MITOCONDRIA

Istoric
• Au fost observate structuri intracelulare, reprezentand
probabil mitocondriile, in 1840. Richard Altmann
(1894) a stabilit ca sunt organite celulare si le-a
denumit “bioblaste”. In 1894 au fost numite
“mitocondrii” de Carl Brenda. Prima observare
inregistrata a mitocondriilor la plante a fost efectuata
in 1904. In 1912, Kingsbury le asociaza cu respiratia
celulara, dar aproape exclusiv pe baza unor observatii
morfologice. Particule similare au fost izolate din ficatul
de cobai si asociate cu respiratia celulara de Otto
Warburg, 1913. In 1925, David Keilin a descoperit
citocromii si a descris lantul respirator
 Morfologie
• Mitocondriile ocupa o portiune considerabila din volumul citosolic al
celulelor eukariote. In absenta mitocondriilor, celulele animale ar trebui sa
depinda doar pe mecansimul glicolizei anaerobe pentru obtinerea ATP. In
glicoliza anaeroba, o foarte mica fractiune din energia libera este
incorporata in ATP.

• In mitocondrii, metabolizarea zaharurilor este completa; piruvatul

importat in mitocondrii este oxidat de oxigen la CO2 si apa. In acest fel se
obtine de 15 ori mai mult ATP fata de cel obtinut prin glicoliza.
•
• Mitocondriile sunt descrise ca niste cilindri alungiti cu un diametru de 0,5 -
1 mm, asemanatori bacteriilor. Microcinemoatografia de mare viteza a
aratat ca mitocondriile sunt organite foarte mobile si plastice, fiind
evidentiate si evenimente de fuziune si separare a mitocondriilor.
 Morfologie
• In timpul miscarii in citoplasma, se asociaza adesea cu microtubulii.
(Figura 1), care pot determina orientarea si distributia
mitocondriilor in diverse tipuri celulare., formand filamente mobile
sau lanturi. In alte tipuri celulare, mitocondriile raman intr-o pozitie
fixa, de unde furnizeaza ATP la situsurile de consum neobisnuit de
intens, de ex. impachetate intre miofibrilele miocitelor, sau strans
impachetate in jurul flagelului spermatozoidului. (Figura 2)

• Mitocondriile sunt suficient de mari pentru a fi observate la

microscopul optic.
• Progrese semnificative au fost obtinute dupa ce s-au pus la punct
metode de izolare a mitocondriilor intacte (1948), in cazul
mitocondriilor hepatice-fiecare hepatocit contine 1000-2000 de
mitocondrii, care ocupa 20% din volumul celular.
Fig. 1 Relatia dintre mitocondrii si microtubuli
Fig. 2 Localizarea mitocondriilor la situsurile de utilizare intensa a ATP
 Mitocondria
• Mitocondria poseda un genom propriu, reprezentat de un ADN dublu-
catenat circular, asemanator celui bacterian.
• Genomul mitocondriei codifica 37 de gene, ale proteinelor complexelor
respiratorii si pentru RNAt.
• Ribozomii mitocondriali sunt de tip procariot (adica ribozomi 70 s)
• In afara de rolul preponderent in fosforilarea oxidativa, mai indeplineste
functii importante in:
– Reglarea potentialului de membrana
– Apoptoza
– Semnalizarea mediata de Calciu
– Reglarea metabolismului celular
– Sinteza hormonilor steroizi
– Semnalizarea prin specii reactive ale oxigenului de origine mitocondriala

• Mutatii ale genelor mitocondriale pot conduce la boli mitocondriale.

 Organizare

• Fiecare mitocondrie este delimitata de doua membrane inalt

specializate, cu functii distincte. Cele doua membrane creeaza doua
compartimente separate:
– compartimentul intern - matricea mitocondriala
– compartimentul extern - spatiul intermembranar.
• Membrana externa contine un set special de proteine. Un caz
special sunt porinele, care formeaza canale hidrofile mari prin
bistratul lipidic. Membrana externa se aseamana cu o sita, care este
permeabila pentru molecule mai mici de 5000 Da. Asemenea
molecule patrund in spatiul intermembranar, dar majoritatea nu
pot traversa prin membrana interna. Astfel, spatiul intermembranar
este echivalent cu citosolul in ce priveste moleculele mici, in timp ce
continutul matricei este mult mai selectiv.
 Organizare
• Principalele parti functionale ale mitocondriei sunt reprezentate de
matrice si de membrana interna care o inconjoara. Membrana interna este
inalt specializata; contine in bistratul lipidic un procent inalt din fosfolipida
dubla cardiolipina, care contine 4 acizi grasi, si o mare varietate de
proteine de transport care ii confera o permeabilitate selectiva pentru
molecule mici care sunt metabolizate de enzimele mitocondriale
concentrate in matrice. Enzimele matriceale includ pe cele care asigura
metabolizarea piruvatului si acizilor grasi pentru a produce Acetil
coenzima A si cele care oxideaza AcetilCoA in ciclul acizilor tricarboxilici.
Principalii produsi finali al acestei oxidari sunt CO2 (care se elimina) si
NADPH, care este principala sursa de electroni pentru lantul respirator,
numit si lantul transportor de electroni.
• Enzimele lantului respirator sunt incorporate in membrana mitocondriala
interna (proteine transmembranare), si sunt esentiale pentru procesul de
fosforilare oxidativa.
• Membrana interna este puternic pliata, formand pliuri numite criste.
Aceastea maresc considerabil suprafata membranei interne, care poate
ajunge la o suprafata echivalenta cu o treime din totalul membranelor
Organizare
 Ciclul Acizilor tricarboxilici - ciclul Krebbs

• Cand glucoza este convertita la piruvat prin glicoliza anaeroba, se

elibereaza mai putin de 10% din totalul de energie libera potential
continuta de glucoza. In mitocondrie, prin ciclul Krebbs se elibereaza
si colecteaza mult mai eficient energia, astfel incat se obtin 30
molecule de ATP pentru o molecula de glucoza; prin contrast, in
glicoliza se obtin doar 2 molecule de ATP.
• Mitocondriile pot utiliza atat piruvatul cat si acizii grasi drept
combustibil. Ambele aceste clase de moleculae pot fi transferate
prin membrana mitocondriala interna si se pot converti la Acetil CoA
cu ajutorul enzimelor din matricea mitocondriala. Utlerior,
acetilCoA este oxidata in ciclul acidului citric. Cel mai important
rezultat este producerea de electroni de mare energie, care sunt
preluati de molecule activade de NADH si FADH2 (Figura 5), si dusi in
lantul transportor de electroni; o data cu cedarea catre lantul
trasnportor de electroni, se regenereaza NAD+ si FAD pentru
continuarea metabolismului oxidativ. Secventa de reactii este redata
in figura Figura 6.
Mecanismul de cedare a electronilor de catre NADH
O prezentare schematica a metabolismului energetic
mitocondrial
Energia de oxidare este convertita la ATP printr-u mecansim chimio-osmotic

• Desi ciclul acidului citric este parte a

metabolismului aerob, acesta nu utilizeaza
oxigen. Doar reactiile catabolice finale de pe
fata interna a membranei mitocondriale
interne au loc cu cosum direct de oxigen.
(Figura 7).
• Generarea de ATP in fosforilarea oxidativa
de-a lungul lantului respirator depinde de un
proces chimio-osmotic.
• Reactia favorabila energetic H2 + 1/2O2= H2O este divizata in
numeroase etape marunte, astfel incat energia este stocata, iar nu
pierduta sub forma de caldura. Atomii de hidrogen sunt separati in
protoni si electroni de o serie de transportori din membrana
mitocondriala interna. In anumite etape, electronii si protonii se
recombina, dar numai in final, cand electronii ajung la extremitatea
lantului transportor de electroni apar definitiv si protonii, care sunt
utilizati pentru neutralizarea sarcinilor negative generate de cuplarea
electronilor cu atomul de oxigen (Figura 8).

Comparatie intre combustie

si fosforilarea oxidativa
 Electronii sunt transferati de pe NADPH pe oxigen prin 3
complexe enzimatice din lantul respirator

• Procesul de transport incepe cu indepartarea ionului

hidrogen de la NADH (pentru a regenera NAD+) si este
convertit intr-un proton si doi electroni (H+ si 2e-). Cei doi
electroni sunt trecuti la primul din cei peste 15 trasnportori
de electroni din lantul respirator. Electronii incep sa cedeze
fragmente din energia inalta de-a lungului lantului
respirator. Preponderent, electronii trec de la un ion
metalic la un altul, fiecare fiind legat puternic la o proteina.
• Cele mai multe astfel de proteine sunt grupate in trei
complexe de enzime respiratorii din membrana
mitocondriala interna. Fiecare din complexe are o afinitate
pentru electroni mai ridicata decat cel precedent, iar
electronii sunt transferati pana cand in final se cupleaza cu
oxigenul.
 Energia este stoacata ca un gradient electrochimic in timpul transportul
electronilor prin lantul respirator

• Fosforilarea oxidativa este posibila datorita asocierii stranse a transportorilor de

electroni cu moleculele de proteine. Transfeul de electroni este cuplat cu preluarea
si eliberarea de protoni, precum si cu modificari allosterice ale pompelor de
conversie a energiei. Rezultatul net este transportul protonilor prin MMI in spatiul
intermembranar, actionat de fluxul de electroni. Aceasta miscare a protonilor are
ca efect:
• 1. Genereaza un gradient de pH peste membrana mitocondriala interna, cu un PH
mai inalt in matrice decat in citosol, unde este de circa 7.
• 2. Genereaza un gradient de voltaj (potential de membrana) peste MMI, cu
interiorul negativ si exteriorul pozitiv (ca rezultat al “curgerii” sarcinilor pozitive
spre exterior ). Gradientul de pH (DpH) misca H+ inapoi in matrice si OH- afara din
matrice, amplificand efectul potentialului de membrana (DV). Impreuna DpH si DV
se spune ca constituie un gradient electrochimic de protoni (Figura 9).
• Gradientul electrochimic de proteoni exercita o forta proton-motoare masurata in
millivolti (mV). Cum fiecare DpH de o unitate de pH echivaleaza cu un potential de
membrana de circa 60 mV, forta protonmotoare totala este egala cu DV - 60(DpH),
ceea ce inseamna in majoritatea celulelor circa 200 mV.
Energia este stoacata ca un gradient electrochimic in timpul transportului
electronilor prin lantul respirator
 How the Proton Gradient Drives ATP Synthesis
• Gradientul electrochimic prin MMI este utilizat pentru a pune in miscare sinteza ATP (Figura 10). Aceasta
este produsa de ATP-sintaza intergala de membrana. Aceasta enzima creaza un canal hidrofil care permite
fluxul de protoni in directia gradientului; fluxul de protoni actioneaza reactia dintre ADP si Pi pentru a
forma ATP

Mecanismul general al fosforilarii oxidative

 How the Proton Gradient Drives ATP Synthesis

• Structura ATP sintazei este complexa (Figure 11). Este o proteina multisubunitara de peste 500,000
daltoni.
 Boli mitocondriale

• Mutatiile somatice ale ADN mitocondrial pot fi induse usor de speciile

reactive ale oxigenului, iar mecanismele de reparare sunt slabe la nivelul
mitocondriilor. Ca urmare, apar numeroase stari asociate cu mutatii.
• Cancerele: mutatii ale ADN mitocondrial sunt semnalate in anumite cancere,
precum mamar, de colon, gastric, hepatic , renal; de asemenea, in leucemii si
limfoame.
• Mutatiile influenteaza capacitatea mitocondriilor de a produce energie, iar
un efect considerabil este asupra sistemului nervos autonom, ce controleaza
functii ca ritmul cardiac, digestia, presiune sanguina
• Deficitul de citocrom oxidaza (sau deficitul complexului IV). Afecteaza organe
ca ficatul, muchii scheletici , inima sau creierul.
• Sindiomul Kearns-Sayre - provoaca slabirea muschilor oculari (oftalmoplegie)
si retinopatie; sunt afectate genele complecsilor oxidativi
• Neuropatia optica ereditara: defecte ale genelor mitocondriale MT-ND1, MT-
ND4, MT-ND4L si MT-ND6; responsabile de complexul enzimatic I.
• Sindromul Leigh: boala progresiva a creierului, aparuta la sugari si copii mici.
 Recapitulare
• Mitocondria realizeaza majoritatea proceselor de oxidare celulara si
produce majoritateta ATP din celula animala.
• Matricea mitocondriala contine enzime implicate in conversia piruvatului
si acizilor grasi la Acetil CoA si cele care oxideaza Acetil-CoA la CO2 prin
ciclul acidului citric.
• In aceste procese se produc cantitati mari de NADH si FADH2
• Energia disponibila din combinarea oxigenului cu electronii reactivi
transportati de NADH (si FADH2) este recoltata prin lantul transportor de
electroni din MMI. Lantul respirator elimina in spatiul intermembranar H+
pentru a crea un gradient electrochimic de protoni, format si cu ajutorul
gradientului de pH.
• Energia eliberata de revenirea protonilor in interiorul matricei prin MMI,
furnizeaza baza productiei de ATP prin intermediul ATP sintazei
• Mitocondria este inzestrata cu propriul genom, de tip prokariot (ADN
circular dublu catenar) si propriul aparat proteosintetic, reprezentat de
ribozomi de tip 70s.