Tema 7.

Nutriția microorganismelor

7.3. TIPURI DE NUTRIŢIE

Microorganismele au nevoie pentru creştere şi multiplicare, ca şi pentru alte manifestări ale

activităţii lor biologice, de aceleaşi elemente biogene întâlnite în structura oricărui sistem biologic,
diferenţiate astfel:

- macroelemente: C, O, H, N, S, P, K, Mg, Ca, Fe – primele 6 elemente reprezintă 95% din

greutatea uscată a bacteriilor şi au roluri esențiale; din punct de vedere structural şi
funcţional, celelalte sunt cofactori enzimatici. De exemplu: sulful intră în structura
aminoacizilor cu sulf, a endosporului, a unor coenzime; fosforul intră în structura
nucleotidelor, acizilor nucleici, a fosfolipidelor, a acizilor teichoici;
- microelemente: Zn, Mn, Na, Cl, Mo, Se, Co, Cu, W, Ni sunt prezente în cantităţi reduse,
dar cu roluri foarte importante. De exemplu: zincul şi manganul intră în structura ADN şi
ARN–polimerazelor, fosfatazei alcaline; zincul intră în structura superoxiddismutazei la
celulele eucariote, cofactorului enzimatic; molibdenul intră în structura nitrogenezei.

I. Clasificarea microorganismelor după natura sursei de carbon utilizate

În funcţie de acest criteriu, nutriţia microorganismelor poate fi:

§ nutriţie autotrofă – CO2 este utilizat ca sursă unică sau principală de carbon celular;
§ nutriţie heterotrofă (organotrofă) – materia organică este utilizată ca sursă de carbon
şi energie .

II. Clasificarea microorganismelor pe baza efectului direct al oxigenului asupra

creşterii şi metabolismului

Oxigenul este un alt constituent universal al celulelor vii furnizat în primul rând de nutrienţi şi de
apa din mediul natural/de cultură. Din cauza solubilităţii sale reduse, oxigenul molecular aflat în
soluţie este utilizat repede de bacteriile aerobe, astfel încât densitatea atinsă de o cultură este
limitată de rata de difuzie a oxigenului prin interfaţa aer/apă. Pentru necesităţi de ordin practic,
pe baza efectului pe care oxigenul îl exercită asupra metabolismului şi creşterii
microorganismelor, acestea se diferenţiază în 4 tipuri:

} microorganisme strict aerobe – care au nevoie absolută de oxigen atmosferic şi sunt

incapabile să trăiască în anaerobioză. De exemplu: sp. Bacillus, sp. Mycobacterium,
Pseudomonas Aeruginosa, mucegaiuri;
} microorganisme strict anaerobe – care nu se pot dezvolta în prezenta O2 şi care pot
fi cultivate doar în medii sărace în O2, deoarece chiar la presiuni joase, oxigenul poate
avea efect inhibitor, toxic. De exemplu: Clostridium (C. botulinum, C tetani, C.
perfringens), Bifidobacterium sp., Peptococcus, Peptostreptococcus etc.;
} microorganisme facultativ anaerobe – care îşi pot orienta metabolismul în funcţie de
disponibilitatea oxigenului în mediu, spre respiraţie sau fermentaţie. Unele bacterii
lactice desfăşoară un metabolism de tip fermentativ chiar în prezenta oxigenului, altele

1
 Tema 7. Nutriția microorganismelor
îşi orientează metabolismul spre respiraţie sau fermentaţie, în funcţie de condiţiile de
mediu; de exemplu. E. coli, toate speciile incluse în fam. Enterobacteriaceae,
Staphylcoccus sp., Streptococcus sp., levurile (Saccharomyces sp., Candida sp. etc.);
} microorganisme microaerofile – au nevoie de cantităţi extrem de mici de oxigen.
Această particularitate reflectă prezenţa unor enzime ce sunt inactivate în condiţii de
oxidare puternică şi care pot fi menţinute în stare funcţională numai la presiuni relativ
reduse ale oxigenului (~0,2 atm). Respiraţie aerobă, cu tendinţă spre respiraţie
anaerobă/fermentaţie. De exemplu: Spirochaetales, Thiobacteriales,
Campylobacterjejuni, Helicobacterpylori.

Pentru cultivarea bacteriilor strict anaerobe se folosesc următoarele metode:

- cultivarea în anaerostat (aparat în care nu este permis accesul aerului) şi în plăci Petri,
păstrate în gaz inert. Există anaerostate simplificate care pot capta oxigenul, legându-l cu
un element chimic;
- cultivarea în medii solide, în eprubete cu înălţime mare, astfel încât în zona în care
oxigenul se poate dizolva, microorganismele să nu existe;
- metoda chimică consta în introducerea în mediul de cultură a unor substanţe puternic
reducătoare (tioglicolat de sodiu), care scad potenţialul de oxidoreducere la valori între
0…12 mV, domeniu în care se dezvoltă microorganismele anaerobe.

Necesitatea în oxigen reflectă mecanismul molecular prin care microorganismele îşi satisfac
nevoile energetice, reflectă deci tipul de metabolism energetic.

Metabolismul energetic al microorganismelor

Sistemele biologice sunt dependente de obţinerea energiei prin cuplare chimică cu reacţiile
oxidative. Reacţiile metabolice, ca toate reacţiile chimice, se împart în cele 2 mari categorii:

• reacţii exergonice - producătoare de energie, sunt reacţii potenţial spontane şi corespund

tranziţiei de la o stare mai instabilă, cu un conţinut mai mare de energie chimică, la o stare
mai stabilă, cu un conţinut de energie mai mic;
• reacţii endergonice - consumatoare de energie, au loc numai cu un aport de energie şi nu
sunt spontane. În celule, reacţiile endergonice au loc datorită cuplării lor cu reacţiile
exergonice care conferă sistemului, în ansamblu, un caracter exergonic. În unele cazuri
această cuplare necesită prezenţa unui purtător intermediar obligatoriu, cum ar fi cazul
cuplării reacţiilor de dehidrogenare cu cele de hidrogenare. De multe ori însă cuplarea se
realizează prin sinteză în reacţiile exergonice a unui compus cu potenţial macroergic şi
utilizarea sa în cele endergonice. Acest intermediar, reprezentat de regulă de ATP, poate
servi ca transductor de energie, practic pentru cele mai multe reacţii, endergonice şi
exergonice.

III. Clasificarea microorganismelor după natura sursei de energie folosite:

2
 Tema 7. Nutriția microorganismelor
• microorganisme fototrofe sau fotosintetizante – energia folosită în reacţiile de
biosinteză este energia fotonică, datorită capacităţii microorganismelor de a o converti
în energie chimică, sub forma legăturilor macroergice din ATP;

• microorganisme chemotrofe sau chemosintetizante - energia folosită în

biosinteză este cea eliberată din reacţii biochimice de oxidoreducere. Bacteriile
chemotrofe aparţin grupului Scotobacteria (gr. scotos - întuneric), fiind bacterii care nu
depind de energia luminoasă.

Tabelul 7.1. Principalele tipuri de metabolism la microorganisme

Tipul de metabolism Sursa de Sursa de energie Donor de e- şi/ sau Exemple

energetic/nutriţie carbon H+
Foto-lito- CO2 Energie luminoasă H2O, S0, H2S, H2 Cianobacterii,
autotrofi Anoxifotobacterii:
Autotrofi

Chromatium
Chlorobium
- 0
Chemo-lito- CO2 Oxidarea compuşilor NH3, NO2 , S , H2S, H2, Rhodospirillum
autotrofi anorganici Fe
Foto-organo- Substanţe Energie luminoasă Substanţe organice Bacterii nitrificatoare,
heterotrofi organice, rar sulfooxidante,
Heterotrofi

CO2 ferobacterii, H-bacterii

Chemo-organo- Substanţe Oxidarea compuşilor Substanţe organice Majoritatea bacteriilor,
heterotrofi organice, rar anorganici microfungii (levuri,
CO2 mucegaiuri), protozoare

VI. Clasificarea microorganismelor în funcţie de natura donorului de e- şi H+

În funcţie de donorul de e-/H+ microorganismele pot fi:

• litotrofe – donori de e-şi H+, sunt substanţe anorganice simple oxidabile, cum ar fi: H2,
H2S, ionii feroşi, nitrit sau NH3 pe care îi oxidează la H2O, SO42-, Fe3+, NO3- prin reacţii
exergonice cuplate cu sinteză de ATP;
• organotrofe – donori de e- şi H+, sunt substanţe organice oxidabile.

În definirea completă a tipului de metabolism se ţine cont şi de sursa de carbon. Prin combinarea
criteriilor de clasificare (surse de carbon, energie şi natura donorilor de e- şi H+) rezultă tipurile
de metabolism prezentate în tabelul 7.1, figura 7.4.

3
 Tema 7. Nutriția microorganismelor

Figura 7.4. Principalele tipuri de metabolism la microorganisme

4
Файл: 7.4. Tipuri de nutriție.docx
Каталог:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Doc
uments
Шаблон:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Libr
ary/Application Support/Microsoft/Office/16.0/DTS/ru-RU{3154A13B-FABE-
C849-B666-8B301728F486}/{5A8B8499-29DE-3D42-A0F6-
9BCD575734FA}tf10002069.dotx
Заголовок:
Содержание:
Автор: Microsoft Office User
Ключевые слова:
Заметки:
Дата создания: 13.02.2019 11:26:00
Число сохранений: 2
Дата сохранения: 13.02.2019 11:26:00
Сохранил: Microsoft Office User
Полное время правки: 0 мин.
Дата печати: 13.02.2019 11:26:00
При последней печати
страниц: 4
слов: 1 049
знаков: 6 528 (прибл.)