Alcătuirea profilului

infractorului
(criminal / offender profiling)

Curs # 5
2011-2012
1
 Planul prezentării
I. Ce reprezintă alcătuirea profilului
infractorului?

II. Cazuri celebre de alcătuire a profilurilor

III. Scoli de gândire şi tehnici de alcătuire

a profilului infractorului

2
I. Ce reprezintă alcătuirea profilului
infractorului?

3
 Activitatea, finalitate, aplicabilitate

„ Ca şi activitate: analiza scenei crimei, a victimei şi a

tuturor probelor pentru identificarea conduitei
probabile pe care a avut-o infractorul în timpul crimei
şi deducerea caracteristicilor acestuia
„ Ca şi produs: un raport criminalistic care conţine
inferenţe cu privire la caracteristicile probabile ale
infractorului (“profilul ipotetic al infractorului”)
„ Domeniu de aplicare: virtual pentru orice crimă, mai
ales cu violenţă; în mod special crime cu fundal
sexual (viol, omucideri sexuale în serie)
4
 Credo celor care fac profilul
infractorului

„ “La originea alcătuirii profilului infractorului se

află credinţa că prin studiul atent şi minuţios al
caracteristicilor crimei se pot deduce
caracteristicile criminalului.
„ Altfel spus, alcătuirea profilului infractorului
presupune folosirea tuturor informaţiilor
disponibile despre crimă, scena crimei şi victimă
în scopul elaborării profilului infractorului
(deocamdată) neidentificat”
(Ainsworth, 2001)
5
 Categorii de informaţii pe care le
conţine un profil al infractorului
I. Aspecte psihologice:
1. elemente de stil comportamental
2. modul de comunicare cu potenţialele victime
3. sugestii legate de experienţe şi antecedente
criminale
4. abilităţi generale şi sau speciale
5. deprinderi particulare
6. atitudini, fantasme sau idei compulsive
7. nivel de agresivitate
8. stil vestimentar 6
 [continuare]
II. Aspecte sociale III. Aspecte biologice
1. ocupaţie / profesie 1. genul
2. statutul marital 2. rasa
3. familia primară 3. constituţia /
4. domiciliu somatotipul
5. anturaj social 4. portretul / schiţa

6. stil de viaţă 5. starea sănătăţii

7
 II. Cazuri celebre de alcătuire a
profilurilor

1. Prima încercare nereuşită: Cazul

„Jack Spintecătorul” (1888)

2. Prima încercare reuşită: Cazul

„Genistul nebun din New York” (anii
1940-1950)

8
1. Cazul “Jack Spintecătorul” (1988)
„ În 1888 în cartierul Whitechapel (Londra) au fost
omorâte 5 prostituate într-un interval scurt (31 august –
8 noiembrie)
„ Mod de operare: folosirea unui cuţit cu lamă foarte
lungă; desfacerea cavităţii abdominale şi eliminare sau
extragere de organe interne (evoluţia: creşte
meticulozitatea, aranjarea intestinelor, extracţie uter şi
ovare şi alte organe, trece de pe stradă în interior)
„ După primele 3 victime este primită o scrisoare semnată
“Jack Spintecătorul” care anunţă că şi alte prostituate
vor fi omorâte
„ A doua scrisoare cu o jumătate de rinichi a unei victime
şi afirmarea că cealaltă parte a fost mâncată (boala
Bright – dovada că aparţinea victimei Nr. 4); oferta de a
trimite şi cuţitul plin de sânge; provocarea: “Prindeţi-mă
dacă puteţi!”
9
 [continuare]
„ În cazul ultimei victime poliţia cere unui chirurg, Dr.
Thomas Bond o descriere în detaliu a procedurilor de
disecare şi rănilor provocate de infractor …
„ ... însă acesta scrie un raport care e mai mult decât o
autopsie clasică, e primul raport criminalistic al profilului
infractorului
„ Conform raportului semnat de Bond:
1. Crimele sunt sexuale şi denotă ură faţă de femei şi corpul
feminin;
2. Autorul este un bărbat având o vârstă medie;
3. Este puternic, îndrăzneţ, calm;
4. În mediu social sau în public este mai curând un tip
cuminte şi calm care trece neobservat;
5. Hainele îi sunt tot timpul perfect curate şi bine aranjate;
poartă o pelerină pe care o foloseşte şi pentru a ascunde
petele de sânge de la victimele decimate în stradă;
10
 [continuare]
6. Locuieşte singur, fără o ocupaţie anume
7. Este excentric, instabil mintal, posibil suferă de o
devianţă sexuală numită Satyriasis
8. Cei care îl cunosc mai de aproape pot confirma că nu
este perfect sănătos din punct de vedere psihic /
mental.
9. Nu posedă cunoştinţe anatomice – nu este măcelar
sau chirurg
10. Oferirea unei recompense ar facilita prinderea prin
declaraţiile vecinilor

„ Finalul: cazul a rămas nesoluţionat, seria de crime

întrerupându-se
11
 2. Cazul „Genistul nebun din
New York” (anii 40-50)
„ Timp de 8 ani 32 de explozii: inclusiv la Radio
City Music Hall, Grand Central Station
„ Pe parcursul a 16 ani trimite scrisori furioase gen
petiţie-acuzaţie unor instituţii publice, ziare,
companii de utilităţi
„ Poliţia a solicitat ajutorul unui psihiatru, Dr.
James Brussel
„ În opinia lui Brussel infractorul ar avea
următoarele caracteristici:
12
 [continuare]
1. Ocupaţie: un bun mecanic, a lucrat cândva
pentru compania Con Edison
2. Psihologic: resentimentele sale faţă de societate
s-au accentuat în timp şi nu pot fi potolite
3. Comunicare: manifestă dispreţ faţă de alte
persoane
4. Domiciliu: posibil Connecticut, New Hamshire
sau Maine;
5. Statut marital: este necăsătorit dar locuieşte cu
o soră sau o mătuşă
6. Religie: catolic
7. Origine: este emigrant din Europa
13
 [continuare]
8. Sănătate mentală: un tip paranoid, cu multă atenţie
pentru detalii
9. Copilărie: şi-a urât tatăl şi a fost adorat de mama sa
10. Vârsta: între 40 şi 50
11. Aspect fizic: un bărbat solid
12. Vestimentaţie: “atunci când îl veţi găsi e foarte probabil
să poarte un costum dublu cu toţi nasturii încheiaţi”
„ În 1957 a fost reţinut George Metesky: mecanic,
emigrant din estul Europei, catolic, de 50 de ani,
necăsătorit, locuia cu două surori necăsătorite, în
Connecticut, constituţie solidă
„ La arestare purta salopeta de mecanic iar pentru a
merge la poliţie … a îmbrăcat un costum dublu pe care-l
purta frecvent … având toţi nasturii încheiaţi! 14
 [continuare]
„ James Brussel redevine celebruprin contribuţia la
soluţionarea cazului “Strangulatorul din Boston” (1962-
1964)
„ James Brussel publică o carte în 1968 despre experienţa sa
de psihiatru-profiler

Dr. James Brussel George Metesky

15
Statistica crimelor în serie în SUA
(DeNevi & Campbell, 2004)

„ 1795-1850: estimativ 5 cazuri

„ 1851-1900: estimativ 20 cazuri

„ 1901-1950: estimativ 33 cazuri

„ 1951-1993: estimativ 400 cazuri

„ 2004: estimativ 100 de infractori

neidentificaţi
16
III. Scoli de gândire şi tehnici de
alcătuire a profilului infractorului

1. Analiza scenei crimei (Howard

( Teten &
Pat Mullany)
2. Psihologia investigativă şi modelul celor
cinci factori (David Canter)
3. Profilul geografic al infractorului (Kim
Rossmo)
4. Analiza evidenţelor comportamentale
(Brent Turvey)
17
 Începutul organizaţional pentru
alcătuirea profilului infractorului
„ Howard Teten & Pat Mullany înfiinţează în 1972
Grupul pentru Studii Comportamentale (FBI
Behavioral Science Unit, Quantico, Virginia; la
ora actuală s-a transformat în National Center
for the Analysis of Violent Crime).
„ Componenţa: 11 agenţi federali
„ Funcţii: consultarea agenţiilor locale pentru orice
fel de crima, dar mai ales pentru crime în serie
realizând
„ (1) analiza scenei crimei;
„ (2) alcătuirea portretului infractorului;
„ (3) analiza scrisorilor ameninţătoare
18
Dezvoltarea concepţiei teoretice şi
tehnicii criminalistice
„ 1979-1983: interviu aprofundat cu criminali în
serie şi alte categorii de infractori violenţi; au
fost analizate de asemenea procesele verbale ale
şedinţelor de judecată, rapoarte ale poliţiei,
dosarele psihiatrice.
„ Douglas & Hazelwood (1980) propun şi
fundamentează concepţia tipologică ce face
distincţie dintre criminalul în serie organizat şi
criminalul în serie dezorganizat
„ Treptat se conturează şi tehnica numită “analiza
scenei crimei” care este folosită în combinaţie cu
concepţia tipologică (organizat vs. dezorganizat)
19
 Analiza scenei crimei
„ Tehnica implică 6 etape care asamblate
împreună constituie procesul de alcătuire,
aplicare şi verificare a profilului infractorului:
1. Colectarea şi examinarea probelor
2. Coroborarea şi organizarea probelor
3. Alcătuirea filmului crimei
4. Alcătuirea profilului infractorului
5. Folosirea profilului în investigare
6. Aprecierea potrivirii profilului
20
 1. Colectarea şi examinarea
probelor
„ Genul de probe ce se urmăresc:
– Protocoale de examinare a locului faptei (ideală este
participarea)
– Protocoalele de autopsie (ideală este participarea)
– Investigarea asupra persoanei victimei
– Orice alte probe la dosar (fotografii ale scenei,
victimei)
„ Defectele în colectarea şi examinarea probelor
se pot răsfrânge asupra eficienţei celorlalte
etape
21
2. Coroborarea şi organizarea probelor
„ Se caută potrivirea datelor într-un
ansamblu coerent şi logic
„ Pot apărea deja primele intuiţii care
ulterior se înglobează în portretul
infractorului
„ La această etapă se verifică ipoteza unui
criminal în serie, în special în baza analizei
modului de operare a criminalului

22
 3. Alcătuirea filmului crimei

„ Sunt imaginate, reconstruite secvenţele

crimei într-o ordine cronologică

„ Se precizează genul de comportamente şi

interacţiuni pe care le-au avut victima şi
agresorul; se apreciază ce fel de “rol” au
jucat fiecare în timpul crimei

23
 4. Alcătuirea profilului infractorului
„ Se stabileşte dacă infractorul este un tip organizat sau
dezorganizat
„ Se alcătuieşte o listă cu caracteristicile probabile ale
infractorului (=profilul)
„ Dacă agenţia care a cerut ajutor are un suspect în arest i se
trimit recomandări despre modul de interogare şi o listă de
întrebări speciale
„ Se dau instrucţiuni anchetatorilor asupra modului în care
poate fi identificat un suspect
„ Din 1985 există o BD naţională computerizată Violent
Criminal Aprehension Program (VICAP) care este permanent
completată cu date despre crime rezolvate, crime
nesoluţionate, tentative, cadavre neidentificate, persoane
dispărute; poate genera automat profiluri arhetip

24
5. Folosirea profilului în investigare

„ O variantă elaborată a profilului este trimisă

anchetatorilor pentru a fi inclusă în strategia de
investigare a cazului

„ Probele noi ce apar pe parcursul investigaţiei pot

duce la revizuirea profilului

„ Se urmăreşte eficienţa profilului în realizarea

investigaţiei
25
6. Aprecierea potrivirii profilului
„ După ce există un înalt grad de certitudine că
suspectul este autorul faptei se poate verifica
gradul de suprapunere a profilului

„ Conform statisticilor tehnica elaborării portretului

infractorului a fost utilă în mai puţin de jumătate
din numărul total de cazuri în care s-a folosit
(>50%)

„ În cazurile în care nu este găsit infractorul

această etapă nu se poate realiza

26
Cazul “Vampirul din Sacramento” (1978)
„ Funcţionează tehnica de la FBI?
„ În 1978 cineva a intrat în casa unei femei din
Sacramento, a omorât-o, i-a scos organele
interne şi a băut sângele victimei
„ Agenţii Robert Ressler şi Russ Vorpagel de la
Grupul pentru Studii Comportamentale au reuşit
să rezolve cazul folosind tehnica alcătuirii
portretului infractorului şi dihotomia tipologică
criminal organizat vs. criminal dezorganizat
„ Fiecare agent a făcut un profil şi ulterior le-au
comparat: profilurile au semănat
27
 Profilul “vampirului”
„ Dezordinea de la locul faptei denota un tip fără prea multă
educaţie, incapabil de concentrare şi reflecţie coerentă
„ Tipul criminalului: criminal dezorganizat – lipsa planificării,
urmele abundente fără încercări de a fi eliminate
„ Domiciliul său este la fel de dezorganizat ca şi locul faptei;
cu siguranţă a plecat cu hainele pline de sânge
„ Locuieşte singur, nu a distrus probele (hainele cu sânge)
„ Suferă de psihoză paranoidală
„ Este un tip sfrijit, costeliv, arată subalimentat, vârsta 25-27
ani
„ Cel mai probabil este şomer şi primeşte o îndemnizaţie sau
pensie de infirmitate
„ Tulburarea mentală avansată nu-i permite să folosească o
maşină, nu are permis; rezultă că poate locui chiar în cartier
„ Va continua să omoare până nu va fi prins 28
"Vampire of Sacramento“
Richard Trenton Chase
schiţa poliţiei
„ După doar trei zile, nu departe de locul primei fapte,
omoară o întreagă familie: mama, tatăl şi un copil
„ A luat cu el corpul copilului şi a furat maşina familiei
care este ulterior abandonată în plină zi în acelaşi
cartier, împreună cu copilul decedat
„ Intuiţia iniţială capătă caracter de certitudine: criminalul
locuieşte în imediata apropiere
„ După o razie de proporţie este descoperit autorul –
Richard Trenton Chase – care locuia la mai puţin de un
bloc de locul unde a abandonat maşina 29
 Potrivirea portret-criminal
„ Criminalul arăta exact cum a fost descris
„ Suferă de destructurări paranidale
„ Avea 27 de ani
„ Locuia singur, nu era angajat, ieşise din spitalul
psihiatric cu câteva luni înainte de crime
„ În casă au fost găsite bucăţi de corpuri, zgarde de
câini şi pisici, un blender însângerat; locuinţa era
insalubră şi dezorganizată
„ Avea un calendar pe care erau trecute ca fiind
planificate pentru sacrificare alte 44 de victime
„ A recunoscut faptele afirmând că nu a făcut nimic
rău: sângele lui se transforma în nisip şi el avea
nevoie să consume sângele altora ca să rămână în
viaţă
30
 2. Psihologia investigativă şi
modelul celor cinci factori
„ În 1985 David Canter, un psiholog de la universitatea
Surrey, specialist în statistică şi psihologia mediului dar
şi cu interese în domeniul cercetării criminalilor, este
invitat la Scotland Yard cu propunerea “de a găsi
posibilitatea de integrare a psihologiei în tehnicile de
investigare”
„ Canter aplică unele metode din psihologia mediului şi
analiza statistică (mai ales scalarea multidimensională)
rezultând în final ceea ce astăzi se numeşte “Psihologia
investigativă”
„ Dezvoltă ulterior un program de studii de master &
doctorat numit “Investigative Psychology” (la ora
actuală mutat la Universitatea din Liverpool) la fel ca şi
o serie de conferinţe internaţionale
31
 Ipoteza consistenţei criminale
„ Omul este un sclav al psihologiei sale şi astfel
manifestă consistenţa comportamentală în timp şi
în diferite situaţii
„ Comportamentul din timpul crimei poate fi o
oglindă a modului în care individul se comportă în
alte situaţii normale
„ Aplicat contextului investigaţiei se poate discuta
despre două categorii de consistenţă:
– Consistenţa interpersonală ce se poate desprinde din
relaţiile agresor-victimă
– Consistenţa geografică legată de area geografică în care-
şi comite infracţiunile
32
 Consistenţa interpersonală
„ David Canter a iniţiat o bază de date la nivelul Marii Britanii
în care colectează date despre specificul infracţiunilor;
utilizarea informaţiilor este însă oarecum diferită faţă de
FBI: este o bază de date elaborată pentru scopuri de
cercetare şi doar în subsecvent pentru rezolvare de cazuri
„ Exemplu de cercetare: Canter & Heritage (1990) au
verificat ipoteza consistenţei interpersonale pe un lot de 66
de cazuri comise de 27 de infractori
„ Concluziile studiului:
– nu există o “crimă tipică” şi respectiv un “criminal tipic” (perspectiva
FBI);
– “consistenţa există”: criminalii pot fi diferenţiaţi în funcţie de dorinţa
unei anume intensităţi a experienţei sexuale care este concludentă
şi pentru modul în care comunică cu femeile la modul general în
situaţii normale (altele decât cele legate de crimă)
33
 [continuare]
„ Exemple de inferenţe:
– Dacă în timpul violului agresorul nu a manifestat o
intensitate ridicată a activităţii sexuale aceasta înseamnă
că are acest nivel scăzut şi în situaţiile obişnuite:
aceasta sugerează că cel mai probabil locuieşte singur
– Folosirea injuriilor şi cuvintelor degradante în timpul
violului sugerează dificultăţi de comunicare cu femeile în
familie sau la serviciu (certuri şi dispute repetate)
– Criminalul care este precaut, distruge probele şi
ameninţă victima să nu meargă la poliţie cel mai probabil
a avut deja antecedente şi cunoaşte procedurile
poliţieneşti

34
 Consistenţa geografică
„ Se propune o dihotomie a criminalilor în funcţie de zona
de comitere a infracţiunilor şi conceptul de “hartă
mentală” şi “teoria cercurilor” preluate din psihologia
mediului:
1. Criminalii prădători (“marauder”) = cei care comit
infracţiunile în zona în care locuiesc folosind ca bază de
regulă domiciliul
2. Criminalii navetişti (“commuter”) = cei care comit
infracţiunile deplasându-se în afara zonei de trai, folosind
o bază mobilă (maşina)
„ Cum facem distincţia?
– în funcţie de comportamentul din timpul crimei: manifestă sau
nu cunoaşterea detaliate a zonei sau locului faptei
„ “Prădătorii” sunt foarte aproape de “dezorganizaţi” iar
“navetiştii” de tipul “organizat” deşi nu există o
suprapune perfectă între cele două tipologii 35
Criminalul “prădător” (sus) şi
criminalul “navetist” (jos)
Casa criminalului
Locul crimei
Zona crimelor
Zona domiciliului

36
 Modelul celor cinci factori
„ Atunci când urmează să fie alcătuit un
profil al infractorului se porneşte de la
ipoteza consistenţei criminale, dar se ţine
şi de alţi factori:
1. Consistenţa interpersonală
2. Semnificaţia timpului şi locului
3. Caracteristicile crimei
4. Cariera criminală
5. Cunoaşterea procedurilor de investigaţie
37
 1. Consistenţa interpersonală
„ Premisa
consistenţei: infractorul în cotidian se
comportă similar cu modul în care se
comportă în timpul crimei

„ Consistenţa extinsă la nivelul victimei:

victimele pot avea o semnificaţie personală
profundă reprezentând persoane semnificative
din viaţa reală
– ex: toate victimele lui Ted Bundy seamănă cu
“singura lui dragoste”: sunt înalte, suple, cu părul
drept şi cărare la mijloc 38
 2. Semnificaţia timpului şi locului

„ Analiza locului şi timpului pot sugera dacă

este vorba de un “prădător” sau un
“navetist”
„ Se poate deduce ce fel de program are:
lucrează sau nu
„ Se poate constata dacă are o agendă
temporară sau spaţială pentru crime

39
 3. Caracteristicile crimei
„ Datele despre comiterea crimei sunt utile pentru
că oferă sugestii pentru genul de consistenţe pe
care trebuie să le căutăm ca fiind echivalente de
conduită în situaţii non-criminale
„ Aceste date sunt utile şi pentru a se face
clasificări pe tipuri de infracţiuni şi tipuri de
infractori
„ David Canter consideră că abordarea tipologică
în baza tipului faptei sau modului de acţiune este
însă mai puţin relevantă
40
 4. Cariera criminală

„ Se face o apreciere cu privire la

posibilitatea existenţei unor antecedente
criminale şi genul activităţilor criminale
anterioare

„ Se află în legătură directă cu următorul

factor

41
 5. Cunoaşterea procedurilor de
investigaţie
„ Se apreciază dacă agresorul posedă
cunoştinţe despre procedurile investigaţiei
criminalistice sau chiar le stăpâneşte

„ Sunt importante astfel de indicii precum

folosirea mănuşilor, a prezervativului,
ridicarea de obiecte contaminate cu
material personal (pahar folosit, etc.)
42
Cazul “Violatorul de pe calea ferată”
(1982-1986)
„ În perioada 1982-1986 poliţia din Londra a
investigat 24 de violuri care s-au comis
preponderent în partea de nord a capitalei, lângă
calea ferată
„ În perioada 1985-1986 trei omoruri au prezentat
acelaşi mod de operare, toate comise din nou lângă
calea ferată: cadavrele au fost arse, probele erau
foarte puţine, aproape nule
„ Unele victime au declarat prezenţa unui complice
„ Pentru că cu câţiva ani înainte David Canter
publicase câteva lucrări inovatoare despre psihologia
violatorilor poliţia l-a invitat să facă parte din echipa
de investigaţie
43
 Portretul violatorului
„ Deşi existau foarte puţine probe şi date în dosar,
folosind tehnica şi concepţia psihologiei investigative
Canter a alcătuit următorul portret al infractorului:
„ A locuit lângă primele cazuri în 1982-1983, e posibil ca
în 1983 să fi fost arestat, are un partener (soţie sau
concubină), nu are copii
„ Are aproximativ 25-30 de ani, este dreptaci
„ Are un serviciu ce implică muncă fizică sau semi-
automatizată, inclusiv în weekend-uri
„ Este o persoană liniştită, cu unul-doi prieteni apropiaţi
de sex masculin, nu interacţionează prea mult cu
femeile la serviciu, cunoaşte foarte bine căile ferate
„ A fost foarte activ din punct de vedere sexual înainte de
a începe atacurile şi este probabil să aibă antecedente
penale, cel mai probabil pentru atacuri agresive în stare
de ebrietate 44
 Adevăratul criminal
„ Poliţia a folosit portretul pentru eliminarea
suspecţilor şi a ajuns la arestarea lui John Duffy
condamnat ulterior de şapte ori la închisoare pe
viaţă pentru două omoruri şi cinci violuri
„ Criminalul locuise în timpul comiterii primelor trei
violuri (1982-1983) în partea de nord a Londrei,
avea 29 de ani, era dreptaci, lucra pentru căile
ferate ca dulgher, de curând se despărţise de soţia
sa, nu avea copii
„ Avusese probleme cu poliţia legate de violarea
soţiei: de aici învăţase anumite moduri de operare
şi procedurile poliţiei (inclusiv percheziţia la
domiciliu) având grijă ulterior să distrugă aproape
complet prin ardere cadavrele ultimelor victime 45
 Prinderea complicelui
„ Deşişi pentru complice a fost generat un
portret, mai puţin amănunţit totuşi, John
Mulcahy nu a fost prins decât în 2001 (în
baza declaraţiei făcute de John Duffy) şi
condamnat pentru şapte violuri, trei
omoruri şi cinci infracţiuni de tăinuire

46
 Compararea tehnicilor:
diferenţe de perspectivă
„ Pentru metoda FBI este specifică abordarea de tipul
top-down: probele despre o crimă sunt colectate şi
comparate cu patern-ul crimelor anterioare pentru
a se prezice caracteristicile persoanei
„ Pentru metoda propusă de Cantor abordarea este
de tipul bottom-up: oamenii au tendinţa de a
acţiona consistent în diferite situaţii (inclusiv în
timpul crimei) astfel încât după cum se comportă în
timpul crimei putem judeca cum se comportă în alte
aspecte ale vieţii sale
„ În primul caz crima este “oglindită” în celelalte
crime; în cel de-al doilea caz crima este “oglinda”
pentru caracteristicile infractorului în cotidian 47
 Evaluarea tehnicilor:
similarităţi şi limite
„ “Analiza scenei crimei” (FBI) şi “Modelul celor cinci
factori” (David Canter) sunt tehnici preponderent
“statistice” şi “naţionale”
„ De ce statistice?:
– este studiată populaţia de infractori şi crimele acestora
– crima comisă este comparată cu cele cunoscute
– portretul criminalului este construit în baza similarităţii cu
un anumit grup de infractori
„ De ce naţionale?: baza de date despre infractori şi
infracţiuni este elaborată la nivel naţional (SUA şi
Marea Britanie) ceea ce o face relativ ineficientă
pentru aplicare în alte ţări 48
The End

49