Managementul are obligaţia să anticipeze viitorul, să încerce să-l modeleze şi să creeze

un echilibru între obiectivele pe termen scurt şi cele pe termen lung... .

Realizările viitoare nu se vor metarializa pur şi simplu doar dacă ne dorim cu suficientă
ardoare acest lucru. Pentru asta e nevoie să luăm decizii acum şi să ne asumăm riscuri
tot acum. Şi trebuie să acţionăm acum. Este necesar să alocăm anumite resurse pentru
aceasta, şi în special resurse umane - şi asta tot acum. Şi este nevoie să se muncească
pentru asta - acum.
Peter F. Drucker

Introducere

Biblioteca este o structură infodocumentară şi culturală fundamentală,

considerată a fi, conform Legii nr. 334 – 2002 – Legea bibliotecilor, „de importanţă
strategică în societatea informaţională”. Manifestul UNESCO „Charta Cărţii” o
defineşte drept parte componentă a resurselor naţionale ale fiecărei ţări.
Prezenţa unei biblioteci amplifică sensul valoric al unui spaţiu, dilatându-l şi
augmentându-i sensurile şi dimensiunile, modelându-l pe forme ce caută continuu
idealul, cunoaşterea.

„În puţine locuri s-a înţeles faptul că bibliotecile, cu contribuţia lor

miraculoasă la conservarea dinamică a cunoaşterii, cu capacitatea lor de a se adapta
multimediatizării informaţiei până la preluarea sintetizată a modelului uman, aparţin
zonei calitative a dezvoltării”.1
Asemenea tuturor instituţiilor culturale, biblioteca funcţionează pe baza unor
repere fundamentale:
– cultura contribuie la întărirea independenţei nationale, fiind un atribut esenţial al
identităţii naţionale;
– cultura trebuie privită ca o investiţie de interes naţional;
– ea constituie un element esenţial al politicii de protecţie socială;
– dreptul la cultură, pluralismul cultural şi dialogul intercultural sunt valori importante
ale unei societăţi deschise, democratice;
– omul constituie finalitatea dezvoltării, axul de referinţă al tuturor politicilor culturale
şi democratice;

1
Ion Stoica. Unele probleme ale planificării serviciilor de bibliotecă în România contemporană”. În: Revista
Biblioteca, nr. 8-9-10, 1994, p. 21.
– accesul la cultură este un factor principal de coeziune socială şi un însemn al
consolidării culturale în procesul integrării europene.
Managementul, şi în special managementul în cultură reprezintă în prezent o
necesitate absolută, în contextul universal de schimbare continuă şi rapidă şi de
evoluţie fără precedent a tehnologiilor şi implicit, de dezvoltare, de creştere a fiinţei
umane.

OBIECTUL PREZENTEI ANALIZE

Prin acest studiu ne propunem focalizarea pe factorul uman, componentă

fundamentală a sistemului, mai exact, abordarea din perspectiva resurselor umane a
managementului instituţiei bibliotecare.
Analiza de faţă se poate constitui într-o componentă importantă a unui program
managerial modern şi urmăreşte o abordare psihologică a fenomenelor complexe ce
intervin în procesul de diseminare a informaţiei, misiunea primordială a bibliotecii
lumii de astăzi.

PREZENTAREA STĂRII ACTUALE

Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa” este o instituţie cu profil

enciclopedic.
Misiunea bibliotecii este aceea de a oferi produse şi servicii informaţionale şi
culturale compatibile cu standardele societăţii contemporane, în scopul satisfacerii
intereselor de informare, documentare, educare, lectură, studiu şi recreere pentru toate
categoriile socio-profesionale ale comunităţii deservite.
Biblioteca oferă utilizatorilor atât servicii tradiţionale:
- lectură, informare, studiu şi recreere, prin cinci săli de lectură
specializate (literatură, presă şi legislaţie, tehnică, ştiinţe social-politice,
mediatecă), secţie pentru copii, secţie pentru împrumut la domiciliu,
secţie de colecţii speciale (toate în sediul central) şi două filiale în
teritoriu.
 - informare bibliografică locală
- evenimente culturale (în special expoziţii şi lansări de carte; se remarcă
manifestarea tradiţională „Clubul artelor”),
cât şi servicii moderne:
- înscrierea utilizatorilor în sistem automatizat, 56 calculatoare în
reţea, catalog Intranet, catalog on-line, acces Internet (4 posturi), Centru
de Informare Comunitară şi un Cabinet de documentare asupra
proprietăţii intelectuale (în colaborare cu OSIM).

Din această prezentare se profilează sistemul om – maşină – mediu, care, deşi

conţine o conotaţie tehnicistă, se adaptează perfect ca model de analiză şi într-o
instituţie modernă de cultură.
De aceea, analiza va avea în vedere aceste trei subcategorii ale sistemului,
pentru a interveni în scopuri ameliorative asupra activităţii pe care o desfăşoară un
om sau un grup de oameni. Astfel, nu este suficient să ne oprim la una sau alta din
componentele acestui sistem, ci trebuie să le abordăm în interacţiune. Deci sistemul
om – maşină – mediu este un principiu metodologic, principiu ştiinţific de abordare a
muncii, potrivit căruia atât performanţele cât şi eşecurile în muncă, atât atingerea
obiectivelor propuse cât şi ratarea lor sunt determinate în mod emergent de calitatea
interacţiunii componentelor acestui sistem.

Analiza mediului de muncă

Mediul extern de muncă
Situaţia prezentă

În Biblioteca Judeţeană Constanţa, politica managerială a fost afectată de

reducerea numărului de personal de specialitate, impusă prin decizia ordonatorului
principal de credite (în anul 2005). Această reducere drastică (de la 170 salariaţi la
107) a afectat puternic structura, iar efectele sale se simt şi în prezent.
 Importanţa condiţiilor de muncă a fost demonstrată în cadrul unor experimente
efectuate de Elton Mayo, începând cu anul 1924. Una din concluziile acestor
experimente a arătat ca anumite schimbări în climatul de muncă (iluminat, pauze de
masă, reorganizarea grupurilor de muncă) au influenţat favorabil randamentul.

Puncte forte:
Faptul că biblioteca funcţionează într-o clădire nouă (dată în folosinţă în anul
1998), modernă, constituie un element pozitiv în analiza condiţiilor de mediu.
Activitatea de bază se înscrie într-un climat de studiu, linişte şi armonie, de
confort intelectual, fapt ce influenţează pozitiv procesul de muncă.
Structura complexă de bibliotecă publică, ce implică o mare diversitate a
serviciilor oferite utilizatorilor impune organizarea diferită a serviciilor, în funcţie de
scopuri, adresabilitate, personal.
Spaţiile de lectură sunt organizate ştiinţific şi asigură condiţii suficiente (spaţiu
fizic, temperatură, iluminat, ventilaţie) pentru desfăşurarea procesului de lectură. De
aceste condiţii beneficiază şi bibliotecarii care le deservesc.
Puncte slabe:
Sectoarele destinate serviciilor administrative sunt reduse ca spaţiu. O parte din
acestea nu dispun de iluminat şi ventilaţie naturale.
Reducerea de personal a afectat puternic structura organizaţională. Semnalăm
prezenţa situaţiilor în care un salariat trebuie să deservească două săli de lectură în
acelaşi timp.

Climatul socioprofesional
Analiza climatului socioprofesional oferă răspunsuri la întrebări legate de

Funcţii de informare şi reglare, care sunt determinate de atitudini, interese, aptitudini. Rolul
lor în îndeplinirea sarcinilor de muncă este condiţionat de cealaltă componentă a sistemului
care însumează specificul sarcinii de muncă şi mijloacele de muncă, de gradul de
compatibilitate dintre caracteristicile omului şi cele ale muncii. Conceptul de sistem
sociotehnic, echivalent al conceptului de sistem om-maşină –mediu, subliniează faptul că
 munca se desfăşoară de cele mai multe ori în colectivităţi, în grupuri umane. Aici apar tot
felul de fenomene psihosociale care influenţează mentenanţa sistemului. Accidentele de
muncă nu sunt numai rezultatul organizării muncii sau rezultatul acţiunilor hazardate ale
operatorului uman. Ele sunt şi rezultul unei anumite optici, al unei anumite culturi
organizaţionale, deci a unor reprezentări sociale care circulă în organizaţia industrială
respectivă.
- Sisteme în general şi în cazul de faţă sistemul sociotehnic sunt descrise printr-o serie de
caracteristici. Acestea sunt:
- 1. Scopul exprimă raţiunea de afi a sistemului. Există o marie varietate de scopuri, un sistem
putnd avea unul sau mai multe: producerea de bunuri, servicii, energie, transport, transmitere
de informaţii etc.
- 2. Intrările reprezintă materialele, energia, informaţiile sau o serie de evenimente pentru care
sistemul este sau nu pregătit (proiectat) să răspundă. Sunt introduse în sistem pentru ca acesta
să îşi poată îndeplini scopul. Denumite variabile de intrare, ele determină proprietăţile
sistemului.
- 3. Ieşirile reprezintă rezultatele funcţionării sistemelor. În afară de ieşirile sistemului exxistă
ieşiri la nivelul fiecărei componente.
- 4. Legăturile de comunicaţii. Funcţionarea sistemului sociotehnic presupune un ansamblu de
comunicaţii, de interacţiuni între subsistemul om şi componenta tehnică, sau între operatori.
- 4. Structura sistemului sociotehnic se referă la componentele sale şi la interacţiunile care au
loc între ele. Distingem mai multe subsisteme: uman, tehnic, socio-organizaţional.
- 5. Funcţiile sistemului se referă la acţiunile desfăşurate de componentele sale în vederea
realizării scopurilor. Funcţiile sunt repartizate pe componente. Ele se împart în funcţii
informaţionale şi funcţii operaţionale.
Funcţiile informaţionale privesc receptarea, stocarea, prelucrarea informaţiilor şi decizia
precum şi acţiunea sau. reacţia
Funcţiile operaţionale sunt grupuri de operaţii care le implică pe cele informaţionale. Ele
sunt funcţii de: programare, execuţie, control,
supraveghere, comandă şi reglare, întreţinere şi optimizare.
- 6. Funcţionarea sistemului se referă îndeplinirea de către fiecare componentă a funcţiilor sale.
Ea are loc în baza unor reguli privind schimburile şi interacţiunile dintre subsitemele sale.
Opusul funcţionării este disfuncţia care desemneează perturbările produse odată cu violarea
regulilor de funcţionare a sistemului. Disfuncţia este exprimată pri indici cum sunt
absenteismul, neîndeplinirea normelor de lucru, incidentele accidentele şi avariile.