Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Ulcerul esofagian
3 tipuri de stricturi :
3 tipuri de celule :
Sfincterul esofagin inferior = cel mai important element al barierei antireflux -> functional
reprezentat de ultimii 3-4 cm ai esofagului unde tonusul normal de repaus variaza intre 30-40
mmHg , cel mai scazut fiind postprandial si cel mai mare noaptea. Reglarea presiunii sfincterului
esofagian inferior este un proces complex ce include functia miogena, neurogena si umorala ,
reactionand la diferiti stimului endogeni si exogeni.
in cursul relaxarilor tranzitorii ale SEI ( 95 % ) , refluxul datorat unui sfincter hipotensiv +/-
hernie hiatala -> complicatii severe
modificari anatomice ale jonctiunii gastro-esofagiene
hernia hiatala si datorita unor dismotilitati gastrice ce cresc refluxul fiziologic
Sfincterul esofagian hipotensiv a carui tonus bazal scade sub 5 mmHg este constatat la pacientii c
forme grave de esofagita , dar uneori si la cei fara leziuni tisulare <-> deficiente miogene deoarece
presiunea SEI nu revine la normal daca se obtine vindecarea esofagitei.
la pacientii cu sfincter hipoton , refluxul se poate produce spontan = free reflux ( scaderea ph
–ului intraesofagian , reflux continuu)
stress reflux ( cresterea brusca a presiunii intragastrice)
Incompetenta SEI este in relatie atat cu tonusul bazal al sfinterului ( presiunea bazala) cat si cu
lungimea totala si cu lungimea segmentului intraabdominal al sfincterului.
2. Functia de pompa asigura clearence-ul esofagian. Patru factori sunt importanti in clearence-ul
esofagian : activitatea motorie esofagiana, ancorajul distal al esofagului in abdomen , secretia
salavara, gravitatia.
Principalul mecanism il reprezinta peristaltica esofagiana prin unda peristaltica primara indusa de
deglutitie , ajutatata de undele secundare ca raspuns la distensia organului sau de scaderea ph-ului
intraesofagian. Aceste contractii fiind puternice si sincrone , favorizeaza regurgitarea materialului
refluxat in faringe de unde poate fi aspirat in caile respiratorii. Disfunctia peristaltica ( scaderea
amplitutidinii sub 30 mmHg si duratei de contractie) => cresterea numarului de contractii non-
peristaltice / aperistaltice = „ escape phenomenon” – fenomen de scapare
Al doilea mecanism este reprezentat de re-refluxul asociat cu unele hernii hiatale , mai ales cu cele
nereductibile in conditii normale , relaxarea SEI este evidenta la 3 secunde dupa deglutitie , dar
deschiderea sfincterului se realizeaza prin distensia produsa de bolul alimentar propagat de
peristaltica 5-10 sec mai tarziu. Pentru ca SEI sa se deschida , presiunea din interiorul lumenului
trebuie sa depaseasca pe cea din jurul sfincterului , in pozitie normala , intraabdominala, actiunea
presiunii intragastrice este anulata de presiunea externa , care are aceeasi amplitudine.
Un alt mecanism este reprezentat de pilierii diafragmului care actioneaza ca o valva unidirectionala ,
in timpul inspiratiei, cand presiunea intraabdominala creste, pilierii se contracta , prevenind refluxul
gastro-esofagian. In timpul expiratiei , cand gradientul de presiune favorizeaza fluxul anterograd,
pilierii sunt relaxati ( hiatusul deschis) . Efectul de valva al pilierilor este afectat in hernii nereductibile
datorita pungii gastrice care persista deasupra diafragmului.
Secretia salivara contribuie la clearence-ul esofagian prin neutralizarea acidului ramas dupa unda
peristaltica ( antiacid endogen + bicarbonati-> neutralizeaza acidul refluat) . Producerea de saliva
poate fi crescuta datorita prezentei acidului in esofagul inferior -> perfuzia esofagului cu acid nu
duce la modificari de salivatie.
Arsuri -> „ water brush „ ( cantitate mai mare de saliva) -> refluxul patologic
Gravitatia -> efectul favorabil al pozitiei ridicate a capului si umerilor in timpul somnului.
3. Rezervorul gastric
Disfunctiile rezervorului gastric care cresc expunerea esofagului la sucul gastric includ : dilatatia
gastrica, cresterea presiunii intragastrice , crearea unui rezervor gastric permanent si cresterea
secretiei acide gastrice.
Consecinta dilatatiei gastrice este scurtarea lungimii totale a SEI ceea ce duce la scaderea rezistentei
sfincterului reflux. La bolnavii cu boala de reflux dilatatia excesiva a sfincterului -> aerofagie
( determinata de cresterea inconstienta a contractiilor faringiene) . Clinic este in relatie cu
balonarea , fiecare deglutitie aducand 1-2 ml aer in stomac.
Rezervorul gastric persistent -> cresterea expunerii sucului gastric si duodenal ( prin intarzierea
evacuarii gastrice) . Cand refluxatul este mixt se vor produce leziuni esofagiene mai importante in
esofagul Barett. Astfel , rezervorul gastric poate avea o contributie importanta in aparitia
complicatiilor refluxului -> creste concentratia pepsina-acid, creste volumul continutului gastric ,
precum si in relatie cu distensia gastrica relaxarile tranzitarii SEI sunt mai frecvente.
Hipersecretia esofagiana poate creste expunerea espfagiana la acid in cursul refluxului fiziologic.
Rolul principal in prevenirea refluxului il are esofagul distal = sfincter functional intrinsec care este in
relatie cu caracteristicile anatomice ale regiunii ( pilierii diafragmatici , fibrele „ in cravata” Helvetius ,
unghiul eso-gastric His = valvula Gubaroff si rozeta mucoasa constituita din pliurile mucoasei
jonctiunii gastro-esofagiene) .