Tulburari de Personalitate Din Prespecti

TULBURĂRI DE PERSONALITATE
DIN PERSPECTIVA
PSIHODINAMICA/PSIHANALITICA
GAVRILAȘ GABRIELA
LOREDANA 2018-
IULIE
r e”
ona
ți
u nc
f
de
r ne
nte
i
le
ele
od
”m
țin
m
e n ”Aprecierea corectă a
și
ii î 001
en y,2
constituției emoționale a cuiva,
a m
O na
g contribuie la țeluri rezonabile
Fo
și ne permite să ajutăm un
client să accepte și să facă noi
adaptări pentru ceea ce nu
poate fi schimbat”( Nancy McWilliams,
)
Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014, p. 177
TIPURI DE ORGANIZARE A PSIHOLOGIILOR
- Psihopate
- Narcisice
- Schizoide
- Paranoide
- Depresive
- Hipomaniacale
- Masochiste
- Obsesionale/Compulsive
- Isterice
- Disociate
Dupa Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014,Bucuresti

Tipuri de organizare caracterială
In functie de urmatoarele considerente -

1.pulsiune, afect și temperament
2.funcții adaptative și defensive ale eului
3.tipare timpurii
4.experiențe ale selfului
5.efecte transferențiale si contratransferențiale
6.posibile efecte ale tratamentului
7.diagnosticul diferentiat.
Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014,
București
Tulburarile de personalitate reprezinta un model persistent de trairi
interioare si comportamentale care se indeparteaza semnificativ de la
normele sociale specifice mediului cultural din care provine individul, este
pervaziv (generalizat) si rigid, debuteaza in adolescenta sau la varsta de
adult tanar, este stabil in timp si conduce la suferinta sau disfunctie.
Tulburarile de personalitate sunt impartite in trei grupe (clustere):

- Cluster A ( paranoid, schizoid, schizotipal), persoanele cu astfel de
tulburari par adesea bizare sau excentrice
- Cluster B (borderline, antisocial, histrionic, narcisic), persoanele cu
astfel de tulburari par frecvent teatrale, emotice sau haotice
(necontrolate);
- Cluster C ( obsesiv-compulsiv, evitant, dependent), persoanele cu astfel
de tulburari par frecvent anxioase sau fricoase;
CONF. DSM 5-TR.
TULBURAREA GENERALA DE PERSONALITATE
Criterii de diagnostic (DSM 5-TR) dupa model taxonomic:
A. Un tipar stabil de trairi interioare si comportamentale care deviaza marcat de la normele
sociale specifice mediului cultural in care traieste individul. Acest tipar se manifesta in doua
(sau mai multe) dintre urmatoarele domenii:
1. Cognitie ( modul in care este perceput si interpretat sinele, altii si evenimentele);
2. Afectivitatea ( amploarea, intensitatea, labilitatea si caracterul adecvat raspunsului emotional)
3. Functionare interpersonala;
4. Controlul impulsurilor
B. Acest tipar persistent este rigid si generalizat la un numar mare de situatii personale si
sociale;
C. Acest tipar persistent cauzeaza disconfort semnificativ sau disfunctie in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare;
D. Tiparul este stabil si de lunga durata cu debut in adolescenta sau la inceputul perioadei de adult
tanar;
E. Acest tipar persistent nu poate fi mai bine explicat ca fiind manifestarea sau consecinta unei
tulburari mintale;
F. Acest tipar persistent nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substante (subst. De
abuz, un medicament) sau altei afectiuni medicale ( ex. traumatism cranian)
TULBURAREA GENERALA DE PERSONALITATE
Trasaturile de personalitate reprezinta tipare persistente de perceptie, relationare

si conceptii cu privire la mediul inconjurator si la propria persoana care se manifesta in
situatii sociale si personale, numeroase si diverse.
- Cand acestea devin inflexibile si inadaptate, provocand suferinta subiectiva sau afectare
functionala semnificativa, ele reprezinta tulburari de personalitate.
Diagnostic diferential
- Cu alte tulburari de personalitate
- cu tulburari psihotice
- Cu tulburari anxioase si depressive
- cu tulburarea de stress posttraumatic
- -cu tulburari induse de consumul de substante
- Cu tulburarea secundara unei afectiuni medicale.

Tulburarea de personalitate paranoida
Criterii de diagnostic conform DSM IV/DSM V TR
A. o suspiciozitate si o neîncredere pervazivă în legătură cu alţii, astfel încât motivele acestora sunt
interpretate ca răuvoitoare, începând cu vârsta adultă tânără și prezente într-o varietate de contexte,
cum este indicat de patru (sau mai multe) din următoarele:
(1) suspectează, fără o bază suficientă, că ceilalţi îl exploatează, îi fac rău sau îl mint
(2) este preocupat de dubii nejustificate în legătură cu loialitatea sau cu onestitatea prietenilor sau asociaţilor
(3) nu se încrede în ceilalţi din cauza fricii nejustificate că informaţia ar putea fi folosită în mod răuvoitor
împotriva sa
(4) vede intenţii ascunse sau semnificaţii ameninţătoare în remarci sau evenimente benigne
(5) poartă ranchiună în mod persistent, adică nu iartă insultele, injuriile sau lipsa de respect
(6) percepe atacuri la adresa caracterului sau a reputaţiei sale care nu sunt evidente pentru alţii ~i este gata
să reacţioneze cu mânie sau să contraatace
(7) are suspiciuni repetate, fără justificare, în ceea ce privește fidelitatea soţiei sau a partenerului sexual
B. Nu apare în mod exclusiv în timpul evoluţiei schizofreniei, a unei tulburări de dispoziţie cu trăsături
psihotice sau a unei alte tulburări psihotice și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
afecţiuni medicale generale.
Tulburare de personalitate paranoidă
Întelegere psihodinamică. (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
- Poziția schizoid-paranoidă (carateristici)
- Sentimentele de iubire şi ură faţă de acelaşi obiect trebuie separate unul de celălalt. Orice mişcare
în sensul integrării creează o anxietate intolerabilă care se naşte din teama că ura va copleşi şi va
distruge iubirea. Din punctul de vedere al pacientului paranoid, supravieţuirea emoţională îi cere
pacientului să cliveze tot "răul" şi să-I proiecteze în figuri din afară. O manifestare a acestei
manevre defensive este aceea că lumea internă normală de agresor şi victimă în acelaşi timp se
transformă într-o experienţă de viaţă în care individul paranoid ocupă constant rolul de victimă faţă
de agresori sau persecutori externi.
- Viziunea pe care o au pacienţii paranoizi despre lume uşurează astfel tensiunea internă dintre
introiectele lor. Dacă un individ paranoid este forţat să reinternalizeze ceea ce a fost proiectat,
tensiunea internă crescută va determina rigiditate şi apărări crescute (Shapiro, 1965).
- Pacienţii cu tulburare de personalitate paranoidă abordează fiecare relaţie cu credinţa că cealaltă

persoană va "greşi" şi va confirma suspiciunile sale. În modul de existenţă paranoid-schizoidă,
pacientul trăieşte într-o stare de anxietate permanentă izvorâtă dintr-o convingere că lumea este
populată cu străini nedemni de încredere şi imprevizibili (Ogden, 1986).
Exemplu.
PACIENT: Sunt într-adevăr supărat pe dumneavoastră pentru că stau în sala de așteptare de o jumătate
de oră . Mi- aţi spus să fiu aici la 9,30 astăzi.
TERAPEUT: Nu, nu este adevărat. Am spus 10.
PACIENT: Aţi spus 9,30.
'TERAPEUT (putin mai tare și mai cu forţă) : Am spus ora 10. Am scris ora în agenda mea.
PACIENT: Încercaţi să mă înșelaţi! Nu veţi admite că aţi greșit, așa că încercaţi să mă faceţi să gândesc
că eu sunt cel care se înșaIă.
TERAPEUT (încă și mai tare): Dacă aș fi greșit, aș fi recunoscut. Dimpotrivă, cred că dumneavoastră
sunteţi cel care nu poate admite că a greșit, dar îmi atribuiţi asta mie.
P ACIENT: Nu am de gând să suport această hărţuire . Am să găsesc alt terapeut!

Personalitățile paranoide
(Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014, București)
Caracteristici:
- suspiciune, lipsa umorului, grandomania, tendința de a trata calitățile negative resimțite prin
negarea și proiecția lor, ele ajungând să amenințe persoana din exterior. Selful megalomanic
insoțește sau nu procesul de proiecție.
Apărarea care definește paranoia poate deriva dintr-o perioadă în care copilul nu separase cu
claritate evenimentele interne de cele externe, deci o perioada in care selful si eul se
confundau.
Pulsiune, afect și temperament în paranoia
- ei văd că sursa suferintei provine din exterior și devin un real pericol pentru interior
- grad sporit de agresivitate și iritabilitate înnăscute, inadaptibilitate, hiperexcitabilitate
- răspunsul negativ al ingrijitorului poate întări sentimentul copilului că exteriorul este persecutoriu;
- furie, resentimente, teamă, vindicativitate, ostilitate, rușine și vina (inconstiente),

vigilența,’’anxietatea anihilării’’, invidie, gelozie, insecuritate, susceptibilitate,
- capabili de atașament, fidelitate

Procese defensive și adaptative în paranoia
1.Proiecția paranoică
- la un psihotic: părți supărătoare ale selfului sunt proiectate și considerate ca fiind reale.
- la un borderline: cei către care sunt proiectate atitudinile de repudiere sunt provocați,
subtil să răspundă acestora (identificare proiectivă)
- la un nevrotic: problemele interne sunt proiectate egosinton
2.Negare
3. Formațiune reacțională
Tipare relaționale în psihologia paranoidă

-posibil ca în copilărie să fi suferit insulte in ceea ce privește discernământul lor, acestia au
fost umiliți, suprimați, sau criticati des.
Selful paranoid
- tensiune între un self umilit, disprețuit, incapabil vs self omnipotent, răzbunat, triumfător
- în centrul selfului se află o izolare emoționala și nevoia de validarea consensuală,
recunoaștere.
Transferul și contratransferul în cazul pacienților paranoizi
Transferul - intens, rapid, negativ; cruzime, lipsa umorului, critică din partea clientului,
‘’fixarea paranoidului’’(fixare asupra terapeutului); frica de a răni/ distruge terapeutul; caută
sensibilitatea morală comună
Contratransferul - defensiv, vulnerabilitate, anxietate, ostilitate, reasigurare
Implicațiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate

paranoidă
- crearea unei alianțe solide de lucru e esentială;
-‘’analiza rezistenței înaintea conținutului’’- dificil de realizat.
În terapie pot ajuta - umorul terapeutului, a cere scuze la nevoie, evitarea directă a
conținutului unei idei paranoide, atenție la limite, tolerarea izbucnirilor, tărie personală,
integritate, tact, răbdare.
Diagnostic diferențial
-vs.personalitatea psihopatică la care nu există devotament, generozitate, empatie, lipsa
atașamentului
-vs personalitatea obsesivă - ambii sunt vulnerabili în fata rușinii, problematica controlului,
rigiditate și negare în fața emoțiilor mai delicate. În cazul rolului umilinței din trecutul lor,
obsesivul se teme să fie controlat și nu are anxietatea paranoicului de a fi rănit fizic și
emoțional.
-vs psihologia disociativă - disocierea și paranoia coexistă la indivizii care au suferit
tratamente emoționale puternice.
Recomandari terapeutice.
- acceptare pozitivă a selfului acestora
- se lucrează cu afectele și procesele psihice
- să distingă între idei și acțiuni
-să mențină limitele și să transmită atitudini de fortă personală, autenticitate și respect.
..\Downloads\Paranoid Personality Disorder - Home.wmv.mp4
Tulburare de personalitate schizoidă (cluster A)
Criterii de diagnostic pt Tulburarea de personalitate schizoidă DSM IV TR
A. Un pattern pervaziv de detașare de relaţiile sociale și o gamă restrânsă de expresie a
emoţiilor în situaţii interpersonale, începând cu vârsta adultă tânără și prezente într-o
varietate de contexte, aşa cum o indică patru (sau mai multe) din următoarele:
(1) nici nu doreşte şi nici nu se bucură de relaţii apropiate, inclusiv a fi parte a unei familii
(2) alege aproape întotdeauna activităţi solitare
(3) manifestă puţin interes sau nu manifestă deloc în a întreţine relaţii sexuale cu
altă persoană
(4) găseşte plăcere în puţine activităţi sau nu găseşte deloc
(5) nu are prieteni apropiaţi sau confidenţi alţii decât rudele de gradul întâi
(6) pare indiferent la lauda sau la critica altora
(7) arată răceală emoţională, detașare sau afectivitate aplatizată
B. Nu apare în mod exclusiv în timpul evoluţiei schizofreniei, a unei tulburări de
dispoziţie cu trăsături psihotice, a unei alte tulburări psihotice sau a unei
tulburări de dezvoltare generale şi nu se datorează efectelor fiziologice ale unei
afecţiuni medicale generale.
Criteriile DSM-IV-TR pentru tulburarea de personalitate schizotipală (cluster A).
A. Un pattern pervaziv de deficite sociale şi interpersonale marcat de un disconfort acut în relaţiile
apropiate, precum şi de o capacitate redusă pentru acestea şi de distorsiuni cognitive sau de
percepţie şi excentricităţi de comportament, începând cu vârsta adultă tânără şi prezent într-o
varietate de contexte, aşa cum este indicat de cinci (sau mai multe) din următoarele:
(1) idei de relaţie (cu excluderea delirului de relaţie)
(2) credinţe bizare sau gândire magică ce influenţează comportamentul şi nu concordă cu normele
subculturale (de ex. superstiţii, credinţă în clarviziune, telepatie sau al "şaselea simţ"; la copii
sau adolescenţi, fantasme sau preocupări bizare)
(3) experienţe perceptuale insolite, inclusiv iluzii corporale
(4) gândire şi limbaj bizare (de ex. vag, circumstanţial, metaforic, supraelaborat sau stereotip)
(5) suspiciozitate sau ideaţie paranoidă
(6) afect inadecvat sau restrâns
(7) comportament sau înfăţişare ciudată, excentrică sau bizară
(8) lipsa unor prieteni apropiaţi sau a confidenţi1or alţii decât rudele de gradul întâi
(9) anxietate socială excesivă care nu scade o dată cu familiarizarea şi tinde să fie asociată cu idei
paranoide mai degrabă decât cu judecăţi negative despre sine
B. Nu apare exclusiv în cursul evoluţiei schizofreniei, a unei tulburări de dispoziţie cu trăsături
psihotice, a unei alte tulburări psihotice sau a unei tulburări generale de dezvoltare.
Personalitatea de tip Schizoid și Schizotipal
Înțelegere psihodinamică (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)

Pacienţii schizoizi și schizotipali trăiesc frecvent la marginea societăţii. Ei pot fi ridiculizaţi ca
"ciudaţi", "stranii" sau "neadaptaţi" sau pot fi doar lăsaţi singuri să își continue o existenţă solitară şi
idiosincratică. Izolarea și anhedonia lor pot să-i facă pe alţii să le pară rău pentru ei și să încerce să
ajungă la ei.
"Individul schizoid «aparent» este detaşat, auto suficient, distrat, neinteresant, asexual şi moral la
un mod idiosincratic, în timp ce «pe ascuns», este deosebit de sensibil, cu mari nevoi emoţionale,
vigilent în mod acut, creativ, frecvent pervers şi vulnerabil la corupţie" (p. 510). Aceste polarităţi nu
reflectă trăsături conştiente şi inconştiente de personalitate. Ele reprezintă mai degrabă un clivaj sau
o fragmentare a Sinelui în reprezentări ale Sinelui diferite care rămân neintegrate. Dintr-o perspectivă
psihodinamică, desemnarea "schizoid" reflectă acest clivaj fundamental al Sinelui. Rezultatul este o
identitate difuză - pacienţii schizoizi nu sunt siguri cine sunt ei şi se simt conduşi de gânduri,
sentimente, dorinţe şi nevoi extrem de conflictuale. Această difuzie a identităţii face ca relaţiile cu
ceilalţi să fie problematice. Într-adevăr, poate că trăsătura cea mai pregnantă a pacienţilor schizoizi
sau schizotipali este aparenta lor lipsă de relaţii cu alţii.
- sunt îngheţaţi în dezvoltare într-un stadiu timpuriu de relaţionare (Lawner, 1985).

Pacienţii schizoizi pot fi prinşi între două seturi de anxietăţi: dacă sunt prea apropiaţi,
poate să li se facă frică de a fi înghiţiţi şi de fuziunea cu obiectul, dar dacă sunt prea la
distanţă, li se face frică de pierdere şi de dezintegrare (Williams et al.,2005).
Fairbairn (1954), cel care a contribuit poate cel mai mult la înţelegerea noastră
despre pacienţii schizoizi, a văzut retragerea schizoidă ca pe o apărare împotriva unui
conflict între o dorinţă de a se relaţiona cu ceilalţi şi o teamă că nevoia lui le va face rău
altora. Copilul care iniţial îşi percepe mama ca rejectantă poate să se retragă din lume.
Totuşi nevoia copilului creşte până când este resimţită ca insaţiabilă . Copilului îi este atunci
teamă că lăcomia sa o va devora pe mama sa şi îl va lăsa singur. Drept urmare, chiar
obiectul de care copilul are mai multă nevoie poate fi distrus de propriile lui eforturi de
încorporare.
Pacienţii schizoizi trăiesc sub ameninţarea constantă a abandonului,
persecuţiei și dezintegrării (Appel, 1974).
Retragerea schizoidă este o cale de a comunica cu "Sinele adevărat" din interior în
loc să sacrifice acea autenticitate unor interacţiuni artificiale cu alţii care ar duce la un "Sine
fals". Winnicott a sugerat că noi toţi avem acest nucleu necomunicant și că trebuie să
respectăm dreptul - și nevoia - individului schizoid de a fi necomunicativ. Perioade de
abstinenţă și de izolare extremă pot să-i ajute pe indivizii schizoizi să intre în contact cu
acest Sine sechestrat, astfel încât să poată fi integrat cu alte reprezentări de Sine
(Eigen,1973).
Lipsindu-Ie un Sine intern bun şi reprezentări de obiect care să-i ajute să realizeze
eforturi esenţiale către succesul în relaţii sau în cariere, pacienţii schizoizi folosesc fantasme
de omnipotenţă pentru a ocoli / asemenea eforturi și a-şi realiza direct fantasmele
grandioase. Pacienţii schizoizi simt frecvent o mare ruşine în legătură cu fantasmele lor şi
sunt rezistenţi în a le împărtăşi terapeuţilor lor până ce nu simt siguranţă în relaţie.
Exemplu caz:
DI BB era un celibatar de 23 de ani cu tulburare de personalitate schizoidă. El lucra ca ajutor de asistent
medical în tura de noapte într-un cămîn de bătrâni şi urma cursuri de zi la o universitate locală . Îi plăcea să
lucreze de noapte deoarece atunci se confrunta cu foarte puţine cereri interpersonale. Supraveghetorullui
dormea frecvent, aşa că el era liber să citească romane. Când nu dormea, dl BB îşi petrecea multe ore
făcând exerciţii de bodybuilding. Poza frecvent gol în faţa oglinzii şi îşi contracta muşchii şi se admira pe
sine. O mare parte din poza şi din contractarea muşchilor era însoţită de fantasme omnipotente de a deveni
un câştigător al decatlonului olimpic. El îşi imagina şi că dacă ar ajunge la un anumit nivel de perfecţiune a
corpului, ar deveni atrăgător pentru o fată de la unul dintre cursurile sale de la colegiu, cu care nu îndrăznise
să vorbească. DI BB era profund preocupat de faptul că fusese adoptat. Vorbea despre aceasta cu mare
ruşine, ca şi cum ar fi fost convins că reflecta un defect inerent. În viziunea sa, respingerea timpurie de către
mama sa biologică era un semn că era atât de inerent indezirabil, încât ceilalţi l-ar respinge şi ei în mod
sigur dacă ar avea ocazia. Precum mulţi pacienţi schizoizi, dl BB avea o trăsătură perversă care lua forma
exhibiţionismului. El se plasa în situaţii în care femeile ar putea să-I întâlnească gol. Se purta atunci ca şi
cum ar fi fost surprins şi părăsea imediat scena pentru a evita urmărirea penală . Totuşi plăcerea sexuală pe
care o obţinea din această activitate l-a condus către aventuri din ce în ce mai riscante. Odată, a inversat
indicatoarele pentru femei şi pentru bărbaţi de pe uşile vestiarelor într-o sală de gimnastică astfel încât
femeile să intre în vestiarul bărbaţilor şi să-I găsească stând gol în timp ce se usca după duș.
Personalitatea de tip Schizoid
Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014, București
Caracteristici: introvertit, intuitiv, afectiv, judicativ, buni confidenți, mistici, solitari, ironici,
detașati,empatici, autocritici se descriu coplesiti de afect si nu vidati afectiv.
---Considerata limita sanatoasă a spectrului autist, a Sindromului Asperger
Pulsiune, afect si temperament .

Temperament: hiperactiva, ușor hiperstimulată, cu sensibilități neobișnuite venite din exterior.
Pulsiune: problematica orala ( evită sa fie inghițite, deformate, mâncate, stăpânite de lumea externă); ei
caută să se retragă, să caute satisfacție în fantasmă, să respingă lumea corporal;
lipsa agresivității, placid, ‘’excentric dulce’’, discret. Își poartă ‘’foamea si agresivitatea’’ sub o patură
groasă de apărare.
Afectiv: lipsa de aparari comune cu ceilalti; nu au sentimente pronunțate de rușine (narcisicii), nu au

sentimente de vinovatie (depresivii), resimt usoară anxietate, retragere în izolare/proprie imaginatie,
observator al condiției umane.
Clivajul implicat de schizoid există în două zone- intre self și lumea externă ; intre selful resimțit de
persoana și dorință; înstrăinare față de o parte a selfului sau față de viața de zi cu zi.
Procese defensive si adaptative in psihologia schizoidă
1.Retragerea in fantasma
2. Proiectia si introiectia,
3 idealizarea si devalorizarea
4 clivajul
5 intelectualizarea - preferata
6.Sublimarea este caracteristica schizoizilor ~sanatosi.~( sublimarea retragerii autiste in

creativitate este scopul principal al terapiei cu pacientii schizoizi.)
Tipare relationale in psihologia schizoidă
Conflictul relational central este legat de apropiere/ departare, iubire/ teama si ambivalenta
legata de atasament. Ei tanjesc dupa apropiere dar resimt teama legata de acaparare din
partea celorlalti; cauta distanta pentru a se asigura ca sunt in siguranta si separati, dar pot
resimti singuratatea.
Originea mecanismului schizoid rezida intr-o pozitie- universal paranoid-schizoida gasita la
inceputul vietii, inaintea separarii bebelusului de ceilalti (M. Klein, 1946).
- fixare-regresie la o experienta neonatala (alti analisti).
Paradigma evitarii atasamentului - mamele acestor bebelusi sunt ele insele inexpresive dpdv
emotional, cu aversiune fata de contactul fizic cu bebelusii lor si astfel pot depozita un
sentiment de autosuficienta la acel copil. De asemenea modelul parental bazat pe
socuri,suprainvestit, supraimplicat ar fi o ipoteza a originii patternului schizoid, astfel ca
bebelusul invata sa se retraga pentru a se proteja de nivelurile intolerabile de confuzie si
suparare.
‘’Trauma cumulativa’’(M.Khan, 1974) – schizoidul este un rezultat al esecului traumei
relationale
Selful schizoid
- incearca sa pastreze o distanta sigura fata de restul umanitatii.
- deliberata desconsiderare pentru asteptarile conventionale si conformism. Se tinde catre
originalitate, opozitie fata de definitie, control si obliterare sociala (aprecierea si protejarea
spatiului personal e foarte importanta). Stima de sine e intretinuta de activitati individuale
creative (se doreste o confirmare interioara a sensibilitatii, originalitatii, creativitatii lor).
Transferul si contratransferul in cazul pacientilor schizoizi

Terapia e abordata cu sensibilitate, evitare, onestitate, teama de acapararea tipica
relationarii lor.
Transfer: multa tacere, recunostinta, detasat, obscur, teama de abandon, de a nu fi intelesi
Contratransfer: pericol de intruziune timpurie, slabiciune, emotivitate, omnipotenta, supra
apreciere.
Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate
schizoida
La inceputul terapiei se recomanda prudenta in interpretare; Obstacol in terapie este
tendinta de a forma un ‘’cocon emotional’’ consensual. Schizoizii pot face din terapie un
substitut mai degraba decat un potentator al vietii lor externe. Se pune accent pe
normalitate, autenticitate, empatie.
-psihologia schizoida e usor recunoscuta datorita indiferentei pacientilor de a da impresia de
normalitate.
Gradul patologiei
- de luat in considerare procesele psihotice ( intrebari despre halucinatii,fantezii,probleme
cognitive).
-vs personalitati obsesiv compulsive: spre deosebire, obsesivii sunt sociabili,preocupati
de respectul, firescul, reputatia si acceptarea semenilor lor,moralisti, neaga si izoleaza
evenimentele.
Cinema Education - Schizoid Personality Disorder.mp4
Tulburare de personalitate Antisociala. Criterii de diagnostic DSM IV
PSIH
(cluster B)
A. Există un pattern pervaziv de desconsiderare şi violare a drepturilor altora apărând de la vârsta de 15
PE R S
ani, precum e indicat de trei (sau mai multe) dintre următoarele:
OPAT
(1) incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de
comiterea repetată de acte care constituie motive de arest
ONAL
Ă/AN
(2) incorectitudine, indicată de minţitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profit sau
plăcere personală
(3) impulsivitate sau incapacitate de a plănui dinainte
ITATE
TISO
(4) irascibilitate şi agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale repetate
(5) neglijenţă nesăbuită faţă de siguranţa sa sau a altora
CIAL
(6) iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitatea repetată de a avea un comportament
consecvent în muncă ori de a-şi onora obligaţiile financiare
Ă
(7) lipsa de remuşcare, indicată prin a fi indiferent sau a justifica de ce a făcut să sufere, a maltratat ori a
furat de la altul.
B. Individul este în etate de cel puţin 18 ani.
C. Există dovada unei tulburări de conduită cu debut înainte de 15 ani.
D. Comportamentul antisocial nu survine exclusiv în cursul schizofreniei ori unui episod maniacal.
Tulburare de personalitate antisociala
PSIH
Ințelegerea psihodinamică a tulburării de personalitate antisocială. (Glen O”
Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
PE R S
-neglijenţa şi abuzul fizic din copilărie (dar nu abuzul sexual) pot induce o prevalenţă crescută a
OPAT
simptomelor antisociale la adult.
Din perspectiva psihodinamică, indivizii care au standarde puternic internalizate pentru bine
ONAL
şi rău - adesea asociate cu un Supraeu şi un Eu ideal- pot experimenta anxietatea şi
Ă/AN
responsivitatea autonomă crescută sub forma sentimentului de vină, atunci când îşi încalcă
acele standarde morale.
Deficitul serios de internalizare al psihopatului duce în mod evident la un eşec masiv de
ITATE
TISO
dezvoltare a Supraeului - particularitatea clasică, în sens dinamic, a psihopatului. Absenţa
oricărui simţ moral la aceşti indivizi este una dintre însuşirile descurajante care îi fac să pară
lipsiţi de umanitate. Singurul lor sistem de valori care are cât de cât importanţă este exercitarea
unei puteri agresive şi singurele lor urme de dezvoltare a Supraeului pot fi precursorii Supraeului
CIAL
sadic (sau obiecte ale Sinelui străine) manifestaţi prin comportamentul lor sadic şi crud.
(Kemberg, 1984).
Deficite neuropsihologice variate din copilărie pot, de asemenea, să inducă dezvoltarea TP AS.
Ă
Meloy (1988) a observat două procese diferite care apar adesea în dezvoltarea indivizilor
antisociali. Unul dintre acestea este o profundă detaşare de orice fel de relaţionare sau
experienţă afectivă în general. Celălalt proces constă într-o abordare mai legată de obiect,
caracterizată de încercări sadice de relaţionare cu ceilalţi pentru exercitarea puterii şi capacităţii
de distrugere.
Un alt aspect al patologiei Eului mai caracteristic unui psihopat adevărat este o lipsă
PSIH
completă de justificare morală sau raţionalizare a comportamentului antisocial (Meloy, 1988).
Confruntaţi cu propriul lor comportament antisociat psihopaţii răspund, de obicei, cu siguranţă
PE R S
OPAT
de sine că victimele actelor lor antisociale au primit ceea ce meritau. De asemenea, psihopaţii
aleg adesea să mintă sau să evite să-şi asume orice fel de responsabilitate pentru
comportamentul lor.
ONAL
Ă/AN
DI HH era un bărbat de 23 de ani care a fost internat nevoluntar, pe termen lung, printr-o decizie
judecătorească. La puţin timp după internare, el a fost văzut de către un consilier şi a avut loc
următorul dialog:
ITATE
TISO
CONSILIERUL: Ce vă aduce la spital?
DL HH: Tribunalul.
CONSILIERUL: Cum aşa?
CIAL
DL HH: Am fost implicat într-un accident de maşină şi prietenul meu cel mai bun a murit
accidental.
Ă
CONSILIERUL: Cum s-a întâmplat?
DL HH: Conduce-am maşina liniştit şi maşina din faţa mea a frânat brusc. Am lovit cu putere în
partea din spate a maşinii lui, iar arma mea din torpedoul maşinii s-a descărcat accidental şi l-a
împuşcat în cap pe prietenul meu.
CONSILIERUL: De ce aveaţi o armă acolo?
PSIH
DL HH: Trebuie să ai armă în cartierul în care stau eu. Trebuie să mă protejez. Sunt o mulţime
de traficanţi de droguri pe acolo.
PE R S
CONSILIERUL: De ce a decis tribunalul internarea dumneavoastră în spital ca rezultat al
OPAT
acestui accident?
DL HH: Bună întrebare.
ONAL
CONSILIERUL: Aveţi vreun fel de probleme emoţionale?
Ă/AN
DL HH: Nu, sunt foarte bine mersi.
CONSILIERUL: Aţi avut alte probleme cu legea?
ITATE
TISO
DL HH: Nu a fost vina mea nici altă dată. Prietenii au furat o maşină de spălat dintr-o spălătorie
şi au lăsat- o în faţa casei mele ca să îmi facă o glumă. Poliţia a crezut că eu am furat-o şi m-a
arestat.
CIAL
Această negare a responsabilităţii de către dl HH arată absenţa oricărui fel de îngrijorare faţă
de "prietenul său cel mai bun" şi incapacitatea de a recunoaşte propriile probleme care au
Ă
contribuit la această situaţie. Acest caz subliniază dificultăţile cu care se confruntă terapeuţii în
tratarea pacienţilor antisociali, din cauza faptului că aceştia externalizează toate problemele.
Personalitati psihopate (antisociale)
PSIH
PE R S
OPAT
Pulsiune, act si temperament in psihopatie
- predispozitiile genetice; slaba reglare a afectelor, prag peste medie a excitatiei placute; inabilitate
ONAL
de articulare a emotiei, ca atare sentimentele nu sunt cunoscute; actioneaza in loc sa vorbeasca,
Ă/AN
simtamintele se exteriorizeaza prin furie oarba/ exaltare maniacala;
Exemplu: The Joker (”Batman”), Alex Delarge ( ”A Clockwork Orange''), Hannibal
ITATE
TISO
Lecter(‘’Silence of the lambs’’), Clint Eastwood(‘’Unforgiven’’).
Procese defensive si adaptative în psihopatie
CIAL
1. Controlul omnipotent - nevoia de a exercita puterea, valoarea celorlalti se rezuma la utilitatea lor in
a le permite sa isi demonstreze puterea. Manipularea psihopatica-incercare deliberata, sintona de
a-i folosi pe altii;
Ă
2. Identificarea proiectiva - datorita incapacitatii/aversiunii de a-si exprima verbal emotiile incearca sa
evoce acele sentimente in ceilalti pentru a se face intelesi.
3. Disocierea - amnezia totala a vreunei crime violente, iresponsabilitate, imprevizibilitatea;
4. Acting out- imbold intern catre actiune atunci cand sunt excitati/ suparati, lipsa anxietatii.
Tipare relationale in psihopatie
- Copilaria este plina de insecuritate, haos, abandon, abuzuri, neglijenta, deprivare emotionala,
esecul atasamentului si a internalizarii; posibil identificarea cu un ‘’obiect alienat al selfului’’ ,sau
cu o sursa de furie si teroare, sau lipsa identificarilor, a unui model viabil, functional in copilarie,
sau mostenirea tipului de caracter parental, rasfatati material(copii de bani gata'').
Selful psihopatic
Copii cu inclinatii catre psihopatie au o agresivitate greu de calmat, solicitanti, incapatanati si au
nevoie sa investeasca intr-o figura paterna/ self si puterea lui personala. Autoreprezentarile pot
oscila intre starea dorita a omnipotentei personale si starea temuta, de slabicune disperata, iar
agresiunea/ sadismul pot stabiliza simtul selfului, restaurandu-i stima de sine.
-Grandoarea la un copil este rezultatul previzibil al lipsei de disciplina, lipsa raspunsului la

nevoile lor emotionale ;
-Invidia primitiva exprimata prin comportament, dorinta de a distruge ceea ce doreste cineva cel
mai mult;
- Devalorizarea, deprecierea activa a lucrurilor din sfera emotionala a vietii omenesti.

Transfer si contratransfer în cazul pacienților psihopatici
Transferul - proiectarea starii interne de pradator; dorinta de a invinge , lipsa empatiei/a
remuscarilor.
Contratrasferul - ostilitate, dispret si furie moralista, ura, frica, alte reactii

complementare.
- Negarea, coluziunea si condamnarea (Symington, 1980).
Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de psihopatie

- incoruptibilitatea cadrului, tratamentului, conditiilor care fac terapia posibila ; onestitatea,
exigenta terapeutului atat fata de sentimentele pacientului cat si fata de ale sale; a nu face
nici un efort este raspunsul la nevoile pacientului antisocial.
Scopul lucrului cu un psihopat este ajutarea lui sa se mute catre pozitia depresiva a lui Klein,
in care ceilalti sunt vazuti ca obiecte separate care sa merite interes.
-vs personalitatea paranoida: ambii preocupati de putere, dar paranoizii simt o VINA profunda (a
carei analiza e critica pentru recuperarea din suferinta);
-vs personalitatea disociativă:
a) psihopat cu aparari disociative - au prognostic rezervat;
b) psihologie disociativa cu una sau mai multe alter-personalitati antisociale sau

persecutorii.
-vs personalitatea narcisica: ambii au o lume interna goala, si sunt dependenti de exterior pentru a-si
intari autostima; psihopatul (nu idealizeaza repetat), narcisic ( nu depind de controlul omnipotent)
-vs adictie: cei cu adictii sunt manipulativi, exploatatori si pot fi caracteriologic antisociali, dar nu au
personalitatea antisociala.
Antisocial Personality Disorder Mood Disorders.mp4

..\Downloads\Cinema Education - Antisocial Personality Disorder.mp4
Tulburare de Personalitate Narcisica
Criteriile DSM-IV,-TR pentru tulburarea de personalitate narcisică.
Un pattern pervaziv de grandoare (în fantasmă şi comportament), necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie,
începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci
(sau mai multe) dintre următoarele:
(1) are un sentiment grandios de autoimportanţă (de ex., îşi exagerează realizările şi talentele, aşteaptă să fie
recunoscut ca superior, fără realizări corespunzătoare)
(2) este preocupat de fantasme de succes nelimitat, de putere, strălucire, frumuseţe sau amor ideal
(3) crede că este "aparte" şi unic şi poate fi înţeles numai de, ori trebuie să se asocieze numai cu, alţi oameni
(sau instituţii) speciali ori cu statut înalt
(4) necesită admiraţie excesivă
(5) are un sentiment de îndreptăţire, adică pretenţii exagerate de tratament favorabil special ori de supunere
automată la dorinţele sale
(6) este exploatator interpersonal, adică profită de alţii spre a-şi atinge propriile scopuri
(7) este lipsit de empatie: este incapabil să recunoască sau să se identifice cu sentimentele şi necesităţile altora
(8) este adesea invidios pe alţii sau crede că alţii sunt invidioşi pe el
(9) prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.

Înţelegerea dinamică a tulburării de personalitate narcisică - Kohut versus Kernberg
Kohut (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
Îşi bazează teoria pe persoane cu o funcţionare relativ bună, a căror stimă de sine
este vulnerabilă la desconsiderări - toţi pacienţi nespitalizaţi.
Diferenţiază personalitatea narcisică de stările borderline
Nu defineşte lumea internă a personalităţii narcisice pentru că accentul este pe

internalizarea funcţiilor lipsă
Defineşte Sinele ca pe o structură înalt patologică compusă din fuziunea Sinelui ideal,
obiectului ideal şi Sinelui real
Priveşte Sinele grandios ca pe un mecanism de apărare împotriva investiţiei în alţii

sau dependenţei de alţii
Se axează în principal pe aspecte ale libidoului/idealizării, cu agresiunea

conceptualizată ca secundară leziunii narcisice
Ia drept bun idealizarea ca pe o fază de dezvoltare normală menită a recupera

structura psihică pierdută
Înţelegerea dinamică a tulburării de personalitate narcisică - Kohut versus Kernberg
Kemberg
Îşi bazează teoria pe pacienţi spitalizaţi sau nespitalizaţi, majoritatea primitivi, agresivi
şi aroganţi, cu o grandiozitate trufaşă coexistând cu timiditatea
Defineşte personalitatea narcisică drept o subcategorie izbitor de similară cu

personalitatea borderline (deşi majoritatea au funcţionări ale Eului mai bune decât pacienţii
borderline, unii funcţionează la un nivel borderline deschis)
Descrie mecanisme de apărare primitive şi relaţii de obiect tipice tulburării de

personalitate borderline
Defineşte Sinele arhaic "normal" ca oprit din dezvoltare
Priveşte Sinele ca nondefensiv
Pune accentul pe invidie şi agresiune
Vede idealizarea ca mecanism de apărare împotriva furiei, invidiei, dispreţului şi

devalorizării
Personalităti narcisice
Sunt organizate disproportionat in jurul mentinerii stimei de sine prin validarile pe
care le obtin de la cei din jurul lor; se simt de neiubit si incapabili de iubire; compensare la
dezamagirile relationale timpurii?!; exhibitionism, inaccesibilitate emotionala, fantasme de
omnipotenta; judecați de valoare agresiv exprimate ca defensiva, aroganta, grandomanie,
rusine, slabiciune, inferioritate;
Pulsiune, afect si temperament in narcisim

-constitutional mai sensibile, adaptate la mesaje emotionale neverbalizate; ‘’extensii
narcisice’’ ale parintilor,

-puternica pulsiune agresiva innascuta sau intoleranta la anxietatea declansata de ea
-emotii: rusine, invidia, teama de a nu se face de rusine, criticism
Procese defensive si adaptative in narcisism
1.Idealizare/devalorizare;
2. Clasificare -‘’care e cel mai bun dr/ profesor?’’;
3.Perfectionismul(dorinta de rezultate grandioase dublat de criticism cronic la adresa sa)
Tipare relationale in narcisism
-STIMA DE SINE a narcisicului altereaza relatiile cu ceilalti; exista nevoia permanenta
de a compara, judeca, clasifica,
- Obiectul selfului- obiecte aflate in afara selfului functionand ca o parte a modului in
care persoana se autodefineste; model de raportare;
-Copiii pot primi mesajul ca pot fi iubitii si apreciati doar conditionat, asa ca implinesc
agenda narcisica a parintilor (‘’fals self’- manifestare a ceea ce subiectul a invatat ca e
acceptabil).
Selful narcisic
-Self golit (sentimente de falsitate, rusine, invidie, inferioritate, uratenie) versus Self
grandios (exigent fata de sine,mandrie, dispret,vanitate, superioritate);
-sentimentul ca identitatea e fragila, teama de fragmentare, boala compensate cu
ipohondria
-evitarea sentimentelor si ratiunilor prin care putem constientiza slabiciunea personala/
dependenta de altii (regretul si recunostinta sunt absente ceea ce denota relatii limitate
cu ceilalti).
-nevoia puternica de confirmare exterioare pentru validarea interna.
Transferul si contratransferul in cazul pacientilor narcisici
Transfer: lipsa de explorare a relatiei terapeutice, deoarece energia lor libidinala este
indreptata catre self (egosinton); apare idealizare/devalorizare intensa a terapeutului.
- Transfer ego-sinton
- proiectare asupra terapeutului a aspectului(grandios/ devalorizat) al selfului lor si nu a unui

parinte(alt obiect) care devine un recipient al proceselor ce mentin stima de sine;
Contratransfer: plictiseala, iritabilitate, somnolenta/ admiratia pacientului.
Implicatiile terapeutice ale dignosticului de narcisism

-narcisismul e patologic dpdv al dezvoltarii(Kohut) sau structurii(Kernberg).
Sugestii de tratament: rabdarea, acceptarea, reflexia intima a terapeutului,capacitatea

acestuia de a se scuza in caz de greseala.
Variante de transfer narcisic.
- Nevoia de admiraţie și afirmare a terapeutului
- Idealizarea terapeutului
- Presupunerea unei relaţii gemelare între terapeut și pacient
- Susceptibilitate de a se simţi rușinat şi umilit de către terapeut
- Dispreţul faţă de terapeut şi devalorizarea acestuia, adesea legate de invidie
- Negarea autonomiei terapeutului
- Controlul ornnipotent asupra terapeutului
- Insistenţa asupra unei relaţii de diadă exclusiviste care nu permite existenţa
unei a treia părţi
- Folosirea terapeutului ca instrument de rezonanţă fără empatie faţă de
experienţa acestuia
- Negarea dependenţei de terapeut
- Incapacitatea acceptării ajutorului din partea terapeutului
Diagnosticul diferential al personalitatii narcisice
-vs reactii narcisice - preocuparile narcisice sunt omniprezente, stimulate in situatii ce pot
solicita sentimentul de identitate si submineaza stima de sine.
-vs personalitatea psihopata - confruntarea selfului grandios asimilat cu respect de psihopati,

in timp ce relationarea empatica ar fi ineficienta, pentru ca ei nu apreciaza
emotiile/compasiunea.
-vs personalitatea depresiva: - deprimatii narcisici sunt goi dpdv subiectiv, fara un self
consistent.
- depresivii introiectivi plini de internalizari ale furiei si criticii,

selful e real, dar iremediabil rau.
-vs personalitatea obsesiv compulsive ( gol versus furie); mai frecvent la barbati
-vs personalitatea isterica – mai frecvent la femei; istericul este cald, iubitor, exhibitionist, dar
preocuparea fata de sine e specifica apartenentei fata de sex si e alimentata de anxietate
si mai putin de rusine. Cerinta terapeutica la isterici- atentie la transferul de obiect;
-apreciere a fenomenului de obiect al selfului.

..\Downloads\Narcissistic Personality Disorder Mood Disorders.mp4
Vinieta
Dna EE era o actriţă extraordinar de fermecătoare . Ea a avut un

succes foarte mare ca actriţă deoarece carisma de care dădea dovadă pe
scenă i-a adus multe aplauze şi recunoaştere din partea publicului. Totuşi a
venit la medic pentru că relaţiile ei cu bărbaţii au lăsat-o cu sentimentul că nu
va găsi niciodată persoana potrivită pentru ea. A descris o pierdere rapidă a
interesului pentru fiecare partener după o perioadă iniţială de idealizare. S-a
plâns că bărbaţii erau mereu preocupaţi de propriile interese şi nu îi acordau
suficientă atenţie. Ultima ei relaţie s-a terminat când partenerul a explodat şi
i-a spus: "Nici un bărbat nu va putea să îţi acorde vreodată atenţia pe care o
vrei. Singura situaţie de acest fel se poate vedea între mamă şi copilul ei!".
Această afirmaţie a iritat-o pe dna EE şi a făcut-o să reflecteze că
psihoterapia ar putea-o ajuta. Ea practic descria o inabilitate de a mentaliza şi
a aprecia subiectivitatea individuală a partenerilor săi împreună cu nevoile şi
interesele acestora, nevoi şi interese care nu o implicau şi pe ea.
Personalitatea isterica/histrionică (cluster B)
Criteriile DSM-IV-TR pentru tulburarea de personalitate histrionică.
Un pattern pervaziv de emotivitate excesivă şi de căutare a atenţiei, începând cu vârsta
adultă tânără şi prezent într-o varietate de contexte, aşa cum este indicat de cinci (sau
mai multe) dintre următoarele:
(1) nu se simte bine în situaţiile în care el sau ea nu se află în centrul atenţiei
(2) interacţiunea cu ceilalţi se caracterizează frecvent printr-un comportament seducător
sexual inapropriat sau printr-un comportament provocator
(3) prezintă o expresie a emoţiilor superficială şi rapid schimbătoare
(4) foloseşte în mod consecvent înfăţişarea fizică pentru a atrage atenţia asupra sa
(5) are un stil de vorbire care este excesiv de impresionist şi lipsit de detalii
(6) manifestă autodramatizare, teatralitate şi o expresie exagerată a emoţiei
(7) este sugestibil, adică e uşor influenţat de alţii sau de circumstanţe
(8) consideră relaţiile ca fiind mai intime decât sunt de fapt
Toate criteriile simptomatice din DSM-IV-TR sunt mai exagerate la persoana histrionică față de cea
isterică.
Tulburarea de personalitate Isterică Tulburarea de personalitate Histrionică
Emotivitate restrânsă şi circumscrisă Emotivitate activa (in plina evolutie) şi
generalizată
Exhibiţionism sexualizat şi nevoie de a fi
iubit Exhibiţionism lacom cu o calitate orală, de
cerere, care este "rece" şi mai puţin
Control bun al impulsului
atrăgătoare
Comportament seductiv subtil atrăgător
Impulsivitate generalizată
Ambiţie şi competitivitate
Comportament seductiv grosier, neadecvat
Relaţii de obiect mature, triangulare şi care ţine la distanţă
Separările de obiectele iubite pot fi tolerate Lipsă de scop şi neputinţă
Supraeu strict şi unele apărări obsesionale Relaţii de obiect primitive, diade,
caracterizate prin aderenţă, masochism
Dorinţe de transfer sexualizate se dezvoltă
şi paranoia
gradat şi sunt privite ca nerealiste
Apare o anxietate de separare copleşitoare
când este abandonat de obiectele iubite
Supraeu lax şi o predominanţă a apărărilor
primitive, cum ar fi clivajul şi idealizarea
Dorinţe de transfer sexualizate intense se
dezvoltă rapid și sunt privite ca realiste
Intelegere psihodinamica (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
Pacienţii isterici pot tolera separarea de obiectele iubite chiar dacă ei pot identifica acele
relaţii ca fiind principalul lor domeniu de dificultate. Pacienţii histrionici, pe de altă parte, sunt
frecvent copleșiţi de anxietatea de separare când sunt separaţi de obiectele iubite.Supraeul
strict și alte apărări obsesionale ale pacientului isteric contrastează cu Supraeul lax tipic al
pacientului histrionic și cu apărările mai primitive predominante,cum ar fi clivajul și
idealizarea. Pacientii isterici și histrionici au experienţa unei relative deprivări materne în
timpul stadiului oral şi au dificultăţi în a rezolva situaţia oedipiană şi a ieşi din ea cu o
identitate sexuală clară.
Deşi atât pacienţii isterici, cât şi cei histrionici au unele dificultăţi cu probleme orale şi
oedipiene, pacientul histrionic întâmpină în mod evident o dificultate mai mare în stadiul mai
timpuriu, pe când pacientul isteric este fixat primar în stadiul mai tardiv.
În cazul pacientei histrionice, lipsa de atenţie maternă o face să se orienteze către tatăl
său pentru gratificarea nevoilor de dependenţă. Ea învaţă curând că tendinţa de a flirta și
expresiile exhibiţioniste dramatice ale emoţiilor sunt necesare pentru a atrage atenţia tatălui
său.
Intelegere psihodinamica
Pe măsură ce se maturizează, ea învaţă că trebuie să-și reprime sexualitatea genitală
pentru a rămâne "fetiţa tatei". Când fetiţa crește, nevoia primitivă caracteristică tuturor
relaţiilor ei sexuale poate fi numită "ecuaţia sân-penis". Ea se angajează frecvent într-un
comportament sexual promiscuu care este în final nesatisfăcător, deoarece penisul
bărbatului servește doar ca un substitut pentru sânul matern pe care ea îl dorește
inconștient.
Femeia cu tulburare de personalitate isterică a negociat stadiul oral al dezvoltării cu un grad
rezonabil de succes. Şi ea este dezamăgită de mama ei, dar dezamăgirea apare într-un
stadiu mai avansat al dezvoltării. În stadiul falic de dezvoltare care precedă direct situaţia
oedipiană în plină înflorire, fetiţa trebuie să se împace cu faptul că ea nu o poate poseda
fizic pe mama ei așa cum poate tatăl ei. Scopul individului isteric este de a fi obiectul dorinţei
pentru ceilalţi (Bollas,2000).
In timp ce femeile isterice sunt frecvent ,,fata tatei", mulţi bărbații isterici au fost "băieţii
mamei". Ei pot să reacţioneze la probleme de separare-individuare în copilăria lor prin
erotizarea obiectului absent (Bollas, 2000).
În termenii patogenezei legate de dezvoltare a tulburării de personalitate histrionice şi
isterice, un istoric de incest este mult mai probabil să fie găsit la pacienta histrionică.
Pacienta isterică este mult mai puţin susceptibilă să aibă un istoric de incest efectiv, dar
poate să fi avut ceea ce a perceput ca fiind o relaţie specială cu tatăl său.
Personalitatea isterică/histrionică
Cum e posibil ca cineva sa stie si sa nu stie in acelasi timp?
Caracteristici: anxietate crescuta, inalta reactivitate interpersonala, calzi, energici,intuitivi,vanitosi,

se ataseaza prin neajutorare subiectiva si ingrijire compulsiva, dependent de excitatie,
‘’labilitatea isterica a afectului’’, impresionabili, capacitate imaginative, atotcuprinzatori.
Pulsiune, afect si temperament in isterie

Temperament intens, afectuos, hipersensibile si sociofilie.
Caracter oral si oedipian( teama de castrare/ penetrare); isi doresc dragoste, stimulare, erotism,
companie(directive anaclitica); teama de castrare;
Fetite: idealizeaza barbatul pentru ca e puternic si atragator (inconstient ii uraste si invidiaza ca

au penis- complexul castrarii ); sexualizeaza (ptr a se apara de puterea masculină si posibil
să nu se bucure de intimitatea sexuală); simbolizează puterea masculină in vise, fantasme,
simptome prin imagini falice.
Afectiv: anxietate crescuta; vulnerabilitate la rusine si vinovatie; afecte intense asupra carora
ridica aparari distincte, nervozitate difuza(energie sexual convertita)
Procedee adaptative si defensive in isterie
1. Refularea si anularea retroactivă - sarcina cheie
2. Sexualizarea
3. Trecere la act ( modalitati contrafobice ptr puterea sexului opus; acte de curaj/eroism
cand este inspaimantat, exhibitionisti cand de fapt sunt rusinati de aspectul lor )
4. Aparari disociative- ”belle indifference” (minimizarea gravitatii a unei situatii/simptom),
falsa recunoastere( convingerea ca isi amiteste ceva ce nu s-a intamplat), pseudologia
fantastica (tendinta de a crede in propriile minciuni)
Conversia impulsului in simptome somatice; suferintele isterice - beneficiu primar in
rezolvarea conflictului dorinta - interdictie si secundar in forma preocuparii altora fata de ei.
Caracterial - ‘’ intoarcerea refulatului’’, inconstiente fata de capacitatea lor de seductie,
frustrate sexual, nevoie de iubire.
5. Regresia - devin inocenti, fermecatori/ neajutorati, dependenti cand se simt nesiguri, in
frica de respingere sau de provocare ( Sd. Stockholm, fen. Patty Hearst- prizonierii ajung sa
aiba incredere in rapitorii/persecutorii lor).
Tipare relationale in psihologia isterica
Sursa frecventa a structurii de personalitate isterica e sentimentala, identitatea sexuala

a cuiva e problematica ( baietii crescuti in matriarhat se dezvolta intr-o directie isterica).
Frecventa mai mare la femei a isteriei se explica prin faptul ca barbatii sunt mai bine
pozitionati in societate si ocupandu-se mai putin de ingrijirea primara a copiilor, devin mai
interesanti, idealizati de ei.
Selful isteric
Constiinta lui/stima de sine e ca a unui copil mic, devalorizat, cu lipsuri, temator care
cauta printr-o manipulare plina de efort sa se adapteze intr-o lume plina de oameni puternici
si straini; astfel ea se va simti valorizata si puternica dar si vinovata ca si-a castigat pozitia
cumva, imoral.
‘’Aceasta persoana puternica este parte din mine.’’; puternic legat de obiect, -prin
operatiunile de salvare (ajuti alti copii ca sa ajuti copilul speriat din tine);
‘’Afect superficial’’- sentimente dramatizate, neautentice, exagerate, impresioniste.
Transfer si contratransfer in cazul pacientilor isterici
Transfer- clienta femeie si barbat terapeut- conflictuala; ele pot fi excitante, seducatoare
defensiv, intimidate; poate fi apreciativa;
- cu terapeuti femei, ele pot fi competitive,ostile dar si infantile, apreciative.
Pot abandona la inceput cu rationalizari, datorita fricii, urii, puterii de atractie.
Contrantransferul – distantare defensiva si infantilizare, indragostirea.
Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate isterica

-cadrul analitic trebuie riguros stabiliti, dar in termeni de caldura, acceptare se au in vedere
descoperirea de lucruri, luarea deciziilor mature, responsabilitate.
-vs psihopatia- sunt in esenta, la fel; e cunoscuta atractia femeilor isterice fata de psihopati;
Istericii sunt anaclitici, conflictuali, inspaimantati, ; psihopatul echivaleaza teama cu
slabiciunea, introiectivi, fara sa manifeste teatralitate defensiva;
Puterea terapeutului il angajeaza pe psihopat si il intimideaza si infantilizeaza pe isteric.
-vs narcisism- istericii -folosesc aparari narcisice, problemele ce tin de stima de sine sunt
legate de gen sau conflicte particulare;personae calde si grijulii,idealizeaza si devalorizeaza
in contrafobie;
- narcisicii- clasifica obiectele in bun/rau fara a fi sub presiunea afectelor
legate de obiect.
Ambii au probleme ce tin de stima de sine, rusine, nevoia de atentie, reasigurare,
idealizeaza, devalorizeaza.
-vs conditii dissociative
-vs afectiuni fiziologice -scleroza multipla, tumoare cerebrala
Recomandari stil terapeutic
- mentinere atenta a granitelor profesionale
- atitudine empatica si calda
- economie in interpretarii
..\Downloads\Cinema Education - Histrionic Personality Disorder.mp4

Personalitatea obsesiv compulsiva (cluster C)
Criteriile stabilite în DSM IV pentru diagnosticarea tulburării obsesiv-compulsive sunt următoarele:
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aşa cum sunt definite de (1), (2), (3) şi (4):
(1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente şi recurente care sunt experimentate, la un moment dat în cursul
tulburării, ca intrusive şi inadecvate, şi care cauzează o anxietate sau o detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur şi simplu preocupări excesive în legătură cu problemele reale
de viaţă;
(3) persoana încearcă să ignore sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri sau imagini, ori să le neutralizeze cu
alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte că gândurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un produs al propriei sale minţi (nu
impuse din afară, ca în inserţia de gânduri).
Compulsii, aşa cum sunt definite de (1), (2), (3) şi (4):
(1) comportamente repetitive (de ex. spălatul mâinilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (de ex. rugatul,
calculatul, repetarea de cuvinte în gând) pe care persoana se simte constrânsă să le efectueze ca răspuns la
o obsesie, ori conform unor reguli care trebuie să fie aplicate în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele mentale sunt destinate să prevină sau să reducă detresa, ori să prevină un
eveniment sau o situaţie temută oarecare; însă aceste comportamente sau acte mentale sunt sau nu
conectate în mod realist cu ceea ce sunt destinate să neutralizeze sau să prevină, ori sunt clar excesive.
B. La un moment dat în cursul tulburării, persoana a recunoscut că obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau
iraţionale.
C. Obsesiile sau compulsiile cauzează o detresă marcată, sunt consumatoare de timp (iau mai mult de o oră pe zi)
sau interferează semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu funcţionarea profesională ori cu activităţile
sau relaţiile sociale uzuale.
Personalitatea obsesiv compulsiva
Contribuţiile psihanalitice timpurii (Abraham, 1921/1942; Freud, 1908/1959; Jones, 1948;

Menninger, 1943) au legat anumite trăsături de caracter - în special obstinaţia, zgârcenia şi
preocuparea pentru ordine - cu faza anală a dezvoltării psihosexuale. Pacienţii cu aceste
trăsături de personalitate au fost consideraţi ca regresând de la anxietatea de castrare
asociată cu faza de dezvoltare oedipiană, la relativa siguranţă a perioadei anale. Conduşi de
un Supraeu punitiv, ei au preluat probabil operaţii caracteristice defensive ale Eului, ca
izolarea afectului, intelectualizarea, formaţiunea reacţională, anularea retroactivă şi
deplasarea. Obsesia lor pentru ordine, de exemplu, a fost conceptualizată ca formaţiune
reacţională împotriva dorinţei ascunse de a se implica în activităţi murdare anale şi derivate
ale acestora. Dificultatea considerabilă pe care cei cu personalitate obsesiv-compulsivă o au
în exprimarea agresivităţii a fost legată de conflicte timpurii de forţă cu figurile materne privind
exercitiile de învătare de a folosi WC-ul. Încăpătânarea indivizilor obsesionali poate fi, de
asemenea, văzută ca un rezultat al acelorași conflicte.
- in copilarie nu s-au simtit suficienti de apreciati si ingrijiti de catre parintii lor.
- dominati de neincredere in sine si ambivalenta
(Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
Personalitatea obsesiv compulsiva
Caracteristici: perfectionism, rigoare morala, rezervat in relatiile cu ceilalti, incapatanare,

exigenta, atentie la detalii, suspiciune, obtuzitatea, obstinația, monotonia obiceiurilor, austeritatea
emoțională, zgarciti, raționalizarea în exces, nevoia de ordine.
Simptome: obsesiile( ganduri persistente, nedorite sunt egosintonice), compulsiile ( actiuni persistente,
nedorite sunt egosintonice), se pot manifesta impreuna / separat si nu numai la cei care,
caracteriologic sunt obsesivi si compulsivi.

Exemplu: Sherlock Holmes, Anthony Hopkins( ‘’Ramasitele zilei’’), Howard Hughes, Mark Chapman.
Pulsiune, afect si temperament in obsesie si compulsie

Freud - reprezentari anale in limbaj, registrul vizual, vise, fantasme; posibil ca acesti pacienti sa fi fost
fost impinsi catre controlul sfincterian prematur, cu asprime si de aici nevoia de control, punctualitate,
curatenie devin importante pentru a mentine stima de sine.
Conflictul de baza la obsesivi si compulsivi e FURIE (de a fi controlat) versus FRICA( de a fi
condamnat sau pedepsit), iar RUSINEA e constienta.
-afectul e neformulat, rationalizat, moralizat, minimalizat;

Procese defensive si adaptative
-obsesivi - izolarea afectului (Feniche, 1928), rationalizarea, moralizarea, deplasarea,
compartimentalizarea, intelectualizarea, formatiunea reactionala.
-compulsive - anularea retroactiva, izolarea.
Aparari impotriva pulsiunilor, afectelor si dorintelor

- cognitive: idealizarea cunoasterii, a activitatii mentale; eficienta
- comportamentale: compulsivitate - anularea retroactiva (cu sens de ispasire si protectie
magica); Ceea ce face activitatile sa fie compulsive este pulsionalitatea; ele tradeaza
fantasme inconstiente de control omnipotent.
- formatiunea reactionala impotriva dorintelor opuse (responsabilul impotriva
iresponsabilitatii, realismul impotriva superstitiei); exista o fixatie la ambele capete ale
conflictelor ( initiativa-lene, ordine- dezordine).
Tipare relationare in psihologia obsesiva si compulsiva
- obsesiile si compulsiile implica figurile parentale (relatii de obiect) care impun standarde
comportamentale/ cognitive ridicate, rasplatindu-le/ pedepsindu-le/ ignorandu-le pe masura.
Persoanele obsesiv compulsive orientate - introiectiv (spre afirmare de sine): obsesivul
freudian, cu tip de functionare dominata de vinovatie - moralizarea e modelata activ, control
de sine, amanarea gratificarii sau rusine ( scopul e sa arati perfect pentru altii).
- anaclitica
( orientat spre self in relatie).
Selful obsesiv compulsiv

Persoanele obsesiv -compulsive orientate
- introiectiv: preocupate de control, verticalitate morala, autocritici, de incredere, muncitori;
indeplinirea cerintelor figurilor parentale internalizate, autostima, autocontrol, disciplina.
- anaclitic: ingrijorati, ''mania indoielii„ (ezitare in a face alta alegere decat cea perfecta),
ambivalenta.
- obsesivul - caracterizat prin amanare, ezitare, sustin stima de sine prin gandire;
- compulsivul - au probleme similare cu vinovatia, rusinea, autonomia dar o rezolva opus-
grabiti fara a reflecta la alternative; isi sustin stima de sine prin actiune.
Transfer si contratransfer in cazul pacientilor obsesivi si
compulsivi
Transfer - buni pacienti, seriosi, motivati, muncitori, recunostinta, cooperare respectuoasa,
apreciere dar transmit nuante de iritabilitate si criticism, negarea sentimentelor negative.
Contratransfer- nerabdare enervanta, dorinta de a-i determina sa se deschida sentimentelor
obisnuite, sa se hotarasca cumva.
Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate de tip

obsesiv si compulsiv
1.bunavointa fireasca, recunoasterea si interpretarea vulnerabilitatii lor la rusine e cruciala, e
indicat a nu-i grabi, sfatui, critica; sa nu devenim parintele pretentios care comanda.
2.evitarea intelectualizarii si aducerea in lucru a imaginatiei, simbolismului, comunicarii
artistice, creativitatii.
3.bunavointa practicianului de a-i ajuta sa isi exprime furia, critica fata de terapie/terapeut.
-vs. personalitatea schizoida, care sunt retrasi din lume, dar constienti de intensitatea
propriilor sentimente si vitalitatea fantasmelor;
-vs. personalitatii narcisice (vid interior si stima de sine fragila); (POC-furie, fantasme si
vinovatie);
-vs. tulburari organice ale creierului(e necesara o buna anamneza pentru a depista
eventuale boli organice
Recomandari stil terapeutic

- fara graba, evitarea luptelor de putere, fara a descuraja intelectualizarea, se faciliteaza
exprimarea emotiilor, se modeleaza capacitatea de a se bucura de sentimentele si
fantasmele devalorizate.
..\Downloads\Cinema Education - Obsessive Compulsive Personality Disorder.mp4

Tulburari disociative
Stările disociative, precum simptomele de conversie, au fost frecvent clasificate ca fenomene
isterice, chiar dacă au fost găsite la pacienţi cu o varietate de diagnostice. Manifestarea cea mai
extremă a disocierii este tulburarea de identitate disociativă, care implică atât clivajul - sensul că
reprezentări ale Sinelui diferite se menţin separate -, cât şi refularea - în sensul că
personalitatea primară nu are de obicei nici o amintire despre celelalte personalităţi.
Atât disocierea, cât şi refularea sunt mecanisme de apărare, în ambele situaţii conţinuturile
mintale fiind ferite de zona conştienţei. Ele diferă totuşi prin felul în care sunt manipulate
conţinuturile mintale ascunse. În cazul refulării, bariera represivă creează un clivaj orizontal, iar
materialul este transferat către inconştientul dinamic. Dimpotrivă, disocierea creează un clivaj
vertical, aşa încât conţinuturile mintale se situează într-o serie de conştiinţe paralele (Kluft,
1991b).
- Refularea este activata de dorinte inalte extreme in timp ce disocierea este activata la
evenimente externe extreme

Stările disociative separate ale Sinelui sau "personalităţile alternative" sunt mai întâi
desfășurate adaptativ în încercarea copilului abuzat de a se distanţa de experienţa
traumatică.
Personalităţile alternative își câștigă curând forme secundare de autonomie, iar
pacientul poate prezenta convingerea cvasidelirantă că acestea sunt niște entităţi separate.
Personalitatea pacientului chiar este formată din suma tuturor acestor personalităţi, iar
Putnam (1989) a arătat că personalităţile alternative sunt stări foarte discrete ale conștiinţei,
care sunt organizate în jurul unui afect prevalent, unui simţ al Sinelui şi al unei imagini a
corpului, în jurul unui repertoriu comportamentallimitat și al unui set de amintiri dependente
de starea de spirit.
- fiecare identitate alternativă prezintă un Sine în relaţia cu un obiect intern fantasmat
Psihologiile disociative
Experienta disociativa este egosintonica si asumata in limita normalitatii.
Pulsiune, afect si temperament in conditiile disociative
Nu s-a formulat nici o teorie pulsionala ; afectul e intr-o stare cronica de dereglare – teroarea
primitiva, rusinea, oroarea sunt emotii ce provoaca disociarea; abuzurile/ ignorarea
completa a parintilor/persoanelor de ingrijire, a anturajului de aceeasi varsta.
Procese defensive si adaptative in conditiile disociative
-ele debuteaza ca cea mai buna adaptare posibila la o anume situatie si in timp, intra in
automatism, devenind, la un moment dat, neadaptate la noi circumstante.
1.Identificarea
- dupa o perioada de acalmie, parintele recurge din nou la disociere cand fiul/fiica ating varsta
la care parintele a fost abuzat pentru prima data.
-recurgerea la disociere datorita unui stimul declansator ce reactualizeaza inconstient o

trauma din trecut.
2. Disocierea - aparare ciudata, invizibila, confundata uneori cu un fenomen regresiv
trecator.
BASK (comportament, afect, senzatie, intelegere)- conceptul de disociere este ridicat la

statutul de categorie supraordonata decat ca o aparare secundara( cum a fost considerate
de Freud.
Tipare relationale in starile disociative
Abuzul este cea mai importanta cauza a recurgerii la disociere. Persoanele de ingrijire sunt
ele insele cu tulburari fie de natura disociativa directa, sau indirect( ca rezultanta a
consumului de droguri sau alcool).
In cazul unei severe tulburari de disociativitate exista -‘’Tipul D’’ de atasament, de tip
evitant, dezorganizat-dezorientat, asociat cu experienta din copilarie in care obiectul de
atasament este si obiectul fricii.
-atasamentul evitant pote fi un predictor al disocierii.

Kluft(1984) a oferit teoria celor 4 factori ai etiologiei tulburarilor de personalitate multipla si
disociere severa:
- individual e dotat bine din punct de vedere al capacitatii de hipnoza;
-individul e sever traumatizat;
-exista influiente din copilarie in raspunsurile disociative ale individului- disocierea este
adaptabila si cumva recompensata de familie;
-nu exista nici un confort in timpul si dupa episoadele traumatice.
S-au observant sentimente profunde de preocupare si tandrete, atrag prieteni generosi si

intelegatori, dar se si implica in relatii cu persoane abuzive.
Selful disociativ
Caracteristica selfului unei persone cronic traumatizate este fracturarea, fragmentarea
acestuia in multe personalitati fragmentare, fiecare indeplinind anumite functii, patrunse de
frica,rusine,vinovatie. Adesea, o copilarie cu abuzuri a impiedicat integrarea selfului. Astfel
‘’personalitatea gazda’’, care se evidentiaza si cauta tratament poate recunoaste sau
‘’alterii’’care populeaza personalitaile secundare.
Transferul si contratransferul in cazul pacientilor disociativi
Transferul- foarte mare, traumatic, mai ales cand personalitatile infantile domina, dar si erotic. Consta
in multe cazuri din perceptii postraumatice, senzatii si afecte neconstientizate in momentul initial al
abuzului, conceptualizate ca raspunsuri emotionale conditionate de stimuli asociati abuzului.
Contratransferul-narcisic cateodata, tendinta unei ingrijiri excesive, disocierea.
Implicatii terapeutice ale diagnosticului de stare disociativa
TPM implica- cadru terapeutic securizant si limite consecvente si ferme;
-terapie centrata pe autocontrolul si participarea activa a pacientului
-alianta terapeutica puternica responsabila construita in timpul procesului terapeutic.
-descoperirea a ceea ce e ascuns si exprimarea sentimentului ingropat
-colaborare, cooperare clara si directa, empatie, identificare, moralitate,optimism.
-constanta terapeutului in raport cu toate alter personalitatile constituie un important atac la
apararile disociatice ale clientului.
- ritm al terapiei mai flexibil, adaptat capacitatii de tolerare a clientului.
-exprimare afectiva, care sa depaseasca neutralitatea tehnica
-continua depistare si corectare a prejudecatilor false.
- terapeuti familiarizati cu lucrul cu hipnoza.
Se pune problema unei posibile probleme de identitate disociativa in prezenta unor
diagnostice anterioare grave si/sau care se exclude reciproc in istoricul tratamentului
persoanei.
Stari disociative- vs psihoze
Halucinatiile si delirul tind sa fie - fenomene de flashback in starile disociative
- operatii proiective in stari psihotice.
Relatia cu terapeutul - intense in starile disociative

-plate, anoste, absente, fara atasament.
Retragerea din realitate si din relatii
- incepe din adolescenta si progreseaza catre izolare stadiul adult, in cazul schizofreniei
- sunt aritmice, compartimentate, cu buna functionare in anumite arii si slaba in altele, in
TPM.
Stari disociative – vs stari borderline
In gama borderline predomina probleme de separare-individuatie, in cea disociativa
problematica e legata de disociere, memorie deficitara.
Stari disociative – vs psihologia isterica- considerate chiar sinonime.
Totusi, la persoanele isterice avem in vedere impulsurile recurente,fanteziile si aspiratiile
inconstiente, la TPM se pune accent la reconstituirea unui trecut traumatic.
Stari disociative- vs stari psihopate
E prudent sa presupunem psihopatia cand cineva are motive puternice sa simuleze.
Ex. Filmul Split--https://www.youtube.com/watch?v=6bfooooTKyM

Criteriile d'e diagnostic DSM-IV-TR pentru tulburarea de personalitate
evitantă,
Un pattern pervaziv de inhibiţie socială, sentimente de neadecvare şi
hipersensibilitate la evaluare negativă, începând precoce în perioada adultă şi
prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de patru (sau mai multe)
dintre următoarele:
(1) evită activităţile profesionale care implică un contact interpersonal semnificativ,
din cauza fricii de critică, dezaprobare sau rejecţie
(2) nu doreşte să se asocieze cu alţi oameni decât dacă este sigur că este apreciat
(3) manifestă reţinere în relaţiile intime din cauza fricii de a nu se face de râs ori de a
nu fi ridiculizat
(4) este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat în situaţii sociale
(5) este inhibat în situaţii interpersonale noi din cauza sentimentelor de neadecvare
(6) se vede pe sine ca inapt social, neatractiv personal ori inferior altora
(7) refuză să-şi asume riscuri personale sau să se angajeze L.'1 orice activităţi noi din
cauza faptului că acestea l-ar putea pune în dificultate.
Personalitatea evitanta
- persoane retrase social, dar nu schizoide; isi doresc relatii interpersonale dar se tem de
RUSINEA, respingerea, ridiculizarea, umilinta asociata esecului si de durerea asociata
respingerii de catre parinti/ ingrijitori, hipersensibili, timizi, vulnerabili; --- asta nu inseamna
ca e fobie sociala; au nevoie sa fie placuti si acceptati de ceilalti;
Terapia – expresiva consta in explorarea cauzelor ascunse ale rusinii si legaturii cu
experientele de dezvoltare din trecut);
- suportiva consta in incurajari privind confruntarea situatiilor temute da rezultatate
bune.
Exemplu: Clark Kent( ''Superman'').
Ruşinea şi expunerea de sine sunt strâns legate. Ceea ce îi sperie pe pacienţii evitanţi este
de fapt orice situaţie în care ei trebuie să dezvăluie aspecte legate de ei înşişi şi care îi fac
vulnerabili. În timp ce vina implică preocupări legate de aspecte punitive pentru încălcarea
unei reguli interioare, ruşinea este legată mai mult de o evaluare a Sinelui ca fiind oarecum
inadecvat, neridicându-se la standardele interne.
Ruşinea nu poate fi reducţionist legată de nici unul dintre momentele de dezvoltare din
perioada copilăriei, dar pare în schimb să evolueze din numeroase experienţe de dezvoltare
la diferite varste (Nathanson, 1987). Aparent prezentă de foarte devreme în viaţă,rușinea
devine evidentă la apariţia anxietăţii faţă de străini în jurul varstei de 8 luni (Broucek, 1982).
Adulţii cu un stil de ataşament evitant s-au simţit în general respinsi de către părinţi sau de
către cei în a căror grijă erau în copilărie si de aceea le e teama să dezvolte relaţii de
dragoste ca adulţi
- . Ei simt adesea că nevoile lor de dezvoltare au fost excesive sau nepotrivite şi au

experimentat un eşec al reacţiilor adecvate ale obiectelor Sinelui.
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru tulburarea de personalitate dependentă.
O necesitate excesitate excesivă şi pervazivă de a fi tutelat, care duce la un comportament
supus si la frica de separare şi care începe de timpuriu în perioada adultă şi este
prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci (sau mai multe)
dintre rmătoarele:
A. Are dificultăţi în a lua decizii comune fără o cantitate excesivă de sfaturi şi reasigurări din
partea altora
B. Necesită ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii
ale vieţii lui
C.Are dificultăţi în a-şi exprima dezacordul faţă de alţii din cauza fricii de a nu pierde suportul
sau aprobarea. Notă: Nu implică frica realistă de retribuţie
D. Are dificultăţi în a iniţia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de incredere în
judecata sau capacităţile sale, mai curând decât din cauza lipsei de motivaţie sau de energie)
E.Merge foarte departe spre a obţine solicitudine şi suport de la alţii, până la punctu!lde a se
oferi voluntar să facă lucruri care sunt neplăcute
Se simte neconfortabil sau neajutorat când rămâne singur din cauza fricii exagerate de a nu fi
în stare să aibă grijă de sine
Caută urgent altă relaţie drept sursă de solicitudine şi suport când o relaţie strânsă se termină
Este exagerat de preocupat de frica de a nu trebui să aibă grijă de sine.
Personalitatea dependenta
– are nevoia de a fi ajutat, sustinut de ceilalti, nu ii gasim in postura de lideri, nu iau hotarari
usor, spun ''da'' mereu sa nu supere oameni, le e teama de despartiri, vulnerabil.
Exemplu: Dr Watson(''Sherlock holmes''), Sancho Panza, Lady Lyndon(''Barry
Lyndon'').
- Ataşamentul nesigur este o însuşire a TPD
MODEL ALTERNATIV AL DSM 5 PENTRU TULBURARILE DE
PERSONALITATE ( MODEL DIMENSIONAL)
Tulburarile de personalitate se caracterizeaza prin afectarea functionarii individului si

prin trasaturi patologice de personalitate. (ex. Tulburare de personalitate ......cu
trasatura specificata).
Elementele functionarii individului:
1. Sentimentul identitatii
2. autocontrolul
Elementele functionarii interpersonale
1.Empatia
2. intimitatea.
FAȚETE TRASATURI DE PERSONALITATE
CONF. DSM V-TR.
1. Afectivitate negativa (vs. Stabilitate emotionala)
- labilitate emotionala
- Caracter anxios
- Anxietate de separare
- Ostilitate
- Docil
- Perseverare
- Deprimare
- Caracter suspicios
- Limitare afectiva (lipsa de..)
2. Detasare ( vs. Caracter extrovertit)
- Retragere
- Evitarea intimitatii
- Anhedonie
- Deprimare
- Limitare afectiva
- Caracter suspicios
3. Antagonism (vs. Caracter agreabil)

- Caracter manipulator
- Caracter necinstit
- Sentiment de grandoare
- Captarea atentiei
- Duritate
- ostilitate
4. Dezinhibitie (vs. Constinciozitate)
- Iresponsabilitate
- Impulsivitate
- Distractibilitate
- Comportament riscant
- Perfectionism rigid (absenta sa)
5. Psihoticism (vs. Luciditate)

- Credinte si trairi neobisnuite
- excentritate
- Afectare cognitiva si perceptiva
Întelegerea psihodinamica a depresiei
Punctul de vedere cel mai important al lui Freud era acela că pierderile din copilăria timpurie duc la
predispoziţie la depresie în viaţa adultă . El a mai observat că autodeprecierea marcată, atât de
frecventă la pacienţii depresivi, era rezultatul unei furii îndreptate spreinterior. Mai exact, el spunea
că furia este dirijată intern pentru că Sinele pacientului s-a identificat cu obiectul pierdut.
Klein (1940/1975) observa că apărările maniacale, cum sunt omnipotenţa, negarea, dispreţul şi
idealizarea, se dezvoltă ca răspunsuri la sentimentele dureroase produse de suferinţa pentru
obiectele pierdute ale dragostei. Aceste apărări sunt folosite pentru: 1) salvarea şi reinvestirea
obiectelor pierdute ale dragostei, 2) negarea obiectelor interne rele, 3) negarea dependenţei
marcate de obiectele dragostei.
Un aspect integral al posturii defensive maniacale este adesea o dorinţă de a triumfa asupra părinţilor
şi de a inversa astfel relaţia părinte-copil. Această dorinţă de a triumfa poate da naştere în schimb
vinovăţiei şi depresiei.
"o victimă a Supra eului, la fel de neajutorată şi lipsită de putere ca un copilaș care este torturat de
cruda și puternica sa mamă„
- Model de viata pentru celalalt- un celalalt dominant

Întelegerea psihodinamica a depresiei
John Bowlby (1969) vedea ataşamentul copilului faţă de mamă ca necesar pentru supravieţuire.
Când ataşamentul este rupt prin pierderea părintelui sau printr-o evoluţie instabilă faţă de
părinte, copiii se văd ca nedemni de iubit, iar pe mamele lor şi pe ceilalţi care îi îngrijesc, ca pe
nişte persoane abandonante şi de care nu se pot ataşa. De aceea, copiii aceştia pot deveni
depresivi în viaţa adultă ori de câte ori trăiesc o pierdere, pentru că aceasta reactivează
sentimentele de abandon şi imposibilitatea de a fi iubiţi.
- o auto stimă vulnerabilă este şi ea o moştenire a traumei şi a pierderii din copilărie.
- anumite mecanisme de aparare imature cresc riscul aparitiei depresiei si a altor boli psihiatrice.
Tipul anaclitic este caracterizat de sentimente de ne ajutorare, singurătate şi slăbiciune, asociate cu

frici cronice de abandon şi lipsă de protecţie.
Introiectivi care sunt deprimaţi sunt în primul rând preocupaţi de autodezvoltare.

Întelegerea psihodinamica a maniei
Pierderile parentale timpurii, mai ales a mamei, sunt puternic asociate cu dezvoltarea bolii
bipolare (Mortensen et al., 2003). De fapt, copiii care-şi pierd mama înainte de vârsta de 5 ani
au un risc de patru ori mai mare de a dezvolta o tulburare bipolară. Există şi o legătură puternică
între trauma fizică din copilărie şi mania în viaţa adultă (Levitan et al., 1988) şi este posibil ca
nevoia de a nega agresivitatea să aibă rădăcini în primii ani de viaţă. Ameninţarea unor
sentimente agresive şi persecutoare duce la nevoia creării de apărări maniacale pentru a le
nega. După un episod maniacal, pacienţii pot fi foarte conştienţi de propria distructivitate şi pot
resimţi remuşcări pentru răul pe care l-au făcut altora în timpul fazei maniacale.
Personalitati depresive
(Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014, București)
Caracteristici: anhedonie, pesimism, autodepreciere, viziune negativa asupra sa, asupra

lumii, asupra viitorului (triada depresiva), sunt afectate procesele senzoriale, cognitive, afective,
imaginative intr-un mod subtil, cronic, structurat, care se autoconserva.
Clientul: nu sunt suficient de bun, sunt defect, sunt rau, prea tolerant fata de mine insumi, tristete,
gol interior, traiesc o lipsa interioara, sunt singur, sadism, ura, critica, vinovatie, am nevoie de o
relatie; e nevoie de echilibru intre nevoia de a relationa cu sine cat si cu ceilalti.
Exemple: Cesare Pavese, George Bacovia, Vincent Van Gogh.
Pulsiune, act si temperament in depresie

- sa admite posibilitatea ca in primele zile de la nastere sa se structureze un prototip pentru
pierdere, si pentru sentimentele, gandurile si experientele somatice asociate;
Freud -'' fixatii orale''- placerea de a mananca, bea, fuma, a vorbi;
Depresivii orienteaza efectele negative provenite de la altii catre sine, urandu-se, invinovatindu-
se si mai mult decat in raport cu defectele lor reale.
-TRISTETEA- sentiment dominant la depresivii anaclitici.
Procese defensive si adaptative in depresie
a) Introiectia- internalizarea inconstienta a celor mai odioase calitati ale unui obiect timpuriu al iubiri;
atributele pozitive sunt amintite cu afectiune, cele negative simtite ca parte a selfului; persoana crede
ca propria rautate a determinat o reactie negativa la celalalt (plecarea) si face eforturi de a-i accepta
si iubi asa cum sunt.
b) Intoarcerea asupra propriei persoane - Copiii sunt dependenti in mod existential de ingrijitori, si
daca acestia sunt rau intentionati, ei au de ales intre a accepta/nega realitatea;
c) Idealizarea- considerandu-se ‘’rai/ goi’’ ii vad pe ceilalti buni;
Tipare relationale in psihologia depresiva

Relatii de obiect
1. rolul unei pierderi timpurii/ repetate;
2. neglijenta familiei fata de nevoile copilului in a intelege ce s-a petrecut si timp pentru a trai
pierderea;
3. depresia unui parinte in primii ani de viata ai copilului;
Selful depresiv- introiectiv- cred in adancul lor ca sunt RAI si se pedepsesc pentru tot ceea ce
asociaza ei cu raul, VINOVATI, SENSIBILI LA CRITICA, la abandon, la singuratate.
-anaclitic- se vad ca inadecvati cronic, victime, RUSINE pentru ceea ce sunt;
Transfer si contratransfer
- usor de iubit, se ataseaza repede, atribuie bunavointa terapeutului chiar si cand se tem de
criticism, recunoscatori la grija si empatie, idealizeaza clinicianul, respectuosi.
Contrantransfer- afectiune benigna la fantasme de salvare, omnipotenta (''Mama buna si
sensibila, Dumnezeu'');

depresiva
- D. Introiectiv - abordarea credintelor inconstiente despre respingere; se acorda atentie mai
mare Supraelui decat sprijinirii Eului; eventual, pacientul sa decida inchiderea terapiei.
-D. Anaclitic- experienta lor de depresie e centrata pe atasament si simptomele se reduc

imediat atunci cand se simt conectati si in siguranta; terapia lor ar trebuie sa fie pe termen
mai lung pentru a fi suficient timp pentru constituirea unei aliante terapeutice solide;
- terapeuti inclinati spre depresie pot proiecta gresit propria lor dinamica si oameni cu
structura de personalitate masochista/narcisica au frecvent simptome de depresie clinica/
dispozitie distimica.
-vs personalitatea narcisica unde exista un gol actual,se valorizeaza mai putin relatiile.
-vs personalitatea masochista unde nevoie de autoafirmare,valorizare e mare;
perseverent in terapie;
Personalitatea maniacala, hipomniacala (ciclotimica)

Hipomania e reversul depresiei, imaginea ei in oglinda; organizarea este si aici depresiva
contracarata prin defensa negarii (alternare intre cele doua).
Caracteristici: entuziasm, plini de energie, laudaros, glumet, grandios, sociabil,dependent de
munca,logic dar si VINOVAT pentru agresiunea fata de ceilalti,deficit empatic, tentative de
suicid.
Pulsiune, afect si temperament in manie

Cand efectul e negativ - tendinta de furie necontrolata;
Organizare orala - veselie neconvingatoare ,pot vorbi tot timpul, bea, fuma, mesteca,
anxietate.
Procese defensive si adaptative in manie
1 Negarea ( transformarea in umor a evenimentelor suparatoare);
2. Acting out ( FUGA de suferinta emotionala, din situatiile ce ar putea sa ii ameninte cu o
pierdere)
3. Sexualizare
4. Control omnipotent
Tipare relationale in psihologia maniacala

Critica, abuz/neglijenta emtionala si fizica, separarile traumatice carora nu li s-a facut doliul.
Selful maniacal
Nevoia permanenta de miscare; frica de atasament; stima de sine se mentine cu greu
Transferul si contransferul in personalitatile maniacale

Transferul: pacientii pot fi fermecatori, fascinanti;
Contratransferul: deruta, uneori subestimarea gradului de suferinta si dezorganizare.
.
hipomaniacala
a) prevenirea fugii (cu rezerve) – (prevenirea nevoii de defensiva a persoanei si
confruntarea/ gestionarea sentimentelor de durere ce iau nastere odata cu despartirea);
b) medicamente psihotrope, relatie suportiva.
c) evaluare corecta- sa nu supra-apreciem forta eului si o identitate mai buna decat in
realitate.
Contratransfer- direct, incisiv, nealunecos, activ, fara dezamagire de sine
a) vs personalitate isterica (aici nu sunt preocupari legate de gen, putere si nu il
deranjeaza relatiile sfarsite abrupt); maniacul confundat cu un isteric ar putea parasi terapia.
b) vs personalitatea narcisica ( gol interior, opunere la atasament, nu fuge usor).
c) vs personalitatea compulsive (pretentiosi, capabil de iubire matura, responsabila)
d) vs schizofrenie – indicat sa se faca o anamneza corecta; atentie la medicatie
farmacologica.
e) vs. deficitului de atentie ADD (Adult cu tulburarea de deficit de atentie) si ADHD
( Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie); maniacalul sufera de ADHD deoarece e
usor de distras.
Recomandare stil terapeutic
- pacientii depresivi:
atitudine empatica sustinuta
interpretare solida a constructelor explicative
explorarea persistenta a reactiilor la separare si a atacurilor la adresa supraeului
..\Downloads\LIVING WITH DEPRESSION.mp4
- pacienti maniacali:
contract de prevenirea fugii si o cerere staruitoare pentru exprimarea onesta a
propiei persoane.
..\Downloads\BEING A BIPOLAR MOM Managing Bipolar Disorder.mp4
Personalitatile masochiste (autodistructive)
Perversiunile. Intelegere psihodinamica. (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)
Initial-Teoria pulsiunilor. Ca si cum instinctul sexual se dezvolta independent de obiectul sau apoi Stoller
(1975,1985), esenţa perversiunii este o conversie a "traumei infantile într-un triumf adult" (Stoller, 1975,
p . 4).
- Fantasmele devin constiente si transformate in realitate provoaca placere / satisfactie.
- Un act pervers devine un procedeu fixat şi ritualizat, care este singura cale către orgasmul genital. În
formularea clasică (Fenichel, 1945), factorul decisiv care împiedică orgasmul prin actul genital
convenţional este anxietatea de castrare.
- Au o functie de negare a castrarii,; anxietatea de separare/abandon
- Kohut (1971, 1977) a oferit o perspectivă de tip psihologie a Sinelui asupra funcţiei perversiunilor. În
viziunea sa, activitatea perversă implică o încercare disperată de a restaura integritatea şi coeziunea ,
Sinelui în absenţa răspunsurilor de tip obiect al Sinelui empatic din partea altora. Activitatea sau
fantasma sexuală poate să-I ajute pe pacient să se simtă viu şi intact când este ameninţat de abandon
sau de separare
- o punere în act a unei relaţii de obiect intern în care obiectul va răspunde Sinelui doar când este umilit.
Personalitatile masochiste (autodistructive)
In psihanaliza - persoanele cu un comportament masochist indura durerea si suferinta in speranta

constienta/inconstienta a obtinerii unui bine mai mare, actiunile lor tradand convingerea ca a
tolera abuzul fie va implini un scop care va justifica suferinta sa(a tine familia unita), fie va
preveni aparitia unor evenimente mai dureroase(abandonul total) sau ambele; de asemenea
persoana simte ca bunastarea sa ar fi conditionata, alimentata de indurarea maltratarii.
Exemplu: Leopold von Sacher- Masoch(excitatia sexuala obtinuta prin intermediul durerii);
Marchizul de Sade(placerea gasita in crearea durerii), Gandhi, Maica Tereza, R. Nixon.
Persoane masochiste cu nevoi
- anaclitice(masochism relational)- actiunile lor autodistructive rezulta din efortul de a pastra

atasamentul cu orice pret
- introiective (masochism moral) - isi organizeaza stima de sine in jurul capacitatii lor de a
tolera durerea si sacrificiul.
Pulsiune, afect si temperament in masochism
Exista putine ipoteze despre determinarea constitutionala in organizarea personalitatii
masochiste:
- nevoia unui obiect extern/ sociabilitate din copilarie;
-diferenta de sex/putere fizica/secretii hormonale- fetele abuzate dezvolta paternuri
masochiste(stoicism, sacrificiu de sine, victorie morala); baietii abuzati tind catre directia
sadica (identificarea cu agresorul).
Afectul- seamana cu cel al depresivului(tristetea constienta, vinovatia inconstienta), dar si
mai multa activitate, furie, indignare, resentimente indreptatite(‘’nu am avut noroc, am un
destin trist’’). Organizarea masochista a personalitatii exista la ambele sexe.
Procese defensive si adaptative in masochism
1. Introiectia
2. Intoarcerea impotriva propriei persoane
3.Idealizarea
4. Moralizarea- la masochistul introiectiv
5. Acting out- actiuni autodistructive determinate inconstient ce implica efortul de gestionare
a situatiei dureroase asteptate( R.M. Rosenstein,1955);
- dimensiuni in acting out: a) provocarea; b) linistirea; c) exhibitionismul; c) distragerea
atentiei de la vina (Reik, 1941)
- compulsia la repetitie-copilaria grea implica si perioada maturitatii ca fiind grea (adultul e
inconstient de asta).
Comportamentul autodistructiv in masochismul relational- aparare impotriva anxietatii de
separare; include un mod de a-i angaja pe altii si de a-i implica in procesul masochist.
6.Negarea- se demonstreaza prin cuvinte si comportament ca sufera/cineva ii abuzeaza, dar
neaga ca simt vreun disconfort si protesteaza la bunele intentii ale agresorului.
Tipare relationale in psihologia masochismului
‘’Masochistul este un depresiv care continua sa aiba speranta.’’ E. Hammer
Copiii invata ca desi sunt abandonati de parinti(ca atare lipsiti de valoare), suferind
indeajuns, ii pot determina pe acestia sa le mai acorde atentie(‘’Tortureaza-ma, dar nu ma
abandona’’, 2007).
Ca si la persoane depresive apar pierderi fara doliu elaborat, vina/ critica indusa de ingrijitor,
schimbari de roluri la varste mici, trauma si abuz, teama de abandon, modele depresive.
Ca si la paranoici, apare- orientarea catre amenintare, simt ca exista un permanent pericol
de atac asupra stimei de sine, sigurantei si starii de bine fizic(masochistul se pedepseste
singur ca sa nu mai trebuiasca sa o faca celalalt; paranoicul pedepseste inainte de a o face
celalat);
-preocuparea inconstienta de relatia dintre putere si iubire(paranoidul sacrifica
iubirea de dragul puterii, masochistul face invers);
- isi gestioneaza rautatea proiectand-o asupra altora;
Selful masochist
-ca si la depresivi- lipsiti de valoare, demn de respingere, vinovat, meritand pedeapsa dar
exista convingerea ca e rau tratat,neapreciat, neinteles.
Transferul si contratransferul in cazul pacientilor masochisti
Transferul - supunere, servilism,se interpreteaza drama copilului inspaimantat/neajutorat/ in suferinta
care trebuie sa convinga parintele sa il salveze, exista si efortul de a fi buni pentru a combata frica ca
celalalt le va discerne defectele si ii va respinge pentru pacatele lor.
Contratransfer: masochism impartasit si sadism, generozitate la inceput si mai apoi, sentimente
egodistonice, de iritare si furie la rezistenta clientului, dispret, vinovatie, indoiala.
Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate masochista
-recomandarea tratamentului ‘’fata in fata’’,autenticitate in relatie, evitarea de ‘’a face jocul clientului’’, a
nu fi ingaduitor material cu un masochist; se pune accent pe capacitatea clientului de a deveni un
adult responsabil de actiunile sale;
-interpretarea activa a convingerilor inconstiente irationale dar pretuite(''Singurul mod in care m-am
descurcat cu dusmanii mei a fost sa le demonstrez ca sunt niste abuzatori; daca sufar suficient,
primesc iubire si ceva bun se intampla in viata mea'', ''sucesele vor fi pedepsite si suferintele
recompensate'').
Teoria despre gestionarea controlului - accentul se pune pe expunerea convingerilor
patogene/irationale, fantasma de omnipotenta si efortul repetat al clientului de a le testa, insightul
pacientului in a si intelege credintele limitative.
Masochismul poate fi considerat tulburare de caracter in toate configuratiile de personalitati.
-vs pers depresiva - depresivul sa stie ca terapeutul nu va judeca, respinge, abandona, si va fi
disponibil la nevoie; daca e confundat cu un masochist poate intra in depresie si sinucide;
-masochistul- sa stie ca poate obtine caldura, acceptare prin autoafirmare si nu prin
suferinta neputincioasa, si ca parintele nu e interesat de suferintele actuale ale pacientului; daca e
confundat cu un depresiv i se poate intari autodistructivitatea;
-vs psihologia disociativa
Multe persoane sunt subiectul unei stari disociative in care repeta simbolic/concret un rau care li s-a
facut anterior. Terapeutul va trebui sa identifice daca automutilarea a fost realizata intr-o stare
disociativa(autohipnoza) sau nu.
Recomandare stil terapeutic:

- atentie la relatia reala (modelarea pentru un respect de sine sanatos)
- respect pentru capacitatea si responsabilitatea de a rezolva probleme
-perseverenta in expunerea, provocarea si modificarea credintelor patogene
BIBLIOGRAFIE
• Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației
Generația,2014, București
• Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017
• DSM IV-TR
• DSM V-TR

Tulburari de Personalitate Din Prespecti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburari de Personalitate Din Prespecti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TULBURĂRI DE PERSONALITATE

Dupa Nancy McWilliams, Diagnosticul psihanalitic, Ed. Fundației Generația,2014,Bucuresti

In functie de urmatoarele considerente -

Tulburarile de personalitate sunt impartite in trei grupe (clustere):

Trasaturile de personalitate reprezinta tipare persistente de perceptie, relationare

- Cu alte tulburari de personalitate

- Cu tulburari anxioase si depressive

- cu tulburarea de stress posttraumatic

- -cu tulburari induse de consumul de substante

- Cu tulburarea secundara unei afectiuni medicale.

Criterii de diagnostic conform DSM IV/DSM V TR

- Poziția schizoid-paranoidă (carateristici)

- Pacienţii cu tulburare de personalitate paranoidă abordează fiecare relaţie cu credinţa că cealaltă

TERAPEUT: Nu, nu este adevărat. Am spus 10.

PACIENT: Aţi spus 9,30.

P ACIENT: Nu am de gând să suport această hărţuire . Am să găsesc alt terapeut!

Pulsiune, afect și temperament în paranoia

- grad sporit de agresivitate și iritabilitate înnăscute, inadaptibilitate, hiperexcitabilitate

- furie, resentimente, teamă, vindicativitate, ostilitate, rușine și vina (inconstiente),

- capabili de atașament, fidelitate

Tipare relaționale în psihologia paranoidă

Implicațiile terapeutice ale diagnosticului de personalitate

Înțelegere psihodinamică (Glen O” Gabbard – Tratat de psihiatrie psihodinamica, ed.3,20017)

- sunt îngheţaţi în dezvoltare într-un stadiu timpuriu de relaţionare (Lawner, 1985).

---Considerata limita sanatoasă a spectrului autist, a Sindromului Asperger

Pulsiune, afect si temperament .

Afectiv: lipsa de aparari comune cu ceilalti; nu au sentimente pronunțate de rușine (narcisicii), nu au

6.Sublimarea este caracteristica schizoizilor ~sanatosi.~( sublimarea retragerii autiste in

Transferul si contratransferul in cazul pacientilor schizoizi

(3) impulsivitate sau incapacitate de a plănui dinainte

(5) neglijenţă nesăbuită faţă de siguranţa sa sau a altora

B. Individul este în etate de cel puţin 18 ani.

C. Există dovada unei tulburări de conduită cu debut înainte de 15 ani.

Exemplu: The Joker (”Batman”), Alex Delarge ( ”A Clockwork Orange''), Hannibal

Procese defensive si adaptative în psihopatie

3. Disocierea - amnezia totala a vreunei crime violente, iresponsabilitate, imprevizibilitatea;

-Grandoarea la un copil este rezultatul previzibil al lipsei de disciplina, lipsa raspunsului la

- Devalorizarea, deprecierea activa a lucrurilor din sfera emotionala a vietii omenesti.

Contratrasferul - ostilitate, dispret si furie moralista, ura, frica, alte reactii

- Negarea, coluziunea si condamnarea (Symington, 1980).

Implicatiile terapeutice ale diagnosticului de psihopatie

-vs personalitatea disociativă:

a) psihopat cu aparari disociative - au prognostic rezervat;

b) psihologie disociativa cu una sau mai multe alter-personalitati antisociale sau

Antisocial Personality Disorder Mood Disorders.mp4

(4) necesită admiraţie excesivă

(9) prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.

Diferenţiază personalitatea narcisică de stările borderline

Nu defineşte lumea internă a personalităţii narcisice pentru că accentul este pe

Priveşte Sinele grandios ca pe un mecanism de apărare împotriva investiţiei în alţii

Se axează în principal pe aspecte ale libidoului/idealizării, cu agresiunea

Ia drept bun idealizarea ca pe o fază de dezvoltare normală menită a recupera

Defineşte personalitatea narcisică drept o subcategorie izbitor de similară cu

Descrie mecanisme de apărare primitive şi relaţii de obiect tipice tulburării de

Defineşte Sinele arhaic "normal" ca oprit din dezvoltare

Priveşte Sinele ca nondefensiv

Pune accentul pe invidie şi agresiune

Vede idealizarea ca mecanism de apărare împotriva furiei, invidiei, dispreţului şi

Sunt organizate disproportionat in jurul mentinerii stimei de sine prin validarile pe

dezamagirile relationale timpurii?!; exhibitionism, inaccesibilitate emotionala, fantasme de

omnipotenta; judecați de valoare agresiv exprimate ca defensiva, aroganta, grandomanie,

rusine, slabiciune, inferioritate;

Pulsiune, afect si temperament in narcisim