UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE

DEPARTAMENTUL SĂNĂTATE ȘI MOTRICITATE
CONF.UNIV. DR. NICA-BADEA DELIA
PROGRAM DE STUDII: AISTENȚĂ DE FARMACIE, AN II, SEM. I
AN UNIV./DISCIPLINĂ: 2020-2021/BIOCHIMIE METABOLICĂ ȘI DESCRIPTIVĂ

CURS NR. 1
Noțiuni introductive în studiul Biochimiei metabolice și descriptive

1.1. Biochimia – definiție, evoluție, conținut

Biochimia este o ştiinţă foarte tânără. Până acum câteva zeci de ani, puţine
universităţi o recunoşteau ca ştiinţă în toate drepturile ei. Există două izvoare
distincte în genealogia biochimiei actuale. Primul provine din medicină şi fiziologie
şi este rezultatul unor vechi preocupări de a cunoaşte compoziţia chimică a sângelui,
a urinii şi a ţesuturilor, precum şi modificările acestora în stare normală şi patologică.
Celălalt derivă din chimia organică, din vechi studii asupra compuşilor organici
naturali.
Biochimia - stiinta care studiaza procesele chimice si fizico-chimice care au loc
in organismele vii, avand rolul sa stabileasca substratul material al fenomenelor
vietii. In general, dezvoltarea organismelor este posibila datorita proceselor
biochimice care se desfasoara in toate plantele si animalele, in cele mai diferite
conditii de mediu. Aceasta influenta pe are o exercita mediul se reflecta atat in
structura morfologica, cat si in structura chimica a organismelor.
Metabolismul - reactii chimice ce au loc in celulele vii – permit celulelor sa
creasca, sa se reproduca, sa-si mentina structurile, prin care raspund la modificari
ale conditiilor de mediu.
Materia organica se formeaza, se transforma si se degradeaza in orice organism
viu (planta, animal sau microorganism); ea nu difera de la un organism la altul prin
natura substantelor care o alcatuiesc, care sunt intotdeauna aceleasi sau inrudite, ci
difera prin caractere secundare, neesentiale, determinate de proportia si conditiile in
care aceasta materie organica se formeaza si se transforma. Din aceasta cauza, lumea
foarte diferita a organismelor manifesta, in cea mai mare masura, procese de formare
si degradare a materiei vii identice sau asemanatoare, procese care pot varia intre
anumite limite, determinand astfel variabilitatea si ereditatea organismelor.
Caracteristicile biochimice ale organismelor vii. (5)
Comparativ cu materia nevie, organismele vii se caracterizează printr-un
ansamblu de principii şi trăsături definitorii de organizare şi funcționare la nivelul
moleculelor, cum ar fi:
• Sunt sisteme deschise, adică se află într-un permanent schimb de materie,
energie şi informație cu mediul ambiant şi au drept caracteristică definitorie
metabolismul, concept care defineşte esența materială şi dinamismul vieții;
• Posedă un înalt grad de organizare şi complexitate, adică sunt alcătuite din
diferite tipuri de molecule şi macromolecule cu structuri variate şi funcții
specifice;
• Reprezintă o stare calitativ superioară, atât sub aspectul naturii, structurii şi
modului de asamblare a biomoleculelor componente, dar mai ales sub aspectul
interacțiunilor dintre acestea;
• Au capacitatea unică de a absorbi şi de a transforma energia din mediul
ambiant, adaptând-o şi utilizând-o pentru sinteza propriilor structuri şi pentru
menținerea organizării structurale;
• Au capacitatea de autoreplicare precisă din generație în generație, în forme
identice ca masă, conformație, structuri interne şi proprietăți;
• Pentru toate organismele vii, celula este unitatea de bază structurală şi
funcțională, ce conține echipamentul complet pentru menținerea şi
continuitatea vieții.
 Figura 1. Celula este unitatea de bază structurală şi funcțională a lumii vii.

1.2. Obiect si continut

Biochimia este un domeniu al „studiului vieţii”. Obiectul ei constă în

cercetarea fenomenelor vieţii, cu ajutorul metodelor chimice (Vîjiala).
Studiul biochimiei este structurat astfel incat mai intai trebuie sa se cunoasca
structura, modul de formare si proprietatile generale ale componentelor materiei
organice (biochimia descriptiva) si apoi studierea transformarilor care sunt comune
sau asemanatoare tuturor organismelor precum si cele care sunt proprii fiecarui tip
de organism, de organ, de tesut, etc. (biochimia dinamica). Aceasta lucrare este
scrisa pentru studentii din domeniile medicale universitare (asistent medical general.
moașe, asistent farmacie).

Biochimia descriptivă studiaza substantele care alcatuiesc organismele vii.

Studiul biochimiei descriptive implica:
A. Compozitia elementara si sumara a organismelor.
B. Substante minerale ale organismelor: electroliți, apa
C. Substante organice plastice ale organismelor; glucide - lipide – protide
D. Substante organice active ale organismelor: - vitamine - enzime - hormoni -
pigmenti
E. Nucleotide şi acizi nucleici.

Biochimia dinamica studiaza metabolismele substantelor organice care

alcatuiese materia vie, si cuprinde:
A. Formarea si degradarea glucidelor
B. Formarea si degradarea lipidelor
C. Formarea si degradarea protidelor
D. Interdependenta proceselor metabolice
E. Energetica Biochimica

Dinamica fascinată a celulei vii, permanenta ei modificare, reprezintă o

caracteristică proprie vieţii, iar studiul transformărilor chimice care au loc în
interiorul ei constituie obiectul biochimiei dinamice. Biochimia modernă este
aşadar, în primul rând, biochimia dinamică. Prin aceasta trebuie să înţelegem întâi
fenomenele metabolismului, transformarea şi catabolismul alimentelor în scopul
obţinerii energiei chimice şi al sintezei substanţei proprii celulei. Aceste reacţii au
loc sub acţiunea catalitică a enzimelor, al căror studiu constituie un capitol larg al
biochimiei. Prin metabolism se înţelege schimbul de substanţe care are loc între
organism şi mediul înconjurător (adică schimbul dintre protoplasmă şi substanţele
din mediul exterior), precum şi ansamblul transformărilor fizico-chimice, care au loc
la nivelul fiecărei celule. Totalitatea acestor reacţii fizico-chimice, care se petrec la
nivelul fiecărei celule – după absorbţia substanţelor alimentare şi până la obţinerea
de produse finale – precum şi totalitatea acestei succesiuni de produse intermediare
şi de modificări chimice şi fizico-chimice, care intervin în schimburile dintre
protoplasmă şi substanţele din mediul exterior, constituie „metabolismul
intermediar”.
Metabolismul intermediar al organismului se manifestă în două forme antagoniste şi
independente de anabolism şi catabolism.
Prin anabolism se înţelege ansamblul transformărilor chimice, care reprezintă
fenomene de sinteză în organism, adică fenomene de construcţie. Procesele
anabolice (de asimilaţie) sunt în general procese chimice ce se petrec cu consum de
energie, din care cauză sunt definite ca procese endotermice sau endergonice. Ele
folosesc energia eliberată în reacţiile catabolice.
Catabolismul reprezintă totalitatea fenomenelor de degradare, care au loc în
organism, poartă numele de fenomene de catabolism. Catabolismul are rolul de a
asigura organismului energia necesară funcţiilor sale vitale, cum sunt de exemplu,
fenomenele de construcţie a edificiului atomic.
Metabolismul energic este constituit din totalitatea modificărilor energetice
care însoţesc metabolismul intermediar. În anabolism asistăm la un proces de
asimilare, de transformare a materiei nevii în materia vie; în catabolism, asistăm la
un proces invers, de dezasimilaţie, de transformare a materiei vii în materie nevie.
Prin metabolism, materia vie se află într-o continuă reînnoire. Viaţa nu poate exista
deci în afara metabolismului.

1.3. Scop și evoluție

Scopul principal al biochimiei de astăzi este să determine cum interacţionează

grupele de molecule nevii din organismele vii pentru a constitui, menţine şi perpetua
starea vie (LUCIANA DOBJANSCHI…)
Multă vreme, biochimia a fost privită pur şi simplu, fie ca o ramură a fiziologiei, fie
ca o ramură a chimiei. Până la începutul ultimului sfert de secol, ea nu a fost o ştiinţă
bine conturată, de sine stătătoare, cu o solidă metodologie experimentală şi cu
posibilitatea de aprofundare a fenomenelor biologice.
Două descoperiri mai însemnate au contribuit la schimbarea situaţiei:
✓ Una a fost recunoşterea sistemelor multienzimatice ca unităţi catalitice pentru
majoritatea căilor metabolice şi dezvoltarea unei ipoteze unitare pentru
transferul de energie în celula vie.
✓ Cealaltă, a avut o inflenţă mult mai adâncă şi mai puternică, a fost
recunoaşterea faptului că ereditatea, unul din aspectele cele mai importante
ale biologiei, are o bază reală, moleculară.
Biochimia de astăzi face investigaţii spectaculoase într-o serie de ramuri
fundamentale ale biologiei – diferenţierea celulelor şi a organismelor, originea vieţii
şi evoluţia, comportamentul şi memoria, patologia umană – cercetări ce au
demonstrat că aceste probleme fundamentale pot fi eficient abordate prin metode
biochimice.
Dacă biologia este chimie, ea este un fel de suprachimie care include, dar în
acelaşi timp depăşeşte chimia clasică. Aceasta deoarece moleculele din organismele
vii nu numai că se supun principiilor fizice şi chimice obişnuite, care guvernează
comportarea tuturor moleculelor, dar interacţionează şi între ele conform altui grup
de principii pe care îl vom numi logica moleculară a stării vii. Aceste principii nu
includ în mod necesar forţe sau legi fizice noi, nedescoperite încă. Mai curând ele
trebuie privite ca un grup de reguli fundamentale care guvernează natura, funcţia şi
interacţiile tipurilor specifice de molecule din organismele vii, proprietăţi ce conferă
acestora capacitatea de a se autoorganiza şi autoreplica. Până în prezent nu au fost
identificate încă toate principiile cuprinse în logica moleculară a stării vii, iar unele
dintre ele sunt vag înţelese. De fapt, este probabil mult mai potrivit să considerăm
aceste principii ca axiome, deoarece unele dintre ele sunt intuitive şi nu pot fi
demonstrate încă. (LUCIANA DOBJANSCHI…)
Biochimia studiază procesele chimice care condiţionează viaţa şi structurile
ce îi corespund. Biochimia apare şi dezvoltă ca ştiinţă de graniţă între chimie şi
biologie, fără a se putea realiza însă o demarcaţie netă între cele două.
Începuturile Biochimiei ca ştiinţă datează din sec.XVIII, dar empiric unele procese
biochimice se cunosc cu mult timp înainte. Contibuţii din domeniul chimiei,
biologiei şi medicinei se află într-o relaţie de reciprocitate cu dezvoltarea biochimiei.
Astfel a apărut biochimia modernă care studiază procesele biochimice care se
desfăşoară la nivel celular şi molecular.
În ceea ce priveşte profesiile medico- farmacologice, Biochimia este o
disciplină indispensabilă, deoarece ea ne oferă bazele moleculare pentru studiul
diferitelor clase de compusi a transformărilor metabolice din organism, a obtinerii
și utilizării medicamentului, acţiunea principală, efectele secundare,
biotransformarea medicamentului şi toxicitatea sa.
Deasemenea în terapie sunt cunoscute un număr mare de produşi biologici cum ar
fi: vitaminele, hormonii, enzimele, aminoacizii, glucidele, compuşii purinici şi
pirimidinici precum şi derivaţii lor de sinteză.
Prin inginerie genetică se obţin : hormoni, enzime, anticorpi, inetrferon, antitripsina.
Deci, se poate concluziona că Biochimia studiază totalitatea proceselor biochimice
din organism (procese catabolice şi anabolice), precum şi procesele de
biotransformare a medicamentelor ajunse în organism.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE A CURSULUI

1. Nica-Badea Delia, Biochimie - Suport de curs în format electronic, Tipografia
Universității ,,Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, 2020.
2.Nica-Badea Delia, Biochimie analitica medicala, Editura ,,Academica Brâncuşi”,
Târgu-Jiu, 2015.
3.Nica-Badea Delia, Tratat: Ştiinţele nutriţiei, vol. I: Nutriţie şi dietetică, Editura
,,Academica Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2011.
4. Atanasiu Valeriu, Maria Mohora ş.a., Biochimie medicală, Editura Niculescu,
Bucureşti, 2011.
5. Mariana Mureşan (biochimie), Luciana Dobjanschi, Angela Antonescu.
Biochimie medicală şi farmaceutică: aplicaţii practice, Editura Universităţii din
Oradea, 2007.
6.Stoian Irina, Biochimie medicala, Editura Universitara Carol Davila, Bucureşti,
2008.
7. Atanasiu Valeriu, Maria Mohora ş.a., Biochimie medicală, Editura Niculescu,
Bucureşti, 2011.