Bârzu-Lazăr Andreea-Ioana

AMG II A

REFLUX GASTROESOFAGIAN

Boala de reflux gastroesofagian sau BRGE constituie entitate clinică independentă, cauzată de
mecanisme complexe de perturbare a motilității tractului digestiv superior cu refluarea conținutului
gastric în esofag.

Cauzele apariției refluxului gastroesofagian sunt multiple. Unele dintre cele mai frecvente sunt:

 Obezitatea
 Sarcina
 Fumatul
 Consumul de cafea și alcool, precum și băuturi carbogazoase
 Consumul excesiv de alimente picante, grăsimi si prăjeli
 Consumul de roșii, citrice, ceapă și usturoi, care pot ridica aciditatea sucului gastric și pot
declanșa simptomele specifice ale BRGE
 Administrarea unor medicamente

O alta cauza a apariției bolii de reflux gastroesofagian este hernia hiatală, care se manifestă prin
dereglarea diafragmului.

Simptome

Tabloul clinic este relativ tipic, traducându-se prin regurgitaţii acide sau pirozis cu caracter
continuu sau discontinuu. Simptomele pot fi doar ocazionale, dar uneori cvasipermanente.

 Durerea retrosternală sau disfagia

 Pirozisul este senzaţia de arsură retrosternală ce urcă spre gât.
 Durerea retrosternală pune deseori probleme de diagnostic diferenţial cu patologia cardiacă. Poate
apărea izolat, neînsoţind pirozisul.
 Simptomele respiratorii (sufocare, dispnee nocturnă, crize de astm) sau ORL (laringita, parestezii
faringiene, disfonie) sunt cauzate de regurgitaţiei conţinutului acid refulat şi al aspiraţiei.

Investigații și analize
  Radiografia eso-gastro-duodenală cu bariu - investigație non invazivă, care permite
vizualizarea esofagului, stomacului și intestinului subțire, după ingerarea unei soluții de bariu,
pentru crearea contrastului.

 Endoscopia digestivă superioară - Este metoda eficienta pentru a evidentia eventualele leziuni si
inflamatii produse de refluxul gastroesofagian la nivelul mucoasei esofagiene. Metoda implică
introducerea prin cavitatea orală a unui tux flexibil, ce are in capat o camera video. În același
timp, se poate preleva si țesut pentru biopsie. Metoda se poate realiza cu anestezie.
 Masurarea pH-ului esofagian pentru o perioada de 24 de ore
 Manometrie esofagiana - Cu ajutorul acesteia, pot fi măsurate contracțiile din esofag, precum și
activitatea sfincterului esofagian interior.

Diagnostic

1. Diagnostic pozitiv

Diagnosticul bolii, este unul clinic, dar trebuie confirmat paraclinic. Avem două situaţii deosebite:
diferenţierea între refluxul gastroesofagian ca generator de disconfort şi esofagita de reflux ca o
consecinţă a refluxului. La majoritatea pacienţilor care au reflux esofagian ocazional, explorările nu vor
arăta leziuni. În caz de reflux persistent (permanent), leziunile morfologice esofagiene vor exista.

2. Diagnostic diferenţial

Cu boli digestive:

 Ulcerul gastroduodenal are simptom tipic durerea epigastrică; prezenţa pirozisului indică
concomitenţa unui reflux acid.
 Diferenţierea între refluxul acid şi cel alcalin (mai ales postcolecistectomie), când apare şi gustul
amar matinal sau cvasipermanent.
 Diverticulul esofagian, achalazia, ulcerul esofagian, cancerul esofagian. Cu boli nedigestive:
 Durerea retrosternală sau toracică va fi deosebită de o durere cardiacă (EKG-ul sau proba de efort
sunt necesare; în caz de dubiu coronarografia este utilă).
 Criza de astm bronşic poate fi declanşată uneori de refluxul acid, de aceea corelarea crizelor cu
pH-metria poate fi utilă pentru terapie;

Cu boli nedigestive:
  Durerea retrosternală sau toracică va fi deosebită de o durere cardiacă (EKG-ul sau proba de efort
sunt necesare; în caz de dubiu coronarografia este utilă).
 Criza de astm bronşic poate fi declanşată uneori de refluxul acid, de aceea corelarea crizelor cu
pH-metria poate fi utilă pentru terapie;

Tratament

1. Tratament igieno-dietetic
 Restricţii: evitarea unor mese voluminoase, evitarea alimentelor ce scad presiunea SEI: cafea,
ciocolată, băuturi carbogazoase, produse mentolate, grăsimi, alcool sau a alimentelor ce cresc
secreţia acidă: suc de portocale, băuturi carbogazoase, vin alb, alimente acide.
 Evitarea fumatului
 Evitarea culcării cu stomacul plin sau a unor poziţii aplecate imediat după masă.
 Persoanele obeze vor fi sfătuite să slăbească (presa abdominală).
 Evitarea medicamentelor ce scad presiunea SEI: nifedipina, nitraţii, eufilina sau cofeina.

2. Tratament medicamentos

A. Antisecretor - Acest tratament scade secreţia acidă. În caz de esofagită de reflux, durata
tratamentului este de 4-8 săptămâni (după severitatea esofagitei). Terapia antisecretorie se poate
folosi la nevoie, în caz de reflux acid intermitent.
B. Prokinetic - Efectul este de creştere a tonusului SEI. De asemenea, creşte clearence-ul esofagian şi
viteza de golire gastrică.
C. Antiacide - Medicaţia cu efect neutralizant direct, care conţin săruri de magneziu şi aluminiu.
Bolnavii le consumă în caz de simptome, pe care le fac să dispară imediat. Ele au doar un efect
simptomatic, de moment, nevindecând leziunile de esofagită.

3. Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical sau endoscopic antireflux este indicat în cazul eșecului tratamentului
medicamentos în controlul simptomelor sau în vindecarea esofagitei și la pacienții ce necesită tratament
antireflux pe termen lung pentru prevenirea recăderilor clinice.

Rolul asistentei medicale

 Rolul asistentei medicale se reflectă prin tehnicile de îngrijire și susținere morală a pacientului cu
reflux gastroesoagian.

 Aceasta trebuie să pregătească fizic și psihic în permanență pacientul pentru investigațiile pe care
acesta este nevoit să le suporte pentru întrevederea unui diagnostic real.
 Asistenta medicală trebuie să comunice frecvent cu pacientul deoarece acesta trebuie să respecte
indicațiile primite pentru o evoluție favorabilă a bolii, necesită constituirea unei relații bazată pe
încredere între asistent și pacient pentru ca acesta să simtă fiecare factor de remediere a bolii sale.
 asigură în permanență un microclimat corespunzător în salonul pacientului prin aerisirea camerei
și menținerea unei temperaturi și umiditate constante.
 Va curăța și dezinfecta cavitatea bucală a pacientului prin spălătură sau gargară, va alimenta
pacientul cu lichide alimentare.
 Efectuează sondaj gastric cu aspirație gastrică și efectuează spălături gastrie cu scop explorator.
 Educă pacientul cu privire la regimul alimentar adecvat bolii sale. Acesta trebuie să excludă
alimentele grase și tehnicile de preparare a alimentelor cum ar fi prăjirea sau afumarea.
 Informează aparținătorii, familia privind boala și regimul igieno-dietetic.
 Administrează la indicația medicului tratamentul medicamentos recomandat.