modul in care a decurs socializarea.

Proces penal -activitatea organelor de urmrire penal i a


instanelor judectoreti cu participarea prilor in proces i a
altor personae..
Organele de urmrire penal- realizeaz activitatea de
investigaie operativ in scopul identificrii tuturor datelor care
pot fi folosite in calitate de probe. In competena lor intr un ir
de aciuni: cercetarea la faa locului, percheziia, reinerea i
interogarea persoanelor bnuite, ascultarea prii vtmate i a
martorilor, ordonarea expertizelor i altele. Calitatea efecturii
investigaiei operative determin in mare parte eficacitatea
procesului penal. Lucrtorii organelor de urmrire penal au
nevoie de cunotine psihologice, care ar facilita investigaia
operativ: cu referin la procesele psihice senzorial-perceptive,
la organizarea logic a materialului, la memorie, imaginaie,
atenie, precum i la insuirile psihice ale personalitii.
Responsabilitatea -este capacitatea de a realiza aciuni i
conduite cu coninut contientizat i in conformitate cu scopurile
propuse, de a exercita un control volitiv al comportamentului.
Iresponsabilitatea -implic lipsa de contiin a caracterului
aciunilor i imposibilitatea de dirijare a comportamentului.
Cercetarea infraciunii -prevede compararea modelului
infraciunii i al comportamentului infractorului cu altele,
stabilindu-se cazurile similare: lucru care poate inlesni
formularea ipotezelor.
Interogarea -una din activitile principale pe care o realizeaz
ofierul de urmrire penal.Totodat, anume aceast activitate
se prezint ca un raport interpersonal direct, care necesit din
plin aplicarea cunotinelor psihologice.

Interogatoriul de-facto - etapa, cind ofierul de urmrire


penal adreseaz intrebri persoanei anchetate.

Metoda convingerii -are forma unei influene verbale, care


ine cont de sentimentele, tririle invinuitului, ajutindu-i s-i
aprecieze corect comportamentul, s-i ineleag vina. Pentru a
o utiliza correct este nevoie de o cunoatere ampl a trsturilor
de personalitate ale persoanei anchetate, de realizarea unei
atmosfere de inelegere i de folosirea unei situaii favorabile. In
cazul unui infractor recidivist, aceasta se poate prezenta in
forma unei confuzii, rezultate din depistarea de ctre anchetator
a erorilor, contradiciilor in informaia relatat, folosirea unor
fapte bine cunoscute, care pot distruge modelele eronate,
stabilite de ctre anchetat, atunci cind anchetei e supus un
infractor ocazional - in momentul cind s-a realizat pe deplin
contactul psihologic.
Metoda influenei indirect- se fundamenteaz pe
prezentarea unor dovezi, probe verbale sau materiale
convingtoare, cu capacitatea de a modifica cardinal situaia din
timpul interogrii, trezind sentimentul de eec al persoanei
anchetate i provocind dorina de a relata faptele ascunse.
Informaia prezentat de ofierul de urmrire penal trebuie s
fie cit mai veridic.
Metoda stimulrii moralese- const in explicarea tuturor
aspectelor cercetrii i anchetei, a rolului pozitiv al recunoaterii
sincere a vinei i comportamentului de colaborare cu ancheta.
Tactica amintirii prin contingen - utilizarea asociaiilor
verbale, crearea unor asociaii prin evocarea imaginilor sau chiar
folosirea unor obiecte, situaii cu capacitatea de a reactiva
informaia coninut in memorie.

Amintirea prin asemnare sau prin contrast - const in


provocarea de stri afective similare sau diferite decit cea din
timpul cercetat, capabire de a reactiva informaia.
Ascultarea repetat -const in cerina de a repeta relatarea
despre anumite fapte, imprejurri, amnunte la intervale diferite
de timp. Contradiciile, erorile, care inevitabil pot aprea,
demonstreaz netemeinicia informaiei false.

Ascultarea sistematic -se folosete in cazul infractorului


ocazional, sincer, care dorete s colaboreze cu ancheta, dar are
anumite dificulti in reproducerea evenimentului, precum i in
al celui nesincer, obligindu-l s explice toate amnuntele.
Ascultarea incruciat -const in crearea unei situaii de
ofensiv a invinuitului, de aprare de doi sau mai muli ofieri
de urmrire penal, care-i adreseaz intrebri alternativ, intr-un
ritm alert, lipsindu-l de posibilitatea de a-i pregti rspunsurile
mincinoase. Dezavantajul acestui procedeu: poate deruta
persoanele cu anumite probleme ale afectivitii i voinei,
sugestibile, conformiste.
Tactica complexului de vinovie -(asemntoare metodei
stimulrii morale) se folosete in cazul persoanelor sensibile,
trezindu-se sentimentul culpabilitii.
Procedeul justificrii timpului critic -const in relatarea
minuioas a tuturor evenimentelor de pin la, din timpul i de
dup infraciune. Informaia este verificat, oferindu-i ofierului
de urmrire penal posibilitatea de a depista momentele de
nesinceritate.
Ascultarea unui invinuit despre activitatea altor
participani la infraciune- se folosete in cadrul cercetrii
crimei comise in grup. Procedeul permite depistarea verigii slabe
in structura grupului.
Confruntarea -este o soluie la care se poate recurge cand
intre declaraiile diferitelor persoane exist contradicii, ceranduse clarificarea i completarea anumitor probe sau depoziii. O
dat cu identificarea elementelor contradictorii vor fi studiate
amnunit persoanele de la care provin relatrile divergente,
profilul lor psihologic, putandu-se stabili pe aceast cale i
motivele probabile ale distorsiunii.

Reconstituirea - o activitate tactic prin care sunt reproduse


integral sau parial imprejurri ale cauzei, fapte sau secvene ale
acestora, care s-au produs inainte, in timpul sau dup comiterea
infraciunii, verificandu-se pe aceast cale probatoriul existent,
in condiiile concrete i cu mijloacele ce rezult din coninutul
su, putand fi obinute i probe noi.
Prezentarea pentru recunoatere -este o activitate cu
caracter practic destinat identificrii unor persoane, cadavre sau
obiecte, prin intermediul anumitor persoane (de exemplu,
martorii), care le-au perceput in imprejurri 124 determinate de
svarirea unei infraciuni sau a unui alt fapt juridic. Este vorba
despre un proces memorial de identificare a unor indivizi sau
lucruri percepute, cunoscute anterior. Aceast ultim precizare
permite inlturarea oricror confuzii dintre procesul psihic de
recunoatere, ca form a reactivrii i noiunea de recunoatere
in accepiunea juridic respectiv de mrturisire.
Cercetarea la faa locului -este o aciune procesual,
realizat independent sau in cadrul altor aciuni: a percheziiei,
examinrii corporale, a cadavrului sau a corpurilor delicte etc.
Percheziia -este o aciune de constringere, de conflict intre
scopurile celor dou pri: ofierulul de urmrire penal sau alt
persoan care o realizeaz in conformitate cu prevederea legii i
persoana percheziionat. Totodat, percheziia nu este
precedat de un dialog, fapt care exclude contactul psihologic
dintre pri.
Expertiza psihologic-judiciar (EPJ) i utilizarea serviciilor
psihologice in activitatea organelor de drept.

Expertiza psihologic judiciar -contribuie la diminuarea


riscului unei erori judiciare in calificarea aciunilor subiectului, a
comportamentului impus de o situaie afectiv tensionat, de
necontientizarea motivului i caracterului aciunilor svarite.
Sarcina principal a expertizei psihologice judiciare este de a
ajuta organele de judecat i de urmrire penal in cercetarea
problemelor specifice cu coninut psihologic importante pentru
rezolvarea cazurilor penale i civile; de a obine informaii
obiective, aprecieri neprtinitoare i principiale, importante
pentru analiza situaiei.
Expertiza personal i de comisie -cea dintai este realizat
de ctre un specialist in domeniu, iar cea de-a doua - de ciiva
specialiti dintr-un anumit domeniu.
Expertiza de baz i suplimentar -expertiza de baz este
cea ordonat pentru explicarea intrebrilor inaintate in faa
specialistului. Expetiza suplimentar este ordonat in cazul cand
concluziile expertizei de baz sunt incomplete, neclare sau in
cazul cand apar dubii vis-a-vis de justeea concluziilor formulate.
Expertiza primar i repetat -expertiza primar este cea
realizat prima, in contextual dosarului, i subiectului respectiv.
Expertiza repetat se promoveaz de cateva ori in cazul
atitudinii rezervate fa de concluziile formulate anterior.
Expertiza monospecializat i complex -cea dintai este
realizat de un anumit tip de specialiti, iar expertiza complex
este efectuat de un grup din diferii specialiti (de exemplu, un
medic i un psiholog).

Ordonana pentru efectuarea expertizei psihologice


judiciare
Numele persoanei care ordoneaz efectuarea expertizei
psihologice judiciare i specificarea dosarului respectiv.
Descrierea scurt a fabulei cu argumentarea necesitii
de informaii i explicaii de ordin psihologic.
Dispoziia de ordonare care include:
1. Indicarea persoanei in privina creia este ordonat
expertiza.
2. Enumerarea intrebrilor adresate psihologului.
3. Indicaia de a pune la dispoziia psihologului
materialele dosarului penal i de a facilita organizarea
intalnirii cu subiectul supus expertizei.
Semntura
Data
Cerinele fa de intrebrile adresate psihologului
expert:
E necesar ca intrebrile s nu depeasc limitele
competenei profesionale a expertului;
intrebrile nu trebuie s conin aspecte de drept
(referitoare la componena crimei, vinovia subiectului,
aceste probleme fiind de resortul instanei de judecat);

formulrile trebuie s fie explicite, concrete, laconice i


s se succead in consecutivitate logic.

Concluziile specialistului psiholog


Se indic in baza crui document a fost fcut expertiza,
de care instan a fost eliberat, de ctre cine, in privina
crui dosar i crei persoane?
Cine a efectuat expertiza: numele, titlul/funcia, locul de
munc.
Specialistul-psiholog confirm c a fost avertizat despre
rspunderea penal (conform art. 312 Cod Penal al R.
Moldova).
Semntura psihologului ______________________
Psihologul specific in privina cui a fost fcut
expertiza, condiiile de realizare a acesteia (locul, timpul,
limba de lucru, persoanele care au asistat in timpul
cercetrii).
Sunt enumerate intrebrile la care trebuie s dea
rspuns psihologul.
Se indic aciunile intreprinse in vederea acumulrii
informaiilor pentru a rspunde la intrebrile adresate
psihologului.

Rspunsul i concluziile pentru fiecare intrebare aparte,


cu explicaiile i argumentele necesare.
Semntura
Data

Procesele afective - fenomene psihice complexe, manifestate


in modificri fiziologice mai mult sau mai puin extinse, ducind la
provocarea unei conduite marcate de expresii emoionale i de
trire subiectiv - se prezint ca un rspuns la nite situaii bine
definite, caracterizat printr-o combinaie unic de reacii
nervoase i fiziologice, implicind in structura sa un ir de insuiri
i procese psihice individuale.
Frustrarea - stare psihic, provocat de un conflict intern sau
extern dintre motivaia, scopurile, aspiraiile individului i
anumii factori obiectivi care impiedic realizarea lor.
Stresul -o reacie nespecific a organismului la solicitrile
externe, reieit dintr-o incapacitate de adaptare. Cercetat iniial
de H.Selye, acest fenomen a fost explicat prin modificrile
organizmului aprute in cazul unor situaii noi, care cer o
perioad de adaptare de durat: schimbri a parametrilor
sistemului nervos, hormonal i a nivelului neurotransmitorilor.
Aceast adaptare poate crea o discordan dintre solicitri i
autoevaluarea de sine - fenomen definit cu noiunea de stres.
Starea de afect -se manifest in condiiile apariiei pe
neateptate a unui pericol pentru o valoare suprem a
individului, meninerii acestuia i contiinei de neputin de a-l
inltura.