ASPECTE DE PATOLOGIE GERIATRICA DIGESTIVA

Procesul de imbatranire, de atrofie, afecteaza si tubul digestiv. Edentatia, atrofia glandelor salivare si a
mucoasei gastrice si esofagiene, aclorhidria, sunt frecvente. Mai caracteristice sunt tulburarile vasculare
digestive.

BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN -BRGE

Simptomele considerate caracteristice pentru BRGE sunt senzatia de arsura care apare retrosternal (in
“capul pieptului”) si care este medical denumita pirozis, si senzatia de intoarcere a alimentelor din
stomac catre gura, dar fara a varsa, si care poarta medical numele de regurgitatie. Astfel, identificarea a
cel putin doua episoade deranjante de pirozis intr-o saptamana, sunt suficiente de cele mai multe ori
pentru a indica prezenta BRGE.
Atentie, pirozisul poate insa sa apara si fara ca acest lucru sa insemne boala de reflux gastroesofagian,
facand parte din sindromul dispeptic care se poate manifesta intr-o serie de alte conditii (alimentatie
necorespunzatoare, gastrita, ulcer, afectiuni tumorale, afectiuni ale colecistului). Tinand cont de acest
aspect este absolut necesar ca medicul sa evalueze pacientul si sa identifice cauza simptomatologiei.
Cauze
Perturbarea „traseului alimentar”
Pentru a intelege ce se intampla in BRGE este absolut necesar sa explicam cateva elemente de anatomie
si fiziologie. In actul hranirii, dupa ce alimentele sunt mestecate si inghitie acestea trec printr-un tub
care se numeste esofag si care face legatura intre gura si stomac. La trecerea dintre esofag si stomac se
gaseste sfincterul esofagian inferior care este un inel muscular care functioneaza ca o valva, permitand
alimentelor solide sau lichide sa treaca in stomac, dar fara sa le mai permita sa se intoarca pe traseul pe
care l-au parcurs. Mai departe, alimentele parasesc stomacul printr-un alt sfincter care se numeste pilor
si care este limita dintre stomac si duoden.
Astfel, perturbarea din diferite motive a acestui „traseu alimentar” poate avea drept consecinta
aparitia refluxului. Deci, vorbim de aparitia unor probleme, disfunctionalitati (nu mai functioneaza bine)
ale mai multor componente, care in mod normal asigura o “bariera antireflux” (impiedica intorcerea
continutului gastric). Sunt implicate:
Peristaltica esofagiana slaba - esofagul nu mai impinge alimentele adecvat catre stomac
Sfincterul esofagian inferior ineficient – care nu se inchide bine sau se relaxeaza mai des permitand asfel
intorcerea continutului gastric in esofag
Evacuarea gastrica slaba - stomacul nu se goleste de continut
Aceste conditii determina aparitia refluxului gastric in esofag cu iritatia si inflamatia acestuia (esofagita)
si implicit aparitia simptomatologiei.

Hernia hiatala
O alta cauza este prezenta herniei hiatale. Diafragmul este muschiul care se gaseste intre torace si
abdomen, si care in mod natural are o gaura prin care trece esofagul. Daca aceasta fereastara se
mareste si nu mai strange bine esofagul, atunci este permisa deplasarea permanenta sau intermitenta a
stomacului in torace. Aceasta situatie se numeste hernie hiatala si favorizeaza aparitia bolii de reflux
gastro-esofagian. Herniile hiatale sunt frecvent intalnite mai ales la pacientii supraponderali sau cu
obezitate. Pana la 50% dintre cei cu obezitate au hernii hiatale!
Factori de risc
Printre factorii de risc ai bolii de reflux gastroesofagian se numara:
Consumul de alcool
Obezitatea
Sarcina
Fumatul
Consumul unor alimente precum: citrice, ciocolata, bauturi cu cofeina, grasimi, prajeli, ceapa si usturoi,
arome mentolate, condimente, mancaruri care au in componenta rosii, cum este sosul de spaghetti,
pizza, ardeii iuti
Administrarea unor medicamente, printre care aspirina, diazepam, estrogen, progesteron
Simptome
Principalele simptome tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt arsurile retrosternale (pirozis) si
regurgitatiile. Senzatia de arsura apare adesea dupa masa si se poate agrava noaptea. Pozitia orizontala
a corpului poate accentua refluxul. Totusi, la unele persoane, boala este prezenta fara a se manifesta
prin arsuri. In schimb, apar simptome necaracteristice precum durerea in piept, raguseala (mai ales
dimineata) si dificultatile de inghitire, balonarea. BRGE poate, de asemenea, sa se manifeste prin tuse
uscata si respiratie urat mirositoare.
Complicatii
Netratata, boala de reflux gastroesofagian poate determina aparitia unor complicatii serioase. Inflamatia
continua a esofagului data de acidul gastric poate cauza ulceratii, sangerari si mai tarziu in evolutie
stenozari (ingustari ale esofagului cu trecerea dificila a alimenetelor). De asemenea, eroziunea mucoasei
esofagiene poate duce la aparitia dificultatilor de inghitire. Unele persoane pot dezvolta esofagul
Barrett, afectiune in care mucoasa esofagiana se modifica, avand un aspect asemanator cu mucoasa
intestinului subtire si care predispune la aparitia cancerului. Unele studii au aratat ca astmul bronsic,
tusea cronica si fibroza pulmonara pot fi agravate sau chiar cauzate de boala de reflux gastroesofagian.
Masurile care tin de stilul de viata
Renuntarea la fumat
Evitarea consumului de alcool
Pierderea in greutate, daca este nevoie
Consumul unor portii mai mici de mancare
Evitarea asezarii in pozitia culcat in primele 3 ore dupa ce ai mancat
Ridicarea pernelor la 15-20 cm – este nevoie de materiale mai tari asezate sub perna (cum ar fi lemnul);
adaugarea altor perne nu ajuta.
Tratament medicamentos
Printre medicamentele prescrise, se numara:
Antiacidele (neutralizeaza acidul gastric) – efectul lor dureaza putin
Medicamente care reduc productia de acid (antagonistii receptorilor H2) – Ranitidina, Famotidina - au
efect mai lung decat antiacidele
Medicamente care blocheaza productia de acid (inhibitori ai pompei de protoni) – Omez, Nexium,
Controloc - sunt mai eficienti decat antagonistii receptorilor H2
Medicamente care intaresc sfincterul esofagian inferior si care favorizeaza golirea mai rapida a
stomacului (prokinetice) – Metoclopramid, Domperidona
Tratament chirurgical
Daca modificarile ce tin de stilul de viata si medicamentele nu sunt suficiente pentru a trata boala de
reflux gastroesofagian sau daca se asociaza cu hernia hiatala, medicul chirurg va recomanda in urma
unei evaluari amanuntite interventia chirurgicala antireflux, care poate fi fundoplicatura laparoscopica
sau procedeu chirurgical bariatric.

Stomacul are rolul de a primi alimentele ingerate, prin intermediul esofagului si de a le stoca, malaxa,
omogeniza. Este si locul de debut a digestiei alimentelor prin impregnare cu acidul gastric propriu si cu
pepsina. In final, continutul alimentar al stomacului este propulsat intermitent in prima portiune a
intestinului subtire, unde se definitiveaza digestia si ulterior se realizeaza fenomenul complex al
absorbtiei principiilor alimentare.
Stomacul si prima portiune a intestinului subtire sunt captusite cu un strat de mucoasa rezistenta la
actiunea coroziva a acidului gastric. Afectarea acestei mucoase, fie prin cresterea semnificativa a
cantitatii de acid gastric insuficient neutralizata de catre mecanismele de aparare antiacida, fie prin
reducerea primara a eficientei acestora, vor crea un dezechilibru avand ca rezultanta ulcerul peptic sau
maladia ulceroasa gastro-duodenala.
Elementele clinice caracteristice pentru ulcerul gastro-duodenal sunt:
Durerea, mai ales sub forma de arsura resimtita la nivelul epigastrului, in zona abdominala superioara
din 1/3 mijlocie, situata sub nivelul convergentei dintre rebordul costal si extremitatea inferioara a
sternului (apendicele xifoid);
Infectia cronica cu Helicobacter pylori este cea mai frecventa cauza de ulcer peptic;
Utilizarea frecventa sau de lunga durata a medicatiei antiinflamatoare nesteroidiene (tip aspirina,
indometacin, paduden, etc.) este a doua cauza ca frecventa, a ulcerului peptic;
Ulcerele sunt de obicei tratate cu succes folosind antibiotice si blocante sau neutralizante ale secretiei
acide gastrice.
ADVERTISING
Prin infectarea mucoasei gastrice cu bacteria denumita Helicobacter pylori, aceasta poate determina
aparitia ulcerului la nivelul stomacului si/sau a duodenului. Ulcerul se manifesta clinic mai ales prin
durere la nivelul epigastrului dar si prin complicatiile evolutive redutabile care sunt: hemoragia digestiva
superioara, perforatia digestiva sau stenoza digestiva superioara. In situatii de evolutie severa, neglijata
sau necontrolata, prognosticul complicatiilor ulcerului gastro-duodenal poate fi fatal.
Cauze, Factori de risc
S-a descoperit ca majoritatea ulcerelor gastroduodenale sunt cauzate de infectia cronica bacteriana cu
Helicobacter pylori si mai putin de alimentele condimentate sau de stres. Se crede ca infectarea cu
Helicobacter Pylori are loc de la o persoana infectata, prin transmisie fecal-orala sau oral-orala dar si
prin consum de apa din surse contaminate.
O alta cauza frecventa de ulcer peptic este data de folosirea regulata de medicamente cu actiune
antiinflamatorie, care includ aspirina, ibuprofenul, naproxenul, ketoprofenul, meloxicamul, celecoxibul,
etc. Aceste medicamente sunt folosite pentru controlul durerilor si inflamatiilor de cauze diverse, mai
ales reumatice. Recurgerea la aceste medicamente, frecvent sau pe durata de timp prelungita, mai ales
la persoane varstnice, este un factor de risc semnificativ pentru aparitia maladiei ulceroase gastro-
duodenale si a complicatiilor sale evolutive, inclusiv riscul de deces.
Urmatoarele categorii de persoane prezinta un risc crescut de maladie peptica ulceroasa, daca:
– Au varsta de sau peste 50 de ani;
– Consuma alcool in cantitati semnificative;
– Sunt fumatoare;
– Au antecedente familiale de maladie ulceroasa.
Riscul aparitiei ulcerului indus de medicamentele antiiflamatoare nesteroidiene (AINS) este crescut
pentru persoanele care:
Au varsta de 60 de ani sau mai mult (capacitatea de aparare antiacida a stomacului si intestinului subtire
scade cu varsta);
Au antecedente personale de ulcer gastroduodenal, cu sau fara complicatii evolutive;
Urmeaza concomitent un tratament cu corticoizi de tipul prednisonului;
Se trateaza concomitent cu medicamente cu actiune antiagreganta plachetara (de tipul aspirinei,
clopidogrelului) sau anticoagulanta (de tipul trombostopului);
Fumeaza sau consuma regulat alcool (sub orice forma);
Prezinta anumite reactii adverse la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu arsuri
sau disconfort epigastrice;
Consuma antiinflamatoare nesteroidiene in cantitati mai mari decat cele prescrise de catre medicul
curant;
Utilizeaza concomitent mai multe medicamente care contin aspirina sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene;
Folosesc antiinflamatoare nesteroidiene pe perioade indelungate.
De obicei, medicul curant va intreaba daca ati folosit antiinflamatoare nesteroidiene, pe ce durata si in
ce doza, daca ati folosit medicatie antiacida si care sunt afectiunile din trecut sau eventual din prezent,
mai ales cele cardiovasculare.
Simptomatologie
Cel mai frecvent simptom descris in maladia ulceroasa este durerea sub forma de arsura, situata la
nivelul epigastrului, in 1/3 mijlocie a abdomenului superior, sub rebordul costal si extremitatea
inferioara a sternului.
– Durerea poate fi resimtita cand stomacul este gol, in general intre mese, dar poate apare in orice
moment din zi sau noapte.
– Durerea poate sa persiste de la cateva minute la mai multe ore si poate uneori sa ne trezeasca din
somn, in mijlocul noptii.
– Durerea de stomac poate fi ameliorata de ingestia de alimente, de lichide sau de medicatia antiacida.
Desi nu la fel de frecvente ca si durerea de stomac, se pot intalni si urmatoarele simptome: greata,
voma, varsatura cu sange, sange in scaun, apetit alimentar crescut sau redus. Daca un ulcer sangereaza,
daca nu este tratat, persoana respectiva poate deveni anemica si slabita. Simptomele induse de ulcerul
secundar administrarii de antiinflamatoare nesteroidiene sunt mai putin bine conturate si pot aparea
spontan.
Investigatii radioimagistice si de laborator si diagnostic
Daca apar simptomele bolii ulceroase, se recomanda efectuarea unui consult la medicul de familie,
internist sau mai bine la gastroenterolog. Se va recurge la unul dintre testele disponibile pentru
depistarea infectiei gastrice cu Helicobacter pylori si anume:
-testul serologic pentru anticorpii anti-Helicobacter;
– testul fecal pentru antigenul Helicobacter pylori sau
– testul respirator cu uree marcata cu carbon radioactiv.
Mai rar este recomandat examenul radiologic eso-gastro-duodenal, folosind ca substanta de contrast
sulfatul de bariu. Medicul radiolog poate depista ulcerele, cicatricele sau zonele de stenoza care sunt
obstacole pentru progresia continutului gastro-duodenal.
Cel mai adesea medicul va recomanda efectuarea endoscopiei digestive superioare, respectiv a eso-
gastro-duodenoscopiei, care este cel mai fidel test diagnostic. Endoscopia foloseste un tub flexibil dotat
cu o videocamera, care permite detectarea ulcerelor si prezenta infectiei.
Medicul endoscopist poate preleva mici fragmente bioptice din mucoasa gastrica pentru depistarea
infectiei cu Helicobacter pylori folosind testul rapid la ureaza sau trimitand fragmentele recoltate
endoscopic la laborator, pentru diagnosticul histopatologic. Procedura poate fi efectuata, desi nu
obligatoriu, cu sedare intravenoasa. Pe durata endoscopiei, medicul examinator va putea depista
ulcerele din stomac si duoden si va putea efectua tratamentul local hemostatic daca ele sangereaza in
momentul examinarii.
Diagnostic
Diagnostul este stabilit in urma investigatiilor descrise mai sus.
Conduita terapeutica
Daca s-a depistat infectia cu Helicobacter pylori, medicul va prescrie o schema terapeutica
standardizata, cu un inhibitor de secretie acida, de tipul omeprazolului la care sunt asociate doua
antibiotice cu spectru larg de actiune antimicrobiana (amoxicilina, claritromicina, metronidazol, etc.) pe
o durata de 7-14 zile.
Acest tratament poate vindeca ulcerul peptic daca nu este foarte profund sau complicat (stenozant,
perforat). Este foarte importanta finalizarea tratamentului. Pe durata tratamentului, dar nu numai, se
vor evita tratamente cu antiinflamatorii nesteroidiene, (aspirina, ibuprofen, naproxen, ketoprofen,
meloxicam, celecoxib, etc.), consumul de bauturi alcoolice sau fumatul, care reduc drastic sansele de
vindecare a ulcerului peptic.
Evolutie, Complicatii, Profilaxie
Deoarece sursa de infectare cu Helicobacter pylori nu este bine precizata inca, nu exista recomandari
definitive cu privire la profilaxia maladiei peptice ulceroase. Este totusi, sau tocmai de aceea,
recomandabil, sa ne spalam bine mainile ori de cate ori este nevoie, sa mancam alimente preparate
igienic si adecvat si sa bem apa numai din surse controlate.

Persoanele cu un istoric personal de ulcer peptic sau care prezinta disconfort gastric, pot reduce riscul
aparitiei ulcerului in cazul in care urmeaza tratamente cu antiinflamatoare nesteroidiene prin:
– cunoasterea factorilor de risc proprii, pentru ulcerul peptic;
– schimbarea antiinflamatorului nesteroidian cu un altul, mai putin ulcerogen;
– citirea cu atentie a prospectului medicamentelor si respectarea stricta a indicatiilor acestuia;
– ajustarea adecvata a dozelor si frecventei de administrare a antiinflamatoarelor nesteroidiene,
respectiv doza minima posibila si frecventa cat mai mica, pentru obtinerea si mentinerea efectului clinic
(analgezic si antiinflamator) necesar si dorit;
-inlocuirea antiinflamatoarelor nesteroidiene cu alte medicamente cu efect analgezic dar ne-ulcerogene;
– alegerea impreuna cu medicul curant a cailor de protejare a stomacului pe durata tratamentului
analgezic;
– evitarea sau limitarea drastica a consumului de alcool-cat mai rar, cat mai putin sau de loc (cel putin pe
durata tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene);
– adresati-va medicului curant pentru durerile care nu cedeaza cu usurinta.
INCONTINENTA ANALA este o infirmitate frecventa, cu repercusiuni grave psiho-sociale, fiind, alaturi de
incontinenta de urina, escarele de decubit si de dementa, una dintre marile probleme ale ingrijirilor si
asistentei varstnicului. Ea consta in pierderea involuntara a materiilor fecale si a gazelor prin orificiul
anal. Se asociaza, de obicei, cu incontinenta de urina si cu deteriorarea psihica avansata. Apare in
demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite, diabet, abcese rectale,
hemoroizi, fisuri anale, cancere recto-sigmoidiene si constipatie cronica. Cea mai importanta
incontinenta anala este cea neurogena, in geriatrie. Aceasta duce la pierderea controlului sfincterian.
Tratamentul este descurajant si se reduce la incercari de reeducare si la ingrijiri generale. Se pot practica
clisme, administra purgative etc.