SUBIECTE FIZIO PE CURSURI

CURS 1

1. Eritrocitul

Transport Hb/O2

Anhidraza carbonica – catalizeaza reactia dintre CO2 si H2O ce permite transportul CO2 catre plaman
sub forma de bicarbonat

Mentinerea EAB (Hb)

Disc biconcav cu diametru 7.8 microni si grosime 1- 2.5 microni; volum mediu 90-95 microni cubi

Fara nucleu (mai mult loc pentru hemoglobina)

Durata de viata 120 zile

Desi nu are nucleu, mitocondrii si RE contine enzime citoplasmatice ce metabolizeaza glucoza si

genereaza cantitati mici de ATP ce sustine:
• Pliabilitatea membranei celulare

• Transportul transmembranar al ionilor

• Hemoglobina in forma feroasa si nu ferica

• Protectia antioxidanta a proteinelor celulei

Capacitate remarcabila de deformare (exces de membrana) – fenomenul de furisare in capilare

Se transforma din disc in paraboloid prin contractia citoscheletului

Concentreaza hemoglobina pana la 34g/100 ml celule

La hematocrit de 40-45 concentratia hemoglobinei este de 14-15 g/100 ml

1 gram hemoglobina transporta 1.34 ml O2

Eritrocitul – distructie Dupa 120 zile metabolismul scade si nu mai poate sustine deformarea
membranei Eritrocitele imbatranite sunt distruse in special in splina prin trauma mecanica (capilarele
splenice au 3 microni)

Eritrocitele imbracate in complexe imune (au rol de carrier) sunt distruse in SMM din splina

2. Transportul oxigenului
O molecula de hemoglobina are 4 lanturi

Exista 4 subtipuri de lanturi: alfa, beta, gama, delta

Cel mai comun tip de hemoglobina (HbA) are 2 lanturi alfa si 2 lanturi beta)
Un lant de hemoglobina are o grupare hem si un atom de fier ce leaga slab O2 sub forma moleculare
(legatura usor reversibila): fiecare molecula de Hb transporta 4 molecule de O2

Tipul de lant de hemoglobina determina capacitatea de legare a O2

Saturatia normala = 97% (limite 89-100%)

3. Subtipuri de hemoglobina – distructia hemoglobinei

Dupa distructia eritrocitului hemoglobina este fagocitata de macrofage, indeosebi in splina, ficat si
MO.

In cateva ore/zile macrofagele elibereaza fierul ce trece in sange si e transportat de transferina catre
MO pentru sinteza de noi eritrocite si catre alte tesuturi unde este stocat sub forma de feritina

Porfirina din hemoglobina este convertita de macrofage in bilirubina ce trece in sange si este apoi
excretata prin bila

CURS 2
4. Grupele de sange

= set de antigene prezent pe suprafata hematiei

33 grupe de sange/> 300 antigene
Antigene proteice (Rh), glicoproteice sau glicolipidice (ABO)
Gene autosomale cu exceptia XG si XK codificate pe cromozomul X si MIC2 codificat pe
cromozomul X si Y
47% grup O
41% grup A
9% grup B
3% grup AB

5. Trombocitele-caracteristici si activare, formarea cheagului

Trombocitele
1-4 micrometri; fara nucleu; aparat Golgi si RE

3
primitiv 150 000 – 300 000/mm

Formate in MO din megacariocite

Durata de viata 8-12 zile; distruse in SMM

Proteine contractile: actina, miozina,

trombostenina

RE si aparatul Golgi sintetizeaza numeroase enzime si proteine si stocheaza cantitati mari de calciu

Sintetizeaza: factor stabilizator al fibrinei, PDGF, PG si TX

Numerosi receptori pe suprafata cu structura glicoproteica: molecule de adeziune (selectine, integrine),
receptori pentru fibrina, trombina, factor vW, receptori imuni (CD40L)

Activarea trombocitelor
Legare vWF la complexul GPIb/IX/V

Legare colagen la GPIa/IIa si GPVI

Legare colagen si fibrinogen la GP IIb/IIIa stabilizeaza trombul plachetar

Legare trombina la PAR 1 si PAR 4

GPVI – principalul trigger al activarii trombocitului expus la colagen

C-type lectin-like receptor 2 (CLEC-2) – principalul trigger al activarii trombocitului prin rodocitina
din veninul de sarpe

ADP eliberat din endoteliul lezat si trombocite activate – trigerr via receptorii purinergici P2Y1 si
P2Y12

Factor de agregare plachetar (PAF) eliberat din celule endoteliale, neutrofile, macrofage, trombocite

Eliberarea de mediatori stocati in granule:

α-granule (20-200/trombocit)

1. PF4 – inactiveaza heparina

2. PDGF – promoveaza refacerea leziunii vasculare, proliferare fibrelor musculare netede;

implicat in ateroscleroza si metabolismul lipidic)

3. Trombospondina – interactiune intercelulara

4. βTG – promoveaza proliferarea fibrelor musculare si refacerea vasului

Formarea trombului plachetar

Contact cu colagenul si activare

Aderare si contact cu vWF Eliberare substante din granule

Enzimele formeaza TXA2

TXA2 si ADP formeaza trombul plachetar

GPIIbIIIa si trombina stabilizeza trombul plachetar

6. *Etapele coagularii

Cheagul incepe sa se formeze la 15-20 secunde dupa trauma majora si 1-2 minute dupa trauma
minora

In 3-6 minute leziunea vasculara este acoperita cu

 Dupa 20-60 minute cheagul se retrage completand reparatia vasului

1. Formarea activatorului protrombinei pe cale extrinseca (trauma tisulara sau perete vascular; 1-6
minute) sau intrinseca (trauma sange sau contact cu colagenul; exploziv, in secunde)

2. In prezenta calciului protrombina este clivata in trombina

3.Trombina scindeaza fibrinogenul in monomeri de fibrina

4. Trombina activeaza factorul stabilizator al fibrinei

5. Stabilizarea retelei de fibrina cu formarea cheagului

7. Calea extrinseca
1. Eliberarea factorului tisular (tromboplastina tisulara) = fosfolipide si complex de lipoproteine cu
actiune enzimatica

2. Complexul de lipoproteine se leaga de factorul VII si impreuna activeaza factorul X

3. Factorul X se combina cu fosfolipide din factorul tisular si trombocite si cu factorul V si formeaza

activatorul protrombinei

Feedback pozitiv; trombina generata accelereaza reactia activand suplimentar factorul V

8.Calea intrinseca

1. Activarea factorului XII si eliberarea de fosfolipide din trombocite ce contin o lipoproteina =

factor plachetar 3
2. Factorul XII activeaza enzimatic factorul XI in prezenta kininogenului cu GM mare; reactia este
accelerata de prekalikreina
3. Factorului XI activeaza enzimatic factorul IX
4. Factorul IX impreunu cu factorul VIII, factorul plachetar 3 si fosfolipide din trombocite activeaza
factorul X
5. Factorul X impreuna cu factorul V si fosfolipidele plachetare si tisulare formeaza activatorul
protrombinei
* C.I. si C.E se pot combina; ruptura vasului activeaza calea extrinseca prin factorul tisular si
contactul trombocitelor si a factorului XII

9. Fibrinogenul

Proteina plasmatica cu GM 340 000 Da; sintetizat in ficat; concentratie plasmatica 100 – 700 mg/dl

In conditii normale nu trece in interstitii; LEC nu coaguleaza

3 perechi de lanturi polipeptidice: 2 Aα, 2 Bβ si 2 γ.

Legate prin punti disulfurice astfel incat capatul N-terminal al celor 6 lanturi sa formeze domeniul
central E

Regiunile C-terminale [Aα, Bβ si γ] formeaza domeniul D si sunt legate de domeniul E prin punti de
tip α-helix

Activarea prin trombina cliveaza 2 peptide de la capatul N-terminal al lanturilor Aα si Bβ:

fibrinopeptid A si B cu expunerea de noi secvente N-terminale – „manere”

Manerele interactioneaza spontan cu D-dimerii si formeaza polimerii de fibrina

*Protrombina
Alfa 2 globulina plasmatica; concentratie 15 mg/dl; GM 68700 Da.

Este o enzima Instabila, scindata in trombina.

Formata de hepatocit in prezenta vitaminei K.

10. Trombina
Enzima cu capacitate slab proteolitica; GM 33 700 Da (*cu GM mai mica decat Protrombina si de
aceea trece in Trombina).

Scindeaza cele patru peptide cu GM mica din molecula de fibrinogen, cu generarea monomerilor de
fibrina.

*Trombina: Legatura coagulare – sistem imun.

Protrombina face legatura dinte coagulare si sistemul imunitar.

Un exemplu in care este declansta coagularea pe cale extrinseca, tisulara. Cand endoteliul este lizat,
se activeaza coagularea, se genereaza local trombina, dar pe langa generarea locala de trombina, se
elibereaza si citokine proinflamatorii si trombina este cea care scindeaza citokina proinflamatorie si
genereaza interleukina 1 cu activitate completa.

Astfel incat, se va produce recrutare de celule imune sub actiunea interleukinei 1 cu initierea
raspunsului imun si eliminarea agentului patogen, dar si proces de reparare tisulara.

*Alte efecte ale trombinei: (schema cu ,,Cellular effects of thrombin,,)

1) Am vazut ca actioneza pe receptorii PAR 1, determina agregare si eliberare de mediatori din

trombocite

2) Actioneaza la nivelul fibroblastelor, ajutand la repararea tisulara cu profilefare, chemotaxie si

produce de matrice.

3) Actioneaza la nivelul fibrelor musculare netede, important la reparative vaselor mai mari unde
trebuie sa generezi proliferare, contractie, produce de citorkine si de matrice, in procesele de
reparare vasculara
 4) La nivelul sistemului imunitar, stimulare limfocitara, cu prolifeare,productie de cytokine si
chemotaxie si monocite si macrophage.

5) Actiune la nivel neuronal, inhiba crestere neuronala si determina proliferare celule de support, a
astrocitelor (nu e o situatie buna). Hemoragia intracerebrala cu generare de trombina este un
activator, cu rol toxic neuronal.

11. Factorul tisular

Se combina cu factorul 7 activ, in prezenta calciului si in prezenta nucelotidelor de activare.

Dupa ce s-a legat de factorul 7 activ, in afara de rolul din coagulare, are actiuni asupra

celulei.

Activeaza sistemul proteinelor G, cu efect antiapoptotic, celula v-a trai mult, stimulare angiogena si
reglare a sistemului imun. Efecte importante in tumurogeneza in momentul in care tumorile fac
angiogeneza.

Tot in tumurogeneza interactioneaza cu receptorii PAR 2, cu recrutarea intracelulara a proteinelor

denumite Beta Arestine ce determina migrarea celulei. Celula devine mai agresiva sub actiunea
combina factor tisular cu factor 7 activ, proliferand si determinand metsastaze.

Aceasta legare a factorului tisular de factorul 7 activ, perturba sistemul intregrinelor si se disloca
junctiunile intercelulare si celula poate sa migereze.

Factorul tisular combinat cu factorul 7 si cu receptorii de tip PAR au rol in cresterea tumorala si in
procese de angiogeneza si metastaza.Inhiband apoptoza, cresc supravietuirea celulei.

Aceste efecte suplimentare celor de hemostaza si tromboza.

12. Factorul XII Hagemann

Protează (*toate sunt serin-proteaze) plasmatică cu mecanism unic de activare prin contact cu
suprafete incarcate negativ cu modificare conformationala in prezenta ionilor de zinc.

In afara de contactul cu substante cu suprafetele incarcate negativ, ca de exemplu fibrele de colagen

care sunt denudate si expuse la factorul de contact avem si alti factori care activeaza acest factor de
contact, 12: agregatele de proteine cu defect de impachetare sau ARN ul eliberat sau fosfatidin
serina care se elibereaza din celulele apoptotice.
Alti factori care activeaza factorul 12:

- nanoparticule de polifosfat, ce se gasesc la suprafata trombocitelor (trombocitul poate si el

sa activeze factorul 12).
- Neutrofilele care elibereaza retele neutofile – NET-uri, care sunt importante in fagocitoza.
- Heparina, care este eliberata din mastocit, dupa activarea masatocitelor, activand factorul
12.

Factorul 12 face 2 elemente importante: pe de o parte, initiaza calea intrinseca, activand factorul 11,
pe de alta parte activeaza sistemul prekalikreinelor, declansand sistemul kalikreine-kinina, care va
genera bradikinina.

Factorul 12 e imporant nu doar in coagulare, ci si in procesele de aparare antiinfectios.

Factorul 12 se activeaza cu NET-urile din neutroflile care sunt stimulate de prezenta unor produsi
bacterieni, formeaza aceste NET-uri, cu care vrea sa prinda produsele patologice.

13. Evolutia cheagului

Invazie fibroblaste ce formeaza tesut conjunctiv cu reparatia peretului vascular; cheagul se
transforma in tesut fibros.

Daca cheagul este intr-o zona in care nu este necesara repararea vasului se activeaza enzime
fibrinolitice cu dizolvare cheag.

*Retractia cheagului

In 20-60 minute; este generat serul (fara fibrinogen si factori de coagulare) si reteaua de fibrina
devine compacta

Necesita trombocite incorporate in cheag ce elibereaza factor XIII si actioneaza prin proteinele
contractile (trombostenina, actina, miozina)

Cheagul este solid.

Reactia este accelerata de trombina si calciu eliberat din RE si aparatul Golgi al trombocitelor

Retractia apropie capetele vasului lezat ajutand la reparare

*Liza cheagului

Cand se formeaza cheagul acesta incorporeaza plasminogen

Tesuturile elibereaza lent tPA (*activator tisular al plasminogenului)

tPA transforma plasminogenul in plasmina, enzima ce lizeaza fibrina si factorii V,VIII, XII,
protrombina.

In liza cheagului, se genereaza produsi de degradare ai fibrinei.

14. Inhibitorii naturali ai coagularii

1. Endoteliul vascular

Suprafata neteda ce impiedica activarea prin contact a caii intrinseci a coagularii

Glicocalix-ul (mucopolizaharide) respinge trombocitele si factorii coangularii

Trombomodulina legata de celula endoteliala se leaga de trombina si inhiba coagularea

Complexul trombina - trombomodulina activeaza proteina C ce inhiba factorii VIII si V

2. Absorbtia trombinei in cheagul de fibrina

Scade cantitatea de trombina disponibila

 3. Antitrombina III

Alfa 2 globulina plasmatica ce inhiba efectul trombinei asupra fibrinogenului si neutralizeza trombina.
Are actiune si pe factorul Xa

4. Heparina

In vivo este produsa in cantitate scazuta

Puternic anticoagulant in combinatie cu antitrombina III potentand efectul acesteia asupra trombinei
de 100 – 1000 ori si eliminand factorii XII,XI, X si IX

Secretata de mastocite (abundente indeosebi in jurul capilarelor hepatice si pulmonare unde fluxul
sanguin scazut favorizeza formarea trombilor)
5. Inhibitorul caii factorului tisular - TFPI

Inhibitor de serin-proteaza de tip Kunitz cu 3 domenii:

- Domeniul 1 se leaga de complexul factor tisular-factor VIIa

- Domeniul 2 actioneaza asupra Xa

- Domeniul 3 interactioneaza cu proteina S

6.Proteinele C si S

Activarea proteinei C se face prin interactiunea dintre complexul trombina-trombomodulina si

receptorul endotelial pentru proteina C Proteina S este co-factor al proteinei C

Impreuna inactiveaza factorii V si VIII cu feedback negativ pentru generarea de trombina

15. Evaluarea coagularii

Timpul de sangerare: 1-6 minute la barbati, 1-9 minute la femei, 1-13 minute la copii

Evalueaza trombocitele si formarea cheagului.

aPTT = Timp de tromboplastină parţială activat

Evalueaza calea intrinsecă (prekalicreina, kininogenul cu greutate moleculară mare, factorii
XII, XI, IX, VIII) şi comună a coagulării (factorii X, V, II, I)
Nu este influenţat de deficienţe ale FVII sau FXIII
< 40 sec; sub heparina 1.5-2.5 x valoarea nivelului de control

PT = Timp de protrombina (Quick)

Evalueaza activitatea factorilor implicati pe calea „extrinseca” si „comuna” a coagularii : VII, X, V, II, I

Rezultate

– ca timp de coagulare – 10-13 secunde

 – ca procent (%) din activitatea normala = activitatea protrombinica (AP);

– ca raport protrombinic (PR=PT pacient in sec/PT plasma normala in sec);

– ca INR (International Normalized Ratio) la pacientii cu anticoagulante orale

TT = Timp de trombina

Reflectă funcţiile şi interacţiunea dintre trombina exogenă şi fibrinogenul endogen

– 21secunde

*Evaluarea coagularii – fibrinogen

Testul Clauss – coagulare plasma diluata prin adaosul unei cantitati mari de trombina

Evaluare antigen fibrinogen

*Evaluarea cogularii – trombocite

- Numar si volum mediu (micro/macro/normal)

- Morfologie trombocitara (frotiu)

- Teste de screening functie trombocitare: timp de sangerare, PFA-100

- Citometrie de flux cu evaluare GP de membrana

- Agregometrie

- Masurare metaboliti tromboxan (ELISA)

CURS 3

16. Tipuri de mesageri chimici

Neurotransmitatori

• Eliberați din terminațiile axonului la nivelul sinapsei

• Acționează local în reglarea funcției celulei nervoase

Hormoni endocrini

• Eliberați din glandele endocrine sau alte celule specializate în circulația sistemică

• Acționează sistemic în reglarea funcției celulelor la distanță de sursă

 Hormoni neuroendocrini

• Eliberați din terminațiile nervoase în circulația sistemică

• Acționează sistemic în reglarea funcției celulelor la distanță de

sursă Mediatori paracrini

• Secretați în lichidul extracelular

• Acționează LOCAL în reglarea funcției celulelor vecine cu celula secretantă

Mediatori autocrini

• Secretați în lichidul extracelular

• Acționează LOCAL în reglarea funcției celulei secretante

Citokine

• Secretate de celule în lichidul extracelular

• Funcție autocrină, paracrină și de hormoni

• După funcție și sursă: interleukine (monokine, limfokine), chemokine

17. HIPOTALAMUS

Reglează funcția hipofizei anterioare prin hormoni stimulatori (releasing) și inhibitori ce

ajung la hipofiza anterioară pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar

Neuronii magnocelulari din nucleii supraoptic și paraventricular secretă hormoni ce sunt

transportați pe cale axonală în hipofiza posterioară

Centru integrativ de colectare informații despre starea corpului

Colectează informații de la centrii nervoși superiori (emoții pozitive/negative), de la analizori

(gust, miros, etc.), despre temperatura corpului, despre balanța hidroelectrolitică, de la
centrii nociceptivi, etc.

releasing and inhibiting hormones:

• TRH – stimulează secreția de TSH și prolactină; peptid

• CRH – stimulează secreția de ACTH; peptid

• GHRH – stimulează secreția de hormon de creștere (GH); peptid

 • Somatostatina (GHIH) – inhibă secreția de hormon de creștere (GH); peptid

• GnRH – stimulează secreția de FSH și LH; peptid

• Kisspeptina (metastatina) – stimulează secreția de FSH și LH; peptid; eliberat impreuna cu

neurokinin B si dinorfina de neuronii KNDy

• Dopamina (PIH) – inhibă secreția de prolactină; amină

• Hormon melanocitostimulant (MSH); peptid

18. Hormonii neurohipofizari

• ADH (vasopresina) – crește reabsorbția de apă la nivel renal; vasoconstricție și creșterea TA;
peptid

• Oxitocina – stimulează contracția uterului și ejecția laptelui din glanda mamară; peptid

19. Actiunea hormonilor endocrini

• Pleiotrop: GH și hormonii tiroidieni

• Specifică pentru un anume țesut: ACTH, TSH, etc.

20. Structura chimica a h. endocrini

• Proteine și polipeptide; hidrosolubili

• Steroizi; liposolubili

• Derivați de tirozină (amine)

21. Hormonul de creștere – rol fiziologic

Efecte sistemice:

 Creșterea
 Crește rata sintezei proteice
 Scade rata de utilizare a glucozei
 Crește mobilizarea acizilor grași din depozite și utilizarea lor pentru producția de energie
STIMULAREA DEPUNERII DE PROTEINE ÎN ȚESUTURI

 Stimulează transportul aminoacizilor în interiorul celulei

 Crește transcripția din ADN în ARN
  Scade catabolismul proteic și pe cel al aminoacizilor furnizând acizi grași pentru producerea
de energie.

GH ȘI ÎMBĂTRÂNIREA

 Secreția de GH scade cu vârsta

 Scăderea depozitelor proteice și înlocuirea lor cu țesut adipos
 Riduri, scăderea masei și forței musculare, scăderea funcției viscerelor

CURS 4

22. H. TIROIDIENI – sinteza, eliberare, mecanisme de actiune, reglare

Hormonii tiroidieni

 93% tiroxină (T4) și 7% triiodotironină (T3)

 în țesuturi T4 este convertit în T3
 doza zilnică de T3 livrată țesuturilor este de 35 micrograme
 T3 este de 4x mai potent decât T4 care însă are T½ în sânge mai scurt
SINTEZA

1. Captarea ionilor de iod

- Pompa de iod concentrează iodul în țesutul tiroidian de 30-250 x

- Sub controlul TSH

2. Oxidarea ionilor de iod

- Sub acțiunea peroxidazei (TPO) și a H2O2

- Peroxidaza este localizată la polul apical a celulei, unde este furnizată tireoglobulina din aparatul
Golgi ce este apoi exocitată în coloid

3. Cuplarea iodului oxidat cu tirozina din molecula de tireoglobulină (organificarea TG)

- Sub acțiunea iodinazei în secunde/minute

- 1/6 din reziduurile tirozinice ale TG sunt iodinate

4. Exocitoxa TG iodinate (T3 și T4) și stocarea în coloid

- Stocurile ajung pentru 2-3 luni!

- Dacă sinteza de hormoni tiroidieni încetează efectele se văd abia după 3 luni

5. Captarea T3 și T4 din coloid și scindarea de TG

- Prelungiri ale membranei apicale captează particule de coloid în fagozomi

- Fagozomii se unesc cu lizozomii

- În fagolizozomi proteazele generează T4, T3 și monoiodotironină și diiodotironină

Eliberarea T3 și T4

- T4 și T3 difuzează în sânge prin membrana bazală

- MIT și DIT sunt degradate sub acțiunea deiodinazei și iodul este reutilizat

- În țesuturi T4 este transformat în T3 sub acțiunea deiodinazei

Mecanisme de actiune

- T3 traversează membrana nucleară și se leagă de heterodimerul format din receptorul pentru T3 și

receptorul pentru acidul retinoic

- După legarea T3 heterodimerul activează zonele de răspuns la T3 ale ADN cu transcrirea genelor

Rglarea

Acțiunea TSH

- Legare de receptori, activarea AC, generare cAMP

- Stimularea pompei de iod și a iodinazei
- Stimularea proteolizei TG
- Crește numărul și activitatea celulelor foliculare tiroidiene – stimularea excesivă prin TSH
măreşte tiroida (guşă)
- Inhibat prin feed-back negativ de creșterea concentrației plasmatice a T3 și T4

Actiunea TRH

- Legare de receptorii din hipofiza anterioară, activarea fosfolipazei C, generare DAG și ioni de
calciu
- TRH este stimulat de frig și emoții

23. Efecte metabolice ale h. Tiroidieni

 Stimulează numărul și activitatea mitocondriilor cu generarea de ATP

 Crește rata metabolismului bazal cu 60-100%
 Crește consumul de O2
 Stimulează ATP-aza Na/K dependentă cu creșterea transportului transmembranar al ionilor și
prin utilizarea de energie generarea de căldură

Efecte asupra metabolismului glucidic

 Glicogenoliză
 Gluconeogeneză
 Crește absorbția intestinală a glucozei
  Crește captarea glucozei de către celule și utilizarea ei pentru generarea de energie – dar nu
are risc de efect diabetogen, pentru că toată glucoza e convertită în energie

Efecte asupra metabolismului lipidic

 Scade concentrația de colesterol, fosfolipide și trigliceride în plasmă și crește acizii grași liberi
 Crește excreția biliară de colesterol prin stimularea expresiei receptorilor pentru LDL pe
hepatocite

Efecte asupra metabolismului proteic

 Stimulează sinteza dar și catabolismul proteic

Alte efecte metabolice

 Crește necesarul de vitamine

 Crește apetitul
 Scădere ponderală

CURS 5

24. CORTIZOLUL – efecte si reglarea secretiei

 Efecte metabolice
 Intervine în stress, inflamație și imunitate
 Alte efecte
Efecte metabolice

 Crește gluconeogeneza, scade utilizarea glucozei în celule = efect diabetogen (diabet

cortizonic)
 Scade sinteza și crește catabolismul proteic
 Obezitate cu depunere particulară: față, abdomen
 Mobilizează acizii grași liberi și crește oxidarea lor celulară cu formare de energie
Efecte antiinflamatorii

 Stabilizează membranele lizozomale

 Scade permeabilitatea capilarelor
 Stimulează sinteza de proteine antiinflamatorii (transactivare)
 Împiedică generarea mediatorilor proinflamatori prin blocarea accesului la nucleu a factorilor
de transcripție nucleară corespondenți (transrepresie)

Efecte asupra sistemului imun

- Scade migrarea și activarea limfocitelor și eozinofilelor

- Scade generarea de citokine proinflamatorii și chemotactice
Reglarea secretiei

 ACTH și CRH
 ACTH stimulează AC cu generare cAMP și proteinkinazei A cu conversie colesterol în
pregnenolonă
 Secreția de CRH este stimulată de stress, traumă, infecții, căldură/frig, etc.
 Cortizolul inhibă prin feed-back negativ atât ACTH cât și CRH

25. Hormonii androgeni

Secretati de CSR

Testosteronul

 Secretat de celulele interstițiale Leydig din testicule

 Apare în viața fetală și continuă 8-10 săptămâni după naștere
 Dispare apoi până la vârsta de 13-14 ani
 Reapare la pubertate sub acțiunea hormonilor gonadotropi hipotalamo-hipofizari (GnRH, FSH și
LH)
 Scade după vârsta de 50 de ani (andropauză)

Efecte testosteron

 producţia de spermă
 apariţia caracterelor sexuale secundare
 formarea penisului, scrotului, uretrei, prostatei – intrauterin
 determinarea comportamentului sexual de tip masculin
 la nivelul laringelui - modificarea corzilor vocale care generează vocea masculină
 depunerea ţesutului adipos particular (abdominal) - acţiunea testosteronului
 creşterea masei musculare - acţiunea testosteronului
 hematopoieză – stimularea producţiei de hematii – nr de hematii e mai mare la bărbaţi -
acţiunea testosteronului

26. Hormonii sexuali feminini

FSH și LH

 Secreția începe la 9-11 ani = pubertate

 Urmează la 11-15 ani instalarea menstruației = menarha
 Secreția ritmică lunară asigură ciclurile menstruale

LH

 Secreția se amplifică de 6-10 ori prin feed-back pozitiv și vârful de LH stimulează ovulația
 Ulterior LH stimulează formarea, creșterea și secreția corpului luteal
  În sarcină, corpul luteal este întreținut apoi 2-4 luni de gonadotropina corionică

Reglarea secreției de FSH și LH

 După ovulație, cantitățile mari de Eg și Pg inhibă prin feed-back negativ secreția de FSH și LH
 Se adaugă inhibina, hormon secretat de corpul luteal
 Scăderea FSH și LH conduce la involuția corpului luteal
 Scăderea Eg și Pg la sfârșitul menstruației stimulează din nou FSH și LH și începe un nou ciclu

Estrogen

 Secreţie din foliculii ovarieni

 Secreţie LH
 Proliferare endometru

Acţiuni estrogen

- Creşterea şi diferenţierea organelor sexuale primare;

- Creşterea şi proliferarea glandei mamare;

- Reducerea riscului cancerului de colon – mai frecvent la sexul masculin decât feminin

- Ameliorarea îmbătrânirii pielii (la menopauză, pielea îmbătrâneşte)

Progesteron

 Secreţie din corpul luteal (dupa ovulaţie)

 Menţinerea funcţiei secretorii a endometrului; inhibă contractilitatea miometrului; secretie
cervicala vascoasa ostila penetratii spermei; stimuleaza cresterea glandei mamare
 Protejeaza de cancer endometrial si probabil mamar
 Faciliteaza actiunea TSH, stimuleaza utilizarea de lipide pentru energie, normalizeaza glicemia
 Stimuleaza osteoclastele cu crestere osoasa
 Controlul coagulării
 Antidepresiv

CURS 6

27. Filtrarea glomerulara

Filtrarea glomerulara permite:

1. Eliminarea rapida a substantelor toxice ce nu se reabsorb

2. Controlul rapid si precis al compartimentelor hidrice (volumul total de plasma este filtrat
complet de 60x pe zi)

Filtratul glomerular
- 20% din fluxul sanguin renal = 125 ml/min = 180 L/zi
- Compozitie asemenatoare cu a plasmei minus proteine si substante legate de proteine (calciu si
acizi grasi)
- presiunea neta de filtrare = 10 mmHg
- presiunea hidrostatica glomerulara (PG) (60 mmHg)
- presiunea hidrostatica in capsula Bowman (18 mmHg)
- presiunea coloid-osmotica glomerulara (32 mmHg) + presiunea coloid-osmotica in capsula Bowman
(0 mmHg pentru ca nu sunt filtrarea proteine)

x coeficient de filtrare (Kf; permeabilitate x suprafata)

Membrana glomerulara
- Celule epiteliale cu podocite (incarcate negativ); intre podocite exista fante prin care curge filtratul
in capsula Bowmann
- Membrana bazala (colagen si proteoglicani incarcati negativ
- Endoteliu fenestrat; dimensiune 8 nm (albumina are 6 nm)
- Filtrabilitate mare pentru cationi si mica pentru anioni
- Pierderea sarcinilor negative = nefropatie cu modificari minime; apare albuminurie si pierdere
anioni

Scaderea ratei filtrarii glomerulare

Scaderea Kf: diabet, hipertensiune, boli renale cu fibroza glomerulara
Cresterea presiunii hidrostatice in capsula Bowman: obstructie ureter/bazinet cu presiune tubulara
retrograda (litiaza)
Cresterea presiunii coloid-osmotice glomerulare: scaderea fluxului sanguin renal, cresterea
proteinelor plasmatice
Scaderea presiunii hidrostatice glomerulare:
• scaderea TA (efect minim prin autoreglare)
• Scaderea rezistentei in arteriola eferenta (medicamente ce blocheaza formarea angiotensinei
II)
• Cresterea rezistentei in arteriola aferenta (stimulare simpatica – soc hemoragic/ ischemie
cerebrala, hormoni vasoconstrictori – noradrenalina, endotelina – soc hemoragic, toxemie
gravidica,IRA, IRC)

28. Autoreglarea fluxului sangvin renal (feedback tubulo-glomerular).

Feed-back tubulo-glomerular
Asigurat de cooperarea dintre macula densa (tub contort distal) ce percepe scadera Na in filtrat si
celulele jutxtaglomerulare din arteriola aferenta si eferenta ce contin granule de renina

Macula densa percepe concentratia Na prin:

• co-transportorul Na,K,Cl (NKCC-2)

• pompa Na/H ce regleaza volumul si pH-ul intracelular
• Senzor metabolic (glucoza, aminoacizi, hiperuricemie) – GPR91
NKCC2 activeaza p38 si ERK1/2 MAP (mitogen- activated protein), COX-2 si PGE sintetaza
microsomiala (mPGES) din macula densa cu sinteza PGE

PGE actioneza asupra receptorilor EP2 si EP4 din celulele juxtaglomerulare cu stimularea AC,
cresterea cAMP si eliberare renina

Ca intracelular inhiba AC si blocheza eliberarea de renina

COX2 este la nivele scazute in mod fiziologic si creste in stari hiperreninemice (dieta hiposodata, ACEI
si ARB, diuretice)

Alte substante ce stimuleaza eliberarea de renina sunt PGI2 si NO

La cresterea Na in tubul contort distal (scaderea reabsorbtiei prin lezarea tubilor contorti proximali –
metale grele,tetraciclina, toxine, etc)

Macula densa sezizeaza cresterea Na si scade sinteza de renina cu scaderea filtrarii glomerulare astfel
incat sa nu se piarda Na si apa cu deshidratare

29. Mecanismele reabsorbtiei tubulare ale Na

Reabsorbtia sodiului – transcelular si paracelular

1. Transport activ contra gradiend de concentratie prin membrana bazo- laterala prin ATP-aza
Na/K din celula tubulara in interstitiu renal

2. Se creaza gradient electrochimic (Na in celula 12 mEq, in tub 140, potential IC de -70 mV
3. Transport pasiv conform gradiend electrochimic prin membrana apicala din lumenul tubular in
celula; difuziune facilitata de proteine carrier si de membrana in perie ce creste suprafata de
20x

4. Transport pasiv prin ultrafiltrare (presiune hidrostatica si coloid-osmotica) din interstitiu renal in
capilarul peritubular

5. Transport pasiv paracelular (prin jonciunile stranse) prin osmoza

CURS 7

30. Reabsortia in tubul contort proximal

Tubul contort proximal reabsoarbe 65% din Na si H2O filtrate glomerular, Cl, K, HCO3, glucoza,
aminoacizi; osmolaritate filtrat pastrata

In prima jumatate se reabsoabe predominent Na, in a 2-a jumatate predominent clor

+
Secreta H , acizi, baze, saruri biliare, oxalati, urati, catecolamine, acid paraaminohipuric
Jonctiuni stranse permeabile, numeroase mitocondrii ce asigura suport energetic pentru procesele
de reabsorbtie activa, margine in perie cu suprafata mare de absorbtie si numeroase proteine carrier
pentru difuziunea facilitata

31. Reabsortia in ansa Henle

Ansa Henle – portiunea subtire descendenta
Inalt permeabila pentru apa, moderat permeabila pentru Na si uree
Asigura reabsortia a 20% din apa filtrata glomerular

Ansa Henle – portiunea subtire ascendenta

Impermeabila pentru apa

Rol minor in reabsorbtie comparativ cu portiunea groasa

Ansa Henle – portiunea groasa ascendenta

Impermeabila pentru apa; celule epiteliale mari, bogate in mitocondrii, capacitate mare de transport
activ
Reabsortia 25 % Na, K, Cl filtrate glomerular, Mg, HCO3, Ca
Secreta H+

Filtrat tubular hipoosmotic

Ansa Henle – portiunea groasa ascendenta

Mecanismul principal al reabsobtiei este co-transportorul Na,K, Cl

32. Reabsortia in tubul contort distal-segmentul proximal

Impermeabil pentru apa; celule epiteliale bogate in mitocondrii, capacitate mare de transport activ

Reabsortia 5 % Na filtrat glomerular, Cl, Mg, Ca

Filtrat tubular hipoosmotic

Mecanismul principal al reabsobtiei este co-transportorul Na/Cl

33. Reabsortie tub contort distal-segmentul distal si tub colector.

Celule principale – reabsorb Na si apa si secreta K (contra-transport); mecanism controlat de

aldosteron

Diuretice ce economisesc K
Tubul contort distal – segmentul distal si tubii colectori corticali
+ +
-Celule intercalate – secreta activ H si reabsorb HCO3 si K; secretia activa a H are loc contra unui
gradient de concentratie de 1000 la 1 (in TCP 10-4 la 1) cu rol important in EAB
-Jonctiuni stranse impermeabile la apa si sensibile la ADH ce controleaza reabsorbtia apei

Tubii colectori medulari

Reabsorb mai putin de 10% din Na si apa filtrate glomerular dar formeaza urina finala

Celule epiteliale cuboidale cu suprafata neteda

Jonctiuni stranse sensibile la ADH ce controleaza reabsorbtia apei

Spre deosebire the tubii colectori corticali sunt permeabili la uree ce poate fi reabsorbita
+
Secreta H contra gradient mare de concentratie cu rol major in EAB

34. Reglarea secretiei si reabsortiei tubulare.

Balanta tubulo-glomerulara: la cresterea RFG creste si reabsorbtia tubulara pana la atingere plafon

Absorbtia in capilarele peritubulare depinde de ultrafiltrare

Efectul TA; relatia presiune – natriureza

Controlul hormonal

Controlul SNS

35. Actiunea / Efectul ADH

- Rol cheie in dilutia si concentrarea urinii
- Legare de receptori V2 (bazolateral), stimulare AC si activare PK
- Transferul aquaporinei 2 citoplasmatice la polul apical
- Moleculele de aquaporina 2 fuzioneza cu membrana celulara prin exocitoza si formeaza canale de
apa ce permit difuziunea rapida a apei din tubi prin celula; la polul opus aquaporinele 3 si 4
faciliteaza trecerea apei in sange
- La incheierea stimularii prin ADH moleculele de aquaporina trec inapoi in citoplasma si se inchid
canalele de apa

Stimularea ADH
1. Hiperosmolaritate
2. Scaderea volumului plasmatic
3. Scaderea TA
 4. Hipoxia
5. Senzatia de greata,
6. Nicotina, morfina, ciclofosfamida

Inhibarea ADH
1. Hipoosmolaritate
2. Crestrea volumului plasmatic
3. Cresterea TA
4. Alcool
5. Clonidina, haloperidol

36. Mecanisme de concentrare a urinei

Concentrarea urinii depinde de:

1. ADH

2. Hiperosmolaritatea medularei renale ce faciliteaza trecerea apei in interstitiul cortical sub actiunea
ADH

1. Stimularea ADH
1. Hiperosmolaritate
2. Scadereavolumuluiplasmatic
3. ScadereaTA
4. Hipoxia
5. Senzatiadegreata,
6. Nicotina,morfina,ciclofosfamida

2. Hiperosmolaritatea medulara
Transport activ Na si co-transport K,Cl si alti ioni din tubi in interstitiu in portiunea groasa
ascendenta a ansei Henle
Transport activ ioni din tubii colectori in interstitiul medular

Difuziune facilitata uree din tubii colectori medulari in interstitiul medular

Difuziune minora apa din tubii medulari in interstitiul medular

Structura in U a vasa recta

Interventia tubilor colectori

Fara ADH sunt impermeabili la apa si dilueaza urina
 In prezenta ADH devin permeabili la apa care se absoarbe predominent in interstiul cortical cu
prezervarea hiperosmolaritatii medulare

Apa reabsorbita in interstiu este adusa de vasa recta in sistemul venos

Echilibrul final este stabilit in tubul colector medular prin echilibrarea osmolaritatii intre interstitiul
medular renal (1200 mOsm/L) si urina finala; procesul este dependent de ADH

Mecanismul reabsorbiei ureei

Ureea nu se reabsoabe in portiunea ascendenta a ansei Henle si in TCD si TC (impermeabili)

In prezenta ADH apa se reabsoarbe in TC corticali

Urina ce ajunge in TC medulari contine uree concentrata ce trece in intersititiu impreuna cu apa prin
difuziune facilitata mediata transportori stimulati de ADH

Recircularea ureei TC medular – interstitiu – portiune descendenta ansa Henle contribuie la mentinea
hiperosmolaritatii medularei
Dieta hiperproteica ajuta la concentrarea urinii, malnutritia scade capacitatea de concentrare a
urinii si concentratie ureei in interstitiul medular

Vasa recta

Structura in U ce mentine osmolaritatea medularei (mecanism in contracurent)

Flux sanguin foarte lent in medulara ce permite schimbul de nutrienti

Cresterea fluxului sanguin in medulara (vasodilatatoare) scade capacitatea de concentrare a urinii

37. Mecanismul de dilutie al urinii.

Reabsorbtie predominenta electroliti (Na, K, Cl) fara apa in portiunea groasa ascendenta a ansei
Henle ce este impermeabila la apa chiar in prezenta ADH; urina ce paraseste ansa Henle are 1/3 din
osmolaritatea FG (100 mOsm/L)

La trecerea prin TCD, TC si duct colector se mai reabsoabe Na dar in absenta ADH se mentine
impermeabilitatea la apa si osmolaritatea scade la 50 mOsm/L

38. Clearance-ul renal, rata filtrarii glomerulare, filtratii sangvine

= volumul de plasma curatat de o substanta de catre rinichi intr-o perioada de timp
Se foloseste pentru evaluarea filtrarii glomerulare, reabsorbtiei si secretiei tubulare
Cs = Us x V /Ps

Calcularea RFG
Substanta este doar filtrata, nu este reabsorbita si nici secretata

Inulina, creatinina
RFG = C inulina = U inulina x V /P inulina (125 ml/min)

Creatinina este produs natural care nu trebuie injectat precum inulina dar este secretata in cantitate
mica, astfel RFG este supraestimata fata de inulina (140 ml/min)

La scaderea RFG excretia urinara de creatinina se mentine constanta cu pretul cresterii concentratiei
serice a creatininei

CURS 8

39. Rinichiul in EAB (echilibrul acido-bazic)

Rinichiul
+
Secreta H

1 .80-90% in TCP; 5% in portiunea groasa AH si TCD; contra-transport Na/H+ si reabsorbtie secundara

HCO3 (H+ si HCO3 se titreaza reciproc) la fiecare H+ eliminat se reabsoarbe un HCO3
2 .5% in TCD portiunea distala si tub colector unde are loc secretie activa H+; mecanism principal de
acidifiere a urinii (pH scade la 4.5, concentrare H+ in lichidul tubular de 900x)
Cate un HCO3 este reabsorbit si cate 1 clor este eliminat
H+ nu este eliminat ca atare ci este tamponat cu fosfati si cu derivati amoniu (NH3, NH4) Cate un
Cate un HCO3 este generat de cate ori PO4 leaga H+; mecanism de generare HCO3 de catre rinichi

Interventia derivatilor amoniu (NH3, NH4)

- TCP
Mecanism mai important decat tamponarea cu fosfati

NH4 – contra-transport activ cu Na

HCO3 – reabsorbit pasiv transcelular

La fiecare molecula de glutamina se genereaza 2 noi ioni HCO3

-Tubul colector
Secretie activa H+ ce se adauga la NH3 ce difuzeaza pasiv in lumen

Tubul colector este permeabil la NH3 si impermeabil la NH4 ce se elimina in urina

40. Reglarea metabolismului potasiului

Cresterea potasiului extracelular

Deficitul de insulina (diabet); insulina stimuleaza intrarea K in celule

Deficitul de aldosteron (boala Addison); aldosteronul stimuleaza intrarea K in celule

Blocada beta-adrenergica (beta2 adrenoreceptorii stimuleaza intrarea K in celula)

Acidoza metabolica (H+ inhiba ATP-aza Na/K)

Liza celulara (sindrom de strivire, hemoliza)

Efort fizic intens (stimuleaza iesirea K din celula)

Cresterea osmolaritatii LEC (diabet)

41. Evaluarea echilibrului acido-bazic.

Evaluarea EAB – mecanisme de compensare functionale
1. Masurare pH arterial
2. Masurare PCO2 si HCO3 plasmatice

42. Sistemele tampon in echilibrul acido-bazic.

Reglarea balantei acido-bazice- 3 sisteme:

1. Sistemele tampon – interventie foarte rapida (fractiuni de secunda)
2. Sistemul respirator – elimina CO2/H2CO3 (minute)
3. Rinichiul – elimina excesul de acizi si baze (ore, zile)

Sistemele tampon – interventie foarte rapida (fractiuni de secunda)

Legare rapida reversibila a H+; caracterizat prin constanta de disociere K sau pK (-log K)

1. Sistemul bicarbonat – cel mai important sistem tampon EC desi opereaza la pK = 6.1 (5.1 –
7.1)

Ecuatia Hendersonn- Hasselbach (dublu control renal si pulmonar):

Cresterea HCO3 (reglat de rinichi), creste pH (alcaloza metabolica)

Scaderea HCO3 (reglat de rinichi), scade pH (acidoza metabolica)

Cresterea PCO2 (reglat de plaman), scade pH (acidoza respiratorie)

Scaderea PCO2 (reglat de plaman), creste pH (alcaloza respiratorie)

2. Sistemul fosfat – opereaza la pK de 6.8; important in fluidul tubular renal si in lichidul IC (pH
mai scazut)
3. Sistemul proteine IC – opereaza la pK de 7.4; important pentru EAB IC (60-70% din capacitatea
+
tampon); sistemul depinde de viteza de transfer a H si HCO3 prin membrana celulara (rapid in
hematii dar mai lent in alte celule)

43. Acidoza metabolica

Gap-ul de anioni = Na – HCO3-Cl

- HCO3 scazut, Cl creste ca sa compenseze gap-ul = acidoza hipercloremica fara gap anionic (diaree,
acidoza tubulara renala, boala Addison, inhibitorii anhidrazei acide)
- HCO3 scazut, Cl nu creste ca sa compenseze gap-ul = acidoza normocloremica cu gap crestere gap
anionic (diabet, acidoza lactica, intoxicatie cu metanol, etileglicol, acid acetilsalicilic, post alimentar
sever)

CURS 9

44. Organizarea SNV S

• Fibrele nervoase simpatice au originea în segmentele măduvei spinării T1-L2
• Trec prin lanțurile ganglionare simpatice paravertebrale apoi se distribuie la viscere
• Unele fibre formează plexul celiac și hipogastric

45. Organizarea SNV PS

• Fibrele nervoase parasimpatice părăsesc sistemul nervos central prin nervii cranieni
III, VII, IX și X
• Alte fibre parasimpatice cu originea în porțiunea inferioară a MS călătoresc prin
nervii sacrali 2 și 3 și ocazional 1 și 4
• 75% din fibrele nervoase parasimpatice se găsesc în nervul vag ce inervează viscerele
toracice și majoritatea celor abdominale
• Fibrele parasimpatice din nervul III se distribuie la mușchii ciliari și la sfincterul pupilar
• Fibrele parasimpatice din nervul VII se distribuie la glandele lacrimale, nazale și
submandibulare
• Fibrele parasimpatice din nervul IX se distribuie la glandele parotide
• Fibrele parasimpatice din nervii sacrali se distribuie la colonul descendent și rect, vezica
urinară, porțiunea inferioară a ureterelor și organe genitale externe
• Fibrele preganglionare sunt foarte lungi și fac sinapsa cu neuronii postganglionari în
ganglionii parasimpatici ce se găsesc în peretele viscerelor inervate sau în imediata lor
apropiere

46. Mediatorii SNV

• La nivelul sinapsei dintre neuronul preganglionar și cel postganglionar mediatorul este
acetilcolina
• Pentru neuronii parasimpatici postganglionari mediatorul este acetilcolina sau NO
• Pentru neuronii simpatici postganglionari mediatorul este noradrenalina sau dopamina
 • Fibrele postganglionare se termină în apropierea celulelor ce vor fi inervate sub formă de
varicozități
• În varicozități sunt sintetizați mediatorii (noradrenalina sau acetilcolina)
• În varicozități există un număr mare de mitocondrii ce furnizează energia necesară secreției
de mediatori

47. Receptorii SNV

Receptorii pentru acetilcolină

- Receptorii nicotinici N, G si M
- Receptorii muscarinici (M1, M2, M3)

Receptorii pentru noradrenalina

- α1 și α2 adrenoreceptori
- Β1, β2 si β3 adrenoreceptori

Adrenalina acționează egal pe α și β receptori

Noradrenalina stimulează predominent α receptorii

CURS 10

48. Reflexe autonome. Tipuri de raspunsuri ale SNV

Reflexe autonome
- La nivel cardio-vascular stimularea baro- și chemoreceptorilor
- Stimularea secreției salivare și gastrice prin miros, gust
- Golirea vezicii urinare, defecația
- Erecția (reflex parasimpatic); ejacularea (reflex simpatic)

Tipuri de raspunsuri ale SNV

1.Raspuns localizat
- Înalt specific pentru un anume viscer
- Efectele sistemului nervos parasimpatic
- Reglarea temperaturii prin sistemul nervos simpatic (secreția glandelor sudoripare și
vasoconstricție cutanată)

2. Răspuns “în masă”, de stress, apărare, pericol

- Specific pentru sistemul nervos simpatic
- Creșterea TA, tahicardie
- Creșterea fluxului de sânge către mușchi, creier și cord și scăderea către tract GI și rinichi
- Glicogenoliză, activare metabolică
- Dilatare pupilară
- Creșterea coagulării
 49. Controlul SNV
- În trunchiul cerebral – controlul TA, circulație, respirație
- La nivel hipotalamic – controlul centrilor din trunchiul cerebral, controlul temperaturii, al
secreției salivare, a tractului GI, al golirii vezicii urinare
- Stimularea excesivă a centrilor nervoși superiori (emoții, comportament) poate conduce la
boli mediate vegetativ: palpitații, infarct miocardic, ulcer, constipație, etc.

50. Tipuri de sinapse

1. Clasificare in functie de sediul sinapsei:

- Intre 2 neuroni (axo-dendritica, Axo-somatica, Axo-axonica, Dendro-dendritica )
- Jonctiune neuro-musculara
- Sinapsa neuro-glandulara

2. Clasificare In functie de mecanismul implicat: electrica si chimica

Electrica:

- asigurata de jonctiuni de tip gap

- Transmiterea prin jonctiuni gap este foarte rapida

- Conducerea poate fi BIDIRECTIONALA – daca celula presinaptica e depolarizata, si cea postsinaptica e; si

invers

Chimice: sunt sisteme complexe – neuronii sunt izolati electric ( mielina )

- Transmiterea – prin neurotransmitatori eliberati in fanta sinaptica ( excitatori – depolarizeaza /

inhibitori – hiperpolarizeaza )

- Sinapsa poate fi scurta – 1ms sau de lunga durata – 100ms

-Conducerea e UNIDIRECTIONALA

CURS 11

51. Sinapsa glutaminergica

 Receptorii AMPA mediaza transmiterea sinaptica excitatorie rapida la nivel SNC.

 Au rol cheie in plasticitatea sinaptica: potentare pe termen lung (LTP) sau inhibare pe termen lung (LTD) a
transmisiei sinaptice la nivelul hipocampusului
 AMPARs sunt activati prin legare glutamat
 Activarea NMDARs necesita legare glutamate si co‐agonist (d‐serina sau glicina
 Modificarea intensitatii sinapsei – LTP si LTD - ca raspuns la experienta este fenomenul celular ce sustine functia
de memorie.
 Activarea neuronilor via NMDAR este esentiala pentru LTP, deoarece deschiderea NMDAR permite cresterea Ca2+
intracelular cu activarea cascadelor de semnalizare si cresterea AMPAR la nivelul sinapsei
 52. MICROGLIA

Macrofag rezident in SNC = celula a sistemului imun innascut ce elimina toxine, patogeni, cellule apoptotice, etc. +
rol in dezvoltarea cerebrala + rol in eliminarea sinapselor nefunctionale
Daca este hiperactivata poate produce neuroinflamatie si depozite de amiloid (Alzheimer, SLA, etc.)

 Fiziologic, promoveaza formarea sinapselor si suporta semnalizarea neuronala

 Patologic, formeaza bariere fizice si fagociteaza patogeni si tesuturi lezate

53. MACROGLII
Macroglii = astrocite, oligodendrocite, celule gliale radiale, celule ependimale

1. Astrocitele = celule cu forma stelata ce mentin homeostazia necesara functionarii neuronilor

(control neurotransmitatori, ioni) + suport metabolic + modulare sinapse via PAPs (perisynaptic
astrocyte processes)

2. Oligodendrocite produc mielina

PLP (myelin proteolipid protein) sau lipofilina este principala proteina din mielina SNC.

Rol in formarea si mentinerea structurii multilamelare a mielinei, impreuna cu MBP, MOG (myelin
oligodendrocyte glycoprotein) si CNP (2',3'-Cyclic nucleotide 3'-phosphodiesterase )

MAG (Myelin-associated glycoprotein) are rol inhibitor al cresterii axonale .

3.Celule ependimale

Bariera HE; secreta LCR

Forma cuboidala cu cili

Tanicite = subtip de celule ependimale localizate in V III si V IV cu prelungiri in hipotalamus; transfer

semnale chimice de la LCR catre SNC

54. Clasificarea neuronilor

49 tipuri transcriptomice

23 interneuroni inhibitori (GABA)

19 neuroni excitatori (glutaminergici)

7 tipuri non-neuronale

55. Arii corticale de asociere

Primesc si analizeaza simultan semnale simultane de la multiple arii corticale sensitive si motorii si de la structure
subcorticale
Aria de asociere prefrontala

- Coopereaza cu cortexul motor pentru planificarea secventelor si pattern-urilor motorii complexe

- Primeste informatii (informatie senzoriala pre-analizata) de la fascicul subcortical ce leaga ariile de
asociere prefrontala si parieto-occipitala
- Eferenta prin portiunea caudala a circuitului de feedback ganglioni bazali-talamus
- Sediule memoriei de lucru si al proceselor de gandire/planificare

Aria de asociere limbica

- Polul anterior al lobului temporal, portiunea ventrala a lobului frontal si girul cingular din portiunea
profunda a santului longitudinal
- Rol in comportament, emotii, motivatie
- Face parte din sistemul limbic ce include structuri neuronale subcorticale si care ofera triggeri
emotionali ce activeaza ariile corticale si ofera impulsul motivational pentru procesul de invatare

Aria de asociere parieto-occipitala

Situata in cortexul parietal si occipital si marginita anterior de cortexul somato-senzitiv, posterior de

cortexul visual si lateral de cortexul auditiv

Ofera nivel inalt de integrare pentru semnificatia semnalelor senzoriale primite

Are mai multe sub-arii specifice functionale

1. Coordonare spatiala (cortex parietal posterior si occipital superior)

2. Wernicke – intelegerea limbajului
3. Procesarea informatiei vizuale/citit – girul angular

56. Arii specifice functionale

Aria Broca: circuite neuronale pentru formarea cuvinte/fraze

Cortex prefrontal lateral posterior si partial in aria premotorie

Coopereaza cu aria Wernicke

Aria Wernicke: aria interpretativa generala; zona cunoasterii/arie interpretative tertiara

Cortex temporal postero-superior, la jonctiune lobi temporal/occipital/parietal; mai dezvoltata in emisfera

dominanta

Confluenta arii de interpretare senzoriala

 57. Comunicarea (etape)

Receptia in aria auditiva primara a semnalului sonor ce codifica cuvintele

Interpretare cuvinte in aria Wernicke

Determinarea in aria Wernicke a gandurilor ce trebuie exprimate prin cuvinte

Transmitere catre aria Broca prin fasciculul arcuat

Activarea aptitudinilor motorii in aria Broca cu controlul formarii cuvintelor

Transmitere semnal catre cortexul motor si de aici catre muschii corespondenti ce asigura articulatia (buze,
limba, laringe, etc)

CURS 12

58. Arii de integrare corticala

 Intervin intre aferentele senzoriale si eferentele motorii => integreaza informatia (aici exista cele mai multe retele
neuronale)
 Informatia senzoriala este procesata si trimisa de la receptori pe cai paralele catre cortexul primar senzitiv si
cortexul posterior multimodal de asociere al fiecarei emisfere (cortex parietal posterior si temporal)
 Cortexul posterior multimodal de asociere este inalt conectat cu aria de asociere anterioara responsabilia de functii
cognitive si de planificare motorie
 Dupa planificare motorie in aria de asociere anterioara, procesarea eferentei motorii este inversul aferentei
senzoriale; cortexul premotor se gaseste rostral de cortexul motor – ariile Brodmann 6 si 8
 Extragerea informatiei invatate este reversal cailor si structurilor utilizate in stocarea informatiilor
 din mediu vine un stimul catre cortexul primar senzorial => aria unimodala de asociere => aria multimodala de
asociere (aria posterioara) = ierarhia senzitiva
 => cortexul prefrontal (aria de asociere anterioara) => cortexul premotor => cortexul motor primar – actiunea
declansata de stimul

59. MEMORIA

MEMORIA DE LUCRU
- Previziune / plan pentru viitor

- Intarzierea reactiei la semnale senzoriale incomplete pana la evaluarea celei mai bune decizii
de raspuns

- Anticiparea consecintelor actelor motorii

- Rezolvare probleme complicate matematice/legale/filozofice

- Controlul activitatilor in relatie cu codul moral

Consolidarea memoriei

Informatia noua din starea de veghe este stocata in hipocamp in asociere cu oscilatii teta-gama

Consolidarea informatiei in hipocamp are loc in asociere cu activitate SWS

Oscilatiile lente alternand faze de hiperpolarizare si depolarizare declanseaza reactivarea repetata a

informatiei hipocampice prin activare concomitanta prin SWS si fusurile talamo-corticale cu
transferal informatiei hipocampice in depozitele din neocortex in timpul depolarizarii din oscilatiile
lente

Consolidarea memoriei – homeostazia sinaptica

In timpul starii de veghe creerea memoriei noi conduce la cresterea potentarii locale sinaptice cu
consum de energie si de spatiu si cu saturarea retelei neuronale de invatare.

Oscilatiile lente reglate homeostatic de SWS ofera conditiile pentru revenirea la baseline a potentei
sinaptice (restaurarea plasticitatii sinapsei) pastrand in acelasi timp diferenta dintre potentialul legat
de invatare si alte sinapse

Oscilatiile lente regleaza astfel indirect raportul semnal-zgomot din reteaua neuronala

Memoria de lunga durata - o functie majora a somnului

O noua codificare a reprezentarii unei experiente (engrama) se distribuire catre neocortex si catre
hipocamp care cumuleaza episoadele de experienta in patternuri

Reactivarea patternurilor hipocampice in somn declanseaza reactivarea simultana a proiectiilor

neocorticale.

Memoria de lunga durata – reorganizarea sistemului

Reactivarea repetata duce la reorganizarea sistemului de reprezentare cu intarirea unor sinapse,

slabirea altora si formarea de noi sinapse intre celule in afara ariei de reprezentare primara

Memoria finala consolidata devine astfel dependenta doar de retelele neuronale neorcarticale si nu
mai depinde de hipocamp .; memoria devine mai generala, reprezentarile includ engramele
prexistente dar devin independente de experienta originala generatoare de memorie
 60. HIPOCAMPUL

FUNCTII

 Emotii
 Invatare si memorie
 Consolidarea memoriei de lunga durata din memoria imediata si pe termen scurt/memoria
declarativa
 Memoria spatiala

Lezare hipocamp: amnezie anterograda; pot efectua sarcini pentru secunde sau minute, dar daca le este distrasa
atentia, nu isi reamintesc ce faceau

Pattern EEG de oscilatii

1. Unde teta si SWR ( short wave ripple ) – specific hipotalamusului

2. Unde gama – comune cu majoritatea structurilor cerebrale

- SWRs sunt formate din unde ample, ascutite, asociate cu oscilatii rapide - ondulatii

61. Ciclul somn-veghe

Sunt 6 hormoni implicati in starea de veghe: acetilcolina, serotonina, histamina, GABA, glutamat, noradrenalina
- Serotonina = declanseaza stadiile initiale ale somnului
- Histamina = inhiba somnul non-REM
- GABA = inhiba somnul de tip REM
- Somnul REM si non-REM se inhiba reciproc
- Translatia este de la somn artificial catre somn non-REM
- Ceasul biologic inhiba starea de veghe
CELE 4 STADII ALE SOMNULUI:
Stadiu 1= 5-10 min – tranzitie stare de veghe si somn
Stadiu 2 = 20 min – temperatura scade si incetineste frecventa cardiaca; se produc fusuri talamice
Stadiu 3= somn profund - relaxare musculara; scade presiunea arteriala si frecventa respiratiei
Stadiu 4= REM – de trezire; creier mai activ; apar vise; ochii se misca rapid; relaxare corp – dupa el => stare de
veghe

62. Retele neuronale

Formate din noduri si legaturi internodale (edges)

Un nod, definit ca unitatea de interactiune a retelei, este format la randul lui dintr-o retea de noduri
mai mici interactionand la un nivel ierarhic inferior

In timpul proceselor cognitive nodurile diferitelor module trebuie sa fie conectate prin cai mai scurte
si cu mai putine legaturi internodale si modulele cerebrale sunt mai agregate
Celulele piramidale ale cortexului prefrontal si axonii lor lungi cortico-corticali functioneaza ca “axoni
pentru spatiu de lucru” cu rol important in conectarea diferitelor module cerebrale

63. Starea de constienta

1) Integrated information theory (IIT): interactiunea dintre ariile corticale posterioare asigura starea
de constienta

Global neuronal workspace theory (GNWT) : reteaua frontoparietala este cruciala pentru mentinerea
starii de constienta

Interactiunea interneuronala: neuronii corticali piramidali au doua compartimente functionale

distincte ce faciliteaza segregarea si recombinarea aferentelor multiple

Capacitatea de integrare este perturbate in starea de inconstienta

2) Informatia procesata de celulele piramidale vine de la

- Compartiment apical: proceseaza datele din stadia avansate de procesare

- Comaprtiment bazal: aferenta de la nivelele inferioare

- Compartiment de cuplare: mediaza interactiunea sinter compartimentele bazal si apical

3) In starea de constienta stimularea optogenetica a compartimentului apical duce la frecventa mare

de descarcare a neuronilor si neuronii piramidali sunt cuplati

In timpul anesteziei stimularea compartimentului apical nu are nici un efect asupra activitatii
neuronilor (decuplat)

4) Mecanismul de cuplare controleaza fluxul in sistemul talamo-cortical; in timpul starii de constienta

poarta este deschisa cu propagarea semnalului

In starea de inconstienta celulele piramidale sunt decuplate cu oprirea propagarii informatiei in

sistemul talamo-cortical

ALTE SUBIECTE:
- Factorul V
- Tipuri de hemoglobina – metode de detectie
- Actiunile h. Tiroidieni
- Functia MSR
- Hiperadrenalismul (s. Cushing) si hiperaldosteronismul (s. Conn)
- Hipoadrenalismul (boala Addison)
- Transportul transcelular la nivelul tubului renal
- Dopamina
- Arii corticale primare
- Microcit