SEMIOLOGIA ACHALAZIEI CARDIEI

DEFINIȚIE: afecţiune motorie a esofagului caracterizată

prin creşterea presiunii sfincterului esofagian inferior
(SEI), pierderea contracţiilor peristaltice ale corpului
esofagian şi lipsa de relaxare a SEI la deglutiţie.

Poate fi primară sau secundară altor boli (diabet,

cancer).
 SEMIOLOGIA ACHALAZIEI CARDIEI

SIMPTOME:
– Disfagia: apare precoce în evoluţie, se manifestă atât pentru
solide cât şi pentru lichide şi este agravată de stările emoţionale
şi de ingestia de lichide reci; uneori apare disfagia paradoxală
(mai accentuată pentru lichide).
– Durere toracică retrosternală în timpul meselor
– Regurgitaţii cu alimente nedigerate, care ameliorează
disconfortul retrosternal.
EXAMENUL OBIECTIV:
– normal sau
– scădere ponderală
– semnele clinice ale bolii de bază, la pacienţii cu forme
secundare de achalazie (cancer gastric); rareori apar aspiraţia
pulmonară şi complicaţiile pneumonice.
 SEMIOLOGIA ACHALAZIEI CARDIEI

EXPLORARE PARACLINICĂ:
Manometria esofagiană: presiune bazală a SEI normală sau
crescută, fără relaxarea indusă normal de deglutiţie sau relaxare
insuficientă ca durată şi intensitate.
Pasajul baritat esofagian: dilatarea esofagului, maximă în
esofagul distal, cu aspect sigmoid în cazurile severe şi staza
bariului; în porţiunea terminală există o îngustare simetrică (“cioc de
pasăre”), reprezentând SEI contractat
Endoscopia: utilă în excluderea cauzelor secundare de achalazie,
în special a cancerului gastric
Radiografia toracică de faţă şi de profil: absenţa camerei cu aer
a stomacului, vizualizarea unui nivel orizontal aer-lichid în esofag
(retrocardiac).
Testul cu colecistokinină (CCK) - obiectivarea anomaliilor SEI ;
administrarea acesteia la pacienţii cu achalazie are ca efect
contracţia SEI (răspuns paradoxal) deşi în mod normal CCK
produce o scădere dramatică a presiunii sfincteriene.
 cardia

ESOFAG: Achalazia cardiei:dilatarea si alungirea esofagului,

staza, diverticuli de pulsiune prin modificarea presiunii
intraluminale
 SEMIOLOGIA SPASMULUI ESOFAGIAN
DEFINIȚIE: afectarea contracţiilor esofagiene din punctul de
vedere al coordonării şi al amplitudinii, fiind descrise două
entităţi:
– spasmul esofagian difuz = contracţiile sunt necoordonate şi
există potenţial evolutiv spre achalazie
– esofagul în "cleşte de spart nuci" („nutcracker esophagus”) =
contracţiile sunt coordonate dar de amplitudine exagerată.
SIMPTOME:
durerea toracică retrosternală: apare în repaus, iradiază în spate
şi laterotoracic, poate fi provocată de deglutiţie sau de stress
emoţional; dg dif cu durerea anginoasă
disfagia pentru solide şi lichide
regurgitaţiile
 SEMIOLOGIA SPASMULUI ESOFAGIAN

EXAMENUL OBIECTIV: nespecific

EXPLORAREA PARACLINICĂ:
Pasajul baritat esofagian: aspectul de ”tirbuşon” al esofagului
datorat pseudodiverticulilor şi saculaţiilor, intercalate cu zone de
îngustare.
Manometria esofagiană: diagnostichează cel mai bine spasmul
esofagian difuz
teste de provocare farmacologice şi nonfarmacologice (ingestia
de lichide reci) pentru inducerea durerii toracice şi a anomaliilor
motorii.
 SEMIOLOGIA HERNIEI HIATALE
DEFINIȚIE: prolabarea unei porţiuni din stomac în torace, la
nivelul hiatusului diafragmatic.
Frecvent este asociată cu boala de reflux şi complicaţiile sale
CLASIFICARE:
hernia hiatală prin alunecare (forma cea mai frecventă):
joncţiunea gastroesofagiană, împreună cu o porţiune din stomac,
migrează în mediastin prin hiatusul diafragmatic, alterând
mecanismele antireflux (dispariţia unghiului Hiss, instalarea
incompetenţei SEI);
hernia hiatală paraesofagiană (prin rostogolire): hiatusul lărgit
permite fundusului gastric să pătrundă în torace, anterior şi lateral
de esofag, joncţiunea gastroesofagiană rămânând subdiafragmatic;
relaţia anatomică a esofagului inferior cu stomacul rămâne
nemodificată, astfel încât nu apare reflux acid sever.
 SEMIOLOGIA HERNIEI HIATALE
CAUZELE FAVORIZANTE ale herniei hiatale:
sexul feminin
vârsta peste 70 ani (prin hipotonie musculară şi
pierderea elasticităţii)
obezitatea
ascita
starea de graviditate, prin creşterea presiunii
intraabdominale
afecţiuni esofagiene: esofagita cronică (care produce
fibroza musculaturii longitudinale) şi scurtarea esofagului
sau esofag scurt congenital
 SEMIOLOGIA HERNIEI HIATALE
SIMPTOME:
asimptomatică, descoperită întâmplător la un examen
radiologic
simptomatologie de reflux: pirozis, regurgitaţii, durere
toracică. Caracteristic: se accentuează sau apar în
clinostatism, postprandial sau nocturn şi în situații care
cresc presiunea intraabdominală (anteflexia trunchiului –
„semnul şiretului”, ridicarea de greutăţi).

EXAMEN OBIECTIV: evidenţiază condiţiile asociate frecvent

cu hernia hiatală: vârsta, sexul, sarcina, obezitatea etc
 SEMIOLOGIA HERNIEI HIATALE
EXPLORARE PARACLINICĂ:
Laborator: anemie feriprivă (sângerare cronică ocultă)
Examenul radiologic baritat:
– efectuat în ortostatism, clinostatism şi în poziţie Trendelenburg
(poziţia de decubit dorsal, cu bazinul mai ridicat în raport cu
extremitatea cefalică şi umerii), eventual cu manevre de
creştere a presiunii intraabdominale
– prezenţa unei porţiuni din stomac intratoracic; precizează poziţia
supra- sau subdiafragmatică a joncţiunii esogastrice.
EDS diagnostichează hernia şi complicaţiile ei, permite
efectuarea biopsiei ariilor suspecte
Radiografia toracică: poate obiectiva accidental o
hernie paraesofagiană de mari dimensiuni.
 DIVERTICULII ESOFAGIENI
DEFINIȚIE: dilataţii saculare ale peretelui esofagului, care
implică toate straturile parietale.
uneori survine doar hernierea mucoasei şi submucoasei, ex
pseudodiverticuli (diverticulul Zenker).
CLASIFICARE după localizare şi mecanism de apariţie:
diverticuli de pulsiune: apar datorită presiunii intraluminale
crescute exercitată pe un perete esofagian slăbit. Ex: diverticulii
epifrenici (situaţi deasupra diafragmului), diverticulul Zenker (fals
diverticul, apărut la vârstnici în regiunea hipofaringelui) şi
pseudodiverticuloza esofagiană intramurală (falşi diverticuli, de
dimensiuni mici, situaţi segmentar sau difuz în peretele esofagian
diverticuli de tracţiune: consecinţa tracţiunilor create de
aderenţele datorate unui proces inflamator sau fibrotic adiacent
esofagului, ex adenopatiile mediastinale inflamatorii
 DIVERTICULII ESOFAGIENI
SIMPTOME: disfagie, odinofagie, durere toracică, regurgitaţii
alimentare fetide, prin eliminarea conţinutului diverticular.
EXAMENUL OBIECTIV:
halena fetidă, datorată resturilor alimentare acumulate în diverticul
semnele de pneumonie de aspiraţie în cazul complicaţiilor unui
diverticul de dimensiuni mari.
EXPLORARE PARACLINICĂ:
Examenul radiologic baritat: imagini de umplere situate în afara
conturului esofagian
EDS: la pacienţi cu simptome de alarmă (odinofagie, disfagie)
pentru a exclude o cauză asociată severă (stenoze esofagiene,
cancer).
Radiografia toracică: poate evidenţia diverticulii de mari
dimensiuni, sub forma unor structuri cu conţinut aeric sau cu nivel
orizontal de lichid, comunicând cu esofagul.
CT - costisitoare.
Manometria esofagiană evaluează tulburările motorii esofagiene
concomitente cu prezenţa diverticulului.
 Bariu
in
bronsia
stanga

Diverticul de
tractiune

Diverticul de pulsiune

DIVERTICULI ESOFAGIENI
Diverticuli juxtabronsici.
Complicatie:fistula eso-bronsica
 BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

DEFINIȚIE RGE = totalitatea simptomelor si modificarilor

histopatologice determinate de refluxul continutului
gastric in esofag.

In tarile dezvoltate 25% din populatie acuza pirozis cel putin o data pe
saptamana, iar 7% prezinta pirozis zilnic.
Prevalenta in crestere ( dublarea prevalentei in ultimile 2 decade)
Distributia este egala pe sexe.
Riscul complicatiilor este crescut la sexul masculine (esofagite 2-3 B/1F)
si esofag Barrett (10B/1F)
 BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

FACTORI FAVORIZANȚI:
hernia hiatală
sindromul Zollinger-Ellison
hipercalcemia (hipersecreţie acidă prin hipergastrinemie)
obstrucţia căii de evacuare gastrică
dismotilitatea esofagiană (rigiditatea esofagului în sclerodermie)
relaxarea tranzitorie frecventă a SEI (cauză funcţională)
cafeaua, alcoolul, fumatul, unele medicamente şi hormoni
relaxează SEI, favorizând refluxul gastroesofagian.
BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN
SIMPTOME:
Pirozisul - cel mai tipic simptom, apărut mai ales postprandial, în
clinostatism sau la poziţia de anteflexie a trunchiului
Regurgitaţiile
Disfagia - în cazul dezvoltării stenozelor esofagiene sau al unor
tulburări motorii asociate (peristaltică esofagiană anormală).
Meteorismul postprandial
Plenitudinea epigastrică, la pacienţii cu evacuare gastrică
întârziată
Durerea toracică retrosternală
Simptome de tip extraesofagian: tuse persistentă şi/sau
wheezing (prin aspiraţia conţinutului gastric în arborele
traheobronşic sau prin reflex vagal), răguşeală predominant
matinală, prin iritarea corzilor vocale de către refluxul acid, laringită,
durere otică.
 BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN
EXAMENUL OBIECTIV: detectarea semnelor indirecte ale
bolii de reflux:
examenul aparatului respirator: semne clinice datorate
aspiraţiei în arborele traheobronşic
consultul ORL - laringită, otite medii
examenul cavităţii bucale - afectarea danturii, prin
modificările de pH (carii dentare, eroziuni ale smalţului)
BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN
EXPLORARE PARACLINICĂ:
pH-metria ambulatorie pe 24 ore: examenul standard pt
diagnostic: pH<4 pentru >10s → RGE acid
EDS: identifică prezenţa şi severitatea esofagitei, apariţia
complicaţiilor (esofagul Barrett) şi permite prelevarea de biopsii;
uneori aspectul endoscopic al mucoasei esofagiene este normal.
Examenul radiologic cu bariu obiectivează consecinţele refluxului
(stenozele esofagiene peptice) sau condiţiile asociate frecvent cu
BRGE (hernia hiatală).
Manometria esofagiană: peristaltica esofagului, funcţionalitatea
SEI, deseori obiectivând incompetenţa sfincteriană. Presiune a SEI
sub 6 mmHg - condiții de reflux.
Scintigrafia poate determina timpul de evacuare gastrică, prin
urmărirea pasajului digestiv al unui radiotrasor, având importanţă în
special la pacienţii cu diabet zaharat avansat şi gastropareză sau în
boli de ţesut conjunctiv, cu alterarea motilităţii tubului digestiv
(sclerodermie).
 BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN
COMPLICAȚII:
Esofagul Barrett = metaplazia de tip intestinal a
epiteliului esofagian; este stare precanceroasă
(adenocarcinom esofagian)
Esofagita de reflux
Stenozele esofagiene - consecinţa tardivă a esofagitei
de reflux
Complicaţii prin aspiraţie în arborele respirator:
– afecţiuni faringolaringiene
– astm bronşic
– pneumonii repetitive
– fibroză pulmonară interstiţială
 ESOFAGITA PEPTICĂ (DE REFLUX)
DEFINIȚIE: una dintre consecinţele cele mai frecvente ale
refluxului gastroesofagian, datorită agresiunii mucoasei
prin acidul gastric, pepsină şi bilă;
rezultatul acestei agresiuni este inflamaţia, eroziunea şi
ulceraţia mucoasei esofagiene.

ESOFAG NORMAL ESOFAGITA PEPTICA

 ESOFAGITA PEPTICĂ (DE REFLUX)
SIMPTOME:
pirozis
hipersalivaţie reflexă
greaţă
disconfort în etajul abdominal superior (meteorism,
plenitudine)
durere toracică mediosternală - dg dif cu durerea
coronariană
disfagia → complicaţii: adenocarcinom esofagian (pe
un esofag Barrett), stricturi esofagiene peptice
odinofagia ce însoţeşte disfagia → ulcer esofagian
Mai rar: aspiraţia traheobronșică: răguşeală, tuse,
wheezing.
 ESOFAGITA PEPTICĂ (DE REFLUX)
EXAMENUL OBIECTIV:
Frecvent fără modificări
consult ORL, stomatologic
paloarea sclerotegumentară - în contextul unei
hemoragii
neoplazie esofagiană: scăderea ponderală progresivă,
semne clinice de deshidratare.
În perforaţie esofagiană şi mediastinită: durere foarte
intensă, lancinantă, agravată de deglutiţie, însoţită de
dispnee cu tahipnee, febră, semne de şoc (tahicardie,
hipotensiune, oligurie).
 ESOFAGITA PEPTICĂ (DE REFLUX)
EXPLORARE PARACLINICĂ:
Ex sânge: anemie (HDS), ex scaunului pentru hemoragii
oculte, dozarea troponinelor - dg dif cu sindromul
coronarian acut.
pH-metria ambulatorie pe 24 - 48 ore: prezenţa şi
severitatea refluxului;
EDS: alterările la nivelul mucoasei esofagiene, permite
prelevarea de biopsii
Radiografia baritată esofagiană: stenoze peptice
benigne (scurte, concentrice, cu un contur regulat),
ulcere esofagiene (imagine de nişă în afara conturului
esofagian), tumori (imagine lacunară, stenoze cu
caractere de malignitate).
Stadializare (prin endoscopie)
Stadiile Savary-Miller (I-IV)

Stadiul I - congestie neconfluenta in esofagul distal

Stadiul II - eroziuni + exsudate confluente noncircumferentiale
Stadiul III -leziuni hemoragice difuze,
circumferentiale/exsudate

Stadiul IV - stenoza/ulcer
Stadiul V – epiteliu Barrett

Stadializarea Los Angeles (A-D)

A. 1/mai multe eroziuni  5mm
B. 1 eroziune > 5mm
C. eroziuni multiple active
D. eroziuni circumferentiale
 ESOFAGITA PEPTICĂ (DE REFLUX)
COMPLICAȚII:
stenozele esofagiene
ulcerele esofagiene
esofagul Barrett (stare precanceroasă)
hemoragia digestivă superioară (aparentă clinic sau
ocultă)
Mai rar: perforaţia esofagului şi mediastinita, scăderea
ponderală şi deshidratarea (în disfagia severă),
complicaţiile respiratorii (laringită, pneumonie de
aspiraţie, bronhospasm)
 ESOFAGITA CHIMICĂ (POSTCAUSTICĂ)
DEFINIȚIE: rezultatul leziunilor de diferite grade ale
mucoasei esofagiene datorate ingestiei voluntare sau
accidentale (la copii) de substanţe chimice (alcaline,
acide, medicamente).
Leziunile parcurg o evoluţie stadială, conducând
invariabil la stenoza esofagului
SIMPTOME:
în perioada imediat următoare ingestiei - durere foarte
intensă la nivelul orofaringelui şi toracelui, accentuată de
deglutiţie, hipersalivaţie, tuse, dispnee;
ulterior - disfagia
 ESOFAGITA CHIMICĂ (POSTCAUSTICĂ)
EXAMENUL OBIECTIV:
În episodul acut: vărsături, semne vitale modificate în
cazurile grave (tahipnee, tahicardie, febră), şoc; în caz
de edem glotic şi obstrucţie a căilor aeriene - stridorul şi
chiar insuficiență respiratorie.
La examenul clinic al orofaringelui - arsuri, enantem,
ulceraţii.
Tardiv, în absenţa esofagoplastiei, se instalează diferite
grade de denutriţie şi deshidratare.
 ESOFAGITA CHIMICĂ (POSTCAUSTICĂ)
EXPLORARE PARACLINICĂ:
Ex sânge: hipoalbuminemie în cazurile severe.
Examenul radiologic baritat al esofagului:
– Iniţial edemul mucoasei, atonie, zone ingustate;
– Tardiv: stenozele cicatriceale, filiforme, axiale, cu margini
regulate şi cu dilataţie suprastenotică a esofagului.
EDS: arată severitatea şi extensia arsurilor mucoasei,
ulceraţiile, complicaţiile; are un risc iniţial mare de
perforaţie; ulterior este utilă în intervenţiile de dilatare a
stenozelor.
Radiografia toracică poate evidenţia concomitenţa unei
pneumonii de aspiraţie.
 ESOFAGITA CHIMICĂ (POSTCAUSTICĂ)
COMPLICAȚII:
perforaţia esofagului
complicaţii septice - pneumonie de aspiraţie, peritonită,
mediastinită, sepsis
alterarea motilităţii esofagiene
stenoze cicatriceale
 STENOZE ESOFAGIENE POSTCAUSTICE:
axiale, lungi, trecere lenta spre esofagul supraiacent
 CANCERUL ESOFAGIAN
DEFINIȚIE: Tumoră malignă cu punct de plecare în epiteliul
scuamos sau glandular al esofagului.

Evoluează silenţios, la momentul apariţiei primelor simptome fiind

frecvent diseminat în ganglionii mediastinali, cervicali şi celiaci.
1% - dintre toate cancerele, 6% - din cancerele tubului digestiv
Evoluție – înaltă malignitate
Mortalitate – comparabilă cu cancerul pancreatic și de 4 ori mai mare
decât a cancerului rectal
Sediul – 1/3 inferioara a esogagului (50%), 1/3 medie (35%), 1/3
superioara (15%)
 CANCERUL ESOFAGIAN
Tipurile histologice:

adenocarcinomul - mai frecvent, localizare distală

carcinomul cu celule scuamoase - mai rar, localizare în

special superior
 CANCERUL ESOFAGIAN
FACTORII DE RISC:
Majori
fumatul pe termen lung
consumul de alcool
refluxul gastroesofagian
Esofagul Barrett
Factori predispozanți
Sindromul Howell – Evans sau tilosis (hiperkeratoză palmo-plantară,
acalazia cardiei) (30% cazuri)
Sindrom Plummer – Vincent (anemie feriprivă, disfagie, fald esofagian)
(10%)
Ingestia de carcinogene (nitrati, fum de opiu, toxine fungice din murături)
Acalazie cronică, esofag scurt, esofagită peptică
Consum excesiv de ceai fierbinte
 CANCERUL ESOFAGIAN
SIMPTOME - în stadiile avansate:
disfagia progresivă, iniţial pentru solide, ulterior şi pentru lichide
durere în regiunea epigastrică sau retrosternală
odinofagie
greaţă
Simptome date de extensie sau MTS: tusea, dispneea (prin
aspiraţie sau prin invazie directă a arborelui traheobronşic),
răguşeala (prin invazia nervului laringeu recurent), dureri osoase
EXAMEN OBIECTIV:
vărsături, uneori hemoragice (hematemeză), regurgitaţii alimentare,
scădere ponderală rapidă şi semne de deshidratare (pliu cutanat
persistent, mucoase uscate, oligurie).
Palpare: uneori hepatomegalie şi limfadenopatie laterocervicală sau
supraclaviculară (metastaze)
 CANCERUL ESOFAGIAN
EXPLORARE PARACLINICĂ:
Ex sânge: anemie, teste hepatice anormale, alfa-fetoproteina
(crescută în MTS hepatice).
EDS: diagnostic și stadializare, biopsie
Examenul radiologic esofagian: lacune cu semitonuri şi rigiditate
segmentară, stenoze maligne (excentrice, contur neregulat); ulcer
cu caractere maligne - nişă neregulată, înscrisă în contur, pe o
zonă de rigiditate parietală.
CT: extensia, MTS
Bronhoscopia: invazia traheobronşică de vecinătate pentru
cancerele din 2/3 superioare ale esofagului.
PET: focarele de hiperactivitate metabolică - în detectarea
adenopatiilor tumorale şi a MTS osoase.
 CANCERUL ESOFAGIAN
COMPLICAȚII:
crearea de fistule esofagotraheale
pneumonia de aspiraţie
pleurezia malignă
sindromul de venă cavă superioară prin compresiune (în
stadiile avansate)
ascită
icter în MTS hepatice
INFILTRANT VEGETANT
CANCER ESOFAGIAN
Nisa maligna
Stenoza excentrica

ULCERANT ESO-CARDIO-
FARINGO- TUBEROZITAR
ESOFAGIAN

CANCER ESOFAGIAN
 GASTRITELE
DEFINIȚIE: modificări inflamatorii acute (gastrite acute) sau
cronice (gastrite cronice) ale mucoasei gastrice.
CAUZE:
– infecţii (bacterii - Helicobacter pylori, virusuri - citomegalovirus,
fungi - candidiază, histoplasmoză)
– medicamentoşi (antiinflamatoriile nesteroidiene, chimioterapia)
– radioterapia
– ingestia de compuşi chimici iritanţi
– consumul cronic de alcool
– alergiile alimentare
– refluxul duodenogastric, cu expunere la enzimele pancreatice şi la
bilă
 GASTRITELE
CONDIȚII FAVORIZANTE (în care mucoasa gastrică suferă
agresiuni):
– stările de şoc
– septicemii
– traumatismele severe
– atrofia autoimună a mucoasei gastrice din anemia Biermer (gastrită
cronică atrofică)
– gastritele cronice granulomatoase neinfecţioase (asociate cu boala
Crohn, sarcoidoza, granulomatoza Wegener)
– gastritele cronice limfocitice şi eozinofilice
– gastrita uremică
– gastrita cronică pe fond ischemic
 GASTRITELE
TABLOU CLINIC AL GASTRITELOR ACUTE
SIMPTOME: durere epigastrică, cu caracter de arsură sau
rosătură, greaţă şi vărsături cu debut acut, anorexie,
meteorism
EXAMEN OBIECTIV:
– Aspectul macroscopic al vărsăturilor: aspect clar (mucus), coloraţie
verde sau galbenă (vărsături bilioase), prezenţa striurilor de sânge
sau vărsături franc sangvinolente.
– Starea generală alterată, cu paloare, transpiraţii, hematemeză sau
melenă - în forme severe de gastrită, mai frecvente la vârstnici.
– Sensibilitate la palparea în epigastru, tahicardie, hipotensiune
arterială şi hemoragie digestivă în formele severe, acute;
– Tuşeul rectal: semne de hemoragie digestivă
 GASTRITELE
TABLOUL CLINIC AL GASTRITELOR CRONICE:
– Gastrita cronică cu H.pylori
– Gastrita cronică autoimună - evoluează cu atrofie gastrică, pe
fondul existenţei anticorpilor circulanţi anti-celule parietale şi anti-
factor intrinsec;
SIMPTOME: durere epigastrică, pirozis, greaţă, inapetenţă,
eructaţii
EXAMEN OBIECTIV:
vărsături alimentare
examen neurologic anormal în gastrita atrofică autoimună
din anemia Biermer;
halitoză
meteorism abdominal, sensibilitate epigastrică la palpare
paloare şi icter discret (anemia Biermer)
 GASTRITELE
EXPLORAREA PARACLINICĂ
Examenele de laborator:
– hemoleucograma (anemie feriprivă în gastritele hemoragice, anemie
megaloblastică în anemia Biermer, leucocitoză în gastritele acute
infecţioase),
– hemocult testul,
– ureea, creatinina şi ionograma serică
Investigaţiile etiologice:
– prezenţa H. pylori
– diagnosticul gastritei autoimune: Ac serici antiparietali şi anti – factor
intrinsec, aclorhidrie (la determinările bazale şi stimulate ale secreţiei
gastrice), vitaminemia B12 scăzută (< 100 pg/ml), testul Schilling
anormal, corectabil prin administrarea de factor intrinsec
Endoscopia digestivă superioară: - diagnosticul de certitudine al gastritelor.
Examenul radiologic - utilitate redusă, putând evidenţia pliuri mucoase
îngroşate, noduli inflamatori, eroziuni.
Complicaţiile: ulcerul peptic,HD, prezenţa anemiei megaloblastice Biermer,
cancer gastric.
 BOALA MENETRIER
Definiţie: (“gastrita cu pliuri gigantice”) = pliuri mucoase gastrice
mari, tortuoase, având ca substrat histologic hiperplazia
celulelor glandulare şi de suprafaţă
Există o reducere marcată a secreţiei gastrice acide, o
pierdere de proteine şi un infiltrat inflamator modest în lamina
propria (din punct de vedere histologic nu este gastrită).
Simptomele: durere epigastrică, anorexie şi greaţă.
Examenul obiectiv: vărsături, scădere ponderală, prezenţa
edemelor (prin hipoalbuminemie), sângerări oculte.
Laborator: hipoalbuminemie
Rx gd: pliuri gigantice ale mucoasei gastrice, cu aspect
cerebriform.
EDS cu biopsie mucoasă profundă şi citologie stabileşte dg de
certitudine.
Este considerată stare premalignă
 ULCERUL PEPTIC
DEFINIȚIE: pierdere a integrităţii mucoasei stomacului
şi/sau duodenului până la nivel submucos, pe fondul unei
inflamaţii active.

Sistemul de apărare şi Factorii agresivi:

reparaţie: pepsină
pătura de mucus acid clorhidric
fluxul sangvin local enzime pancreatice
joncţiunile intercelulare săruri biliare
strânse medicamente (AINS)
turnoverul epitelial alcool
bacterii (Helicobacter
pylori)
 ULCERUL PEPTIC
CAUZELE BOLII ULCEROASE:
infecţia cu H. Pylori - cea mai frecventă cauză
tratamentul cronic cu AINS
stările de stress fiziologic major - arsuri întinse, traumatisme severe,
sepsis, intervenţii chirurgicale de amploare
asociere mai frecventă cu anumite boli: BPOC, cirozele hepatice,
insuficienţa renală
sindromul Zollinger – Ellison - asociază ulcere multiple la nivelul tubului
digestiv, pe fondul unor tumori secretante de gastrină localizate în
pancreas (celule non-beta), duoden sau ganglionii abdominali; gastrina
stimulează maximal secreţia acidă gastrică, cu ulceraţii mucoase
consecutive. Sindromul poate apărea izolat sau ca parte a MEN-I
(multiple endocrine neoplasia).
 ULCERUL PEPTIC
TABLOU CLINIC:
SIMPTOME: durerea abdominală epigastrică, greaţa, pirozisul
şi regurgitaţiile acide.
Durerea:
– caracter de arsură sau rosătură
– accentuare sezonieră (primăvara şi toamna)
– este calmată de alimentaţie
– are debut precoce postprandial (ulcerul gastric), la 1-2 ore
postprandial sau nocturn, între orele 24 - 3 (ulcerul duodenal), tardiv
postprandial, la 3-4 ore (ulcerul prepiloric)
– uneori vărsăturile postprandiale calmează durerea (ulcerul gastric)
– Atunci când apar complicaţiile durerea devine intensă şi iradiază
posterior, în coloana vertebrală (ulcerele penetrante) sau este
sfâşietoare, lancinantă în ulcerul perforat
 ULCERUL PEPTIC
TABLOU CLINIC
Simptome de însoţire:
– tulburările de apetit - inapetenţă în ulcerul gastric, apetit păstrat sau
exagerat în ulcerul duodenal,
– meteorism şi senzaţie de plenitudine abdominală.
– Pacienţii cu sindrom Zollinger – Ellison asociază durerea abdominală
în etajul superior cu diareea şi pirozisul.
 ULCERUL PEPTIC
TABLOU CLINIC
Examenul obiectiv:
– vărsături alimentare în stenoza căii de evacuare gastrică şi ulcerul
gastric,
– hipersalivaţie în episoadele de regurgitaţie acidă,
– scădere ponderală,
– hematemeză şi melenă în cazul hemoragiei ulceroase.
Inspecţia: atitudine antalgică şi facies palid, la un pacient cu sângerare
cronică ocultă
Palparea: sensibilitate epigastrică, abdomen imobil, apărare sau
contractură musculară în cazul perforaţiei, tahicardie şi hipotensiune în
hemoragia gastrointestinală activă.
Percuţia produce sucusiune, indicând retenţia lichidelor în stomac în
cazul obstrucţiei căii de evacuare gastrică.
 ULCERUL PEPTIC
EXAMENE DE LABORATOR:
diagnosticul infecţiei cu H. pylori
dg anemiei feriprive şi a hemoragiilor oculte în scaun
măsurătorile secreţiei acide gastrice (bazală şi stimulată) nu
se folosesc în mod curent pentru ulcerele peptice unice
În suspiciunea de sindrom Zollinger – Ellison:
– se dozează gastrinemia serică a jeun (≥ 500 ng/ml),
– testarea secreţiei acide bazale şi maximale (DAB ≥ 15mEq/h,
DAB/DAM > 0,6);
– testul de stimulare cu secretină
– hipercalcemia la un pacient cu simptomele menţionate mai sus
trebuie să conducă la suspiciunea de MEN-I (multiple endocrine
neoplasia).
 ULCERUL PEPTIC
EDS:
– vizualizează sediul şi gravitatea leziunilor ulceroase, unice sau
multiple,
– permite prelevarea de biopsii multiple din craterul ulceros gastric,
pentru eliminarea suspiciunilor de malignitate,
– permite identificarea leziunilor cu risc crescut de sângerare şi
tratamentul hemoragiilor ulceroase active.
Rx gd
– obiectivează nişa ulceroasă,
– oferă indicii asupra caracterului benign sau malign al ulceraţiei
– semne indirecte de ulcer benign (semnul indexului la nivel gastric,
convergenţa pliurilor mucosei gastrice spre nişă şi deformarea
bulbului duodenal în „treflă”, ”as de pică”).
Radiografia abdominală pe gol poate arăta semilune aerice
subdiafragmatice în ulcerul perforat, pacientul fiind
poziţionat în ortostatism sau în decubit lateral.
 ULCERUL PEPTIC
COMPLICAȚIILE bolii ulceroase
hemoragia gastroduodenală
perforaţia, cu deversarea conţinutului stomacului sau
duodenului în cavitatea abdominală
penetraţia în organele învecinate (ficat, pancreas)
obstrucţia căii de evacuare gastrică prin cicatrici şi edem
care produc îngustarea duodenului (stenoza pilorică)
malignizarea ulcerului gastric
 edem
Bara transparenta
subcavitara
(s.Hampton)

nisa nisa

edem
Semnul
indexului

NISA GASTRICA ULCEROASA

imaginea de profil
 ULCERE GASTRICE:
nisa, convergenta pliurilor

Imagine de profil

Imagine de fata
 Menisc
canceros

CANCER GASTRIC
ULCERANT
ulcer piloric
cancer gastric
 Cicatrizarea nisei dupa
tratament

HALOU EDEM
Compresor-localizator
NISA

NISA GASTRICA ULCEROASA (”benigna”)

imaginea de fata: nisa, edem, convergenta pliurilor
 FORMA EDEMATOASA

ULCER DUODENAL BULBAR

FORMA SCLERO-EDEMATOASA SCLERO-CICATRICIAL