ESOFAGUL

Aspecte fiziologice
 Actul deglutitiei

3 momente importante:

 transferul bolului alimentar din cavitatea

bucală în esofag;
 transportul bolului de-a lungul esofagului;
 evacuarea acestuia în stomac;
 Simptome in bolile esofagului

Disfagia = Simptomul cel mai caracteristic şi mai comun în

suferintele esofagiene organice sau funcționale

Înghitire (deglutitie) dificilă şi constă din senzatia subiectivă

de încetinire sau oprire a bolului alimentar pe traiectul
esofagian
provine din greacă: dis=dificultate şi phagis=alimentatie
 Durerea toracică de origine esofagiană

Poate îmbrăca 3 aspecte :

 pirozis;
 odinofagie (durere la înghițire);
 durere spontană
 Pirozisul

senzația de arsură retrosternală cu
iradiere în direcția orală, exacerbare în
poziția aplecat înainte sau după prânzuri
abundente;
 Odinofagia
 îmbracă un caracter de arsură sau constricție,
 este mai intensă decât pirozisul, iradiază adesea în
regiunea infrascapulară. În timpul nopții apare datorită
înghițirii salivei;
 acompaniază frecvent dezordinile motorii esofagiene.
 Durerea spontană
 nu îmbracă un caracter de arsură şi nu se asociază cu deglutiția,
punand mari probleme de diagnostic diferențial cu durerea anginoasă.
 apare datorită contracției spastice a esofagului realizand aşa-
numita colică esofagiană.
 colica esofagiană este localizată substernal, iradiază posterior în
regiunea interscapulară, uneori în regiunea cervicală, mandibulară sau
în brațe. Atacurile pot dura între 10 minute şi 5 ore. Prezența disfagiei
poate orienta asupra originii esofagiene a durerii.
 Regurgitația
 fenomen pasiv ce se poate datora refluxului conținutului gastric
în esofag sau al conținutului esofagian în faringe;
 nu este precedată de greață şi nu este acompaniată de efortul de
vomă.
 Consecințe

 Aspirația traheală în timpul nopții → infecții pulmonare recurente

de tipul pneumoniei,fenomene astmatiforme

 bronşiectazie;

Cauze
 achalazie;
 reflux gastro-esofagian (RGE);
 tulburări de motilitate (sclerodermie – fibroza difuza + tulburari

ale vaselor din reg esofagiana, tract GI; DZ);

 Aspirația
fluidelor în laringe şi trahee se datorează malformației sau
tulburărilor funcționale ale sfincterului esofagian superior
(SES) şi a musculaturii hipofaringiene. - laringofaringiene
Consecințe
crize de tuse
infecții respiratorii;
 Sialoreea
Hipersalivația mai accentuată în obstrucțiile esofagiene
din stenozele esofagiene de diverse etiologii:
 Esofagite postcaustice
 Tumori esofagiene benigne sau maligne
 EXPLORAREA PARACLINICĂ A
ESOFAGULUI

Examenul radiologic
Radiografia pe gol :
corpi străini;
pneumomediastin prin perforații esofagiene;
 Radiografia cu substanță de contrast (sulfatul de bariu, produşi iodați în
suspiciune de fistule) urmăreşte : -morfologia;
-motilitatea esofagului;
Poate fi :
Radiografie standard
Cineradiografia;
CT, RMN;
 Examinarea radiologică se poate face: în contrast simplu sau dublu ,cu
pastă groasă sau în strat subțire (mucoasa esofagiană-mucosografie).
 Imagini de substracție

 lacuna : defect de opacifiere, este o transparență de

diferite dimensiuni produsă prin ănlocuirea bariului de-o
afecțiunea mucoasei esofagiene (tumoră benignă sau
malignă, resturi alimentare);
 semitonul reprezintă o transparență de intensitate slabă
produsă de cele mai multe ori de –o infiltrație tumorală .
Se localizează în vecinătatea lacunei cu care se asociază
deseori.
 haloul este consecința radiologică a edemului inflamator
sau infiltrației tumorale. Se manifestă sub formă de
transparență de diferite dimensiuni. Acompaniază nişa.
 Imagini de adiție

 nişa = plus de substanță realizat de pătrunderea bariului la

nivelul unei ulcerații a mucoasei. La examenul de față nişa
apare ca o opacitate rotund- ovalară, iar la examenul de profil
ca o proeminență care iese din conturul esofagului.Poate fi
benignă sau malignă
 diverticulul reprezintă o ectazie a peretelui ca urmare a
hernierii mucoasei sau a tuturor straturilor esofagiene într-o
anumită zonă.Apare ca o opacitate în afara conturului
esofagian.
 fistula reprezintă comunicarea esofagului cu structuri şi
organe învecinate(eso-traheală, eso- bronşică)
Explorarea endoscopică a
esofagului
endoscopia esofagiană şi ecoendoscopia
permit:
 vizualizarea diferitelor tipuri de leziuni
 prelevalarea unui fragment bioptic cu
examen citologic şi histopatologic
consecutiv
 manevre endoscopice terapeutice
(extracție de corpi străini, dilatări, plasarea
de stenturi-endoproteze);
ESOFAG NORMAL MACROSCOPIC
ESOFAG ASPECT ENDOSCOPIC
 Examenul histopatologic
pune în evidență leziuni microscopice :
 inflamații( specifice şi nespecifice)
 ulcerații,
 leziuni dispazice,tumori;
 Explorări funcționale esofagiene
 manometria esofagiană constă din măsurarea presiunii în
diferitele zone esofagiene cu ajutorul unor sisteme
speciale;Indicații:
-spasmul esofagian difuz
-achalazie
-esofagită de reflux
 pH-metria esofagiană este folosită încă de la sfârşitul anilor 60. Are
valoare deosebită în documentarea refluxului esofagian.Tehnica se
bazează pe determinarea ph-ului esofagian cu ajutorul unui electrod de ph
care efectuază măsurători la diferite nivele.Determinarea ph-ului se poate
realiza pe-o durată fixă de timp sau în sistem de monitorizare Holter ( 24
ore).Se consideră prezența refluxului acid atunci când ph este sub 4.
Monitorizarea Holter permite aprecierea următorilor parametri:
 numărul episoadelor de reflux care depăşesc 5sec.
perioadele zilei în care apare refluxul
 durata celui mai lung episod de reflux
durata medie a episoadelor de reflux
.
 Explorări funcționale esofagiene
 testul perfuziei acide (testul Bernstein) se efectuează instilând în esofag o
soluție acidă de HCl 0,1N monitorizându-se apariția simptomelor
dureroase.Indicația de elecție o reprezintă diferențierea durerilor precordiale
de cauze coronariană de cele de alte cauză( dureri precordiale atipice).
 testele de clearance esofagian evidențează capacitatea de curățire a
esofagului după instilarea unei soluții acide( 15 ml HCl 0,1 N) prin
înghițiri succesive, monitorizându-se ph la aproximativ 5 cm. de SEI. În
mod normal clearance-ul acid se realizează după 10 deglutiții
succesive.Indicația de elecție este esofagita de reflux.
 scintigrama esofagiană se bazează pe utilizarea substanțelor
radioactive( 99mTc) cu ajutorul cărora se determină timpul de tranzit
esofagian Indicații:
- suferințele funcționale esofagiene
- refluxul gastro-esofagian
Manometrie esofagiană: aspecte normale
şi patologice
Ph-metrie, monitorizare Holter: aspect
normal
Secreția gastrică
Glandele tubulare gastrice
 Glandele oxintice – secreta
◦ acid clorhidric,
◦ pepsinogen,
◦ factor intrinsec, mucus
◦ localizate in partea proximala a stomacului
 Glandele pilorice – secreta
◦ mucus si gastrina,
◦ localizate in portiunea distala a stomacului
 Mecanismele secreției gastrice acide

• In stare nestimulată – ATP-aza Na-K nu are acces la

lumen este conținută în tubulo-vezicule
• In momentul stimulării – veziculele cu ATP-aza Na-K
fuzioneaza cu lumenul glandelor – ATP-aza ajunge la
polul apical
Factori care influențează secreția gastrică

 Substanțe secretagoge
◦ Acetilcolina (eliberată de terminațiile nervului vag),
◦ Gastrina (eliberată de celulele G din regiunea antrală)
◦ Histamina – sintetizată din histidină la nivelul celulelor
enterocromafin like
◦ stimulează sinergic secreția acidă
 Medicamente cu efect antagonist pe receptorii H2 de la
nivelul membranei celulelor parietale
◦ (ranitidina, cimetidina) – blochează actiunea directa a histaminei
asupra celulelor parietale
Gastrina
 stimuleaza secretia gastrica acida la nivelul celulelor
parietale gastrice;
 elibereaza histamina de la nivelul celulelor

enterocromafin-like;
 regleaza cresterea mucoasei la nivelul corpului gastric,

precum si la nivelul intestinului subtire si gros.

Secreția și activarea pepsinogenului
 Celulele gastrice peptice și mucoase secretă
mai multe tipuri de pepsinogen
 În contact cu secretia acida, pepsinogenul -

activat în pepsina activă.

 Pepsina - enzimă proteolitica activa in mediu

intens acid (pH 1,8-3,5),

◦ insa la un pH de 5 - inactivată
Factorul intrinsec
 Esențial pentru absorbția cobalaminei (vitaminei B12)
la nivelul ileonului
 Secretat de celula parietală
 Distrugerea celulelor parietale (gastrită cronică,

gastrectomie) –aclorhidrie, anemie pernicioasă

Secreția de mucus
 Produs de celulele mucoase
 Rol în lubrefiere și protecție împotriva enzimelor

gastrice
 Creează un strat gelifiant cu grosime de 1 mm, intens

alcalin
Fazele secreției gastrice acide
 Faza cefalică
◦ Determinată de
 gustul, mirosul alimentelor
 Senzația tactilă a mâncării în gură
 Gândul la mâncare
◦ Se trimit impulsuri la nivelul bulbului trunchiului cerebral
◦ Impulsurile determină SNC PS pe calea nervului vag sa
stimuleze secreția HCl și pepsină
◦ Impulsurile PS determină și secreția gastrinei din porțiunile
terminale ale stomacului și stimulează în plus secreția de HCl
și pepsină
◦ se secreta 30% din secretia acida gastrica totala
Fazele secreției gastrice acide
 Faza gastrică
◦ Mâncarea pătrunde în stomac
◦ Activează un reflex parasimpatetic vasovagal de la stomac la
creier prin intermediul bulbului și apoi tot prin intermediul
sistemului parasimpatic stimulează secreția continuă a HCl și
pepsină
◦ In aceasta faza se secreta 60% din secretia acida gastrica totala.
Fazele secreției gastrice acide
 Faza intestinală
◦ Chimul pătrunde în duoden
◦ Gastrina nu mai este necesară
◦ Daca pH-ul chimului < 2 sau conține lipide, secreția gastrică
este inhibată prin
 trimiterea de impulsuri la nivelul bulbului ce inhibă răspunsul
parasimpatic (inhibă secreția gastrică)
 Determină apariția de reflexe locale care scad secreția gastrică
 Determină eliberarea a 3 hormoni (secretina, GIP, colecistokinină
care pătrund în sânge si inhibă secreția glandelor gastrice)
◦ In aceasta faza se secreta doar 10% din secretia acida gastrica
totala.
Sucul gastric
 Cantitatea totală secretată este în medie de 1500 ml/zi
 Densitatea 1002-1009
 La adult, pH-ul 0,9-1,5.
 Conţine
◦ 99% apă, 1% substanţe solide (0,6% anorganice şi 0,4% organice)
◦ cationi (Na+, K+, Mg2+), anioni (Cl-, HPO42-, SO42-), enzime, mucus si factor
intrinsec.
◦ Continutul in electroliti variaza in functie de rata de secretie.
◦ La rate mici de secretie gastrica, concentratia ionilor de Na+ este mare si a ionilor de
H+ este mica, dar pe masura ce secretia acida creste, concentratia ionilor de Na+ scade.
 Enzimele
◦ pepsina, lipaza gastrica, gelatinaza, amilaza gastrica, lizozimul, anhidraza carbonica si
ureaza.
 Cea mai importantă substanţă anorganică - acidul clorhidric.
◦ Împreună cu acizii organici lactic, butiric şi carbonic, acidul clorhidric asigură
aciditatea totală a sucului gastric.
 Explorarea functie
secretorii digestive
EXPLORAREA MOTORIE SI SECRETORIE A
STOMACULUI

 TUBAJUL GASTRIC (secretia gastrica bazala,

stimulata si nocturna)
 ENDOSCOPIA
 RADIOGRAFIA SI RADIOSCOPIA CU TRANZIT

BARITAT
EXPLORAREA SECRETIEI BILIARE

 TUBAJUL DUODENAL SIMPLU

 COLECISTOGRAFIA
 COLANGIOGRAFIA
1. TUBAJUL GASTRIC
 introducerea in stomac prin cavitatea bucala sau una din
narine prin miscari de deglutitie a unei sonde de cauciuc (de
tip FOUCHER sau EINHORN), urmata de aspirarea sucului
gastric cu ajutorul unei seringi de 20 ml atasata de capatul
liber al sondei
Tehnica
 pozitia pacientului
- clinostatism
- decubit lateral stang
 sonde folosite- FOUCHER (folosita mai ales la spalatura gastrica)
◦ groasa
◦ lungime de 75 cm
◦ diametru interior de 0,8 cm
 EINHORN (folosita si la tubajul duodenal)
◦ subtire
◦ lungime 150 cm
◦ diametru interior 0,5 cm

 !!!! sondele folosite sunt prevazute la capatul distal (cel care ajunge in stomac sau
duoden, cu olive metalice perforate ce pot fi detectate prin radioscopie simpla)
Tehnica
 este necesar sa se efectueze inhibarea reflexului de voma prin
administrarea de substante farmacologice antiemetizante
 introducerea sondelor in stomac se face pana la gradatia de

50 cm, lungime masurata de la nivelul arcadelor dentare

 stimularea secretiei glandulare gastrice se poate face cu:

◦ stimuli farmacologici - HISTAMINA

 HISTALOG (analog de gastrina)
 PENTAGASTRINA
◦ vagal prin hipoglicemia indusa prin administrarea exogena de
INSULINA
 Sulfamide: ANTIDIABETICE
TESTUL LA HISTAMINA- introdus de Kay
in 1953
 metoda- cu 24- 48 h inainte de efectuarea testului se suspenda terapia cu: -
antiacide
 anticolinergice
 neutralizante
 sedative
 tranchilizante
 dupa un post alimentar de 12 h, dimineata se incepe tubajul gastric cu sonda
Einhorn (oliva trebuie sa ajunga radiologic in dreptul vertebrei lombare L2
= a ajuns in stomac)
 se aseaza pacientul in decubit lateral stang

 se ataseaza, de capatul ramas liber al sondei, o seringa de 20 ml si se incepe

aspirarea lenta a secretiei de staza gastrica (BAZALA) in esantioane

separate colectate timp de 1 h (4 esantioanae a 15 min fiecare)
 
 saliva se elimina la exterior pe tot parcursul efectuarii testului
 dupa colectarea primelor 2 esantioane, se administreaza i.m. un antihistaminic

(ROMERGAN) pentru a preveni eventualele reactii adverse ce pot fi produse la

administrarea histaminei:
◦ eritem cefalic
◦ eriteme la nivelul trunchiului
◦ cefalee
◦ astenie
◦ greturi
 testul este contraindicat la persoane cu:
◦ varsta > 60 ani
◦ ateroscleroza
◦ HTA
◦ alergie
◦ nefropatie
◦ AVC
 dupa 1 h de la inceperea testului se administreza subcutanat
FOSFAT ACID de HISTAMINA
 CLORHIDRAT de HISTAMINA
 se continua aspiratia pentru inca 1 h (secretia STIMULATA)
colectata in 4 esantioane a cate 15 min fiecare
 se intocmeste un buletin de analiza unde se dozeaza
 HCl- concentratie si debit
 aciditatea totala- concentratie si debit
HISTALOGUL
 nu are efectele adverse dezagreabile ale histaminei
(nu necesita administrare de antihistaminic)
 efectul stimulativ asupra secretiei acide gastrice este mai mare
pentru histalog
 maximul secretiei gastrice apare in a 2 a ora de la administrare
PENTAGASTRINA
 produce reactii adverse de tipul:
◦ arsuri gastrice
◦ slabiciune
◦ greturi
◦ hipotensiune arteriala
 - maximul secretiei apare la 10- 12 min dupa
administrare
TESTUL LA INSULINA- introdus de
Hollander
 principiu- se bazeaza pe faptul ca hipoglicemia indusa
de insulina creste secretia gastrica acida, ca urmare a
stimularii nucleului dorsal al vagului
Metoda
 testul este identic cu cel la histamina, incluzand
recoltarea secretiei gastrice bazale (4 esantioane a cate
15 min fiecare= 1 ora)
 dupa care se administreaza i.v. 10- 20 ui de insulina
 se continua aspiratia inca 2 h (4 esantioane a 30 min

fiecare)
 inainte de administrare si la 1 h dupa administrarea

insulinei, se recolteaza sange venos pentru

determinarea glicemiei (hipoglicemia este adecvata
efectuarii testului la o valoare a glicemiei sub 50 mg%
 importanta- pentru testarea efectelor vagotomiei si
ni cazul suspiciunii existentei unui ulcer la un bolnav
vagotomizat
◦ pentru evidentierea rolului vagului in patogeneza ulcerelor
gastrice si duodenale 
 rezultate- debitul acid orar = [D orar (ml) x
aciditatea titrabila (mEg/ l)] / 1000
 valori normale:
 volumul bazal = 60- 80 ml
 concentratia HCl = 20- 30 mEq/ l
 DAB (debitul acid bazal) = 1,5- 2,5ml / h
 volumul stimulat = 250 ml

concentratia HCl dupa stimulare = 60- 80 mEq/ l
 DAM (debitul acid maximal) = 20- 30 ml/ h

 
 SECRETIA GASTRICA NOCTURNA
 
 in mod normal, la omul sanatos, exista un repaus secretor nocturn de HCl
 la pacientul cu ulcer, exista secretie gastrica continua (si nocturn)
ENDOSCOPIA- metoda neinvaziva de
explorare motorie a tubului digestiv
(stomacului in cazul nostru)
 foloseste endoscopul (instrument lung, prevazut la capatul distal,
explorator cu o minicamera de luat vederi care vizualizeaza in mod direct
la nivel local, si ofera informatii foarte precise in comparatie cu alte
metode utilizate in practica curenta)
Pregatirea
pacientul pe nemancate, cu probe de coagulare efectuate
inainte
cu premedicatie inaintea testarii (MIDAZOLAM) la pacienti
agitati (ex: cei cu abuz de alcool)
administrarea de relaxante musculare pentru relaxarea
stomacului (BUTILSCOPOLAMINA)
Tehnica
pacientul este asezat in decubit lateral stang
se efectueaza anestezia locala a faringelui (spray cu
lidocaina)
se introduce endoscopul in stomac, prin miscari de
deglutitie, si se examineaza
o mucoasa (morfologie)
o miscarile peristaltice
o prezenta eventualelor procese inlocuitoare de spatiu
la extragerea endoscopului se poate preleva biopsie din
zonele suspecte
dupa endoscopie, pacientul nu mananca 1- 2 ore
Reactii adverse si complicatii:
alergie la premedicatie
pneumonie de aspiratie
complicatii cardiovasculare
hemoragie la efectuarea biopsiei
perforatie (in caz de diverticul esofagian)
RADIOGRAFIA CU TRANZIT BARITAT
(substanta de contrast folosita este sulfatul de bariu)
Tehnica
dimineata pe nemancate, cu pacientul in pozitie semisezand
sulfatul de bariu se dizolva in apa si se face o pasta pe care
pacientul o inghite lent si cu inghitituri mici
pentru o evidentiere mai buna a formei si pozitiei
stomacului este necesara umplerea completa a stomacului
pentru evidentierea mucoasei stomacului este necesara
tehnica in dublu contrast (cu insuflare de aer) astfel incat sa
se poata detecta si leziunile superficiale, care scapa ochiului
radiologului
se efectueaza radiografii simple seriate pentru evidentierea
stomacului
Se evidentiaza
 morfologia stomacului
 peristaltica
 procesele patologice
 ritmul de evacuare gastrica (stomacul trebuie sa evacueze complet pasta
baritata la 2- 4 h de la admin)
EXPLORAREA SECRETIEI BILIARE
1. TUBAJUL DUODENAL SIMPLU
 definitie- introducerea in duoden prin cavitatea bucala sau una din narine

prin miscari de deglutitie a unei sonde de cauciuc (de tip EINHORN),

urmata de aspirarea secretiei duodenale (biliare, pancreatice) cu ajutorul
unei seringi de 20 ml atasata de capatul liber al sondei
 pozitia pacientului

- clinostatism
- decubit lateral stang urmat de decubit lateral drept
Sonde folosite- EINHORN
 Subtire, lungime 150 cm, diametru interior 0,5 cm
 !!!! sondele folosite sunt prevazute la capatul distal (cel care ajunge in
duoden, cu olive metalice perforate ce pot fi detectate prin radiografie
simpla)
 este necesar sa se efectueze inhibarea reflexului de voma prin
administrarea de substante farmacologice antiemetizante
 introducerea sondelor in duoden se face pana la gradatia de 70 cm,
lungime masurata de la nivelul arcadelor dentare
Tehnica
se efectueaza dimineata, pe nemancate
se pozitioneaza pacientul in decubit lateral stang
pacientului i se introduce sonda in stomac (prin miscari de deglutitie) la fel ca si
pentru tubajul gastric
dupa care se intoarce pacientul in decubit lateral drept si se continua inghitirea
sondei inca 15- 20 cm
prezenta sondei in duoden se poate verifica prin metode:
o radiologice- radioscopia abdominala simpla evidentiaza prezenta olivei metalice
radioopace
 
o clinice- introducerea, cu ajutorul seringii atasate de capatul liber al sondei, de
lapte sau apa in tubul digestiv:
• daca prin reaspirare se recupereaza lichidul introdus – ne aflam inca in stomac
• daca nu se mai recupereaza lichidul – ne aflam in duoden
 
Se recolteaza in ordine
bila A (coledociana)- culoare galbena
 pH neutru sau usor alcalin
 cantitate de 5- 10 ml
 timp de eliminare 5- 7 minute
 se
administreaza o substanta colecistokinetica (sulfat de magneziu
33%), dupa care se recolteaza
◦ bila B (veziculara)- culoare brun- verzuie
 pH alcalin
 cantitate de 50- 70 ml
 timp de eliminare 20 minute
◦ bila C (hepatica)- culoare galben- aurie
 pH alcalin
 eliminata continuu 1 ml/ min
Variatii patologice
 modificari de culoare a secretiei biliare
◦ bila cu sange- clar (traumatisme de cai biliare) – sange
proaspat = biliragie
 coagulat (litiaza )- prin stagnare indelungata a sangelui in
caile biliare
◦ bila B (veziculara) de culoare- galben clar = deficit de
concentrare a veziculei biliare
 brun- negru = concentrare exagerata prin stagnare
indelungata
Variatii patologice
 modificari in evacuarea secretiei biliare
◦ absenta bilei A = spasm la nivelul sfincterului Oddi
◦ absenta bilei B = obstructie pe canalul cistic
◦ absenta bilei A + B + C = obstructie pe canalul coledoc
COLECISTOGRAFIA
 metoda de explorare a cailor biliare extrahepatice
(secretie si excretie biliara) prin administrare orala de
substante radioopace (RAZEBIL)
Se obtin date despre:
pozitia, forma veziculei biliare
puterea de concentrare a veziculei biliare (concentratia
substantei de contrast ce se afla local)
permeabilitatea veziculei biliare
decelarea proceselor patologice si calculilor
(radiotransparenti) cu localizare colecistica
Tehnica
 dimineata, pe nemancate, i se efectueaza pacientului o
radiografie abdominala simpla pentru decelarea eventuallilor
calculi existenti in aria de proiectie radiologica a colecistului
 dupa care se administreaza pe cale orala o substanta de contrast

radioopaca (RAZEBIL) la intervale egale in 4- 6 prize

 daca in colecist exista procese inlocuitoare de spatiu, zonele

respective vor aparea necolorate prin efectuarea a inca unei

radiografii abdominale simple (tumori, calculi radiotransparenti)
 cantitatea de substanta de contrast se reduce cantitativ la 1/ 2 la

30 min dupa administrare

 se elimina complet din colecist la 90 min de la administrare
COLANGIOGRAFIA
 metoda clinica de explorare a functiei veziculei biliare
Tehnica
 injectarea intravenoasa a unei substante de contrast in
timpul interventiei chirurgicale de colecistectomie
laparoscopica pentru a exclude eventuala litiaza
coledociena (calculi migrati pe caile biliare)
 cand bilirubinemia este peste 3 mg/ dl nu se poate

efectua
 are o durata de efectuare mai mica
 EXPLORAREA MOTILITATII
INTESTINULUI SUBTIRE SI A
COLONULUI
EXPLORAREA MOTILITATII
INTESTINULUI SUBTIRE
1) radiografia cu substanta de contrast (sulfatul de
bariu)
 evidentiaza: tranzitarea intestinului subtire (cand a

ajuns prima data Ba in duoden si drumul lui pana la

cec)
◦ morfologia intestinului subtire
◦ peristaltica
◦ excesul de secretie (diluarea substantei de contrast
= diminuarea intensitatii pe radiografie)
◦ imagini aditionale- plus sau minus de substanta
(procese patologice)
2) endoscopia:- vizualizeaza doar portiunea initiala
(duodenul), fiind limitata de prezenta curburilor
◦ evidentiaza morfologia, functia intestinala
3) manometria- masoara presiunea intraluminala cu
ajutorul unui tub cu balonas gonflabil dotat cu un
dispozitiv de masurare si inregistrare a presiunii
◦ poate determina aparitia leziunilor intraluminale prin
distensie brutala a balonasului
◦ este o metoda folosita in cercetare
 4) electrofiziologia- se refera la implantari de
microelectrozi in musculatura si inregistrare de
potentiale de actiune
◦ este o metoda utilizata in cercetare
 5) Testele respiratorii
 exemplu- testul respirator cu hidrogen:

◦ permite evaluarea tranzitului oro- cecal

◦ principiu- se bazeaza pe fermentarea in cec a hidratilor de carbon care nu au fost
absorbiti in stomac si intestine
◦ unul din produsii fermentatiei induse de bacteriile anaerobe este hidrogenul
◦ hidrogenul se elimina prin flatusuri, iar o parte se elimina pe cale respiratorie
◦ se folosesc- lactuloza (care nu se absoarbe)
fasolea gatita (are hidrati de carbon care nu se absorb)
 !!!! timpul intre ingestia unui hidrat de carbon neabsorbabil si cresterea

concentratiei hidrogenului in aerul expirat reprezinta viteza de tranzit de la gura la

cec (oro-cecal)
6) scintigrafia intestinala- foloseste alimente marcate
radioactive (cu izotopi radioactivi)
◦ evidentiaza timpul traversarii din stomac pana la nivelul
cecului
 este o metoda invaziva si putin utilizata
 
EXPLORAREA MOTILITATII
INTESTINULUI GROS (COLONULUI)
1) radiografia cu tranzit baritat (substanta de contrast este sulfatul de
bariu)
 evidentiaza- tranzitul la nivelul colonului

◦ in 4 h se opacifiaza cecul
◦ in 6 h se opacifiaza flexura hepatica
◦ in 9 h se opacifiaza flexura splenica
◦ in 12 h se opacifiaza colonul pelvin
(descendent, sigmoid)
 - morfologia colonului

!!! la 72 de h de la administrarea pe cale

orala a substantei de contrast se elimina in mod
normala > 80% din Bariu
 2) irigografia- administrarea Ba prin clisma, urmarindu-se
dispozitia si forma colonului, urmata de insuflarea de aer si
eliminarea substantei de contrast (tehnica in dublu contrast =
ramane Ba doar pe peretii colonului)
3) metodele endoscopice cuprind:
◦ colonoscopia- introducerea unui fibroscop (colonoscopie)
prin anus pana la nivelul colonului transvers
 permite rezolvarea terapeutica a afectiunilor de la
acest nivel
◦ rectosigmoidoscopia
◦ anuscopia
 4) manometria si electrofiziologia cu aceleasi
semnificatii ca si la intestinul subtire (folosite in
cercetare)
 5) scintigrafia colonica- foloseste materiale inerte
marcate radioactive si evidentiaza:
◦ la ce interval de timp ajung acestea la nivelul colonului
◦ traseul parcurs de acestea
◦ la ce interval de timp, dupa administrare, se elimina din
organism
 6) defecografia = examinarea in dinamica a actului defecatiei
◦ tehnica- cu ajutorul unui dispozitiv de tip pistol se injecteaza in rect pasta
baritata (substanta de contrast)
 pacientul se aseaza pe un scaunel cu fundul gaurit si este invatat cum sa-si
elimine continutul rectal
 in timpul desfasurarii actului defecatiei se efectueaza radiografii din profil
◦ se evidentiaza:
 deschiderea unghiului anorectal (normal- de la 90° la 130° )
 deschiderea canalului anal (normal maxim 3,5 cm)
 deplasarea infero- posterior a jonctiunii anorectale
EXPLORAREA SECRETIEI
PANCREATICE
1. AMILAZEMIA SI AMILAZURIA
 Amilazemia = determinarea amilazei dupa metoda amilazica alui

Wolhgemuth, ce se bazeaza pe formarea de :

Dextrine, maltoza si glucoza sub actiunea amilazei asupra amidonului.
 Amilazuria = determinarea urinara, cu aceeasi valoare ca si testul

sanguin
 valori normale-

amilazurie- 32- 64 u W
amilazemie- 16- 32 u W
 Interpretare

valori crescute- pancreatite acute (hemoragice)- 1000- 3000 u W

valori scazute- pancreatite cronice- prin hipofunctie glandulara
2. EXPLORAREA FUNCTIEI PANCREATICE PRIN
EXAMENUL SCAUNULUI

 a) examenul macroscopic- volum = 100- 200 g/ 24 h

◦ cantitatea – depinde de tipul de alimente ingerate si de asocierea dintre ele
◦ culoare – bruna (datorita prezentei stercobilinogenului)
◦ suprafata- neteda
◦
forma- urmareste filiera anala
◦ consistenta- pastoasa, omogena
◦ mirosul- caracteristic (nu prea persistent) – acid- cand predomina
procesele de
 fermentatie
 putrid- cand predomina procesele de putrefactie
 nu prezinta in compozitie mucus
b) examenul fizicochimic
 pH neutru (6,8- 7,3)

◦ se poate modifica – acid- fermentatie

 alcalin- putrefactie
 pigmenti biliari- stercobilinogen
 substante proteice- normal nu exista
 hemoragia oculte- normal nu exista (se pot evidential

prin reactia Adler)

c) examenul microscopic : 3 tipuri de preparate
 nativ - un fragment din proba de scaun se amesteca pe

lama cu ser fiziologic

◦ evidentiaza prezenta- resturilor alimentare
 diverse tipuri de celule
 bacterii, protozoare mobile
 Lugol- evidentiaza prezenta amidonului (in mod
normal nu exista amidon in scaun)
◦ un fragment de scaun se amesteca pe o lama cu cateva
picaturi de iod iodurat
◦ daca exista amidon, se coloreaza preparatul astfel format, in
albastru
 Sudan- evidentiaza prezenta lipidelor
 un scaun normal :
cateva fibre musculare bine digerate
cantitati scazute de grasimi neutre
rare cristale de acizi grasi sau sapunuri
nu contine amidon, mucus, substante proteice, sange

STEATOREE = prezenta de grasimi neutre in cantitate

crescuta in scaun
CREATOREE = prezenta de fibre musculare nedigerate in
scaun