CARACTERISTICILE PERSONALITATII INFRACTORULUI

Diagnosticarea cat mai corecta a profilului psihocomportamental al infractorilor,

evidentierea cat mai exacta a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial
constituie cerinte esentiale pentru conturarea programelor terapeutic-recuperative a infractorilor.
Paradoxul const n faptul c factorii ce stau la baza dezvoltrii personalitii nu pot fi uor
identificai. Personalitatea, precum i individul, este un produs integral al proceselor ce stau la baza
raporturilor sociale ale subiectului. Dar exist o trstur distinct a personalitii. Ea este determinat de
natura relaiilor ce au format-o: a relaiilor sociale n care se implic doar omul n scopul unei realizri
obiective".
Cercetarea complexa a fenomenului infractional, sub toate aspectele sale, deschide largi
perspective explicatiei stiintifice a mecanismelor si factorilor cu rol favorizant, permitand o
fundamentare realista a masurilor generale si speciale orientate catre prevenirea si combaterea
manifestarilor antisociale. Cercetarile moderne consacrate psihologiei actului infractional sunt in
mod constant pluridisciplinare. O analiza strict psihologica a actului infractional, consta in
analiza modului in care personalitatea infractorului (inteligenta, afectivitatea, motivatia si vointa)
se manifesta in pregatirea, savarsirea si in atitudinea postinfractionala.
Personalitatea infractorului este fondul pe care trebuie sa se incruciseze, in cadrul
duelului judiciar, functiile acuzarii si apararii pentru ca, in ultima instanta, pedeapsa este impusa
infractorului, iar efectele sale sunt conditionate de aceasta personalitate. Elementele pozitive ale
personalitatii vor putea conduce spre o pedeapsa mai usoara, pe cand cele negative vor trebui
infrante printr-o pedeapsa mai aspra. Exista si situatii in care pedepsele sunt insuficiente, acestea
generand, de obicei, fenomenul recidivei sau al obisnuintei infractionale, carora societatea nu le-
a gasit remedii propice. Conceptul de personalitate este esential pentru o justitie ce se
fundamenteaza pe adevar, stiinta si dreptate, in care primeaza ideea de recuperare sociala a
infractorului. De aceea justitia isi racordeaza activitatea la serviciile psihologiei judiciare.
Factorii psihologici nu actioneaza direct, nemijlocit si univoc asupra individului, ci prin
filtrul particularitatilor sale individuale, particularitati ale caror radacini se afla in mica masura in
elementele innascute ale personalitatii si in cea mai mare masura in antecedentele sale, in istoria
personala. Toate acestea ii determina un anumit tip de comportament disfunctional, un anumit
mod de a actiona si reactiona in spatiul psihologic, in modul de a rezolva situatiile conflictuale
care apar mereu in acest spatiu.
Infractorul se prezinta ca o personalitate deformata ceea ce ii permite comiterea unor
actiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial.
Infractorul apare ca un individ cu o insuficienta maturizare sociala, cu deficiente de
integrare sociala, care intra in conflict cu cerintele sistemului valorico-normativ si cultural al
societatii in care traieste. Pe aceasta baza se incearca sa fie puse in evidenta atat personalitatea
infractorului, cat si mecanismele interne (mobiluri, motivatii, scopuri) care declanseaza trecerea
la actul infractional ca atare.
Psihologia juridic i criminologia, ca i psihologia general i cea social, opereaz cu conceptul de
personalitate, un construct pluridisciplinar.
Noiunea de personalitate nglobeaz esena omului ca subiect si obiect al procesului social-istoric, un sistem
de atribute biopsihosociale, structuri comportamentale, temperamentale, caracteriale, valori personale raportate la
cele sociale, de care dispune o persoan. Deoarece n Codul Penal este utilizat noiunea de persoan", inem s
precizm c n tiina psihologic i n tratarea oferit n capitolul de fa conceptul de personalitate" implic si
caracteristicile persoanei. Ne referim la faptul c orice persoan, posednd anumite particulariti intelectuale,
afective, volitive, caracteriale i temperamentale, deosebindu-se de semeni i fiind totodat asemntor cu ei, se
prezint i ca o personalitate unic, organizat n conformitate cu capitalul ereditar i influenele mediului.
Personalitatea infractorului este caracterizat de o anumit motivaie, aptitudini, pregtire i orientare
comportamental criminal, dirijndu-se de modele comportamentale cu caracter antisocial. Psihologia juridic
implic n aparatul conceptual noiunea dat, examinnd-o ntr-un context special, cel al dramei judiciare. Cercetarea
personalitii personajelor din cadrul dat a infractorului, martorului, victimei, precum si a agenilor judiciari , dei
ine cont de modelele conceptuale, elaborate de psihologie n scopul definirii personalitii i stabilirii profilului ei,
totui, recurge la unele scheme deosebite, acceptate n domeniul tiinelor speciale.
Deoarece pe parcurs ne vom opri n detalii la personalitatea tuturor participanilor la drama judiciar, n
capitolul de fa inem s analizm pe ct posibil de amplu doar personalitatea infractorului, caracterizat de o
anumit motivaie, aptitudini, pregtire i orientare comportamental criminal, cluzindu-se de modele
comportamentale cu caracter antisocial. Necesitatea unei cercetri ample a personalitii infractorului este
condiionat att de sarcinile justiiei (de descoperire, cercetare, sancionare a infraciunilor si orientare a activitii
spre profilaxia criminalitii), ct i de orientarea contemporan general-uman spre umanism, armonizare a
relaiilor sociale, anihilare a factorilor distorsionani, provocatori de conflicte interpersonale i intergrupale. S-a recurs
la noiunile de personalitate infracional" sau personalitatea infractorului", spre deosebire de alt accepiune
personalitate criminal" n scopul ajustrii la terminologia folosit n Codul penal, n care se utilizeaz termenul de
infraciune", nu de crim", si urmrind intenia de lrgire a coninutului conceptual.
Spre deosebire de noiunea de crim", cea de infraciune", desemnnd un comportament ce atenteaz la
prevederile legii, ofer posibilitatea unei diferenieri a gravitii faptei. Totodat, menionm c noiunea de
personalitate infracional" se refer nu la inculpat sau condamnat, ci la cea de nvinuit" care, n conformitate cu
codul penal, definete persoana, fa de care s-a dat... o ordonan de punere sub nvinuire". Aceasta din cauza c
personalitatea inculpatului i a condamnatului care se manifest n alt mod, n virtutea unor circumstane juridice
deosebite, ine de alte capitole, urmnd s fie analizat n continuare, ns e nevoie i de o alt departajare, pentru
evitarea confuziei terminologice.
Analiza persoanei unui singur infractor nu ne poate oferi informaie suficient, pentru a vorbi despre
personalitatea infracional. Profilul psihologic al persoanei este irepetabil, posednd doar unele caliti generale,
determinate de apartenena la o anumit categorie social sau de particularitile organizrii psihice. Anume aceste
caliti sunt puse n discuie atunci cnd se recurge la noiunea de personalitate infracional".
Cercetrile contemporane ale personalitii implicate n drama judiciar se refer la un ir de aspecte. Firete
c cercetarea juridic a personalitii infractorului, care o identific cu infraciunea i se orienteaz spre cele patru
componente ale ei obiectul infraciunii, cauzele obiective i subiective si subiectul ei , nu va oferi material
suficient pentru nelegerea deplin, att a personalitii infrac-rionale, ct si a persoanei concrete, aciunile creia au
provocat cauza penal. Este nevoie de o tratare dinamic, ce ine cont de geneza i afirmarea personalitii, mai
productiv, de care snt capabile alte tiine psihologia, sociologia, criminologia. Analiza personalitii n cadrul
acestor tiine ofer cunotine care permit elucidarea tuturor aspectelor comportamentului deviant.
Dac facem o departajare a scopurilor pe care le rezolv fiecare tiin, cercetnd personalitatea infractorului,
putem evidenia urmtoarele:
1. Din punct de vedere juridic cercetarea personalitii infractoriale se realizeaz n scopul:
identificrii subiectului infraciunii;
determinrii strategiilor optimale, selectrii metodelor i tacticilor n vederea realizrii unei cercetri reuite
a actului infracional, stabilirii cauzelor obiective i subiective ale infraciunii, n centrul ateniei aflndu-se
personalitatea celor implicai n cercetare: a infractorului, victimei, martorului;
calificrii juridice a actului infracional, inndu-se cont de toate cauzeleinterne psihologice i externe
obiective care 1-au provocat, de motivaiasubiectului infraciunii, rolul lui n cazul cnd este cercetat o crim comis
n grup;
sporirii ponderii implicrii psihologice a cercetrii penale i a sanciunii n reorientarea contiinei i
comportamentului persoanei nvinuitului;
determinrii formelor optimale de resocializare i recuperare social a infractorului, stabilirii unui program
individual, inndu-se cont de calitile personale.

2. Din punct de vedere psihologic cercetarea personalitii infracionaleare drept scop:
desemnarea profilului psihologic al personalitii infractorului, n care scop se recurge i la o investigaie a
personalitii victimei, martorului;
stabilirea determinantelor sociale ale comportamentului personalitii implicate n drama judiciar: al
experienei sociale i al comunicrii, locului persoanei n ierarhia statusurilor si rolului determinat de aceasta, al
caracterului procesului de socializare si nglobare a normelor sociale, atitudinii fa de valorile sociale, factorilor
sociali care au contribuit la degradare etc.;
identificarea factorilor psihici i a rolului lor n comportament: a caracterului proceselor psihice i a
deformrilor, uneori patologice, a nsuirilor psihice ale persoanei cercetate;
determinarea factorilor psihologici: a motivelor, scopurilor, atitudinilor, trebuinelor, orientrilor.
Cercetarea personalitii infractorului este o activitate complex i complicat, n profilul psihologic al oricriu
individ uman, implicat n infraciune, se mpletesc att caliti pozitive, ct i caliti care i caracterizeaz apartenena
la un anumit grup social, cel al infractorilor. Calitile psihice ale oricrui om nu pot s-l sorteasc fatal la realizarea
rolului social de infractor. Dar exist anumite particulariti psihice, precum i factori sociali, care i determin profilul
psihologic i orientarea comportamental.
Anume acestea sunt analizate atunci cnd vorbim de personalitatea infractorului.
Cercetnd procesul formrii personalitii infracionale, autorii n domeniu menioneaz rolul particularitilor
psihofiziologice al tipului sistemului psihic, temperamentului, caracterului, ct i al factorilor sociali, cu deosebire al
celor care determin procesul socializrii individului, n cercul cauzelor subiective ale infraciunii autorul nscrie
gndirea i contiina, dominate de anumite reprezentri, contradictorii celor general-umane, orientarea social,
rezultat din trebuinele, interesele i motivaia cu caracter antisocial.
E vdit orientarea cercetrii personalitii infractorului spre desemnarea corelaiei dintre biologic i social,
acest proces examinndu-se doar n dinamic: n cadrul procesului de dezvoltare social, de formare a personalitii.