Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Chișinău, 2020
Bibliografia recomandată
A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

06-10.04.2020
 Capitolul VII. Hormonii
Tema nr. 26
Hormonii. Structura, clasificarea, biosinteza, reglarea secreţiei, mecanismul de
acţiune. Hormonii hipotalamici şi hipofizari.

Nivel iniţial de cunoştinţe

1. Calmodulina – rolul biologic, particularită ţile structurale.
2. AMPc – structura şi rolul biologic.
3. Fosfatidilinozitolul – structura şi rolul biologic.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în organism.
2. Clasificarea hormonilor.
3. Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor:
a) conceptul sistemelor de reglare prin feed-back;
b) bioritmuri hormonale.
4.Structura receptorilor membranari şi nucleari. Interacţiunile dintre hormon şi receptor.
5. Mecanismele de acţiune a hormonilor:
a) mecanismul membrano-intracelular mediat de AMPciclic, GMPciclic, ionii de
calciu, diacilgliceroli, inozitolfosfaţi;
b) mecanismul citozolic-nuclear.
6. Hormonii hipotalamici: liberinele şi statinele. Rolul.
7.Hormonii adenohipofizari:
a) peptide derivate din pro-opiomelanocortină ;
b) grupa hormonilor somatomamotropi;
c) grupa hormonilor glicoproteici.
Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectele biologice, reglarea secreţiei şi dereglă ri ale
secreţiei. Utilizarea practică .
8. Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) şi oxitocina. Mecanismul
de acţiune, efectele biologice. Diabetul insipid.

5 Mecanismele de acţiune a hormonilor:

Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor sisteme transductoare a mesajelor
externe în semnale intracelulare
Aceste sisteme cuprind:
a. R membranari
b. G proteinele – cuplează HR cu sistemul efector
c. Sistemul efector – care generează mesagerul secund (AMPc, GMPc, IMP, DAG).

a) Mecanismul membrano-intracelular mediat de AMPciclic, GMPciclic, ionii de

calciu, diacilgliceroli, inozitolfosfaţi
GMPc
• guanilat ciclaza,
• GMPc = mesager secund
• protein kinaze GMPc dependente
 • H se leagă de R,
• Activarea guanilatciclazei şi sinteza GMPc din GTP
• GMPc:
• activează PK G care fosforilează proteinele ce induc ră spunsul celular.

DAG și IP3
• H+R –HR
• HR –Gp
• Gp activează Fosfolipaza C
• Fosfolipaza C – acţionează asupra FL membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi
generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat
• DAG – activează PK C
• Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea Ca din reticulul endoplasmatic-
crescâ nd c% Ca citozolic - mediază alte efecte.

Ionii de Ca2+
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior şi creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă )
• CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celule nemusculare
prin activarea PK lanţului uşor al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană , reglâ ndu-şi propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu are Cys)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca).

b). Mecanismul citozolic-nuclear:

 Steroizii şi iodtironinele au moleculă mică şi polaritate redusă şi deci sunt liposolubili.
 Ei străbat liber membrana celulară şi în citozol interacţionează cu R citozolic
(receptori intracelulari) sau R nucleari.
 Complexul hormon - receptor pătrunde în nucleu şi este fixat la situsuri acceptoare din
cromatina nucleară.
 Rezultă transcrierea ADN-lui şi sinteza de ARN mesager care are ca efect sinteza unor
proteine specifice ce vor da răspunsul celular la mesajul adus de hormon.

Itemi pentru lucrul individual

1. Exemple de enzime reglatoare activate prin fosforilare. Ce hormoni şi prin ce mecanism
realizează fosforilarea enzimelor?
Glicogen fosforilaza și Trigliceridlipaza sunt active în forma fosforilată .
Referindu-ne la Glicogen fosforilaza este o enzimă dimer care se gă sește sub două
forme:
Forma activă , numită Glicogen Fosforilaza A, în formă fosforilată ;
Forma inactivă , numită Glicogen Fosforilaza B, în formă defosforilată ;
Forma inactivă trece în forma activă sub acțiunea Glicogen Fosforilazkinaza.
Glicogen fosforilaza este activă în forma fosforilată și este implicată în metabolismul
glicogenului. Controlul hormonal al metabolismului glicogenului este realizat de
glucagon
în ficat și adrenalină în ficat și mușchi, implicâ nd o cascadă de reacții enzimatice.
Cascada
reprezintă un sistem de reacții successive, în care fiecare enzimă catalizează reacția de
transformare (activare sau inactivare) a enzimei urmatoare, iar rezultatul rezidă în
amplificarea raspunsului. Acțiunea glucagonului și adrenalinei se exercită prin
intermedul
AMPc, care activează proteinkinaza A, o enzimă cu specificitate largă de substrat.
Aceasta
exercită urmă toarele acțiuni asupra cascadei glicogenului:
activează fosforilazkinaza, care va activa glicogen fosforilaza, inițiind glicogenoliza;
inhibă glicogen sintaza.

2. Exemple de enzime reglatoare activate prin defosforilare. Ce hormoni şi prin ce

mecanism realizează defosforilarea enzimelor?
Glicogen sintaza este activă în forma defosforilată. Aceasta participă la sinteza glicogenului.
Defosforilarea se produce printr-un mecanism complex activat de insulină prin intermediul
Protein-fosfataza-1 (PP-1).
Epinefrina si glucagonul prin mesagerul sau secund (AMPc) reglează coordonat atât liza, cât
și
sinteza glucagonului. Reglarea coordonată a lizei și sintezei glicogenului se realizează și la
nivelul PP-1, care este formată dintr-o subunitate catalitică C si o subunitate G de legare a
glicogenului, iar insulina stimulează sinteza glicogenului prin activarea PP-1.
Protein kinaza insulin-sensibilă fosforilează PP-1G la un situs diferit de PKA.
3. Exemple de enzime reglate prin inducţie. Ce hormoni induc sinteza lor şi care sunt
efectele metabolice determinate de aceste enzime?
HidroximetilglutarilCoA (HMG-CoA) reductaza este o enzimă de control reglată prin
inducție, din calea metabolică a producerii colesterolului. Reglarea hormonală implică
insulina şi hormonii tiroidieni, care activeză HMG-CoA reductaza, iar glucagonul are
efect
opus. De asemenea, HMG-CoA reductaza este activă atunci câ nd glicemia este ridicată .
Funcțiile de bază ale insulinei și glucagonului sunt menținerea homeostazei glucozei.
Astfel,
în controlul nivelului de zahă r din sâ nge, acestea afectează indirect activitatea HMG-CoA
reductazei, dar o scă dere a activită ții enzimei este cauzată de proteina kinaza activată de
AMPc, care ră spunde la o creștere a concentrației de AMPc și, de asemenea, la leptină .

4. Complectaţi tabelul, indicâ nd toţi hormonii care acţionează prin intermediul

urmă torilor mesageri secunzi:
AMPc AMPc
GMPc Ca, IP3 şi /sau DAG
(prin proteina Gs) (prin proteina Gi)
Glucagonul Adrenalina (α2- Factorul atrial Oxitocina
Adrenalina (β- receptori) natriu-uretic Norepinefrina (α1
receptori) Angiotensina II Rodopsina receptori)
Parathormonul Somatostatina Factorii de eliberare
Calcitonina hipotalamici
Vasopresina (V2- Inhibă Inosin-3 fosfații
receptori) Adenilatciclaza
H. Luteinizant
H.
Adenocorticotro
p
Activează
Adenilatcilcaza

Teste pentru autoevaluare

1. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine hormonii?
a) hormonii sunt instabili şi acţionează doar în zona adiacentă glandei care-i produce
b) hormonii sunt substanţe chimice stabile ce reglează procesle metabolice și fiziologice
c) toţi hormonii sunt liposolubili
d) toţi hormonii sunt hidrosolubili
e) hormonii sunt mesageri chimici care sunt eliberaţi în mediul ambiant

2. Selectați afirmațiile corecte referitor la reglarea sintezei şi secreţiei majorităţii

hormonilor (H) produşi în sistemul endocrin:
a) sinteza şi secreţia H este reglată prin mecanism de feedback negativ
b) sinteza şi secreţia H este reglată prin mecanism de feedback pozitiv
c) sinteza şi secreţia H este reglată de că tre complexul hormon-receptor
d) sinteza şi secreţia H este reglată de că tre complexul hormon-gena
e) sinteza şi secreţia H este reglată de că tre parametrul influențat

3. Receptorii hormonali sunt:

a) cromoproteine
b) proteine multidomeniale
c) glicoproteine
d) metaloproteine
e) lipoproteine

4. Referitor la mecanismul membranaro-intracelular sunt corecte afirmaţiile:

a) receptorii sunt situaţi pe membrana plasmatică
b) hormonul serveşte drept mesager secundar
c) complexul hormon-receptor pă trunde în nucleu
d) e caracteristic pentru hormonii peptidici
e) este un mecanism lent

5. Proteina Gs activă:
a) activează adenilatciclaza d) este mesager secund al semnalului
b) activează proteinkinazele hormonal
c) reprezintă complexul alfa-GTP e) este inactivată de fosfodiesterază

6. Fosfodiesteraza:
a) catalizează reacţia de scindare a AMPc
b) catalizează reacţia de formare a AMPc
c) este activată de cofeină
d) este inhibată de viagră
e) e localizată în nucleu

7. Cofeina inhibă:
a) fosfodiesteraza b) proteina Gs d) fosfoprotein fosfataza
a) adenilatciclaza c) proteinkinaza A

8. Referitor la mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor sunt corecte

afirmaţiile:
a) receptorii hormonali sunt situaţi în nucleu sau citozol
b) are loc prin intermediul mesagerilor secundari
c) este un mecanism rapid
d) complexul hormon-receptor reglează expresia genelor
e) implică activarea proteinkinazelor

9. Selectați hormonii care sunt sintetizați de hipotalamus:

a) somatotropina c) vasopresină
b) somatotropin relizing hormonul d) hormonul melano- stimulant (MSH)
e) oxitocină

10. Selectați din următoarele hormoni glicoproteinici ai adenohipofizei:

a) hormonul adrenocorticotropic (ACTH) d) prolactina
b) hormonul de stimulare a tiroidelor e) somatotropinele
c) gonadotropinele

11. Selectați de la următorii hormoni proveniți din proopiomelanocortin:

a) somatotropina c) prolactina e) gonadotropine
b) adrenocorticotrop d) lipotropins