 Descris în 1724 de Boerhaave

 Perforație spontană după efort de vărsătură

 În timpul vomei – presiunea intragastrică (până la 200 mmHg) se
transmite în esofag
 Experimental presiuni peste 150 mmHg pot produce rupturi
spontane de esofag
 Cel mai constant semn – DUREREA
◦ Substernal
◦ Regiune cervicală
 EMFIZEM SUBCUTANAT

 Diagnostic diferențial: pancreatită acută, infarct miocardic acut,

anevrism disecant de aortă
 Ruptura se produce de obicei în cavitatea pleurală stangă după
ruptura peretelui lateral stâng al esofagului
 Modificări Rx:
◦ Emfizem mediastinal/cervical – în funcție de sediul
perforației
◦ Pneumotorax
◦ Revărsat pleural secundar
◦ Rx normal la 9% din pacienți

 Esofagogramă
◦ Extravazare de substanță de contrast
◦ Rezultate fals negative 10% din pacienți
 Cheia succesului – diagnostic precoce
 Cele mai favorabile rezultate – sutură primară în
primele 24 de ore de la ruptură cu supraviețuire de
peste 90%
◦ Sutura esofagiană este întărită cu path pleural sau se
execută fundoplicatură Nissen
 Dup 24 de ore de la ruptură – supraviețuire sub 50%
◦ Fără a fi influențată de tipul tehnicii folosite
◦ Dacă țesuturile sunt inflamate – rezecție esofagiană cu
esofagostomie cervicală și drenaj mediastinal
◦ Esofagostomie transtoracică pe tub Kehr, cu drenaj pleural
 După explorări endoscopice
 Apar la nivelul strâmtorilor anatomice ale
esofagului (crosa Ao și imaediat
supradiafragmatic)
 Accidente după dilatații esofagiene pentru
stenoze postcaustice sau achalazie
 Rar: striviri, suflu de explozie, plăgi
înjunghiate
 Stare generală alterată
 Febră
 Durere cervico-mediastinală
 Emfizem subcutanat

 Rx simplă: emfizem subcutanat, mediastinal,

pneumotorax
 Rx cu sc: sediul perforației (ca și EDS)
 Abcese mediastinale
 Empiem pleural
 Fistule esofago-pleurale/cutanate
 Șoc toxico-septic prin mediastinite acute
 Soluții de continuitate mici – conservator
◦ Antibioterapie masivă cu spectru larg și gastro sau
jejunostomie de alimentație

 Tratament chirurgical în funcție de sediul

leziunii
◦ Mediastinotomie cervicală și drenaj
◦ Toracotomie cu sutură esofagiană și drenaj pleural
◦ Esofagectomie cu esogastroanastomoză
◦ Esofagectomie cu esofagostomie cervicală
 Spasme esofagiene difuze
 Contracțiile esofagiene de mare amplitudine -
Nutcracker esophagus
 Hipertonia SEI
 Tulburări de motilitate nespecifice
 Achalazia cardiei
 Diverticuli esofagieni de pulsiune
 Tulburare de motilitate primară rară
 Pacienți vârstnici
 Durere retrosternală și disfagie
 Descrise de William Osler, 1892
 Etiologie necunoscută – probabil defect în
metabolismul oxidului nitric
 Diagnostic – manometrie esofagiană
◦ Episoade izolate de modificări ale peristalticii
asociate cu contracții repetate, nepropulsive de
amplitudini variabile ale corpului esofagian
 Rx cu sc:
◦ Episoade intermitente de peristaltică absentă sau de
mică amplitudine, asociate cu contracții nepropulsive de
amplitudine variată și frecvente disfuncții ale sfincterului
esofagian inferior

 Tratament
◦ Dificil
◦ Blocanți canale de calciu
◦ Antidepresive triciclice
◦ Injectare toxină botulinică la nivelul SEI
◦ Dilatația pneumatică/miotomia esofagiană – protocol
agresiv cu beneficiu minim pentru pacient
 Cel mai frecvent subgrup al deficitelor
hipercontractile primitive ale corpului
esofagian
 Manometric: creșterea exagerată a
amplitudinii contracției peristaltice la nivelul
esofagului distal

 Clinic: predomină disfagia față de durerea

retrosternală
 Etiologie neelucidată
 Se constată uneori tranziția către achalazie,
spasme esofagiene difuze sau tulburări
nespecifice de motilitate
 1/3 din bolnavi – ecografia endoscopică arată
îngroșarea tunicii musculare la nivelul esofagului
distal și mai ales în vecinătatea SEI
 Tratament farmacologic
◦ Scade amplitudinea contracției dar beneficiul
simptomatic este limitat
◦ Miotomia este contraindicată dacă singura acuză este
durerea, dar poate fi luată în calcul pentru disfagie
 Definită manometric prin creșterea presiunii bazale
sfincteriene, fără a fi însoțită de tulburări
semnificative de relaxare sau deficite peristaltice
 DURERE prin lipsa complianței regiunii sfincteriene
chiar și în repaus
 Poate apare izolat sau în asociere cu contracții de
mare amplitudine (nutcracker) sau contracții
simultane ale corpului esofagian
 Tratament
◦ Farmacologic (similar spasmelor esofagiene)
◦ Dacă apare disfagie – divulsie endoscopică/ cardiomiotomie
 Tulburări dificil de cuantificat ale activității
motorii esofagiene observate în cursul
manometriei esofagiene
 Hipercontracții cu unde de joasă amplitudine, sub
30 mmHg, care nu au capacitatea de a propulsa
bolul alimentar
 Diagnostic diferențial dificil cu achalazia
 Tratament:
◦ Blocanți de calciu, nitriți
◦ Dilatație cu balon pneumatic
◦ Miotomie Heller cu hemifundoplicatură gastrică ca
soluție de rezervă
 Tulburare de motilitate caracterizată prin
lipsa peristalticii corpului esofagian și
absența relaxării SEI secundar deglutiției
 Descrisă prima dată de Willis, 1674
◦ Primul tratament dilatația cu os de balenă

 Etiologie necunocută
◦ Factori imunologici, infecțioși, genetici
 Relaxarea SEI datorată prezenței
neurotransmițătorilor inhibitori de tipul NO și ai
receptorilor acestuia la nivelul esofagului distal
 ”achalazia viguroasă”
◦ Degenerescența fibrelor nervoase inhibitorii produce
exacerbarea acțiunii neurotransmițătorilor excitatori
(acetilcolina) cu inițierea de contracții de mare
amplitudine, nepropulsive
 ”achalazia clasică”
◦ Scăderea progresivă a numărului neuronilor colinergici
duce la apariția dilatației și a contracțiilor aperistaltice
de amplitudine joasă
 Tablou clinic dominat de:
◦ Disfagie
◦ Regurgitare
◦ Durere retrosternală
 Evoluție îndelungată – scădere ponderală, cașexie

 Complicații:
(Consecința stazei prelungite a alimentelor în esofag)
◦ Infecțioase bronhopulmonare/pneumonie de aspiraței
◦ Esofagită prin iritație mecanică și chimică – metaplazie și
risc de degenerare neoplazică x30 față de populația
generală
 Investigații paraclinice:
◦ Tranzit baritat digestiv
 esofag dilatat cu absența undelor peristaltice
 îngustare în porțiunea distală cu aspect tipic ”în cioc de
pasăre”

◦ EDS – esofag dilatat cu resturi alimentare

 Joncțiunea esogastrică prezintă rezistență, dar tipic, poate fi
depășită relativ facil
 Importantă pentru diagnostic diferențial

◦ Manometria esofagiană
 Absența undelor propulsive la nivelul corpului esofagian
 Relaxare incompletă a SEI cu deglutiția, tonus de repaus mult
crescut
 Tratament
◦ nu există tratament radical al achalaziei
◦ Este paliativ – urmărește ameliorarea pasajului alimentar la nivelul
joncțiunii esogastrice

 Medicamentos
◦ Blocanți de calciu și nitrați

 Dilatativ
◦ Scăderea presiunii SEI prin divulsia fibrelor sale
◦ Mai puțin agresivă decât tratamentul chirurgical
◦ Poate fi repetat la pacienții cu recurența simptomatologiei

 Toxina botulinică
◦ Injectare pe cale endoscopică – inhibă eliberarea de acetilcolină
din neuronii colinergici – scade presiunea bazală și reziduală a SEI
 Tratament chirurgical - cel mai utilizat

◦ Esocardiomiotomia Heller la nivelul esofagului distal

(10-12 cm) și proximal pe stomac (2cm)
◦ Ameliorează optim disfagia
◦ Clasic sau laparoscopic
◦ Completare cu procedeu antireflux – cel mai
frecvent hemivalva anterioară Dor pentru că până la
48% din pacienți prezintă reflux gastroesofagian
postoperator
 Etiologie:
◦ Hiperpresiune intraesofagiană secundară unei
◦ Tulburări de motilitate ce acționează asupra unei
◦ Zone anatomice de slabă rezistență parietală

 Clasificare topografică:
◦ Diverticuli faringo-esogieni
 Posterior (Zenker)
 Anterolateral (Killian-Jamieson)
◦ Diverticulii corpului esofagian
 (pseudo)diverticuloza intramurală difuză
 Diverticulii mediotoracici de pulsiune
◦ Diverticulii epifrenici
 Apare la joncțiunea dintre hipofaringe și esofagul
cervical în aria triunghiulară delimitată superio de
mușchii constrictori ai faringelui și inferior de
mușchiul crico-faringian (triunhiul Laimer)

 Peretele său este format din mucoasă și submucoasă

– în realitate – pseudodiverticul (specific tuturor
diverticulilor de pulsiune indiferent de topografie)

 Consecință a tulburării de motilitate faringo-

esofagiene – tonus de repaus crescut al SES, lipsa
relaxării sale în timpul deglutiției și în special, lipsa
sincronizării motorii între SES și hipofaringe în
momentul deglutiției
 Tablou clinic
◦ Senzație de corp străin intrafaringian
◦ Disfagie (compresie extrinsecă asupra esofagului)
◦ Sialoree
◦ Regurgitare (alimente nedigerate)

 Complicații – pot avea pronostic vital

◦ Aspirația – tuse seacă iritativă/complicații
bronhopulmonare
◦ Diverticulită/peridiverticulită – inflamație locală
◦ Disnpnee – compresie traheală
◦ Malignizare
◦ Ulcerul diverticular – AINS - HDS
 Tablou clinic
◦ Senzație de corp străin intrafaringian
◦ Disfagie (compresie extrinsecă asupra esofagului)
◦ Sialoree
◦ Regurgitare (alimente nedigerate)

 Complicații – pot avea pronostic vital

◦ Aspirația – tuse seacă iritativă/complicații
bronhopulmonare
◦ Diverticulită/peridiverticulită – inflamație locală
◦ Disnpnee – compresie traheală
◦ Malignizare
◦ Ulcerul diverticular – AINS - HDS
 Investigații paraclinice:
◦ Rx simplă
 Devierea laterală a traheei
 Imagine hidroaerică la nivel cervical/cervicomediastinal
 Modificări pleuropulmonare secundare aspirației
◦ Tranzit baritat
 Sac diverticular
 Topografie
 Caracter retentiv
 Dimensiuni
◦ EDS
 Aspectul mucoasei esofagiene intradiverticulare – biopsie
◦ Manometria staționară
 Nivel crescut al presiunii exercitate în deglutiție de musculatura striată
la nivelul hipofaringelui în raport cu complianța redusă a SES și esofagul
cervical
◦ pH-metria esofagiană
 Investigații paraclinice:
◦ Rx simplă
 Devierea laterală a traheei
 Imagine hidroaerică la nivel cervical/cervicomediastinal
 Modificări pleuropulmonare secundare aspirației
◦ Tranzit baritat
 Sac diverticular
 Topografie
 Caracter retentiv
 Dimensiuni
◦ EDS
 Aspectul mucoasei esofagiene intradiverticulare – biopsie
◦ Manometria staționară
 Nivel crescut al presiunii exercitate în deglutiție de musculatura striată
la nivelul hipofaringelui în raport cu complianța redusă a SES și esofagul
cervical
◦ pH-metria esofagiană
 Evaluarea refluxului gastroesofagian patologic
 Tratament endoscopic

 Tratamentul chirurgical
◦ Abordarea sacului
 Diverticulectomie/diverticulopexie/înfundare
◦ Miotomia faringoesofagiană
 Secționarea fibrelor striate faringo-esofagiene
 Nu înlătură complet competența SES
 Nu expune la riscul refluxului faringo-laringeal
diverticuli “adevăraţi”
 Localizare – în ultimii 10 cm ai esofagului
toracic
 Prototipul diverticulului corpului esofagian al
căror mecanism de apariție se datorează
pulsiunii, având drept substrat real un defici
de motilitate
 Etiologie – tulburare funcțională de motilitate
esofagiană ce modifică peristaltica corpului
esofagian și relaxarea sfincterului esofagian
inferior
 Tablou clinic- Nespecific
◦ Disfagie
◦ Regurgitații alimentare
◦ Durere toracică
◦ Regurgitații postprandiale

 Investigații paraclinice
◦ Rx simplă – lărgire mediastin/imagine hidroaerică
◦ Tranzi baritat – evidențiază optim sacul/ tulburare de
motilitate
◦ EDS – mucoasa intradiverticulară – biopsie
◦ Manometrie – deficit funcțional asociat diverticulului
◦ pH-metrie
 Tratament
◦ Indicație operatorie certă
 simptomatologie esofagiană severă – dimensiuni
crescute
 Manifestări respiratorii
 Suspiciune/diagnostic malignitate

◦ Chirurgical
 abordare sac
 esomiotomie subdiverticulară
 Deshis/laparoscopic sau toracoscopic sau combinat
 De cele mai multe ori se asociază o procedură
antireflux
 Normal squamous esophagus
Barret
Short segment Barrett's Long segment Barrett's
esophagus esophagus
Pre Pos