TESUTUL CONJUNCTIV

2. Țesutul conjunctiv
Țesutul conjunctiv, după cum spune și numele, face legătura dintre diferitele organe, precum
și dintre componentele acestora. Acest tip de țesut nu vine însă în legătură directă cu mediul extern
sau cu lumenul vaselor. Intră în alcătuirea oaselor, are rol trofic (de hrănire), depozitează grăsimi,
intervine în apărarea organismului, în fagocitoză. Este un țesut care asigură rezistența organismului.
Este alcătuit dintr-o substanță gelatinoasă numită substanță fundamentală, în care se află celule și
fibre. Fibrele dau rezistență și elasticitate țesutului, și pot fi de colagen (proteină fibroasă insolubilă
întâlnită în cantități mari în derm, tendoane, oase), reticulină (proteină fibroasă, care formează o rețea
în organe precum: ficatul, măduva roșie hematogenă, splină, ganglioni limfatici) și elastină (proteină
fibroasă, principalul constituent al fibrelor elastice galbene din țesutul conjunctiv).
Substanța fundamentală poate fi: moale, semidură sau dură.
După consistența acesteia, țesutul conjunctiv se clasifică în:
a) țesuturi conjunctive moi;
b) țesuturi conjunctive semidure;
c) țesuturi conjunctive dure.

a) Țesuturile conjunctive moi au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă

între ele diferite părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi, oferă protecție mecanică, depozitează
grăsimi, produc elementele figurate ale sângelui, au rol în imunitate.
Cele trei componente ale ţesuturilor conjunctive moi se găsesc în diferite proporții:
în țesutul lax componentele sunt în proporții aproximativ egale; conține nervi și multe
vase, hrănind și însoțind alte țesuturi, cum ar fi cel epitelial (exemplu: dermul, al doilea strat al
pielii);
țesutul fibros are o rezistență mecanică deosebită, datorită numeroaselor fibre de colagen
(exemplu: tendoanele, ligamentele, capsulele organelor);
țesutul elastic posedă multe fibre elastice (exemplu: tunica mijlocie a vaselor de sânge);
țesutul adipos conține celule rotunde care acumulează grăsime, ce împinge nucleul la
periferie (exemplu: hipodermul, stratul profund al pielii);
țesutul reticulat este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de rețea, în
ochiurile căreia se află substanța fundamentală și celule (exemplu: măduva hematogenă din oase,
care produce globulele albe, globulele roșii și trombocitele).

b) Țesutul conjunctiv semidur este un țesut elastic, dar rezistent. Se mai numește țesut
cartilaginos (formează cartilaje) și conține fibre în cantitate mare, puține celule și substanță
fundamentală. Substanța fundamentală este impregnată cu săruri de calciu și sodiu. Se clasifică în:
țesut cartilaginos hialin - este situat la suprafețele articulare a oaselor lungi, peretele
laringelui și traheei, cartilaje costale. Are un aspect translucid, albicios și elasticitate redusă. Conține
fibre puține și foarte fine;
țesut cartilaginos elastic - este bogat în fibre elastice. Este prezent în pavilionul urechii;
țesut cartilaginos fibros are puține celule și este bogat în fibre care îi dau o rezistență
deosebită. Se întâlnește în discurile dintre vertebre și în simfiza pubiană.
c) Țesutul conjunctiv dur intră în alcătuirea oaselor. Are în substanța fundamentală o
proteină, oseină impregnată cu săruri minerale de calciu și fosfor. Țesutul osos este format din
lamelele osoase dispuse în două moduri:
 în țesutul osos compact au dispoziție concentrică, în jurul unor canale microscopice
(canale Havers), prevăzute cu vase și nervi. Acest țesut se află în partea centrală a oaselor lungi și la
periferia oaselor late și scurte;

în țesutul osos spongios lamelele se întretaie, lăsând între ele niște spații (areole), de
unde vine aspectul spongios (buretos). Acest țesut se află la extremitățile oaselor lungi și în centrul
oaselor late și scurte. În areole se găsește măduvă roșie hematogenă.

Țesuturi conjunctive – moi, semidure și dure

Țesut conjunctiv dur