Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Notiuni de anatomie – esofag


Esofagul este un conduct musculo-membranos care uneste faringele cu stomacul .

Esofagul are o lungime de 25 cm. Se împarte , dupa regiunile pe care le strabate , în trei segmente :
un segment cervical , un segment toracic si un segment abdominal . În stare de vacuitate, esofagul
are aspectul unei panglici musculare. În stare de distensiune, esofagul prezintă atât porțiuni dilatate,
cât și îngustate. Porțiunile îngustate se numesc strâmtori și sunt descrise trei: strâmtoarea
cricoidiană, strâmtoarea bronho-aortică și cea
diafragmatică.
Distanța dintre dinții incisivi și
 Strâmtoarea cricoidiană fascicolul cricoidian este de 15
 Strâmtoarea bronho-aortică cm la bărbat și de 13 cm la
 Strâmtoarea diafragmatică femeie. La această lungime se
adaugă esofagul și rezultă că e
Esofagul este foarte rezistent, este moale și se lărgește cu
nevoie de 40 de cm pentru ca
usurință, însă este mai puțin extensibil în sens longitudinal.
o sondă să ajungă în stomac.
Din această cauză, este dificil să se anastomozeze
segmentele rămase în urma unui segment extirpat.

CONFIGURAȚIA INTERIOARĂ A ESOFAGULUI


Interiorul esofagului conține plice longitudinale, care în secțiune transversală îi arată lumenul stelat.
Plicele dispar în prezența bolului alimentar și revin după trecerea acestuia. Aceste plice sunt formate
din mucoasă și submucoasă.

STRUCTURA

Esofagul este format din patru tunici:

1. TUNICA MUSCULARĂ este formată din fibre longitudinale (strat superficial) și din fibre circulare
(strat profund). În partea superioară a esofagului, straturile sunt formate din fibre musculare
striate, iar spre partea inferioară esofagului, acestea sunt înlocuite cu fibre netede.
2. TUNICA SUBMUCOASĂ este groasă și foarte laxă
3. TUNICA MUCOASĂ este de culoare albicioasă, este rezistentă și are cute longitudinale. Tunica
mucoasă prezintă mai multe glande: glande esofagiene, glande cardiale.
4. ADVENTIȚIA învelește esofagul la exterior și ajută la legarea esofagului de organele din jur.

VASCULARIZAȚIA

Arterele care irigă esofagul provin din mai multe surse: din artera tiroidiană inferioară pentru
porțiunea cervicală, din arterele eso-traheale, bronșice, intercostale sau chiar aortă pentru porțiunea
toracică, iar pentru porțiunea frenoabdominală din arterele diafragmatice inferioare și din artera
gastrică stângă.

Venele esofagului formează un plex submucos care constituie un plex periesofagian -> venele
tiroidiene inferioare la gât; venele diafragmatice, bronhice, azigos și hemiazigos în torace; vena
gastrică stângă în abdomen. Tot din plexul submucos este realizată și o anastomoză porto-cavă.

INERVAȚIA

Nervii esofagului provin din vag și simpatic și formează două plexuri: unul în stratul muscular și altul
în stratul submucos. Aceste plexuri sunt echivalentele plexurilor Auerbach și Meissner de la intestin.
4. Achalazia
Este cea mai comuna tulburare de
motilitate esofagiana, caracterizata prin
relaxare insuficienta sau absenta a sfincterului
Cioc de pasare
esofagian inferior in timpul deglutitiei si
aperistaltism, creand un obstacol functional in
calea alimentelor spre stomac, fapt care duce
la dilatarea progresiva a esofagului si aparitia Cardie punctiforma
simptomelor.

SE CARACTERIZEAZA PRIN:

Diminuarea sau absenta undelor


peristaltice primare in cele 2/3
inferioare ale esofagului
Relaxare incompleta sau deloc a SEI in
cursul deglutitiei
Hipertonia SEI in repaus

Mai frecvent la pacienti care detin animale de companie si cu status socio-economic precar.

E TIOLOGIE

Nu este cunoscuta. Se poate asocia cu infectii


virale precedente, cu boli autoimune (sdr. Sjogren,
psoriazis), alergice. Pentru acalazia primara exista
factori de risc genetici. Emotia si stresul sunt
triggeri.

A NATOMO -PATOLOGIE

Exista o scadere a numarului de celule ganglionare


in plexul mienteric si o degenerare a neuronilor
inhibitori, ce elibereaza VIP (peptidul intestinal
vasoactiv) si NO (oxid nitric)cresterea presiunii
SEI si relaxarea alterata a SEI. Aspect similar poate
fi intalnit si la varstnici (prezbi-esofag), boala
Parkinson, sarcoidoza, amiloidoza. Forma
secundara (psudoacalazie): compresie mecanica
sau infiltatie a SEI in tumori ale jonctiunii esofago-
gastrice, cancer de san, pancreatic, mezotelion
pleural. Boala Chagas poate determina sdr asemanator.

MORFOPATOLOGIE

Macroscopic – esofag dilatat, initial simetric, ulterior sinuos si considerabil largit, prezinta curbura
spre dreapta (configuratie sigmoidiana), mucoasa normala sau semne de esofagita (datorita stazei).
Microscopic: celulele ganglionare ale plexului mienteric Auerbach diminuate/absente in 2/3 inf ale
corpului esofagian si SEI.

FIZIOPATOLOGIE

Anomaniile functionale ale musculaturii netede se identifica prin manometrie. Unde peristaltice
absente in 1/3 inf. In locul lor pot fi observate unde mici, simultane, neperistaltice (acalazie atona
sau clasica). Sau unde de amplitudine mare (acalazie viguroasa).

La nivelul SEI presiunea este crescuta, in cursul deglutitiei SEI nu se relaxeaza complet, iar presiunea
continua sa fie crescuta.

Pentru a diferentia tulburari functionale de acalazie: probe farmacologice cu agenti colinergici


(methacolina)reactivitatea exagerata a esofagului.

Clinic

Simptomele de acalazie sunt cuprinse in sindromul esofagian.

1. Disfagia
 Simptomul dominant
 Evolueaza timp de mai multi ani
 Variabila ca intensitate
 Amplificata de emotii si stres
 Debut: la alimentele lichide si solide sau paradoxala (mai accentuata la lichide)
 Sediu de electie: deasupra apendicelui xifoid
 Favorizeaza trecerea alimentelor: hiperextensia gatului, trasul umerilor inapoi,
manevra Valsalva, ingerarea unor mici cantitati de alcool sau lichide carbogazoase,
supraumplerea esofagului.
2. Durerea toracica
 Intensa in fazele initiale, scade in timpul dilatarii esofagiene
 Persistenta 2-3 ani – acalazie viguroasa
 Presiune retrosternala
 Iradiere: gat/brate
 Colica esofagiana (intermitenta) /continua (inclusiv noaptea)
 Se intensifica in timpul alimentatiei – odinofagie.
3. Pirozis
 Fermentatie bacteriana a alim ramase in esofag – producere de acid lactic – pirozis
 Tardiv postprandial
 Nu se amelioreaza la antiacide, antagonisti H2, IPP – spre deosebire de pirozis din
esofagita de reflux
4. Regurgitarea
 Alimente nedigerate si saliva fara continut gastric sau bilios
 Cateva ore postalimentar
 Spontan sau la schimbarea pozitiei corpului sau dupa efort fizic, fie provocata,
pentru diminuarea durerii sau a senzatiei de disconfort retrosternal
 Esofagul se dilata – regurgitare mai rara – alimente ingerate cu 1-2 zile inainte –
miros fetid.
 Noaptea: regurgitare urmata de tuse si dispnee din cauza aspiratiei.
5. Sughit
 Tardiv
 Dilatare importanta a esofagului

Examen obiectiv: la inceput normal, ulterior deficit nutritional si infectii respiratorii.

Explorari diagnostice

1. Examen radiologic
 Mediastin largit, dublu contur in dreapta, nivel hidroaeric (1/3 mijlocie)
 In plamani zone de condensare – aspiratie
 Bula de gaz a stomacului micsorata sau disparuta
 Bariu pasaj: esofag dilatat, uneori aspect „sigmoidian”, segmentul terminal stramtat,
aspect conic, simetric, regulat, „in cioc de pasare”. Ortostatism – miscarile
peristaltice in 1/3 inf sunt absente. In clinostatism bariul ramane timp indelungat in
esofag, fara tendinta de evacuare.
2. Endoscopie
 Aprecierea mucoasei esofagiene sau alte modificari asociate (hernie hiatala,
diverticuli), diferentierea de cancer esofagian
 Esofag dilatat, cu fluid abundent, resturi alimentare, mucoasa vizibila dupa aspirarea
continutului este normala sau eritematoasa, friabila, cu ulceratii, uneori depozite de
candida
 SEI se relaxeaza la trecerea endoscopului – dd cu stenoze organice.
 La insuflatie cu aer nu se relaxeaza
3. Manometria
 Examinarea de electie
 Se indica doar in aumite situatii: ex radiologic atipic, dd cu alte boli motorii
esofagiene
 Absenta contractiilor peristaltice la jumatatea distala
 Relaxare incompleta/normala a SEI
 Cresterea presiunii SEI in repaus
 Cresterea relativa a presiunii intraesofagiene comparativ cu intragastrica
4. Scintigrafia esofagiana
 Cu ajutorul unui radiotrasor adm oral
 Se determina timpul de evacuare a esofagului
 Pentru aprecierea eficientei terapeutice.

S-ar putea să vă placă și