9.

METABOLISMUL GLICOGENULUI

Glicogenul reprezintă forma de depozitare a glucidelor în organismul uman:

-în ficat-utilizarea glicogenului pentru menţinerea homeostaziei glicemice

-în muşchi-pentru satisfacerea necesităţilor proprii de glucoză

Glicogenoliza şi glicogenogeneza funcţionează pe căi diferite şi asincron.

Glc este principala sursă de energie ptr creier şi o sursă indispensabilă de energie
pentru eritrocite şi muşchiul striat.

Depozitele hepatice de glicogen cresc în condiţii de nutriţie adecvată şi scad în

perioadele de post alimentar

Glicogenul muscular nu este afectat de perioadele scurte de post alimentar (câteva zile)
şi este scăzut moderat ptr perioade mai mari (saptamânilor)
 9.1 Glicogenogeneza (biosinteza glicogenului)

Glicogenul se sintetizează din glucoză, precursorul fiind UDP-glucoza.

1. Glc-6-P fosfoglucomutaza Glc-1-P

UDP-glc reprezinză forma activată a glucozei şi se formează din glu-1-P şi UTP:

2. Glc-1-P + UTP UDP-gluco-pirofosforilaza UDP-glc +PPi

Hidroliza PPi sub acţiunea pirofosfatazei asigură energia necesare biosintezei

glicogenului.

3. UDP-glc + (glicogen)n primer UDP + (glicogen)n+1

este etapa limitantă de viteză în glicogenogeneză

-glicogen sitetaza este enz cheie în biosinteza glicogenului
-enz realizează exclusiv leg α-1,4-glicozidice
Glicogenul primer-o proteină primeră: glicogenina- este glicozilată specific la un rest
de tirozil . Resturile glc sunt ataşate prin leg α-1,4 formând un lanţ mic asupra căruia
va acţiona glicogensintetaza.

Când lanţul conţine 11 sau mai multe resturi glucozil intervine enzima de ramificare,
care desprinde 6-7 unităţi glicozidice şi le leagă α-1,6 la acelaşi lanţ sau la un lanţ
apropiat (se formează structura ramificată).
 9.2 Glicogenoliza (degradarea glicogenului)

Catabolizarea glicogenului din rezervele hepatice şi musculare nu presupune

parcurgerea în sens invers a rc de sinteză.

Glicogenoliza necesită prezenţa unor enz specifice:

-glicogenfosforilaza-cataliz rc de fosforoliză în care un rest glucozil de la capătul
nereducător al lanţului glucidic este transferat pe o mole de acid fosforic

-enz de deramificare- prezintă 2 activităţi enzimatice:

- activitate transglicozilazică-transferă unităţi trizaharidice de pe un lanţ la
altul
-activitate α-1,6-hidrolazică- hidrolizează restul glucozil care a rămas la
punctul de ramificare

În urma activităţii enz de deramificare rezultă glc-1-P şi cantităţi mici de glc.

Degradarea nu este completă, de fiecare dată va rămâne un rest mic de preglicogen care
va constitui punctul de plecare pentru biosinteză.
Importanţa glicogenolizei:
La nivel hepatic-contribuie la homeostazia glicemice
La nivel muscular-eliberează energia necesară contracţiei
-glicogenul muscular poate contribui indirect la homeostazia glicemică
prin ciclul Cori

Glicemia este rezultatul dietei, GNG şi glicogenolizei, glucokinaza fiind f importantă în

reglarea glicemiei post-prandiale.

9.3 Reglarea metabolismului glicogenului

Enzimele cheie care reprezintă puncte de control sunt glicogensistetaza şi

glicogenfosforilaza; ele sunt reglate prin fosforilare-defosforilare.

Starea de hipoglicemie sau de stres duce la creşterea conc de AMPc prin activarea
adenilat-ciclazei de către glucagon (ficat) şi adrenalină (ficat şi muşchi); are loc
fosforilarea acestor enzime cheie

Fosforilarea stimulează glicogenoliza şi inhibă glicogenogeneza

Insulina stimulează glicogenogeneza şi inhibă glicogenoliza la nivel muscular.

La nivel hepatic-insulina activează glicognogeneza

Raportul glucagon/insulină este foarte important în reglarea metabolismului

glicogenului. Insulina va determina glicogenogeneza după masă, iar glucagonul va favoriza
glicogenoliza când scade glicemia.

Glicemia revine la valoarea normală la 2 ore după masă (5mM=80-100mg%)

La câteva ore după masă este activată glicogenoliza

La 6-8 ore post-prandial ficatul suplineşte glucoza din sânge prin GNG şi glicogenoliză

După 16 ore de post, contribuţia GNG şi glicogenolizei la homeostazia glicemică sunt

egale; începe să predomine GNG deoarece rezervele hepatice de glicogen scad

După 30 ore de post, glicogenul hepatic este epuizat iar GNG constituie singura sursă de
glucoză

La nivel muscular-glicogenoliza este activată şi de conc. ionilor de Ca

 10. Metabolismul fructozei

Fru este metabolizată în principal în ficat prin conversia la piruvat sau glucoză, în funcţie
de necesităţile celulei
DHAP şi G-3-P sunt intermediari ai glicolizei
Gliceraldehida prin reducere la glicerol
urmată de fosforilare la G-3-P este utilizată
în sinteza lipidelor.

În ţes extrahepatice, fru este fosforilată la

fru-6-P, care va intra în glicoliză

Prin reducerea fru rezultă sorbitol-

acumularea acestuia în diabet se manifestă
prin aparişia cataractei şi a disfuncţiilor
sistemului nervos

Deficienţa de fructokinază- fructozuria esenţială-acumularea de fru în sânge (fructozemie)

şi fructozurie
Intoleranţa la fructoză-deficienţa ereditară a aldolazei B; acumularea fru-1-P inhibă GNG,
având ca efect hipoglicemia postprandiala.
 11. Metabolismul galactozei

Gal este transformată la nivelul ficatului şi rinichilor în glucoză

Este utilizată la biosinteza glicolipidelor, glicoproteinelor, proteoglicanilor şi

lactozei

Creşterea conc sanguine de gal

(galactozemia) este consecinţa
deficienţei de galactokinazăsau
uridiltransferază.

Excesul de gal este redus la

galactitol care produce cataractă şi
este eliminat prin urină (galactozurie)
 Lipidele
Sunt constituienţi ai organismelor vii, care se caracterizează prin insolubilitate în
apă şi solubilitate în solvenţi organici.

Conţin catenă hidrocarbonată, hidrofobă cu număr mare de atomi de carbon.

Rol în organism:
-reprezintă principala modalitate de depozitare a rezervelor energetice;
-sunt izolatori termici, mecanici, electrici;
-rol în procesul de recunoaştere celulară;
-sunt constituienţi al membranelor celulare şi a structurilor intracelulare;
- sunt vitamine, hormoni

1. Clasificare:
•În funcţie de hidroliză:
-saponificabile-care pot fi scindate prin hidroliză în elementele componente
-nesaponificabile- care nu pot fi scindate prin hidroliză în elementele componente
•În funcţie de structură:
-lipide simple-care conţin în moleculă carbon, hidrogen şi oxigen: acil-gliceroli,
ceruri, steride
-lipide complexe-care conţin în moleculă şi azot şi fosfor: glicerofosfolipide,
sfingolipide
2. Acizii graşi
AG din structura lipidelor sunt AG saturaţi şi nesaturaţi. Cei mai întălniţi sunt acizii
monocarboxilici cu catenă liniară, nr par de atomi de carbon şi cel puţin 4 atomi de C în
moleculă.
Ex. de AG saturaţi: acid butiric (C4), acid palmitic (C16), acid stearic (C18)

CH3-(CH2)16-COOH
acid stearic

acid palmitic
acid butiric
AG nesaturaţi-se caracterizează prin prezenţa dublei legături (una sau mai multe) şi poziţia
acestora :
-acizi graţi mononesaturaţi: -acid oleic C18:Δ9 CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH şi
acid palmitoleic C16: Δ9 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
- acizi graţi polinesaturaţi- acid linoleic C18:Δ9,12
acid linolenic C18:Δ9,12,15
acid arahidonic C18:Δ5,8,11,14

Acizii linoleic, linolenic şi arahidonic sunt acizi graşi esenţiali (nu pot fi sintetizaţi de
organism).
AG nesaturaţi naturali au configuraţie cis şi asigură fluiditatea membranelor.