Tema 7.

Nutriția microorganismelor

7.5. MEDII DE CULTURĂ

Mediul de cultură reprezintă un substrat nutritiv complex, cu rol de aliment, care trebuie să
asigure microorganismului ce urmează a fi cultivat cantitatea necesară de apă, surse de carbon,
azot, substanţe minerale, factori de creştere, substanţe care să îi furnizeze cantitatea de energie
cât şi toate elementele folosite de celulă în procesele de creştere, reproducere şi întreţinerea
funcţiilor vitale.

Mediul de cultură trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să corespundă din punct de vedere nutritiv;

- să aibă o concentraţie a substanţei dizolvate în mediu care să nu influenţeze negativ
schimburile osmotice ale celulei;
- să nu conţină substanţe toxice sau să genereze compuşi toxici în urma creşterii culturii
microbiene;
- să aibă un anumit pH sau rH;
- să fie transportabile;
- să fie steril astfel, încât să nu dezvolte numai celule introduse prin inocul.

Sterilizarea se poate face pe cale termică, când într-un anumit regim de timp şi temperatură are
loc denaturarea proteinelor din citoplasmă şi inactivarea celulelor microbiene. Mediile de cultură,
care au în componenţă substanţe termolabile (vitamine), sunt sterilizate prin filtrare. În acest scop
se folosesc filtre cu dimensiunea porilor mai mică decât a celulelor pe care trebuie să le eliminăm.
Prin filtrare se obţine un mediu lichid steril.

Mediile de cultură au o mare importanţă cum ar fi:

- izolarea din medii naturale a diferitelor microorganisme;

- obţinerea de culturi pure;
- cultivarea microorganismelor în scopul obţinerii de biomasă;
- întreţinerea culturilor pure selecţionate;
- identificarea microorganismelor şi studiul caracterelor lor fiziologice şi morfologice.

Mediile de cultură se comercializează ca atare sub formă liofilizată, gelificată sau gata turnate în
plăci Petri sau pot fi manufacturate în multe laboratoare.

În cazul mediilor complexe se utilizează suplimente selective sub formă de tablete, liofilizate, care
se adaugă direct la un volum precizat de medii de cultura pentru inhibarea / îmbunătăţirea /
selectarea / creşterea bacteriană în vederea izolării unor anumite specii de germeni patogeni.

Clasificarea mediilor de cultură

După consistenţă, mediile de cultură se clasifică astfel:

1
 Tema 7. Nutriția microorganismelor
• lichide (bulion) – utilizate pentru obţinerea biomasei bacteriene şi a produselor lor
(antibiotice, enzime, toxine);
• solide obţinute prin adăugarea în mediile lichide a unor agenţi de solidificare. Pentru
solidificarea mediilor de cultură se foloseşte: agar–agarul (geloza) un diglucid obţinut din
alge ale genului Gelidium, având în structură molecule de galactoză şi acid D –
galacturonic legate prin legături 1,2,1,3 glicozidice; în stare purificată se prezintă sub
formă de pulbere sau fibre şi se adaugă în cantitate de 0,5–2% mediu lichid şi gelatina
agent de solidificare de natură proteică, extrasă din ţesuturi organice; se foloseşte în
cantitate de 12–15%;
• semisolide – 0,2–0,5% agar-agar. Se utilizează pentru studierea activităţii biochimice
sau a mobilităţii bacteriilor.

După provenienţă, mediile de cultură se clasifică astfel:

• naturale - sunt cele mai utilizate, deoarece reproduc condiţiile în care se dezvoltă
microorganismele. Mediile naturale se obţin prin extracţie apoasă sau prin hidroliză din
produse de origine animală sau vegetală. Mediile naturale de origine vegetală sunt
sucurile de fructe, de legume, mustul de malţ, legumele fierte/terciuite, fructele, infuziile
de plante. Ca medii de origine animală se folosesc după sterilizare, laptele, sângele,
zerul, carnea, bulionul de carne, ficatul, ouăle. Compoziţia lor chimică precisă nu poate
fi controlată;
• sintetice – ce conţin numai compuşi cu structură chimică cunoscută şi pot fi simple:
solide - geloza sau lichide - bulion, apă peptonată sau complexe: geloză-sânge, geloză-
ser sau lichide – bulion-ser, bulion- sânge;
• semisintetice.

După tipul respirator al bacteriilor cultivate mediile de cultură se clasifică astfel:

- medii pentru aerobi;

- medii pentru anaerobi; pot fi la fel ca cele pentru aerobi la care se adaugă substanţe
reducătoare – tioglicolat de sodiu, acid ascorbic etc.

După compoziţia chimică şi destinaţie mediile de cultură se clasifică astfel:

A. Medii simple – folosite în mod curent în laboratoarele de microbiologie pentru cultivarea unui
număr mare de bacterii. De exemplu: bulion simplu, apă peptonată, geloză simplă.

B. Medii complexe

Mediile neselective sunt formate din mediul de bază şi substanţe organice (sânge, ser, glucoză).
De exemplu: geloză-sânge, geloză-ser, bulion-sânge, bulion -ser, bulion-glucozat.

Mediile selective sunt medii cu o compoziţie specifică care permite dezvoltarea unui grup restrâns
de microorganisme sau chiar a unei specii. Aceste medii conţin pe lângă substanţe nutritive şi
substanţe cu efect inhibitor (antibiotice, săruri biliare) asupra altor microorganisme însoţitoare

2
 Tema 7. Nutriția microorganismelor
întâlnite în microbiota din care se face izolarea culturii ce dorim să o selectăm. Printre antibioticele
utilizate în mediile selective putem menţiona:

- colimicina şi acidul nalidixic: inhibă dezvoltarea bacteriilor Gram-negative şi

favorizează dezvoltarea celor Gram-pozitive;
- bacitracina: inhibă dezvoltarea bacteriilor Gram-pozitive şi favorizează izolarea
hemofililor;
- kanamicina şi vancomicina: favorizează izolarea bacililor Gram-negativi anaerobi.

Numărul mediilor selective este foarte mare şi permit izolarea unor specii de interes industrial sau
se folosesc pentru identificarea, prezenţa microorganismelor contaminante în produsele
alimentare.

Pentru izolarea Enterobacteriaceelor exista medii cu trei niveluri de selectivitate:

- slab selective: mediul Mac Conkey (agenţi inhibitori: săruri biliare şi cristal violet,
mediul EMB (Levin) (agenţi inhibitori: eozina Y şi albastru de metilen). Inhibă bacteriile
Gram-pozitive;
- moderat selective: mediul ADCL, mediul Hektoen, mediul XLD, mediul Istrati–Meitert.
Agenţi inhibitori: săruri biliare şi verde briliant. Inhibă bacteriile Gram-pozitive şi o parte
din bacilii Gram-negativi comensali;
- medii înalt selective: mediu Wilson–Blair. Agent inhibitor: verde brilliant. Inhibă o
gamă largă de bacterii pentru a facilita izolarea Salmonelei.

Mediile folosite şi aspectul coloniilor la principalele genuri de enterobacteriacee sunt prezentate

în anexa 7.1.

Medii de diferenţiere – permit diferenţierea speciilor bacteriene în baza activităţii lor biochimice
(zaharolitice, proteolitice, lipolitice, de oxido-reducere) atunci când au fost selectate dintr-o
microbiotă heterogenă. Aceste medii conţin, de regulă substratul pentru o anumită enzimă sau
citotoxina bacteriană şi un indicator de pH. De exemplu: mediu TSI este utilizat în diferențierea
enterobacteriilor pe baza fermentării glucozei, lactozei, zaharozei și a producerii de hidrogen
sulfurat.

Medii de îmbogăţire - sunt destinate separării şi cultivării unor microorganisme pretenţioase din
punct de vedere nutritiv şi care se află în număr redus în produsul analizat din punct de vedre
microbiologic. Pentru a le pune în evidenţă se fac treceri din produsul alimentar în mediul de
îmbogăţire, steril şi se asigură înmulţirea celulelor izolate. Din mediul în care s-a produs
înmulţirea acestora se face transferul de celule pe mediile de diferenţiere, iar rezultatul se
exprimă în prezenţa/absenţa lor. Astfel, mediile de îmbogăţire sunt medii care prin anumite
substanţe inhibitoare prelungesc faza de lag a bacteriilor de contaminare, fără a întârzia însă
intrarea anumitor patogeni în faza exponenţială. De exemplu: mediul bulion cu selenit acid de
natriu. Preincubarea materiilor fecale timp de 18 ore la 37°C în acest mediu favorizează izolarea
bacteriilor din g. Salmonella.

3
 Tema 7. Nutriția microorganismelor
Medii speciale - conţin compuşi speciali care permit cultivarea unor microorganisme. De
exemplu: mediul Lowenstein-Jenseneste utilizat în cultivarea şi diferențierea speciilor de
Mycobacterium, Gordona, Nocardia, Rhodococcus, Tsukamurella; mediul Sabouraud – izolarea
şi cultivarea fungilor.

Teste biochimice - bacteriile pot fi identificate şi prin comportarea lor metabolică, prin produsele
care rezultă în urma reacţiilor biochimice. Testele biochimice se clasifică în teste rezultate din
metabolismul energetic bacterian, teste rezultate din tipurile fermentative, teste rezultate din
metabolizarea compuşilor azotaţi, teste rezultate din necesităţi nutritive minimale. De exemplu:
mediul cu uree urmărește producerea de urează de către bacterii, înroșirea mediului indicând
producerea de urează; testul catalazei urmărește producerea de catalază de către bacterii, testul
pozitiv indicând eliberarea de oxigen (efervescență) în prezența apei oxigenate.

4
Файл: 7.6. Medii de cultura.docx
Каталог:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Doc
uments
Шаблон:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Libr
ary/Application Support/Microsoft/Office/16.0/DTS/ru-RU{3154A13B-FABE-
C849-B666-8B301728F486}/{5A8B8499-29DE-3D42-A0F6-
9BCD575734FA}tf10002069.dotx
Заголовок:
Содержание:
Автор: Microsoft Office User
Ключевые слова:
Заметки:
Дата создания: 13.02.2019 11:29:00
Число сохранений: 2
Дата сохранения: 13.02.2019 11:29:00
Сохранил: Microsoft Office User
Полное время правки: 0 мин.
Дата печати: 13.02.2019 11:29:00
При последней печати
страниц: 4
слов: 1 205
знаков: 7 381 (прибл.)