STRUCTURA GENEI

CONTROLUL EPIGENE
TIC AL EXPRESIEI GE
NICE
Gena are trei caracteristici de bază:

 - unitate funcţională
 - unitate mutaţională
 - unitate de recombinare
 • localizate în loci diferiţi ai cromozomilor;
• controlează caractere diferite;
• se transmit:
- în bloc – înlănţuit dacă se află pe acelaşi
cromozom (grup de înlănţuire sau
haplotip);
- independent – dacă se află pe cromozomi
diferiţi;
•localizate în loci identici pe cromozomi omologi;
•controlează acelaşi caracter sau forme
alternative ale aceluiaşi caracter;
•se pot prezenta în mai multe forme moleculare
diferite – polialelism;
•în genotip, la o persoană, sunt prezente numai
2 alele – o pereche sau 1 alelă - genele
localizate pe X şi pe Y la bărbaţi;

Gene sintenice
A B

A B

Gene nealele Genele alele

 Genele prezintă diferite dimensiuni care variază de la 1000 p
b la câteva sute de mii de pb.
 Gena distrofinei (DMD)

• Locus: Xp21.2
• Contine: 2.4 Mb.
• Cca 0.1% din genomul
uman
• 79 de exoni
• Proteina contine: 3685
de aminoacizi
 Structura genei
Gena structurală reprezintă o
combinaţie de secvenţe nucleotidice
reglatoare şi codificatoare:
1. secvenţe reglatoare proximale
2. secvenţe reglatoare distale
3. secvenţa codificatoare ce este
formată din exoni separaţi de introni.
 secventa 5' UTR secventa 3' UTR
codonul start – ATG codon stop - TAG,TAA,TGA
 1. Secvenţe reglatoare proximale
PROMOTORUL
cutia TATA (Hogness)
Secvenţe reglatoare proximale
Activatori si atenuatori
 2.Secvenţe reglatoare distale

In aval de situsul terminator se afla situsul de poliadenilare, denumit astfel,

deoarece la acest nivel la ARNm se adauga 50-200 adenine.
 3. Secvenţa codificatoare
Unitatea functionala are o structura discontinua, fiind alcatuita din exoni si intro
ni

• Intronii si exonii într-o genă

ocupă poziţii stabile, si sunt
variabili în număr si mărime.

• Gena ce codifică actina

posedă doi exoni si un singur
intron.
Secvenţa codificatoare
EXONI

gena distrofinei – 2.400 kb => 79

exoni

gena factorului VIII de coagulare -

186 kb => 26 exoni
 INTRONI

Ex de lungime a intronilor:
-genele insulinei si globinelor -
introni ~ 500 pb
-gena colagenului de tip VII -
intronii ~ 1.100 pb
-gena fenialanin-hidroxilazei –
introni ~ 500 pb

Nr intronilor variaza:
- genele insulinei si globinelor - doi introni
- genele factorului VIII de coagulare - 25 introni
 Prelucrarea ARNm transcript primar
(matisare sau splicing)

ARNm precursor= exoni+introni

ARNm maturi= exoni Gena

3’ exon intron exon intron exon 5’

transcriere ARNm transcript primar

5’ 3’
excizat excizat

5’ 3’
ARNm trasncript matur
CONTROLUL EPIGENE
TIC AL EXPRESIEI GE
NICE
 REGLAREA PRETRANSCRIPTIONALA

 In afară de factorii genetici, controlul expresiei genice poate fi influenţat si de factori ne

genetici (care nu interesează secvenţa de nucleotide a ADN), cu alte cuvinte informaţi
a genetică ramâne nemodificată şi, de aceea, au fost denumite modificari epigenetice
(epi – peste).
 Modificari ale histonelor

 Histonelor le pot fi adăugate grupuri metil, dar şi alte unităţi chimice, incluzân
d aici grupuri fosfat, grupuri acetil şi chiar şi proteine mici, cum ar fi ubicuit
ina.
 Metilarea histonelor

Metilarea la nivelul reziduului

• Lys4 al histonei H3 (H3-

K4)

• Lys9 al histonei H3 (H3-

K9)
.
 Acetilarea histonelor

histon-acetiltransferaze (HAT)

histon-deacetilaze (HDAC)
 Metilarea ADN
 poziţia 5' a citozinei din cadrul d
inucleotidelor CpG
ADN-metiltransferaze:

• DNMT1

• DNMT3A si DNMT3B sunt

metiltransferaze de novo,
Intre metilarea ADN şi deacetilarea
histonelor exista o stransă
interdependenţă.

DNMT1 si DNMT3A interacţioneaza cu

histon-deacetilazele (HDAC) şi ca urmare
pot represa transcripţia.
Represarea expresiei genice poate fi mediată de către o serie de proteine (MECP2, MBD1,
MBD2, etc) care au capacitatea de a recunoaşte şi a se lega specific la grupările metil ataşate
citozinei.
Trecerea de la forma B a ADN unor gene la forma
Z a ADN ar putea fi esentiala pentru reglarea
activităţii genice.

Se consideră că trecerea tranzitorie în configuraţia

Z ar face secvenţele ADN mult mai accesibile la
factorii de transcripţie.