INFECTIA URINARA

Infectia urinara este afectiunea cauzata de prezenta germenilor patologici la nivelul tractului

urinar (uretrite, cistite, prostatite, pielonefrite).
In functie de zona pe care o afecteaza, infectia urinara se imparte in doua categorii :
 inalta - afecteaza rinichii (pielonefrita)
 joasa - afecteaza uretra (uretrita), vezica urinara (cistita), sau prostata (prostatita)

Frecventa aparitiei infectiilor urinare este mult mai crescuta la femei decat la barbati.
Cauzele infectiei urinare se pot imparti in doua categorii : factori determinanti si factorii
favorizanti.
Factorii determinanti ai infectiei urinare sunt reprezentati de enterobacterii (Escherichia Coli,
Klebsiella etc.) si mai rar de virusuri sau fungi.
Factorii favorizanti ai infectiei urinare sunt :
 conditiile anatomice (uretra scurta la femei)
 consumul redus de lichide (flux urinar redus prin lipsa de lichid in aparatul urinar)
 amanarea mictiunii cand apare necesitatea de a urina (prin staza se favorizeaza inmultirea
germenilor)
 varsta inaintata (apar modificari anatomice locale)
 adenomul de prostata (prin eliminare incompleta de urina)
 litiaza aparatului urinar (favorizeaza adeziunea bacteriana)
 constipatia (vecinatatea vezicii urinare cu tubul digestiv favorizeaza migrarea germenilor)
 sarcina (schimba pozitia anatomica a aparatului urinar)
 menopauza (modificari hormonale)
Diagnosticul infectiei urinare se face prin identificarea germenilor care au provocat infectia.
Sunt necesare teste de laborator : urocultura, sumar de urina corect recoltata, antibiograma.
Suplimentar, la pacientii cu infectii recidivate sunt indicate ecografia aparatului urinar si
radiografia renovezicala.
Simptomele infectiei urinare, in functie de localizarea infectiei (in aparatul urinar superior sau
aparatul urinar inferior) pot fi :
 senzatie de usturime la urinare (disurie)
 urinari frecvente, in cantitati mici (polakiurie)
 urina tulbure, urat mirositoare
 posibil urinare cu sange (hematurie)
  sensibilitate in abdomenul inferior
 dureri in zona lombara
Prevenirea infectiei urinare este simpla si presupune respectarea unor reguli elementare de
igiena si alimentatie :
 consum de lichide minim 2 litri pe zi
 igiena riguroasa a organelor genitale
 nu se amana momentul mictiunii atunci cand apare necesitatea de a urina
 se evita constipatia
 mictiune dupa contactul sexual
Tratamentul infectiei urinare se stabileste dupa obtinerea rezultatelor investigatiilor
paraclinice. Tratamentul este individualizat cu antibiotice si medicamente antiinflamatorii.
Sunt cazuri in care apare necesitatea completarii tratamentului specific cu un tratament de
sustinere, cu medicamente cu actiune complementara, care cresc eficienta antibioticelor si scad
riscul recidivei infectiei urinare (de exemplu produse fitofarmaceutice cu extract de merisor care
contine proantocianide, substanta ce inhiba adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar si
blocheaza inmultirea acestora).
Dupa finalizarea tratamentului se recomanda repetarea uroculturii si a sumarului de urina pentru
a verifica eficacitatea tratamentului si starea de sanatate a tractului urinar.

ADENOMUL DE PROSTATA
Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60
de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se
sub influenta hormonilor androgeni. Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie
insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare
si care inconjoara portiunea initiala a uretrei.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand
modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care
eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest
obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere
modificari. Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism
este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi. Odata
depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de
complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia
completa de urina ("globul vezical") si insuficienta renala progresiva.
Adenom de prostata
(hipertrofia prostatica benigna)
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcool,
fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul de
medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice).
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom
de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in
volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare. Aceste simptome sunt clasificate
astfel :
 obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar
intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta
a vezicii urinare, retentia de urina ("blocajul" de urina), pseudoincontinenta prin prea plin
(urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul
urineaza, practic, "prin prea plin" !)
 iritative - frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie),
urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a
urinarii (barbatul "se scapa" cateva picaturi pana ajunge la toaleta).
Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre
medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor
paraclinice. Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe
urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) si
fractiunea lui libera (freePSA), care ne orienteaza asupra benignitatii dezvoltarii prostatice.
Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului
postmictional. Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor
urodinamice.
Tratamentul adenomului de prostata este variat. In functie de existenta complicatiilor,
tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru
aparitia complicatiilor. Aici mentionam cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice,
alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinatiile intre ele. Tratamentul
chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al prostatei si se poate realiza prin mai multe
tehnici: endoscopic (transuretral) sau clasic (adenomectomia transvezicala). In urma exciziei
tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul
de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne. Mai exista si alte metode alternative la
tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile
prostatice, incizia transuretrala a prostatei.

INCONTINENTA URINARA
Incontinenta urinara este definita ca eliminarea accidentala (involuntara) de urina. Ea nu
reprezinta o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei maladii a tractului urinar.
Incontinenta nu e o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei afectiuni a tractului urinar
inferior si este foarte frecventa, mai ales la adultii varstnici.
De obicei, incontinenta urinara nu cauzeaza probleme majore de sanatate, dar poate fi jenanta si
poate afecta increderea in sine a pacientelor.

CIRCUMSTANTE DE APARITIE - se poate produce

- in urma unei pierderi a constientei
-in urma unor rani la nervii rhidieni care regleaza activitatea vezicii
-in urma unei iritatii
-datorita unei incapacitati a muschiului vezical de a se desprinde
-din cauza unei tensiuni emotionale
-din cauza unu traumatism al sfincterului urinar extern
-datorita unor afectiuni neurologice aparute
-mictiuni imperioase cauzate de infectii
i-ncontinenta de efort se poate produce
 dintr-o slabiciune a functiunii sfincterelor o cresterea presiunii intraabdominale
 leziuni obstreticale o leziuni de col vezical
 tulburari ale muschiului vezical

PROBLEME
implicatii medicale
infectii urinare recurente
tulburari trofice cutanate
implicatii psihologice
pierderea stimei de sine
depresie
tulburari sexuale
insecuritate - dependenta
implicatii sociale
perturbarea relatiilor de familie
reducerea activitatii sociale
izolare
reactii negative fata de cei din jur
predispozitie pentru institutionalizare
OBIECTIVE
disparitia sau diminuarea incontinentei
-sa nu se produca infectii inercurente
-sa nu se produca tulburari trofice cutanate
-pacientul sa se obisnuiasca sa urineze in bazinet
-sa isi cistige respectul de sine , increderea si linistea
INTERVENTII
-este important sa se urmareasca calendarul mictional
-orarul mictiunilor si abundenta lor
-orarul urgentelor si circumstantele declansarii
-orarul scurgerilor, precizind abundenta si circumstantele
-timpul scurs intre nevoia de a mictiona si scurgere sau mictiune
-persistenta sau nu a nevoii de a mictiona dupa scurgere

orarul, cantitatea si tipul bauturilor ingerate

reeducare vezicala
aport lichidian adecvat
stabilirea unui orar al mictiunilor
usurarea mictiunii
o buna evacuare se realizeaza printr-o pozitie corecta
cresterea presiunii prin masajul vezicii sau printr-o pozitie asezat aplecat inainte contribuie la
declansarea mictiunii

stimularea evacuarii
turnare de apa calda pe perineu
lasarea robinetului sa curga
punind miinile pacientului in apa calda
igiena
echipament de protectie
curatirea regiunii pubiene dupa fiecare incontinenta
schimbarea lenjeriei
aplicarea de crema protectoare pe pielea curatata
exercitii de intarire a musculaturii perineale
in cazul incontinentei de efort
-se invata pacientul cum sa
contracte muschii posteriori ai planseuui pelvin ca si pentru a impiedica defecarea
contracte muschii anteriori ai planseului pelvin ca si pentru a opri mictiunea
contractia muschilor se face inainte si dupa mictiune timp de 4 secunde - apoi relaxarea lor – a se
repeta de 10 ori de 4 ori /zi
pentru controlul incontinentei
se recomanda pacientului sa urineze ori de cite ori urmeaza sa faca un efort
o cind ridica greutati sa-si contracte muschii pelvini inainte de a ridica o sa evita sa duca greutati
se recomanda ca in momentul mictiunilor sa incerce sa opreasca jetul urinarsi de a reincepe in
mai multe reprize
sa incerce sa creasca capacitatea vezicii treptat astteptind putin inainte de a urina
NOTA
- forma particulara de incontinenta urinara este enurezisul nocturn cu cauze
multiple si ingrijiri complexe

 reducerea consumului de lichide in a 2 jumatate a zilei o evitarea excitantelor – cacao,

ciocolata
 evitarea starilor conflictuale si atmosfera familiala rigida o mictiuni la ore fixe
 va fi trezit dupa 1-2 ore de somn pentru a urina o linistirea psihica a copilului si a familiei
-in cazul unui pacient in virsta si confuz o un WC la inltime potrivita
 WC comod mai ridicat
 Amenajarea unei balustrade pentru a se deplasa mai usor la WC o Scaune cu olite
 Utilizarea unui ceas desteptator reglat la intervale regulate pentru a aduce aminte sa
urineze
 Imbracaminte potrivita pentru a putea indeparta usor in vederea mictiunii