Tema: referat – Explorarea câmpului faptei din perspectivă psihologică.

Moduri de
operare – profiler.

Explorarea câmpului faptei din perspectivă psihologică

Așa cum reiese din manualul de psihologie judiciară și conform lui Vernon J. Geberth
(apud T.Butoi și C.Ionescu, 2014 ), o cercetare atentă trebuie făcută, întotdeauna și asupra
zonei înconjurătoare locului crimei. De exemplu, în cazul omorului de natură sexuală, trebuie
căutat dovezi a activității sexuale, sau a fanteziilor sado-masochiste. Astfel de dovezi pot
apărea sub formă de cărți pornografice, reviste, filme video sau fotografii găsite la locul
crimei, ce descriu victima implicată în activități sexuale sau mesaje scrise, lăsate de agresor,
deopotrivă la locul crimei sau pe corpul victimei, ca de exemplu: măști, frânghii,
harnașamenturi, bandă adezivă, „jucarii sexuale”, lubrifianți și alte lucruri asociate în mod
normal cu activitatea sexuală. Un criminalist pregătit, va examina locul crimei cu dublu scop:

1. Primul obiectiv este documentarea completă asupra evenimentelor, prin intermediul

fotografiilor alb negru și color și/sau al filmării video, al întregului loc al crimei
2. Asigurarea că cercetarea a fost atentă și completă pentru orice detaliu ce ar putea
aduce un indiciu, atât cu privire la crimă, cât și la identitatea criminalului, prin
identificarea și colectarea probelor după cum urmează:
 Proba lichidului seminal trebuie colectată cât de curând posibil, înainte de a fi distrusă
sau pierdută; petele de sânge, salivă și păr (inclusiv pieptănarea părului pubian),
trebuie obținute la locul crimei, ambalate corespunzător și trimise la laborator;
 Urmele probelor găsite pe victimă, sau pe hainele victimei, trebuie colectate;
 Vânătăile și semnele victimei, incluzând prezența leziunilor sadice, trebuie notate;
 Corpul victimei trebuie examinat pentru a găsi urme de mușcături, care se vor colecta
și nota. (ibidem)

Evaluarea scenei crimei

La fiecare loc al crimei, infractorul lasă din neatenție mesaje sau indicii cu privire la
identitatea sa, indicând motivația și/sau impulsul crimei. Evaluarea scenei crimei se
concentrează pe legătura dintre elementele majore dintr-o anchetă de omucidere, iar aceste
elemente sunt locația, victima, infractorul și protocoalele de autopsie (V.J.Geberth, 2015)

Din perspectivă psihologică comportamentul uman, deși imprevizibil, este adesea

repetitiv. Cercetările au indicat că anumite acțiuni întreprinse la locul faptelor de omucidere,
de către anumite tipuri de personalități, sau repetat și în alte anchete de omucidere, iar
psihologul criminalist care și-a îmbunătățit experiența cu o înțelegere a psihodinamicii
comportamentului uman, va fi capabil să dezvolte o bază de cunoștințe, care să poată fi
aplicată și alte anchete similare. (ibidem)

Determinarea motivației

Motivul crimei este un aspect extrem de important al anchetei de omucidere. Omuciderile

legate de sex, includ viol-crima, crime în serie, crime care implică sodomia anală și orală, sau
alte acte de perversiune sexuală și scenarii de violență interpersonală. V.J. Gerberth (2015)
susține că nimeni nu acționează fără motivație, iar motivațiile pot fi decriptate din prezentarea
cadavrului la locul faptei, dacă nu cumva poziția acestui cadavru a fost special modificată de
către criminal, pentru a induce în eroare organele de anchetă. Provocarea psihologului
criminalist și al întregii investigații, este de a descoperii această logică perversă, sau aparent
irațională și apoi de a aplica aceste informații în cazul respectiv. (ibidem)

T.Butoi și C.Ionescu (2014), fac precizarea că victimele sunt de obicei femei și copii mici,
iar ucigașul este de obicei bărbat. Omuciderile de natură homosexuală, sunt chiar obișnuite și
implică victime bărbați, uciși de alți bărbați, sau victime femei, ucise de alte femei, implicate
într-un tip de relație lesbian. Aceste cazuri implică metode sadice și bizare. De asemenea se
precizează că în mod cert, sunt întrebări preliminare pe care un anchetator trebuie să le pună
atunci când examinează locul crimei. De exemplu: Ce s-a întâmplat ?, De ce s-a întâmplat ?
și Cine ar fi putut să o facă ? Examinarea locului crimei, are drept scop identificarea și
interpretarea tuturor detaliilor ce pot conduce la aflarea tipului de personalitate implicată, iar
această examinare este o tehnică excelentă în determinarea profilului mental, al tipului de
persoană care ar fi putut comite crima. În mod cert sunt legături strânse între aspectul
psihologic al criminalului și indiciile psihologice dezvăluite de câmpul faptei. Cercetările au
demonstrat că, deși există o gamă largă de diferențe între infractori care comit acte similare,
acești infractori au totuși similarități și trăsături comune.

Identificarea victimei

Acest aspect precede întrebarea Cine este decedatul ? și este de o importanță majoră în
determinarea victimizării. Acest lucru se face prin investigarea istoricului victimei, a grupului
social din care face parte, a stilului de viață, a cercului de prieteni etc.și care de cele mai multe
ori poate dezvălui posibila motivație a criminalului. Cercetarea tuturor relațiilor și
cunoștințelor, împreună cu factorii de risc, pot aduce indicii importante în ceea ce privește
răspunsul la întrebarea: Cine ar fi putut să o facă ? Aici trebuie luat in considerare
următoarele:

 Cu cine trăia victima ?

 Cine a fost ultima persoană în compania victimei ? Dovezile fac impresia că victima îl
cunoștea pe agresor ?
 Care este statutul social curent al victimei ?
 De ce a fost selectată această victimă în mod special ? Omorul face impresia că este
crimă cu autor necunoscut ?
 A avut defunctul o ocupație cu risc ridicat ? (de exemplu prostituția)
  Victima era autostopist sau fugar ? Sau
 Victima se întorcea târziu de la serviciu ? Cum este cazul chelnerilor, sau mecanicilor
de service auto.

Orice tip de întrebări asemănătoare, trebuie puse, iar răspunsurile depind de scenariul
prezent de la locul faptei. Când se face o astfel de analiză, trebuie ca psihologul criminalist să
păstreze mintea deschisă și să nu tragă concluzii pripite, mai ales atunci când este vorba de
comportamentul uman și sexualitatea umană. (T.Butoi și C.Ionescu, 2014)

Profilul psihocomportamental caracteristic al criminalului organizat și al

celui neorganizat.

La acest capitol, I.T.Butoi și T. Butoi (2003) în lucrarea Tratat Universitar de

Psihologie judiciară, p.49, aduc la cunoștință faptul că, cercetările din ultimii ani în domeniul
psihologiei actului infracțional, sunt in mod constant abordate multidisciplinar.

„O analiză strict psihologică a actului infracțional, constă în analiza modului

în care personalitatea infractorului (inteligența, motivația și voința) se manifestă

în pregătirea, săvârșirea și în atitudinea postinfracțională” (ibidem)

Din acest citat putem deduce că personalitatea făptuitorului, este baza pe care aspectele
evidente ale personalității, sunt analizate în cadrul duelului judiciar, adică funcțiile acuzării și
apărării, deoarece fapta reclamă o pedeapsă, iar efectele sale, sunt în mod direct responsabile
de această personalitate (ibidem)

Factorii psihologici acționează prin filtrul particularităților individului, unii dintre ei

esențiali, care provin într-o mai mică măsură din elemente înnăscute și într-o mai mare
măsură, factori ce provin din antecedentele individului sau istoria personală. Toți acești
factori îi determină un anumit tip de comportament disfuncțional și deviant, în raport cu
norma socială, un anumit mod de a acționa și a reacționa d.p.d.v psihologic, relevant în modul
de a rezolva situațiile conflictuale, care apar în mod frecvent în acest spațiu. Pe această bază,
psihologul criminalist pune în evidență, atât personalitatea infractorului, cât și mecanismele
interne (mobiluri, motivații, scopuri), care declanșează trecerea la actul infracțional propriu-
zis. (C.Banciu, apud I.T.Butoi și T.Butoi, 2003)
 Din această perspectivă s-au studiat diferite categorii de infractori, sub aspectul
particularităților psihologice și s-a reușit să se stabilească anumite caracteristici comune, care
se regăsesc la majoritatea celor care încalcă în mod frecvent legea, după cum urmează:

 Instabilitatea emotiv-actională
 Inadaptare socială
 Sensibilitatea excesivă
 Duplicitatea comportamentului
 Imaturitatea intelectuală
 Frustrarea
 Complexul de inferioritate
 Egocentrismul
 Labilitatea
 Agresivitatea
 Indiferența afectivă (lipsa empatiei) (I.T.Butoi și T.Butoi, 2003)

Profilul psihocomportamental caracteristic al criminalului organizat/neorganizat

Criminal organizat Criminal neorganizat

 Scor ridicat al inteligenței
 Competență socială
 Calificare profesională
 Competență sexuală
 Statut social ridicat
 Loc de muncă stabil (tatăl)
 Educație inconsecventă în copilărie
 Tip controlat în timpul comiterii faptei
 Consum de alcool
 Stres situațional (agitat)
 Trăiește cu un partener
 Mobilitate mare (mașină bună)
 Urmărește crima în presă
 Își poate schimba locul de munca/orașul
 Scor scăzut al inteligenței
 Inadecvat social
 Necalificat
 Incompetență sexuală
 Statut social scăzut
 Fără loc de muncă (tatăl)
 Educație dură în copilărie
 Tip anxios
 Consum minim de alcool
 Stres situațional minim
 Trăiește singur
 Trăiește sau lucr.în aprop.loc.crimei
 Interes minim față de eveniment
 Schimbare semnificativă de
comportament (abuz de droguri,
alcool, religiozitate
 (T.Butoi și C.Ionescu, 2014)
Criminal organizat Criminal neorganizat
 Plănuiește atacul  Atac spontan
 Victima/locul este necunoscut  Victima/locul este cunoscut
 Personalizează victima  Depersonalizează victima
 Controlează conversația  Conversație minimă
 Locul crimei reflectă pierderea controlului  Locul crimei neîngrijit
 Caută victime docile  Victima este aleasă spontan cu violență
 Constrânge victima  Constrângere minimă
 Viol agresiv înainte de moartea victimei  Act sexual după moartea victimei
 Cadavrul este ascuns  Cadavrul este lăsat la vedere
 Arma/urme absente  Arma/urme prezente
 Transportă cadavrul  Cadavrul rămâne la locul
Diferențe de operare (moduri)

(Ibidem)
Locul crimei sau/și câmpul faptei, este fără îndoială cel mai important loc pentru
dezlegarea misterului crimei, la care va fi chemat să răspundă un ofițer de poliție, anchetator
sau psiholog criminalist. Documentarea este semnul distinctiv al profesionalismului. Faptele
și doar faptele stau la baza rapoartelor oficiale. În scenele crimei prezentarea victimei de către
un criminal inteligent, ar putea face ca moartea să pară o sinucidere (V.J.Geberth / Grupul
Taylor & Francis, 2015)

Bibliografie:

Butoi I.T și Butoi T.(2003 a.), Tratat de psihologie judiciară, p.49, Editura PHOBOS,

București

Butoi T. și Ionescu C. (2014 b.), Psihologie judiciară, Editura Fundației România de

Mâine, București

Geberth V.J.(2015 a.), Practical Homicide Investigation, vol.63, pp.28-30

https://www.practicalhomicide.com accesat azi: 30.11.2021

Geberth V.J./ Gr.Taylor & Fracis (2015 b.) The Homicide Crime Scene
https://www.taylorfrancis.com accesat azi: 30.11.2021