Nutritia

microorganismelor
Microorganismele au nevoie pentru crestere, dezvoltare, multiplicare si
alte procese biologice de substante nutritive (nutrienti), care sa contina toate
elementele, microelementele si acti-vatorii biologici necesari. Acesti nutrienti
trebuie sa satisfaca toate secventele metabolice ale microorganismului respectiv
in functie de codul lui genetic. Ca si alte sisteme biologice si microorganismele
au nevoie de toate elementele biogene (macroelemente, microelemente, factori
de crestere, etc.) La microorganisme au fost descrise diferite tipuri de nutritie in
functie de compozitia chimica a nutrientilor, natura surselor de carbon si azot si
de natura energiei utilizate la metabolizarea substantelor nutritive. Dupa natura
cgimica a nutrientilor se disting doua tipuri de nutritie si anume: litotrofia si
organotrofia.
1. Microorganismele litotrofe folosesc ca donatori de electroni,
substante anorganice ca: H2, H2S, ionii feros, nitrit sau amoniu pe care le
oxideaza cu producere de apa, sulfat, ionii feric, si nitrat in reactii exergonice
cuplate cu sinteza de ATP.
2. Microorganismele organotrofe folosesc diferiti compusi
organici ca donatori de electroni. Dupa natura nutrientilor de carbon si azot
folositi si de capacitatea lor de sinteza se definesc doua tipuri de nutritie:
autotrofa si heterotrofa.
3. Microorganismele autotrofe utilizeaza CO2 ca unica sau
sau majora sursa de carbon celular si azotul sub forma de NH3, NO3 sau chiar
azot molecular , diferite saruri minerale si apa, in biosinteze proprii.
4. Microorganismele heterotrofe

nu au capacitatea de a-si

sintetiza metabolitii esentiali, ci ii preiau gata produsi. Ele se pot dezvolta

normal numai in prezenta substantelor organice, ca sursa de carbon si azot. In
functie de natura energiei folosite in metabolizarea substantelor nutritive, se
disting doua tipuri de nutritie: fototrofia si chemotrofia (chimiotrofia).
1

5. Microorganismele fototrofe (fotosintetizante) utilizeaza ca energie

pentru biosinteze energia luminoasa (fotonica). Dupa natura donatorilor de H
sau electroni, microorganismele fototrofe sunt de mai multe feluri si anume:
a) Fotolitotrofe, la care donatorii de H sau e- sunt substantele
anorganice. Ele sunt fotoautotrofe (fotolitoautotrofe), pentru ca folosesc, ca
surse de carbon si azot, substantele anorganice (CO2, NH3, etc.).
b) Fotoorganotrofe, la care donatorii de H sau e- sunt substantele
organice. Ele sunt in acelasi timp fotoheterotrofe (autofotoheterotrofe), pentru ca
utilizeaza ca surse de carbon si azot, substantele organice (foarte rar CO2). In
aceasta categorie intra cyanobacteriile nesulfuroase rosii (fotolitoautotrofe sau
fotoorganoautotrofe). (Tabelul 5).
6. Chemotrofia (chimiotrofia) este tipul de nutritie in care energia
utilizata in biosinteze, este energia chimica eliberata din reactiile de oxido
reducere. Microorganismele cu o astfel de nutritie se numesc chemosintetizante
sau chemotrofe.
Dupa natura donatorului de H2 sau e- se impart in :
a) Chemolitotrofe la care donatorii de H2 sau e- sunt substantele
anorganice oxidabile. Ele sunt in acelasi timp chemoautotrofe
(chemolitoautotrofe) deoarece folosesc ca surse de carbon si azot substantele
anorganice (CO2, NH3, NO3-).
b) Chemoorganotrofe la care donatorii de H2 sau e- sunt substante
organice oxidabile. Ele sunt in acelasi timp si chemoheterotrofe, deoarece
folosesc ca surse de carbon si azot substantele organice.
Microorganismele chemoorganoheterotrofe (in habitatele naturale), sunt
dependente de compusii organici, ca sursa de carbon si energie. Ele se pot
clasifica dupa natura sursei organice in:
1. Saprotrofe cand obtin nutrientii organici din mediul
inconjurator neanimat.
2

2. Simbiotrofe cand preiau nutrientii organici direct de la alt

organism cu care traiesc intr-un contact (intim) permanent.
3. Biotrofe cand preiau nutrientii organici din celula gazdei pe
care o paraziteaza sau pe care le consuma in stare vie. Ele se pot clasifica dupa
natura sursei organice in: sunt incluse si microorganismele bacteriovore, care se
hranesc cu bacterii, protozoare (amoebe, ciliate, flagelate) si nematozi.
4. Necrotrofe - cand obtin compusii organici din gazdele pe care
le omoara.
In functie de modul in care preiau substantele nutritive organice
microorganismele chemoorganoheterotrofe formeaza doua grupe distincte:
a) Microorganisme osmotrofe (bacterii, fungi, microalge), care
preiau substantele organice dizolvate din mediu, prin transfer, prin membranele
celulare molecula cu molecula sau ion cu ion.
b) Microorganisme fagotrofe, care se inglobeaza particulele de
substante organice pe care le digera si apoi utilizeaza produsii de digestie.
Exista si o clasificare ecologica a microorganismelor
chemoorganoheterotrofe, in functie de particularitatile de nutritie si de gradul de
dependenta de alte sisteme biologige:
1. Saprotrofe obligate libere cand se dezvolta liber, fara a forma
simbioze mutualiste sau parazitare.
2. Facultativ necrotrofe este un grup heterogen format din
microorganisme cu nutritie sapotrofa dar care pot sa se adapteze la o viata
parazitara, in cursul careia prezinta o nutritie necrotrofa.
3. Necrotrofe obligate cand se comporta numai ca microorganisme
necrotrofe.
4. Facultativ biotrofe sunt microorganisme facultativ simbiotice, cu
o limita capacitate de existenta libera. Sunt biotrofe in stadiul simbiotic parazitar
si sunt saprotrofe in stadiul liber.
5. Biotrofe obligate sunt microorganisme obligat parazite fara a
exista in stare vegetativa libera, ci numai sub forma de spori sau chisti.
3

Exista si alte tipuri de nutritie la microorganisme:

Mixotrofia este nutritia in care sunt asociate atat autotrofia, cat si
heterotrofia, pentru producerea de energie (chemolitotrofe sau
chemoorganotrofe) si pentru biosinteze (mecanisme de autotrofie si de
heterotrofie). In conditii naturale, mixotrofia ajuta microorganismele sa
supravietuiasca in situatia deficitului d nutrienti.
Tipul de
nutritie
Fotolitoautotr
o

Sursa de
energie
Radiatii
luminoase

Sursa de
carbon
CO2

Donorul de
H+ sau eH2O

CO2

H2SO4

Exemple
Cioanobacterii
si alge.
Chromatium sp.
Chlorobium sp.

S,H2

Fotoorgano
Heterotrof
Chemolito
Autotrof

Radiatii
luminoase
Oxidarea
subst.
anorganice

Oxidarea
Chemroorgano subst. org.
Heterotrof

Subst.
organice
(rar CO2)
CO2

Subst.
organice

Subst.
organice

Subst.
organice

NH3,NO3-,
H2S, S,
Fe2+, H

Rhodospirillum
Rhodobacter
Bacterii nitrice
B. sulfoxidante
Ferobacterii
Hidrogenbacteri
i
Majoritatea
microorg.
(bacterii, fungi,
etc.)

In habitatele naturale microorganismele sunt amestecate si intre ele se

stabilesc si cooperari nutritionale. Asa este sintrofia, in care pe baza unor
metaboliti excretati de un microorganism se poate dezvolta alt microorganism.
Astfel bacteria Staphylococcus produce si excreta in mediul ei de viata NAD+,
care favorizeaza cresterea si dezvoltarea bacteriei Haemophilus . In sintrofie se
realizeaza interactiuni nutritionale intre doua sau mai multe microorganisme,
care traiesc si actioneaza in acelasi habitat. Relatii sintrofice se stabilesc intre
4

bacteriile anaerobe care fermenteaza glucoza si bacteriile metanogene (care nu

pot utiliza glucoza ca sursa de carbon si energei).
Oligotrofia este tipul nutritional al unor microorganisme care cresc si
se dezvolta in habitate cu concentratii scazute de substante organice. In mediile
bogate in substante organice se acumuleaza peroxidul de hidrogen care este
toxic (lizeaza celulele). In prezenta catalizei microorganismele oligotrofe, cresc
si devolta bine chiar in mediile bogate in substante organice. In prezenta altor
microorganisme producatoare de catalaza, cele oligotrofe se pot dezvolta si in
habitatele bogate in substante organice (probabil ca acest aspect este prezent in
numeroase situatii din habitatele naturale). S-a constatat ca microorganismele
din habitatele naturale au un potential de sinteza mai mare si corespunde tipului
de nutritie prototrofa (primordiala). Uneori prin mutatie acesta se modifica si
apar incapacitati de sinteza a unor metaboliti esentiali. In aceasta situatie apare
un tip nutritional modificat numit auxotrofa. La microorganismele auxotrofe
trebuie sa adaugam in mediul lor de viata acei metaboliti pe care nu mai pot sa-i
sintetizeze. In anumite situatii microorganismele auxotrofe, pastrate in culturi
pure, pot deveni adevarati etaloni de stabilire a genelor defective din ele, si apoi
pot fi folosite in cercetarile de genetica microbiologica (ca markeri genetici ai
celulei respective). Pentru crestere, dezvoltare, multiplicare microorganismele
mai au nevoie de factori de crestere, pe care sa-i preia din mediul lor de viata.
Factorii de crestere sunt: aminoacizii necesari pentru sinteza proteinelor, purine
si pirimidine folosite pentru sinteza ARN si ADN, a unor coezime, vitamine (cu
rol enzimatic, sau de coenzime) si alte substante probiotice specifice
(colesterolul pentru micoplasme, porfirine pentru genul Haemophilus, etc.)
Toate microorganismele sunt prevazute cu o bariera osmotica de permeabilitate,
atat pentru nutrienti, cat si pentru diversi metaboliti.
Transportul selectiv al substantelor din exterior in interiorul celulei si
din celula spre exterior, sunt bine coordonate la fiecare microorganism in parte.
Patrunderea (iesirea) si transportul substantelor prin membrana plasmatica se
realizeaza prin difuzie pasiva si o serie de mecanisme de transport prin
transportor (difuzie facilitata), transport activ si translocare de grup.
Cunoasterea metabolismului si nutritiei la microorganisme are o
importanta teoretica deosebita, dar si o importanta practica de dirijare (in
conditii biotehnologice controlate) a proceselor metabolice energetice si de
biosinteza. Un rol esential in desfasurarea metabolismului microorganismelor il
au enzimele cheie (pacemarker), a caror reglare (prin activitate si sinteza) poate
5

accelera, diminua sau chiar opri (stopa) caile metabolice. In toate situatiile
microorganismele raspund prin modificarea reactiilor metabolice in sensul
favorizarii cresterii si supravieturirii.