TESTUL SZONDI

Jacques Schotte, marele contemporan si continuator al operei lui Szondi, scria

despre acesta ca a fost “cel mai mare dintre autorii necunoscuti si cel mai necunoscut
dintre marii autori”. Endocrinolog si psihiatru maghiar de origine ebraica, Leopold
Szondi (1895-1986) a elaborat testul care ii poarta numele, initial pentru a proba
experimental teoria genelor pulsionale (pe care a emis-o incercand sa sintetizeze in mod
original date de genetica, psihanaliza si psihopatologie).
Szondi afirma ca omul poseda de la nastere un echipament genetic pulsional pe
care il actualizeaza in decursul vietii sale printr-o suita de alegeri existentiale, care ii
marcheaza si ii construiesc destinul. Este vorba de alegerile constiente sau inconstiente pe
care le facem in principalele domenii ale vietii : dragoste, prietenie, profesie, boala,
moarte. Exista deci un stoc de gene ancestrale, transmise prin ascendenta familiala, care
ne marcheaza destinul. Szondi observase anumite similitudini intre destinele membrilor
aceleiasi familii, ceea ce il determina sa afirme existenta unui « inconstient familial »
care sa circumscrie acest echipament genetic comun. Inconstientul familial este o entitate
situata intre inconstientul personal postulat de Freud si cel colectiv analizat de Jung, fiind
in raport dinamic cu acestea.
Materialul testului consta in 48 de fotografii (prezentate in sase serii de cate opt)
reprezentand figuri de bolnavi mental si psihopati. Acestea ilustreaza opt categorii
psihiatrice, cate doi factori pulsionali pentru fiecare vector, astfel :
- vectorul sexual (S – pulsiunea sexuala) – homosexuali (h) si sadici (s) ;
- vectorul paroxismal (P – pulsiunea paroxistica, de surpriza, sau etica) –
epileptici (e) si isterici (hy) ;
- vectorul circular (C – pulsiunea de contact) – maniaci (m) si depresivi (d) ;
- vectorul schizoform (Sch – pulsiunea Eului) – catatonici (k) si paranoici (p).
Szondi presupune, pe linia deschisa de psihanaliza, ca intre boala mentala si
sanatate nu esta o diferenta structurala, ci una de grad, de intensitate. El afirma ca fiecare
individ poseda in echipamentul sau genetic tendintele exprimate de cele 8 tulburari
mentale, dar care se manifesta in mod normal, prin conduite adaptate si adaptative.
Numai atunci cand fondul genetic este prea incarcat, sau cand apar blocaje in dezvoltarea
subiectului, apar si tulburari manifeste de conduita. Este vorba de un continuum intre
patologic si normal ; intre cei doi poli nu se pot trasa niste granite fixe. Diferentele
interindividuale rezida asadar in dozarea specifica a unei anumite directii pulsionale,
pulsiuni care exista virtual in toti indivizii.
Subiectului i se cere sa aleaga, din fiecare serie de fotografii, doua simpatice si
doua antipatice. Directia si intensitatea (exprimate in numarul de alegeri ale unui factor
pulsional) cu care subiectul reactioneaza la aceste fotografii indica modul in care el
reactioneaza si in realitate la ceea ce ele simbolizeaza ca tendinta pulsionala. Practic
testul consta in a-l determina pe subiect sa reproduca in conditii controlate, alegerile pe
care acesta le face in viata reala. Alegand aceste fotografii, subiectul reactioneaza asadar
la tendintele care sunt active in propria personalitate. De fapt, el ia pozitie fata de
propriile sale potentialitati genetice, transmise prin intermediul inconstientului sau
familial, si pe care este nevoit sa-l repuna in act in decursul existentei sale. Asadar, asa
cum s-a scris in literatura de specialitate, aceste fotografii infatiseaza o galerie socanta de
portrete familiale, prin a caror selectie subiectul se inscrie ca descendent al stramosilor
sai: este un joc de-a alegerea in familie, de la care subiectul nu se poate sustrage.

 Administrarea si interpretarea testelor

Pentru stabilirea profilului pulsional se foloseste o fisa cu 10 cadre imprimate ;

imaginile simpatice se inscriu cu rosu deasupra liniei de mijloc, iar cele antipatice cu pix
albastru dedesubtul liniei. Frecventa raspunsurilor se numara, iar alegerile trebuie
interpretate din doua puncte de vedere : cantitativ si al directiei sau tendintei.
1. din punct de vedere cantitativ, trebuie sa cautam mai intai sa cuantificam
reactiile fara sa tinem cont daca e vorba de alegeri simpatice sau antipatice. Vom putea
distinge astfel 3 tipuri de reactii :
- reactia medie - 2 sau 3 imagini alese dintr-un total de 6 ale unui factor ;
- reactia zero – una sau nici o imagine aleasa din totalul de 6, ceea ce denota ca
pentru acel factor exista in subiect o manifestare pulsionala extrema, de
descarcare actuala sub orice forma. Tendinta acumulata si-a pierdut in prezent
caracterul dinamic anterior, datorita acestei descarcari ;
- alegerea totala – subiectul alege 4, 5 sau 6 fotografii ale aceluiasi factor, iar
aceasta e nevoia de care, in prezent, este cel mai incarcat, nevoie care exercita
deci actiunea cea mai idnamica. Nu exista o diferenta calitativa intre reactia
zero si cea totala ; diferenta e ca prima arata descarcarea unei nevoi, iar a doua
acumularea ei maximala, o tendinta ce nu poate fi satisfacuta in prezent, deci
o incarcare.
2. din punct de vedere al tendintei (simpatici/antipatici), exista 4 tipuri de
reactii :
- subiectul gaseste simpatice imaginile al caror factor exista in el la modul
incarcarii premanifeste, aproape de exteriorizare si
- antipatice – imaginile ce evoca factorii refulati, din motive externe. Experienta
demonstreaza ca tocmai nevoile refulate/refuzate sunt cele pe care subiectul
spera sa le gaseasca in persoanele pe care le alege ca obiect al iubirii,
prieteniei sau in profesia sa (acest lucru se numeste genotropism) ;
- reactii ambivalente – cel putin 2 alegeri simpatice si 2 antipatice pentru acelasi
factor ;
- reactii zero – maxim o alegere simpatica si una antiopatica.
Interpretarea factoriala si vectoriala a reactiilor de alegere se face cu ajutorul
tabelelor psihodiagnostice.

Formulele pulsionale – analiza destinului

Odata analizate rezultatel e la prima vedere, urmeaza sa completam o alta fisa ce
contine :
- un tabel in care se insumeaza reactiile zero si reactiile ambivalente, gradul de
tensiune a tendintelor (Σ0 si Σ±) si gradul de latenta ;
- formula pulsionala abreviata si completa, care contine raportul dintre :
a) factorii simptomatici (cei pt care subiectul da raspunsuri
ambivalente/zero). Acestea sunt pulsiunile care regizeaza tabloul clinic
al caracterului sau al unei maladii. Acesti factori simptomatici nu arata
 insa nimic sau aproape nimic din procesele pulsionale inconstiente
care determina, cauzeaza in realitate simptomele ;
b) factorii radacina sunt factorii determinanti ai caracterului sau factorii
patogeni. Ei sunt decelati de ansamblul reactiilor constant pozitive sau
negative, reactii ce arata de fapt nevoile nesatisfacute ;
c) factorii submanifestati sau sublatenti reprezinta supapele pulsionale de
manifestare a unor trasaturi si in general conditioneaza sfera
intereselor.
Tensiunea tendintelor (Tdt) desemneaza astfel tensiunea pulsionala care se naste
intre tendintele genetic antagoniste ale unei nevoi; factorii simptomatici poseda gradul cel
mai mare de tensiune, iar factorii radacina poseda gradul cel mai slab de tensiune.
Tensiunea cantitatii se exprima prin semne de exclamare : punem un semn de exclamare
pentru 4 alegeri pozitive/negative, 2 semne de exclamare pt 5 alegeri pozitive sau
negative, si 3 semne de exclamare pt 6 alegeri.
Proportiile latentei : pt fiecare vector, gradul de latenta se determina scazand din
factorul cu gradul Tdt cel mai amre, factorul complementar, cu gradul gradul Tdt mai
mic. Pe baza proportiilor de latenta, se pot rezuma urmatoarele principii :
a) vectorul cu cea mai mare diferenta de Tdt (cel mai mare grad de latenta)
reveleaza pericolul pulsional cel mai intens ;
b) vectorul cu cel mai mic grad de latenta ne arata iesirile de siguranta cele mai
uzuale prin care subiectul scapa din furtuna sa pulsionala ;
c) pulsiunile cu grad de latenta mediu joaca un rol fie anterograd fie retrograd in
destinul subiectului, in ordinea valorii diferentei lor de Tdt.
Clasa pulsionala : subiectul apartine clasei pulsionale care prezinta diferenta de
Tdt cea mai mare (gradul de latenta cel mai mare). Clasele pulsionale sunt detaliate in
tabele iar pt sindroamele patologice si fiziologice exista descrieri complete.

 Proba asociatiei factoriale

In afara de profilul pulsional si caracterizarea pe baza claselor si sindroamelor

pulsionale, proba asociatiei factoriale este instrumentul care ajuta la separarea nevrozelor
de prepsihoze si de maladiile manifeste. Fotografiile cele mai simpatice si antipatice alese
de subiect sunt initial aranjate in ordinea factorilor pulsionali, aceasta fara sa le separam ;
apoi ele sunt prezentate una cate una si lasate la dispozitia subiectului 30 de secunde cu
urmatorul instructaj : « priviti fotografiile si spuneti ce simtiti si la cine va ganditi. Care
ar putea fi dupa parerea dvs destinul acestei persoane ». subiectul trebuie incitat sa faca
mai mult decat simple descrieri si sa vorbeasca despre experiente personale. Cele mai
multe si sugestive asociatii care se fac pe baza unei imagini, tradeaza faptul ca acea
fotografie are cea mai mare valenta psihodiagnostica si reprezinta nevoia pulsionala cea
mai dinamica a subiectului.
Subiectul alege ca simpatice fotografiile care ii amintesc de persoane cu care se
poate identifica usor, iar antipatice imaginile ce evoca persoane care ii repugna. Proba
asociatiei factoriale demonstreaza ca fotografiile alese evoca frecvent imagini ale mamei,
tatalui, surorii, partenerului, sefului, prietenului, etc. Aceasta forma de alegere se numeste
anacritica (relatie primara de sprijin). In acelasi timp, exista si o forma de alegere
narcisica, in care subiectul se alege pe el insusi, alege o imagine care i se pare ca ii
seamana ; in acest caz, directia alegerii ( simpatic/antipatic) depinde de gradul de
satisfactie sau insatisfactie al subiectului in raport cu el insusi.

 Studii de caz

Testul a fost aplicat in perioada 20.02.2006 – 20.04.2006, pe subiectii internati cu

diverse diagnostice la Spitalul de Psihiatrie Palazu-Mare. In cazurile in care comunicarea
s-a realizat mai greu, sau subiectii nu au reusit sa se exteriorizeze verbal, am completat
testul cu desenul arborelui, un desen la alegere sau desenul unui vis, in functie de starea si
disponibilitatea subiectului. De asemenea, acelorasi subiecti li s-a administrat, in paralel,
si Testul Rorschach de catre o alta colega. Administrarea tuturor testelor si discutiile cu
subiectii au fost inregistrate pe un reportofon, iar rezultatele testarii au fost completate cu
fisa anamnestica si fisa de internare in spital.

CAZUL 1 – IRINA C., 31 ani

Anamneza: Nascuta in satul Costuleni, Iasi (3.10.1974), 10 clase , locuieste in

prezent cu parintii. Are 3 surori si un frate (care lociuesc in Timisoara si Bucuresti).
Sustine ca are o fetita. Traieste din ajutorul social, nu are ocupatie. Afirma ca s-a
imbolnavit in anul 2000, si de atunci a avut multiple internari la Socola. A venit cu trenul
in Constanta si, din dialogurile purtate, reiese faptul ca nu este prima data cand fuge de
acasa cu trenul, se pare chiar ca aceste calatorii ii fac o placere deosebita.
Simptome, diagnostic si tratament : a fost ridicata de politie de pe strada Unirii,
unde tulbura linistea publica, si internata la 17.02.2006 fara acte de identitate sau bagaje.
Simptomatologie :
- agitatie psihomotorie marcata, conflictualitate
- incoerenta ideo-verbala, logoree
- agresivitate verbala
- ideatie complet dezorganizata, datele de identitate se obtin greu
- dezorientata spatial, orientata in timp, nu are constiinta bolii.
- Inadecvare, iritabilitate, hiperkinezie
- Insomnie
- Spasm de torsiune
Diagnostic : personalitate modificata in sens psihopatoid.
Tratament : i se administreaza neuroleptice (Zyprexa, Haloperidol), hipnotice
(Nitrazepam), tranchilizante (Diazepam) si un anticonvulsivant (Plegomazin).
Testare : la cele mai multe administrari femeia a fost cooperanta, a vorbit mult,
hiperkinetica. De 3 ori insa a devenit agresiva verbal si a acceptat cu greu testarea.
Alegerile facute de subiect pe parcursul celor 10 testari se pot rezuma astfel :
- la primele 4 testari se remarca o crestere isteriforma a afectelor, un « flux de
afecte », cum il numeste Szondi, o furtuna de miscare a sentimentelor (data de reactia P+
+/ e, hy – la prima testare), un paroxism extrem , structura pe care Szondi o ilustreaza
sugestiv cu portretul « Cain integral » (P-+ / e, hy la a doua testare). Este vorba de o
angoasa de care subiectul tinde sa scape prin acte de violenta (P-0 / e, hy la a treia
testare), culminand pur si simplu cu o explozie de manie (P 0 +/ e, hy – reactie repetata si
la a 6-a si la a 8-a testare). Alegerea repetata e- arata o acumulare de furie, ura, dorinte de
razbunare. De altfel, aceste manifestari apar si in formula pulsionala calculata la sfarsitul
testarii, e4 fiind unul din factorii submanifestati , adica o supapa pulsionala de eliberare
folosita de subiect.
- din punct de vedere al pulsiunii Eului (Sch) se remarca o puternica
dezintegrare, tendinta schimbarii personalitatii si sfarsitul constiintei si Sinelui (reactia
Sch 00/kp la a 3-a testare). Este vorba de un Eu irational, care nu tine cont de nimic, pe
care Szondi il numeste « Eul omului strazii » (Sch --/kp la prima testare). Pentru Susan
Deri, k,p/-,- este « constelatia tipica a maniei », caracterizata de tendinte antisociale
puternice, acesti subiecti ajungand (din cauza neconstientizarii si lipsei sublimarii
ntrebuintelor periculoase) de multe ori la crime absurde. Tot Susan Deri, spunea despre
indivizii care dau alegeri k,p/0,0 ca incearca sa se identifice cu un alt gen de
personalitate, tendinta care e dusa uneori pana la dezintegrarea Eului. Sunt indivizi
exhibitionisti, ale caror manifestari seamana deseori cu isteria.
- In ceea ce priveste vectorul C (pulsiunea de contact, legaturile cu lumea
exterioara, nevoia de atentie), subiectul a dat de doua ori (la prima si a 3-a testare) reactia
C ± ± si C+ ± (dm), reveland o atentie nesigura, divizata in mai multe directii,
conflictualitate in relatia cu lumea, poliobiectalitate ( legaturi extreme simultan cu doua
sau mai multe Obiecte, infidelitate) si fixatie extrema la unul din parinti (dragoste sau ura
incestuoasa). Intrucat subiectul nu a vrut sau nu a putut detalia acest aspect in mod
verbal, am procedat la analiza expresiei plastice revelata de desenul unui vis.

Dupa cum se poate observa, cei doi arbori plasati simetric in zona proiectiei
materne si respectiv paterne, denota doua figuri parentale practic vide, care seamana cu
un recipient gol, putin mai valorizata fiind imaginea tatalui. In zona afectelor si
inconstientului subiectul a desenat un gard cu segmente ascutite (mai lat in partea tatalui)
ceea ce denota o foarte puternica agresivitate inconstienta fata de ambii parinti ; in zona
proiectiei propriei persoane gardul lipseste. As putea sugera astfel o fixatie de ura
puternica fata de tata, proiectata probabil si in alegerea sexuala de obiect, ceea ce ar
justifica faptul ca subiectul vorbeste despre orice barbat ca despre un potential agresor. In
cadrul asociatiei factoriale, dintre figurile antipatice, despre fotografia III5k afirma ca ii
provoaca frica, spune ca l-a cunoscut dar nu ami tine minte cand, si ca isi da seama dupa
privire ca acesta este diavolul, ca face magie neagra, dar ea este protejata de el pentru ca
l-a vazut pe Dumnezeu. Despre toate figurile alese ca antipatice afirma ca i-a cunoscut,
nu mai stie cand, si ca « i-a dat deoparte », dar ii provoaca frica, afirmatie pe care o
repeta obsesiv. Intrucat isteria este unul din factorii radacina revelati de formula
pulsionala, mi se pare concludenta urmatoarea afirmatie a lui Jung : « daca isterica spune
in anamneza nu stiu, am uitat , atunci acest lucru inseamna nu pot sau nu vreau sa spun
caci este ceva foarte neplacut. Deseori acel nu stiu este atat de neindemanatic, incat
motivul nestiintei se vede imediat, asa cum vom vedea si in cele ce urmeaza. De altfel si
Freud afirmase (atat despre normali cat si despre bolnavii psihic ) ca « ceea ce nu ne
putem aminti, de fapt nu putem uita ». Incurajand subiectul sa depaseasca aceasta
rezistenta, ea ajunge sa spuna apoi ca a fost batuta, sechestrata si violata de cativa
consateni pe care probabil ii asociaza cu aceste figuri. Este posibil ca episodul relatat sa
fie real, intrucat femeia este complet dezinhibata, foloseste un limbaj colorat sexual si
practic traieste pe strada, in diverse orase. De asemenea este posibil ca ea sa fi avut
antecedente mai vechi de agresiune sexuala. Povesteste despre multi barbati care i-ar fi
facut avansuri( profesori, cumnati mai mari, toti fiind de fapt figuri paterne).
- in ce priveste vectorul S (pulsiunea sexuala, lumea perceptiilor, a sublimarilor),
se constata o masculinizare a sexualitatii care nu tine cont de realitate, concomitent cu
anumite ganduri religioase( subiectul sustine ca il vede pe Dumnezeu, care o protejeaza).
Sexualitatea este paroxistica (S – 0 / hs la a 4-a administrare), exista o tentativa de a
domina lumea exterioara cu o agresivitate insinuata sub o masca fermecatoare ;
sexualitatea este infantila (S 0 + / hs la a 8-a administrare).
- Spre sfarsitul administrarii testului (care a coincis cu sfarsitul tratamentului si
externarea ), episodul maniacal pare sa inceapa sa-si piarda din intensitate, ca si
trasaturile schizoide. Persista o fixatie, o legatura nefericita si ireala cu Obiectul pierdut
( C - ± / d m la a 8-a, a 9-a si a 10-a administrare), dar atentia este mai buna ( C 0+ la a 5-
a administrare). Eul incepe sa diminueze antagonismele perturbatoare de la periferia vietii
pulsionale, dar presimte catastrofele ce ar putea sa se produca pe viitor (Sch ± ± la a 6-a
administrare). Totusi Eul se lupta pentru independenta, pentru libertatea sa, lupta intre
autism si obligatia de a se adapta, chiar daca exista inca mecanisme obsesionale care
genereaza blocaje ( Sch ± - / kp la a 8-a administrare). Chiar la ultima administrare, apare
un Eu inhibat, care lupta impotriva mecanismelor de negare (Sch -+/k p).
In ce priveste vectorul paroxistic, desi afectele incep sa fie tinute in frau de
barierele interioare sau exterioare (adica prin tehnici de constarngere), ceea ce Szondi
numeste « Un Cain (P-+) care se converteste (e+), totusi subiectul prezinta de cateva ori o
alegere P +0/e hy, care denota o puternica neliniste, angoasa, anxietate si mai ales o
puternica fobie. Intrucat din relatarea ei nu reiese ca s-ar teme de animale sau de elemente
naturale, presupun ca fobia se raporteaza la o situatie sau la o persoana ; este posibil ca
tocmai faptul de a fi inchisa in spital sa ii readuca in plan constient alte contexte privative
anterioare (la una din convorbiri a declarat ca a fost sechestrata, alta data aproape ca a
refuzat testarea, fiind foarte agitata pentru ca este tinuta inchisa si nu poate pleca).
- In ce priveste asa numitele « alegeri pline » (cel putin 4 fotografii ale aceluiasi
factor), cel mai dinamic factor in perioada testarii a fost cel maniacal, alegerea m± fiind
facuta de 7 ori ; impppreuna cu alegerea de 3 ori a factorului d+/± sugereaza faptul ca
subiectul traverseaza stari ciclice, in prezent fiind foarte puternic episodul maniacal. De
asemenea, alegerea de 4 ori a factorului s ambivalent si de 2 ori a factorului e releva o
tendinta spre masculinizare, chiar agresivitate, pe fondul unor afecte brutale.
- Clasa pulsionala careia ii apartine subiectul (clasa cu diferenta Tdt cea mai
mare) este Cd+/- triegala, cu urmatoarele caracteristici :
- lipsa de sustinere si de retinere care duc la psihopatie ;
- scaderea vointei ;
- fixatie la o etapa pregenitala sadic-anala
- dorinta nemasurata de a duce o viata diferita de a celorlalti ;
- inversiune de identificare (homosexualitate latenta)
- predispozitie spre ipsa infranarii sexuale, cleptomanie, jocuri de noroc ;
- pentru femei, aceasta clasa arata o predispozitie spre prostitutie,
nimfomanie si alte forme de dezinhibare sexuala ;
- stari de teama paranoida, ascunse sub dispozitii circulare.
- In formula pulsionala, simptomatici sunt factorii m si k, ceea ce arata certe
trasaturi maniacale la subiect, combinate cu trasaturi catatonice. Episodul maniacal este
vizibil prin faptul ca de cele mai multe ori femeia este vesela, stare care se transforma
usor in iritabilitate si manie, dispozitia ei variind pe parcursul zilei sau de la o zi la alta ;
poarta haine in culori tari, stridente, spre deosebire de majoritatea subiectilor internati,
este hiperactiva, hiperkinetica (aceste tulburari ale activitatii motorii sunt ilustrate de
factorul simptomatic k, ale carui extreme sunt stuporul si agitatia), se ridica brusc in
timpul convorbirilor, danseaza, se duce la usa cu intentia de a pleca, apoi se intoarce
(ambitendinta), etc. Are un apetit alimentar crescut, comportamentul sexual este
dezinhibat, are idei delirante de grandoare (tatal ei este primarul Iasului, ea insasi are 3
masini, este casatorita cu Grigore Alexandri, l-a vazut pe Dumnezeu a carui misiune o
indeplineste prin magie alba), dar si idei de persecutie (are impresia ca este urmarita, i se
regizeaza mereu farse, dar ea isi monitorizeaza urmaritorii prin antena parabolica
amplasata in cot). Cel mai interesant si frapant simptom caracteristic maniei in forma
severa este insa acea tulburare a limbajului denumita fuga de idei. Desi acest simptom
este combinat cu cel al salatei de cuvinte sau verbigeratiei schizofrene, sunt usor de
recunoscut insa anumite trasaturi tipice acestei fugi de idei : gandurile si conversatia se
deplaseaza foarte repede de la un subiect la altul (desi un simptom de schizofrenie e
faptul ca nu se mai pastreaza secventa logica, legatura dintre subiecte) ; foloseste perechi
de cuvinte cu sonoritate similara (asociatie prin asonanta), vorbeste in rime (« am luat in
buzunar si sapa si mapa » ; « ma transeaza, ma aguanteaza » ; « unde-i realitatea TV –
citeste o carte da-o mai departe »).
Daca analizam cauza posibila a acestor simptome maniacale, raspunsul ne este dat
de factorii radacina (s-, hy+,d+), care arata faptul ca in spatele maniei se afla o nevoie
sadica nesatisfacuta, o dorinta de a se da in spectacol, de a se afirma, de a se exhiba, ca si
o teama, o anxietate depresiva de pierdere a Obiectului. Pentru ca simptomele psihotice
ciclice joaca in prezent rolul principal in tabloul clinic al subiectului, trebuie sa luam in
considerare si echivalentele paroxismale ale maniei – toxicomaniile si manifestarile
invecinate : etilismul, nimfomania, narcomania, etc. Faptul ca factorul e este
submanifestat (pe langa factorii h si p) indica ideea ca aceste manifestari maniacale
survin prin criza si ca mania prezinta deci un caracter paroxismal, cu crize de manie,
furie, ura, dorinte de razbunare (mai ales in momentele in care a dat reactia e 0). Factorul
radacina d, ne arata ca inainte de episodul maniacal femeia a fost depresiva (factor ce se
gaseste acum in stare latenta si o incadreaza in clasa C d), iar factorul submanifest p arata
ca inainte de manie, subiectul s-a luptat cu idei de persecutie sau ratacit in idei
megalomanice, impulsuri care sunt si in prezent vizibile.
- desi ar mai fi foarte multe de spus despre acest profil, doresc doar sa mai
subliniez faptul ca reactia simptomatica k si factorul submanifest p vorbesc despre o
oscilatie intre aspectele extreme ale schizofreniei, fapt confirmat de multe dintre
manifestarile femeii :
- slabirea asociatiilor (sau deraierea tipic schizofrena : subiectul sare de la
o tema la alta fie la sfarsitul, fie la mijlocul propozitiei, fara legatura logica intre aceste
teme ;
- prezinta idei delirante, multe dintre ele cu tenta de erotomanie : este
casatorita cu Grigore Alexandri dar il vrea pe Alexandru Lapusneanu, prezinta delir de
persecutie si creeaza impresia unei retrageri autistice intr-o lume imaginara ;
- limbajul reflecta perfect tulburarea gandirii, se remarca prin verbigeratie,
idei vagi pseudostiintifice sau mistice (ea a descoperit de fapt ca nu exista cocaina in
Coca Cola), discursul este fragmentat si de multe ori neinteligibil (« ma doare capul, ma
intrebam unde-i realitatea, unde-s punctele cardinale, ma transeaza, ma aguanteaza, trenul
trece, nu fugi dupa el ca vine altul ») ;
- se remarca o aplatizare afectiva si o incongruenta a afectelor (vorbeste
razand despre faptul ca a fost violata) ;
- halucinatiile par sa fie mai mult de natura vizuala (s-a intalnit cu
Dumnezeu) ;
- nu are constiinta bolii.
Se pare ca femeia poate fi incadrata in grupa schizofreniei cronice dupa DSM
IIIR, maladia asociindu-se deseori cu sindroame depresive sau maniacale majore, ca si in
acest caz.

In incheiere, putem explica procesul patogen pornind de la formula pulsionaa :

1. Femeia s-a imbolnavit pentru ca nu a reusit sa-si socializeze in vreun fel
dorintele agresiv-masculine inconstiente si nesatisfacute, si in plus nevoia
nesatisfacuta de exhibitionism si anxietatea de pierdere a Obiectului.
2. Ea incearca sa scape din vartejul pulsional preovocat de cei 3 factori dinamici
inconstienti, cu ajutorul supapelor oferite de transformarea paranoida a Eului,
de crizele de furie paroxistice si exhibarea unei nevoi de tandrete exagerate.
3. Dar aceste supape nu ii asigura decat o fuga provizorie, temporara, fara sa
rezolve problemele pulsionale profunde. Ea sfarseste prin a constientiza ca nu
va mai regasi niciodata Obiectul pierdut, iar aceasta constientizare o face sa
devina maniaca si sa se retraga din realitate intr-un unives ireal, de tip
schizoid.

CAZUL 2 – MIHAELA L., 36 ani

Anamneza : femeia sustine ca a fost adoptata de catre o familie din Vaslui, care
mai avea un baiat si o fata, si ca a fost maltratata de aceasta famiie. Tatal adoptiv a
decedat, pe mama nu a mai vizitat-o de foarte mult timp. Are ea insasi un baiat si o fata.
Despre fata spune fie ca a nascut-o prematur, fie ca a adoptat-o. In prezent este divortata
de 3-4 ani, iar despre fostul sot povesteste ca a violat-o cand avea 16 ani, apoi parintii au
obligat-o sa se casatoreasca cu el. A lucrat in trecut ca asistent social, in prezent traind
din ajutorul oferit de copii. Are internari periodice in spital de 5 ani ; copiii sunt cei care
o aduc aici, prima internare fiind in momentul cand a incercat sa se arunce de la balcon.
Afirma ca s-a imbolnavit cand a aflat ca fata este infestata cu HIV. Datele de la
apartinatori lipsesc, pentru ca nu o viziteaza nimeni, iar datele povestite de subiect nu
sunt concludente. Venind pentru externareaa mamei, fiica acesteia infirma faptul ca ar fi
HIV pozitiva.
Simptome, diagnostic si tratament : femeia a fost internata pe 03.03.2006 de catre
fiica ei ; ca simptomatologie prezinta
- idei delirante, ganduri obsesive ;
- personalitate inadecvata (ipohondrie, mitomanie) ;
- tulburari de limbaj, incoerenta, ideatie dezorganizata ;
- usoara insomnie ;
- neaga tulburari de perceptie.
Diagnosticul este de personalitate schizo-paranoida cu tulburare factice, sindrom
Munchausen prin apartinatori. I se administreaza neuroleptice (Zyprexa), tranchilizante
(Diazepam) si sedative (Nitrazepam).
Testare : la analiza vectoriala, in ceea ce priveste semnificatiile vectorului S
(pulsiunea sexuala, lumea perceptiilor si a sublimarilor), se remarca urmatoarele alegeri :
reactiile h,s/±,- si ±,0 (apropiate ca semnificatie) se repeta de 4 ori la primele administrari
si releva o personalitate compulsiva si puternic sublimata in ceea ce priveste nevoia
bisexuala activa si agresiva, tentativa de a le socializa finalizandu-se printr-un rationalism
ireal si predispozitii spre spiritualizare. Reactiile ulterioare h,s/-,0 ; -± ; -- confirma,
intaresc aceasta tendinta de umanizare activa, masculina a sexualitatii, care nu tine cont
de realitate ; un gand, o idee ireala este realizata cu agresivitate ; predomina gandurile
religioase contrabalansate de o sexualitate paroxistica, cu predispozitie spre
sadomasochism, ascuns sub un comportament manierat. Reactia h,s/-- este caracteristica
sexualitatii refulate.
In cadrul vectorului etic P, profilul lui « Abel integral » (e,hy/+,-) ne arata ca
femeia isi dorest esa fie buna, pura, pioasa, aspira sa devina un fel de sfanta. S-ar parea ca
acesta este de fapt beneficiul bolii si povestii de viata pe care si-a creat-o : ce poate fi mai
bun, mai sfant decat o mama singura, care-si ingrijeste cu devotament fiica bolnava de o
boala incurabila... Cu toata aceasta dorinta de puritate, femeia traieste insa intr-un flux de
afecte (apare de 3 ori reactia e,hy/+,±) pe care le descarca adesea exploziv si furtunos
(alegerea e,hy/00 apare de doua ori), creind adevarate scene de teatru. De multe ori, asa
cum o arata reactia e,hy/0,±, subiectul se plange, geme, se lamenteaza, se simte oprimat.
De altfel, factorul cel mai activ, cu gradul tensunii tendintelor cel mai mare, este factorul
isteric, care denota o puternica tendinta de a se exhiba, de a se pune in valoare, ceea ce
femeia intelege sa faca printr-o continua lamentatie. Intrega ei viata, si a copiilor, este un
lung sir de nenorociri, « una mai mare decat alta » (« am trait prea multe socuri, in speta,
sunt cam data pe nevroza ») ; sufera de tot felul de boli (insuficienta cardiaca, spondiloza,
artrita), viata copiilor, mai ales a fetei este o lunga serie de imbolnaviri si internari, dar
cel mai rau lucru care i se intampla este « tocatura din casa pe sistem nervos care mi-a
afectat tot corpul » - formua pe care o repeta periodic.
In ce priveste vectorul Sch, Eul subiectului utilizeaza adesea mecanisme de
constrangere pentru a reprima nevoile pulsionale amenintatoare, mai ales cele sadic-
anale. Pentru Eul subiectului aceste nevoi sunt primejdioase si ca atare trebuiesc refulate,
impiedicate sa devina constiente (reactia k,p/-,0 de 2 ori). Eul subiectului poseda un ideal
de Eu masculin inhibat (de 5 ori apare reactia k,p/±,+), cu puternice mecanisme
obsesionale. Pericolul Eului este demonstrat de reactia k,p/+,+ : este tabloul Eului
hipertrofiat, care asa cum spune Szondi « vrea sa fie totul si sa aiba totul ». Aceste reactii
culmineaza cu alegerea de 2 ori a lui k,p/00 : este profilul dezintegrarii Eului, al
schimbarii Eului, al sfarsitului constiintei si sinelui. Aceasta tendinta de schimbare a
personalitatii, de dezintegrare, este tipica schizofreniei. De altfel, urmatorul factor
simptomatic dupa factorul isteric este cel catatonic, cu gradul tensiunii tendintelor 7. in
spatele acestui factor se ascunde o descarcare partiala a factorului p, care isi pierde din
intensitate, devenind submanifestat. Femeia prezinta inca un delir de persecutie si de
urmarire, povesteste cum, in timp ce ea se intorcea cu fata de la spital, dupa nastere,
doctorii si politia comunicau intre ei, o urmareau, pentru ca imediat ce ajunsese acasa sa
fie cautata de politie si chestionata despre numele medicilor care i-au imbolnavit fata. In
permanenta ea descopera neregulila diversele institutii care ii gazduiesc fetita (spital,
cresa) : asistentele fac injectii prin scutece, cu ace nedezinfectate, ii fac baie copilului si
apoi il tin in frig, ea insasi este data afara din salon ca sa nu poata impiedica aceste
nereguli, isi retrage copilul de la cresa pentru ca descoperise mancare congelata, copiii
erau tinuti in curent, etc. S-ar parea ca ea sestraduieste sa se convinga si sa isi convinga
interlocutorii ca nimeni nu ar putea avea grija de un copil asa cum o face ea. Chiar si ea
este insa victima unor permanente inscenari :la una din intrevederi declara ca se simte
foarte rau si e convinsa ca i s-a pus ceva intr-o injectie.
Despre pulsiunea de contact – vectorul C – Szondi spune ca adesea copiii si
adultii fixati la un stadiu incestuos prezinta ceea ce el numeste « profilul contactului
incestuos » - alegerea d,m/-,+. Subiectul nostru a facut nu mai putin de 6 astfel de alegeri,
care denota o fixatie extrema la unul din parintisau la reprezentantul sau.subiectii acestui
tablou sunt naturi lipicioase, incapabile sa paraseasca Obiectul pe acre il poseda ; ei
prefera sa continuie intotdeauna sa « posede » toate persoanele si toate obiectele de
valoare de care e agata la un moment dat, si la care vor adera toata viata. Aderenta la
obiect este una din caracteristicile comportamentale capitale ale subiectior din clasa P e+
(careia ii apartine si subiectul nostru), fiind in stransa relatie cu pulsiunea factorului
depresiv – d. In momentul separarii, care ii umple de nefericire, ei dau profilul d,m/±,0
(pe care il prezinta si subiectul nostru la prima administrare, imediat dupa internare, deci
dupa o separare de fiica ei). Atitudinea conservatoare generala la adresa Obiectelor lumii,
este data si de alegerea dubla d,m/-,0, care tradeaza o atentie concentrata, inversunata, o
puternica dificultate de adaptare la nou si un atasament fata de tot ce este vechi (caracter
anal), ceea ce genereaza mecansme de aparare.
Dupa cum spuneam, subiectul apartine clasei pulsionale Pe+, clasa cea mai
unificata atat din punct de vedere al ascendentei reprezentantilor sai, cat si din cel al
simptomelor clinice si caracteriologice. In ascendenta acestor subiecti gasim adesea
indivizi cu caracter epileptoid, paranoid-epileptic, sau chiar cu epilepsie pura (fapt
imposibil de verificat in cazul nostru). Subiectii acestei clase nu sunt ei insisi altceva
decat niste « conducatori », purtatori ai epilepsiei si paranoiei. Furtuna lor pulsionala e
provocata de nesatisfacerea nevoii epileptiforme, de care unii incearca sa scape prin
profesiuni cu caracter « sacru » cum ar fi : calugar, judecator, medic, moasa (asistent
social – in cazul nostru). Alti subiecti, bine socializati, devin moralisti, « purificatori »,
sunt posedati de dorinta de a curata totul, supapa anala relevata de factorul d (in cazul
nostru acesta este unul din factorii radacina) fiind una din iesirile de siguranta cele mai
uzuale pentru a scapa din aceasta furtuna epileptiforma. In aspectul exterior sunt foarte
fini, adevarate naturi de Abel, de o purtate meticuloasa, care aspira sa serveasca
umanitatea cu abnegatie, dar asteapta mari recompense onorifice pentru aceasta. Unii
membri ai acestei clase sexualizeaza agresivitatea provenita din nesatisacerea nevoii
epileptiforme, orientandu-si viata sexuala spre sadismul si erotismul anal. In scoala sau in
anumite situatii in care se simt examinati, acesti subiecti prezinta un trac puternic, in
spatele caruia se ascunde caracterul anal. Din acest caracter deriva si meticulozitatea lor,
stricta repartizare a timpului si banilor, ordinea severa a vietii lor. Ei resping tot ce este
obscen, au o conduita singuratica, dar care tardeaza ceva impur.
Caracterizarea se potriveste perfect subiectului nostru, a carei singura dorinta sau
scop este acela de a se « sanctifica » prin atitudinea sa materna, prin grija cu care isi
inconjoara fiica bolnava. Desi aceasta boala nu exista, subiectul o descrie cu
meticulozitate, desi intr-un od nerealist. Cand este intrebata despre momentul in care s-a
imbolnavit fata, recita mereu aceleasi propozitii : « am nascut-o prematura, mi-a fost
racita si de-acolo mi s-a tras toata nenorocirea », insa in acel moment intrerupe contactul
vizual, priveste in jos si repeta automat aceeasi poveste. In schimb, pe parcursul
conversatiei, cand nu mai este intrebata despre debutul bolii fiicei, schimba povestirea,
spune ca aceasta s-a imbolnavit la 6 ani, cand a fost internata pentru diaree si i s-au facut
fie 17 fie 24 de injectii cu ace infectate. Alteori lanseaza sugestia ca a adoptat aceasta
fetita deja bolnava. Constante insa in acest discurs delirant sunt simbolurile sadic-anale
care sunt interpuse cu o frecventa foarte mare : diareea, injectiile, acele nedezinfectate, si
ideile de persecutie (« sunt maini criminale in speta in Romania care lucreaza in
spitale » ; « infectia asta infiltrata in spitalele romanesti s-a vazut si la televizor » ; « mi-a
pus cineva ceva in injectie, aici in spital si ma simt foarte rau »). De asemenea, in cadrul
acestor povestiri, femeia repeta fie cifra 17 fie 24 (in legatura cu numarul de injectii),
care se pare ca au amandoua legatura cu imaginea sotului ei : a fost violata de acesta si ca
rezultat a nascut la 17 ani un baiat, apoi a trait 24 de ani cu sotul ei care a parasit-o pentru
o amanta. De altfel ideea abuzului sexual este constanta in discursul femeii : in cadrul
probei asociatiei factoriale, spune despre figurile pe care le alege ca antipatice ca sunt
niste « sarmani sentimentali, jucausi sentimentali, in stare de crime odioase la articolul
feminitate, in secolul lor ». Insa afirma acest lucru mai mult amuzata, cu o urma de
simpatie pentru aceste figuri. Tot intr-o stare de aplatizare afectiva povesteste si despre
felul cum a fost maltratata de parintii adoptivi, despre care spune ca i-ar schingiui daca ar
putea ; cel mai rau sustine ca a fost tratata de mama adoptiva, care – spune ea – « l-a
bagat in pamant si pe tata, si a tot umblat din barbat in barbat ».
Factorul simptomatic k7 reveleza corelatia stransa dintre clasele pulsionale Pe+ si
Schk : anumite caracteristici ale membrilor clasei Pe+ , de exemplu atitudinea fizica bizara,
compulsiunile, maniera ciudata a exprimarii si muzicaitatea particulara a vorbirii sunt
atasabile clasei Schk ; gasim aceste caracteristici si la subiectul nostru : femeia are o voce
deosebit de melodioasa, vorbeste mai mult soptit, insereaza cuvinte din limbi straine in
discurs, unele fara legatura logica, altele inlocuind anumite cuvinte romanesti (de
exemplu fostului sot ii spune invariabil « ex marido »), foloseste de multe ori cuvinte din
domeniul juridic, insa intr-un mod nepotrivit (« in speta », « cointeresat », « articolul
feminitate », etc) si in general se straduieste foarte mult sa dea o nota cat mai elevata
discursului sau.
Relatia stransa intre epilepsie si paranoia explica de ce membrii clasei P e+ sunt
adesea « conducatori » ai factorului p. Ca si in cazul nostru, nevoia de amplificare a
Eului, de egodiastola, se manifesta mai vizibil decat factorul epileptiform. De altfel,
factorul p4 este unul din factorii submanifestati ai subiectului. Pe langa delirul de
persecutie, acestui factor ii este caracteristic si delirul de grandoare (femeia e convinsa ca
este unica, chiar afirma de cateva ori : « poate n-ati mai intalnit un caz unicat ca al meu »)
si chiar de multe ori manifestarile de ipohondrie.

In concluzie, putem afirma urmatoarele :

1. Aceasta femeie s-a imbolnavit datorita neputintei de a-si socializa angoasa
depresiva de pierdere a Obiectelor atasamentului sau, Obiecte pentru care
manifesta fixatii extreme ;
2. Ea tinde sa utilizeze uneori supape pulsionale sadic-anale pentru a scapa de
aceasta angoasa, sau supape paranoic-ipohondriace, inventand actualmente o
boala grava a fiicei pentru a-si justifica atitudinea de « agatare » fata de
aceasta ;
3. Aceste supape nu ii ofera insa decat o eliberare de scurta durata, pentru ca in
final ea sa se refugieze intr-o atitudine de lamentatie teatral-isterica, cu
manifestari de dezintegrare schizoida a Eului ;
4. Pentru acest subiect exista pericolul depresiei suicidare in momentul in care
va resimti pierderea Obiectului actual al acrosajului sentimental (fiica).