1

GENELE UMANE
STRUCTURA
LOCALIZAREA
FUNCŢIA

2
Conceptul contemporan despre genă

segment polinucleotidic al
Definiție:
moleculei de ADN ce codifică
sinteza unei molecule specifice –
polipeptid sau ARN

segment cromozomial ce
controlează expresia fenotipică a
unui caracter (morfologic,
biochimic sau fiziologic)
3
GENA reprezintă o combinaţie de secvenţe nucleotidice
reglatoare şi codificatoare;

secvenţe secvenţe
secvenţe
reglatoare reglatoare
codificatoare:
proximale: distale:

terminatorul +
promotorul; situsul de exoni;
poliadenilare;

enhanceri, enhanceri,
introni.
silenceri. silenceri.
4
5
6
 Localizarea genelor:

- în lungul moleculei de ADN cu o poziţie fixă (locus);

- separate prin secvenţe necodificatoare – spaceri.

Graniţe:

- genele nu au graniţe morfologice;

- genele au numai graniţe funcţionale, ce se stabilesc în

procesul transcripţiei.

7
Clasificarea genelor umane după dimensiuni
Lungimea Lungimea Numărul
Tip Exemple
genei, kb ARNm, kb de introni
α-globina 0,8 0,5 2
Gene mici β-globina 1,5 0,6 2
Insulina 1,7 0,4 2
Factorul IX de
34,0 2,8 7
Gene medii coagulare a sângelui
Catalase 34,0 1,6 12
Phenilalanindehidrogina
Gene mari 90 2,4 12
se
Factorul VIII de
Gene 186,0 9 26
coagulare a sângelui
gigante
Thireoglobine ~300,0 8,7 36
Gene
Distrofina ~2000,0 16,0 60
supergigante

9
Repartizarea genelor umane după lungime

Lungimea, kb % din numărul total

< 10 23,3
10-25 35,6
25-50 20,2
51-100 13,0
101-500 6,7
> 500 1,2

10
Particularitățile genelor structurale umane

Au o organizare complexă:
• prezintă mai mult de un promotor sau
situsuri de iniţiere al transcripţiei;
• prezintă mai mulţi codoni de iniţiere şi
codoni STOP;
• prezintă secvenţe complexe de reglare a
transcripţiei;
• asigură diferite variante de splicing
alternativ;
11
Particularitățile genelor structurale umane
Se caracterizează prin prezența unor
mecanisme de reglare combinată a activității
genelor (complexă și precisă în spațiu și în
timp):
• în dependenţă de tipul celulei;
• în dependenţă de perioada ontogenetică a celulei şi
a organismului;
• în dependenţă de factorii de mediu interni sau
externi.

12
Particularităţile organizării şi expresiei
genei distrofinei
Lungimea Localizarea
Tipuri Expresie
ARNm, kb promotorului
Capătul 5' Inimă,
Musculară 14
netranscris muşchi scheletici
Dimensiuni
Scoarţa
complete Cerebrală 14 Intronul 1
Hipocamp
Cerebrală 14 Intronul 1 Celulele Purkinje
Oriunde, în afară de
1-Dp71 4,5-4,8 Intronul 63
muşchi
2-Dp116 5,5 Intronul 56 Nervii periferici
Forme
Oriunde, în afară de
scurte 3-Dp40 2,2
muşchi
Dp140 7,5 Intronul 44 Neuroni embrionali
Dp260 Retină

13
Funcţiile genei:
• deţine, transmite şi controlează
realizarea informaţiei genetică despre:
• sinteza unui sau mai multor
polipeptide;
• formarea unui sau mai multor
caractere fenotipice:

14
Nivelele expresiei fenotipice a genei:

I nivel – molecular
→ sinteza unui polipeptid

II nivel – celular, tisular

→ realizarea unei funcții în celulă / țesut

III nivel – de organism

→ caracter morfologic, fiziologic, biochimic

15
 Gena Rh: variante alelice D (Rh+) şi d (Rh-)
Locus – 1p34.3-36.1
Funcţie - Determină sistemul de grup sanguin Rh
Important în compatibilitatea donor – recipient la
transfuzii de sânge şi compatibilitatea mamă-făt
Nivele de expresie a genei Rh+:

II – celular –
I – molecular – III – organism –
prezenţa Ag D
sinteza grup sanguin Rh+
(Rh) pe suprafaţa
acilproteinei Rh (pozitiv)
eritrocitelor

16
Nivele de expresie a genei Rh-:
I – molecular –
nu se
sintetizează
acilproteina Rh

II – celular –
lipsa Ag D (Rh)
pe suprafaţa
eritrocitelor

III – organism –
grup sanguin
Rh-negativ
17
  Gena PAH : variante alelice >200
 Locus – 12q.24.1
 Funcţie – codifică o enzimă fenilalanin-hidroxilaza
responsabilă de transformarea
Phe → Tyr
 Importantă pentru că mutaţia amorfă determină fenilcetonuria
– boală autosomal recesivă, cu retard somatic şi mintal
 Nivele de expresie a genei PAH:

II – celular –
metabolizarea Phe III – organism
I – molecular – – pigmentare
în Tyr → sinteza
sinteza fenilalanin-
melaninei, sinteza N, funcţie
hidroxilazei
neurotransmiţători
lor normală a SNC

18
Consecinţele mutaţiilor genei PAH
I – molecular – lipsa
fenilalanin-
hidroxilazei / enzimă
defectă

II – celular+tisular –
imposibilitatea
transformării Phe în
Tyr → deficiența
melaninei,
neurotransmiţătorilor

Efect la nivelul
organismului –
fenilcetonuria cu
afectarea SNC,
pigmentației etc.
19
  Gena FBN1: variante alelice >400
 Locus - 15q21.1
 Funcţie – codifică sinteza fibrilinei 1
 Importantă pentru că mutaţiile izomorfe ale genei
determină producerea s.Marfan
 Nivele de expresie a genei FBN1:

II – celular – III – organism –

I – molecular –
formarea rezistenţa
sinteza fibrilinei
matricei ţesutului
1
extracelulare conjunctiv

20
Consecinţele mutaţiilor genei FBN1

Efect la nivelul
organismului –
Efect celular + tisular pleiotrop, scăderea
Efect molecular –
– anomalii ale rezistenţei ţesutului
fibrilina 1 defectă
matricei extracelulare conjunctiv cu
afectare
multisistemică.

Sistemul osteoarticular
Sistemul cardiovascular

Sistemul ocular
21
Arahnodactilia

Anevrism aortic
22
Dilatarea
rădăcinei
aortei

Valvele aortei SM: dilatarea

funcţionează rădăcinei aortei,
normal regurgitarea
sângelui în
insuficienţă
aortică şi mitrală

23
Proprietăţile genei:

Replicaţie şi reparaţie

Specificitate

Acţiune dozată

Stabilitate

Interacțiune cu factorii de mediu

Pleiotropie

Variabilitate
24
2. Gena este specifică:
• - codifică o moleculă polipeptidică;
• - determină un caracter;

3. Gena are o acţiune dozată asupra fenotipului -

posibilitatea sintezei unei anumite cantităţi de produs
genic (ARNm şi molecule polipeptidice);

4. Gena este stabilă de-a lungul mai multor generaţii:

• dar există - gene nestabile
• genele pentru Ig.;
• genele pentru receptorii olfactivi,
• genele pentru diverşi xenobiotici.
25
5. Gena este în relaţie cu factorii de mediu
• (interni – genetici şi negenetici, şi externi):
• factorii de mediu pot modula (mări sau micşora expresia
genei);
• factorii de mediu pot modifica expresia genei (expresie
patologică, non-expresie)
• !!! determină expresivitatea variabilă a unui caracter în la
diferite persoane în diverse condiţii de mediu.

26
6. Gena poate avea acţiune
pleiotropă
• Pleiotropia primară (ex. s. Marfan) -
determinată de acţiunea multiplă a
produsului genei – proteinei;
• Pleiotropia secundară (ex. anemia cu
HbS) – determinată de consecinţele
secundare ale acţiunii proteinei.

27
7. Variabilitate G. poate exista în m. m.
forme moleculare – polialelism:
• prin mutaţii  modificarea secvenţei nucleotidice
 apar variante noi ale genei – alele
• Ex. gr sanguin AB0 – este controlat de o pereche de
loci de pe crs 9 cu mai multe variante alelice – A1,
A2, B şi O
• alelele multiple controlează diferite stări sau forme
alternative ale unui caracter;
• caracterul controlat de o serie de alele multiple -
caracter polimorf;
• 25% din genele umane au variante alelice multiple.

28
 Clasificarea genelor umane

1. În dependenţă de produsul genic:

• gene de cl.I pentru ARNr
• gene de cl. II pentru ARNm şi proteine
• gene de cl.III pentru ARNt, ARNr,
ARNsn

29
 Clasificarea genelor umane

2. În dependenţă de locul activităţii:

• gene active în toate celulele
• gene active în anumite celule, ţesuturi

3. În dependenţă de perioada
ontogenetică
• gene active pe tot parcursul vieţii
• gene active numai prenatal
• gene active numai la pubertate
• gene active numai la adult
30
 Clasificarea genelor umane

4. În dependenţă de interacţiunea
cu factorii de mediu
• gene stabile
• gene plastice
Necesită condiţii pentru a se exprima (gene Hb S);
Gene tăcute – gena p/u colinesterază – la anestezie cu miorelaxanţi (ditilină)
– stop respirator;
Gene cu expresivitate variabilă de la persoană la persoană;
* există gene cu penetranţă incompletă.
31
 Clasificarea genelor umane

5. În dependenţă de gradul de
expresie:
• gene normomorfe
• gene izomorfe
• gene hipomorfe
• gene hipermorfe
• gene amorfe
• neomorfă
32
 Clasificarea genelor umane

6. În dependenţă de numărul de
copii în genom;
• gene unice
• gene repetate în tandem sau dispersate

33
 Clasificarea genelor umane
7. În dependenţă de funcţia produşilor
genici:
• - enzime - 31,2%;
• - modulatori ai proteinelor sintetizate - 13, 6 %
• - receptori;
• - factori de transcripţie;
• - proteinele matricei intracelulare şi matricei
extracelulare; 50%
• - transportori membranari şi proteine – canal;
• - molecule de semnalizare celulară;
• - hormoni;
• - Ig. 34
Localizarea genelor:
• genele sunt localizate pe cromozom;
• fiecare genă are o poziţie fixă – locus:
• în loci identici ai cromozomilor omologi –
gene alele;
• în loci diferiţi – gene nealele;
• genele unui cromozom formează grupuri de
înlănţuire;
• genele de pe un crs, ce sunt localizare foarte
aproape una de alta formează haplotipuri, care
deseori au elemente reglatoare comune – efectul
poziţiei;
35
 Localizarea genelor:
unele gene formează
familii repetitive (în
repartizarea genelor pe cromozomi este
tandem sau pe
neomogenă:
diverşi cromozomi)
sau non-repetitive;

sunt fragmente de crs

sunt crs bogaţi în
cu o densitate mare
gene şi cromozomi
de gene şi cu
săraci în gene;
densitate redusă;

36
- genele localizate
pe autosomi,
- genele localizate pe
determină
gonosomi, determină
caractere
caractere sex-lincate ce
autosomale, se
se transmit dependent de
transmit de la
sex:
părinţi indiferent
de sex;

gene şi
gene şi
caractere Y-
caractere X-
lincate
lincate;
(holandrice).
37
Caracteristica genelor alele
şi nealele

38
 Alelă

Formă de existență a genei,

rezultatul mutației,
responsabilă de expresia
variantelor alternative ale
caracterului.
39
 Genele alele:
- localizate în loci identici pe cromozomi omologi;

- controlează acelaşi caracter sau forme alternative ale aceluiaşi

caracter;

- se pot prezenta în mai multe forme moleculare diferite –

polialelizm;

în genotip, la o persoană, sunt prezente numai 2 alele – o

pereche sau 1 alelă - genele localizate pe X şi pe Y la bărbaţi;
40
 Genele alele:
în cazul heterozigoţiei (gene alele diferite) se manifestă
alela cu o activitate mai mare:
• Normomorfe – varianta „sălbatică” a genei;
• Hipermorfe – cantitate sau activitate mărită de proteină;
• Hipomorfe – cantitate sau activitate redusă de proteină;
• Amorfe – lipsa proteinei sau proteină inactivă;
• Neomorfe – proteină defectă, patologică;
• Izomorfă – proteină modificată, cu păstrarea funcțiilor.

efectul fenotipic al genei depinde de genotip, de

interacţiunile alelice, interacţiunile nealelice şi factorii
de mediu;
41
Genele alele:
• în meioză se separă în gameţi diferiţi – segregă,
• la fecundare se combină întâmplător formând diferite genotipuri,
determinând segregarea caracterelor – legile eredităţii mendeliene;
• alelele unui individ – una este de origine maternă şi alta de origine
paternă;
•  dacă alelele sunt identice – homozigot;
•  dacă alelele sunt diferite – heterozigot.

% - AA sau aa –
homozigot

%- Aa –
hetrozigot

%- XAY sau XaY

– hemizigot

42
 Variante de genotipuri
Gene autozomale Gene X-linkate
NN – fenotip normal XNXN – fenotip normal
A, XA – alele mutante N, XN – alele normale

a, Xa – alele mutante

Na – fenotip normal XNXa – fenotip normal

XNY – fenotip normal

aa – fenotip patologic XaXa – fenotip patologic

XaY – fenotip patologic
AA – fenotip patologic XAXA – fenotip patologic
n, Xn – alele normale

An – fenotip patologic XAXn – fenotip patologic

XAY – fenotip patologic

nn – fenotip normal XnXn – fenotip normal

XnY – fenotip normal

43
Gene nealele:
• localizate în loci diferiţi ai cromozomilor;
• controlează caractere diferite;
• se transmit:
• în bloc – înlănţuit dacă se află pe acelaşi
cromozom (grup de înlănţuire sau haplotip);
• independent – dacă se află pe cromozomi diferiţi;
• se manifestă fenotipic:
• independent una faţă de alta;
• se poate manifesta efectul poziţiei;
• pot fi interacţiuni nealelice;
• pot coopera în formarea unui caracter complex.
44
Harta genetică – repartizarea genelor de-a lungul unui
cromozom, indicând distanţa relativă dintre ele după % de
recombinare (crossing-over); 1% c-o = 1cM

45
46
47
48
49
50