Sunteți pe pagina 1din 28

GENA

Gena reprezinta un ansamblu liniar de secvente nucleotidice,


necesar pentru a produce un polipeptid sau o molecula de ARN
functional. In cea mai succinta definitie, gena este o unitate de
transcriptie. Genele au o dispozitie lineara in cromozomi.

Gena are trei caracteristici de baz:

- unitate funcional (determin


caracteristicile ereditare);
- unitate mutaional (structura chimic a
genei se schimb prin mutaie, ceea ce duce
la apariia caracterului nou);
- unitate de recombinare (n cadrul
procesului de crossing-over are loc un
schimb de gene corespunztoare ntre
cromatidele nesurori ale cromozomilor
omologi).

Fiecare cromozom are mii de gene, fiecare dintre acestea fiind


alctuit dintr-o unitate extrem de mic de informaie genetic, ce
determin o caracteristic sau trstur.

Genes per chromosome

Dup funcia lor, genele sunt divizate n: gene structurale, gene reglatoare i
gene operatoare.
Genele structurale codific diferite proteine cu rol structural sau enzimatic.
Cele operatoare declaneaz sau nu activitatea genelor structurale.
Genele reglatoare controleaz i dirijeaz activitatea genei operatoare i a
genei structurale.

Visual

Structura genei

Gena prezinta la un capat o secventa care nu codifica


si nu e transcriptibila, numita promotor. La celalalt capat
se gaseste o secventa, de asemenea, nedecodificatoare
si netranscriptibila, numita terminator. Intre cele doua
elemente ale genei se gaseste unitatea functionala
codificatoare si transcriptibila.
Promotorul, care se gaseste la capatul 3, are o
structura complexa. Prezinta secventa TATA, denumita
cutia Hogness (flancata de regula, de secvente bogate in
GC) care determina primul nucleotid ce va fi transcris in
ARN.
Unitatea functionala este transcrisa in ARN mesager
precursor.
Terminatorul este o secventa specifica bogata in AT.

Regiunea centrala (cadrul de lectura) a genei:

incepe cu situsul de initiare (start) al transcriptiei notat S.I.T sau Inr


(initiator sequence). Dupa SIT urmeaza o regiune necodanta
(transcrisa dar netranslata) de cateva sute de nucleotide, numita
5UTR (untranslated region).
Dupa ultimul exon din zona centrala transcrisa a genei exista o
secventa 3UTR necodanta (transcrisa dar netranslata).
La 15-30 nucleotide de acest situs se produce clivarea (desprinderea)
moleculei de ARN sintetizate de pe catena matrita a AND. Acest punct
se numeste situsul de poliadenilare.

Gene structure

Protein coding sequence

3UTR

5UTR

promotor

exon 1

exon 2

exon n-1

exon n

Unitatea functionala are o structura discontinua, fiind


alcatuita din segmente codificatoare, exoni, si segmente
necodificatoare denumite introni.

EXONII

Exonii sunt secvente transcrise in ARN mesager


precursor si pastrate in ARNm matur. Sunt regiuni
functionale din structura genei, care, de obicei,
codifica anumite parti structurale si/sau functionale
distincte ale proteinei, denumite domenii.

Numarul exonilor variaza de la o gena la alta (intre 2


si mai mult de 50), precum si la diferite organisme. In
unele gene unii exoni nu sunt translatati desi sunt
prezenti in ARNm matur : de ex. , exonul 1 in gena pt
insulina.

Gene diferite pot avea unul sau mai multi exoni


identici.

INTRONII
Intronii sunt secvente necodante, transcrise initial in ARNm
precursor (transcript primar), dar decupate si indepartate ulterior din
ARNm matur, ce va fi alcatuit prin asamblarea exonilor, proces
denumit splicing sau matisare.

Unii introni sunt dotati cu capacitatea de a-si efectua propria lor


ablatie.
Aproape toti intronii incep de obicei cu dinucleotidele 5GT si
sfarsesc cu AG3.

Marimea intronilor variaza la diferite gene, fiind cel mai


adesea mult mai mari decat exonii pe care-i separa.

Numarul intronilor este egal sau cu unul mai mic decat al


exonilor; de exemplu, gena pt distrofina e alcatuita din 73
exoni si 73 introni iar gena pt factorul VIII de coagulare e
sangelui e alcatuita din 26 de exoni si 25 de introni.. Uneori ei
pot lipsi in unele gene ( ca genele pt histone, angiotensina,
AND mitocondrial).

La nivelul intronilor se pot gasi secvente cu rol reglator in


functia genei.

Gene Structure
TRANSCRIPTION

3
pre-mRNA
SPLICING

mRNA
TRANSLATION
AUG - A 1 A n - STOP

protein sequence

protein 3D structure

INTERACTIUNILE DINTRE GENE


Interactiunea intre genele alele se manifesta prin relatii de
dominanta, recesivitate, codominanta, letalitate sau
semiletalitate :
-

- gena dominanta este gena care se manifesta in fenotip atat in


forma homozigota cat si in forma heterozigota (se noteaza cu
litera mare); Penetranta reprezinta frecventa de manifestare in
fenotip a unei gene dominante. Daca trasatura ereditara se
manifesta la toate persoanele care au in genotip gena
respectiva se spune ca are o penetranta completa (100%).
Daca trasatura nu se manifesta la toate persoanele care au in
genotip gena respectiva, penetranta este incompleta.

- gena recesiva este gena care se manifesta in fenotip doar in


forma homozigota (se noteaza cu litera mica);

- genele codominante sunt acele gene alele care se manifesta


amandoua in fenotip, aspectele fenotipice ale formelor
hetereozigota si homozigota ale unei astfel de gene fiind
diferite.
- genele letale sunt acele gene care n stare homozigot
determin moartea individului ducand la eliminarea produsului
de conceptie inainte de nastere (avort spontan).
- gena semiletala este alela mutanta capabila sa determine
moartea homozigotilor recesivi mutanti cu o probabilitate de
50 % din cazuri (de regula, in primele perioade ontogentice).

Interactiunea intre genele nealele :

Epistazia presupune ca o anumita pereche de gene (epistatice)


influenteaza expresia fenotipica a altei perechi de gene
(hipostatice) situata la distanta de primele ajungand pana la
inhibarea totala a acestei expresii.

Anumite gene nealele situate pe acelasi cromozom se transmit


la urmasi aproape intotdeauna impreuna, intre ele neexistand
un punct de incrucisare a cromozomilor (chiasma). Fenomenul
este numit linkage.

Insusiri legate de functia genelor

Specificitatea unei gene este determinata de ordonarea particulara a nucleotidelor


pe o anumita secventa din structura primara a moleculei de AND.
Specificitatea confera genei capacitatea de a controla, strict, sinteza unui lant
polipeptidic.
Pleiotropia este fenomenul prin care o gen mutanta influenteaza activitatea altor
gene si este caracteristic sindroamelor.

Ex.,- sindromul Marfan caracterizat prin defecte ale sintezei de colagen care duc la
dislocare de cristalin, anevrism aortic si laxitate ligamentara. In plus, persoanele
afectate manifesta scolioza, arahnodactilie (alungirea si subtierea patologica a
degetelor ), rar polidactilie.
Aceste defecte suplimentare nu pot fi explicate decat prin efectul pe care-l exercita
gena dominanata mutanta asupra altor gene.

Sindromul Rubinstein-Taybi prezinta malformatii de


tipul: aspect de paleta a falangei terminale la police si
haluce, microcefalie, nas acvilin, fontanela mult largita,
anomalii oculare (cataracta, strabism, atrofie optica etc),
retard mental etc.

Expresivitatea reprezinta gradul diferit de manifestare


fenotipica a unei gene mutante la membrii unei familii.
Ex. Sindromul Gordon, caracterizat prin camptodactilie
(flectarea anormala a degetelor) si picior stramb congenital,
care prezinta o variabilitate de expresie a malformatiilor:
camptodactilia e bilaterala (toate degetele contractate) sau
unilaterala (unele degete mobile).
Poligenia exprimarea unui caracter este rezultatul
interaciunii dintre mai multe gene; la om se ntlnete mai ales
n cazul nlimii, greutii, inteligenei, culorii pielii si ochilor.
Exista boli sau malformatii congenitale determinate poligenic.
Ex, spina bifida, luxatia congenitala de sold,diabetul zaharat,
ulcerul duodenal etc.

Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului
neural sau a oaselor care il acopera.
Meningocelul implica afectarea meningelor, membranele care acopera si protejeaza
creierul si maduva spinarii. Daca meningele ies prin spatiul dintre vertebre (oasele
mici, in forma de inel, care formeaza coloana vertebrala), sacul lor se numeste
meningocel.
Mielomeningocelul este forma cea mai severa de spina bifida. Apare cand meningele
iese prin spatiul din spate, iar maduva spinarii iese si ea. Cei mai multi copii care s-au
nascut cu acest tip de spina bifida au si hidrocefalie, o acumulare de fluid in creier si
in jurul creierului.

TIPURI DE GENE
Familii de gene
In unele cazuri genele individuale sunt localizate impreuna, formand un
cluster genic. O familie multigenica este un cluster de gene inrudite, gene
care prezinta secventa identica sau similara de nucleotide si deci care
contin informatie identica sau inrudita.
Exista doua tipuri de familii multigenice:

1. Familii multigenice simple, in care toate genele sunt identice. Exemple


sunt familia de gene pentru hormonul de crestere, ale carui 5 gene sunt
localizate pe cromozomul 17 si familia de gene pentru ARN ribozomal 5S,
care cuprinde 2000 de gene repetate in tandem pe bratul lung al
cromozomului 1.

2. Familii multigenice complexe, formate din gene similare, dar nu identice


separate prin segmente spatiatoare (spacers).Exemplul cel mai bun este
reprezentat de genele pentru globine la toate vertebratele, inclusiv la om.

Genele pentru globinele umane sunt organizate intr-o familie multigenica


pentru globina pe cromozomul 16 si o familie multigenica pentru globina pe cromozomul 11.

Gene house-keeping (domestice comune,ubicuitare)


Reprezinta 1/5 din numarul total de gene la om, si peste 90% din genele
exprimate in oricare alt tip celular. Se afla in majoritatea lor in regiunile de
AND relativ bogat in GC, deci in benzile cromozomiale alcatuite din
eucromatina ( benzile R). Promotorul este alcatuit din una sau mai multe
secvente de tip GC box. Transcriptia lor este continua, permanenta dar la
un nivel scazut.

Pseudogene
In familiile multigenice exista si pseudogene, gene inrudite ca structura cu
genele functionale.
Sunt gene silentioase noninformationale si se noteaza cu simbolul grecesc
(psi).
Pseudogenele include numeroase mutatii punctiforme, deletii etc, care
determina ca ele sa devina nonfunctionale.

Gene antisens
De regula numai una dintre catenele AND este transcrisa si
translatata, catena denumita sens; in timp ce catena pereche
denumita antisens, pastreaza integritatea secventelor
codificatoare. Deci genele se gasesc de fapt, numai pe catena
sens AND. S-a demonstrat totusi, ca doua gene pot ocupa
acelasi segment AND fiind plasate fata in fata pe cele doua
catene de sensuri opuse. Aceste gene au primit denumirea de
gene antisens.
Gene suprapuse
Sunt acele gene in care o gena e parte a altei gene si sunt
caracteristice virusurilor.

CODUL GENETIC
Este mecanismul de functionare a organismelor. El constituie legatura dintre
nucletidele molecuei de AND nuclear si modul cum se succed aminoacizii in
ribozomi pentru sinteza proteinelor specifice. Este denumit si alfabetul vietii.
Unitatea de structura si functie a codului genetic este codonul, care e o tripleta
de baze. Codul genetic e alcatuit din 64 de codoni care reprezinta 64 de
combinatii ale celor 4 baze azotate ale ARN mesager.

Caracteristicile codului genetic:

Codul genetic este universal i are origine foarte veche.


Aceeai codoni determin poziia aceluiai aminoacid la
organisme diferite, cu vechime filogenetic diferit. aceiasi 20
de aminoacizi sunt codificati de aceleasi triplete in toata lumea
vie.

Codul genetic nu prezinta ambiguitate. Fiecare codon


specifica un aminoacid.
Codul genetic este colinear. Exista corespondena dintre
secvena nucleotidelor din molecula de ADN sau ARN-m i
secvena aminoacizilor din molecula proteic.

Codul genetic este nesuprapus i fr virgul, adic ntre doi


codoni alturai nu exist nucleotizi comuni (cod nesuprapus),
sau nucleotizi fr sens (cod fr virgul).

Codul genetic este redundant, adic un aminoacid poate fi


codificat de doi sau mai muli codoni. Daca nu ar eista
redundanta, atunci 44 de codoni din 64 posibili, nu ar codifica
niciun aminoacid, deci ar fi codoni nonsens. Astfel,
aminoacidul fenilalanina este codificat de secvena UUU sau
UUC (cod genetic ARN-m).
Codul genetic contine codoni de start si de stop translational.
Codonii start sunt AUG si GUG. Exist trei codoni stop
(UAA, UGA, UAG), care determin sfritul mesajului
genetic.

n prezentarea caracteristicilor codului genetic, se obinuiete


s fie utilizai codonii din molecula de ARN-m.

Din 64 de codoni 61
codifica cei 20 de
aminoacizi iar 3 codoni
au semnificatia de stop
UAA,UAG,UGA