Gena – Definitie, structura,

functie si reglare
 Gena – Definitie (2)
Sistematic, o GENA este considerata acea secventa de
ADN ce contine informatia necesara (care va fi
utilizata) pentru sinteza unei biomolecule:
proteina (lant peptidic) -> “gene structurale”
sau molecula de ARN

Aproximativ 70% din ADN-ul uman nu contine gene

(asa-numitul “junk DNA”)
De la expresia genelor la fenotip
 CLASIFICAREA GENELOR UMANE
 Exista diferite criterii de clasificare a
genelor:
1. după tipul produsului genic:
 - gene codificatoare de proteine – gene
structurale;
 - gene codificatore de ARNr şi ARNt.
2. după numărul de copii în genom:
 - unice - cu o singură copie;
 - cu mai multe copii (repetate în tandem
sau dispersate).
3. în dependenţă de numărul de celule în
care se expreseaă genele:
 - genele comune („house keeping”) –
active în toate celulele;
 - gene specifice de ţesut.
4. în dependenţă de perioada de expresie
fenotipică:
 - gene active în toate perioadele vieţii;
 - gene active numai în perioada
embrionară;
 - gene active în perioada pubertăţii;
 - gene active la adult
5. după gradul de activitate:
 - gene normomorfe - cu activitate
normală;
 - gene hipomorfe - cu activitate redusă;
 - gene hipermorfe - cu activitate în exces;
 - gene amorfe - cu activitate blocată.
- o genă se poate găsi în forma „ancestrală” sau „sălbatică”:
● mutaţie → o formă alternativă a genei = genă alelă (ocupă
acelaşi locus şi influenţează acelaşi caracter).
● mai multe mutaţii diferite → variante alelice = alele multiple:
- efectele fenotipice diferite, dar limitate la acelaşi caracter;
- ex. clasic - alelele multiple A1, A2, B şi O pentru locusul
grupului sanguin ABO(H).
- Genele alele care ocupă loci omologi pot fi:
B B B 0
- identice = homozigot
- diferite = heterozigot.

- hemizigot = situaţia (≠ de homo- şi heterozigot): la bărbaţii XY o genă de pe

cromozomul X nu are echivalent pe cromozomul Y (există o singură genă pentru
un caracter).
- în meioză:
B B B 0
- homozigoţii → un singur tip de gameţi = homogametici
- heterozigoţii → două tipuri de gameţi = heterogametici
(← segregarea genelor alele)

La heterozigoţi, alelele diferite se pot manifesta fenotipic diferit:

- alela mai puternică, se manifestă fenotipic → B 0

gena şi caracterul care se manifestă la
heterozigoţi = dominante.

- gena care nu se manifestă fenotipic la heterozigoţi,

0 0
ci se exprimă numai în stare homozigotă
= recesivă.
Structura discontinua a genei

Gena este o notiune definita functional

prin prisma produsului sau

O gena contine, intricate, segmente

codante (ce se exprima) numite EXONI
si segmente non-codante (ce se vor
transcrie initial in ARN, insa vor fi
eliminate apoi) numite INTRONI

Asamblarea exonilor are loc in

citoplasma si se poate efectua “sarind” o
parte din ei (ALTERNATIVE
SPLICING), generand proteine similare
dar diferite/neidentice
gena = unitate de transcripţie
Structura functionala a genei
Promotor (capatul 5’)

Unitatea functionala
(regiunea transcrisa)

Terminator (capatul 3’)

Gena structurală reprezintă o combinaţie de secvenţe nucleotidice reglatoare şi codificatoare:
– secvenţe reglatoare proximale
– secvenţe reglatoare distale
– secvenţa codificatoare ce este formată din exoni separaţi de introni.
Unitatea functionala:
- începe cu situsul de iniţiere (start) al transcrierii (SIT);
- urmează regiunea netradusă 5'UTR (untranslated region) care conţine:
● o secvenţă consens (prezentă la toate genele)
● codonul start ATG = locul de iniţiere transcripţie (coresp. primului aminoacid);
- urmează primul exon (E1);
- după ultimul exon - secvenţa netradusă 3'UTR:
- începe cu un codon stop (TGA, TAG, TAA) (= semnal oprire transcripţie);
- se continuă cu secvenţa AATAAA = situsul de terminare transcripţie.
2. Secvenţele de reglare a genei = secvenţe netranscrise, dispuse de o parte şi de
alta a cadrului de citire (majoritatea la capătul 5’)

a) Promotorul
= succesiune secvenţe situate în amonte de cadrul de citire (pe o distanţă de ~ 150
pb faţă de SIT) - conţine mai multe secvenţe nucleotidice scurte, pe care se
fixează proteine reglatoare = factori de transcripţie (TF – “transcription
factors”):

- leagă ARN-polimeraza II a.î. transcripţia să înceapă exact la SIT - cu primul

nucleotid,
- activează enzima (ARN-polimeraza nu poate recunoaşte direct SIT şi nu poate
iniţia singură transcripţia).
- cuprinde mai multe secvenţe scurte:
(1) Caseta (Box) TATA (Hogness)
= secvenţa TATAAA, situată la 25-35 pb în amonte faţă de SIT;
- reprezintă locul la care se fixează ARN-polimeraza II;
- necesară pentru iniţierea corectă a procesului de transcriere (în punctul de start);
- asigură expresia genei la un nivel bazal;
- prezentă la majoritatea genelor specifice unui anumit tip de ţesut (specific tisulare);

(2) Caseta (Box) CAAT

= secvenţa GGCCAATCT, situată în amonte de boxa TATA, la ~ 70-80 pb faţă de
SIT
(3) Caseta (Box) GC
= secvenţa GGGCGG, situată în amonte de boxa TATA, la ~ 90 pb faţă de SIT
- de (2) şi (3) se fixează alţi TF (cresc eficienţa transcrierii).
- la genele comune („housekeeping genes”) - secvenţa GC (insule CpG)
Gene house-keeping
Sunt un grup restrans de gene ce codifica proteine ubicuitare,
indispensabile funcţiior celulare (sinteza proteica, producerea de
energie)

Reprezinta 1/5 din numarul total de gene la om, si peste 90% din
genele exprimate in orice tip celular

Sunt bogate in secvente GC, deci formeaza eucromatina

Transcrierea lor este continua dar la un nivel scazut

Nu au in componenta lor secventa -TATA-

Promotorul este alcatuit din una sau mai multe secvente de tip GC
box; situsuri la care se fixeaza un factor special de iniţiere a
transcripţiei (Sp1)
Gene specifice
Circa 4/5 din genele umane au o expresie limitata spatial sau
temporal

Limitare spatială= stă la baza diferentierii sau specializarii

celulare=exprimare specifica in anumite tesuturi (ex. Muscular,
neuronal); in anumite linii celulare (ex. Celule derivate din
creasta neurala)

Limitare temporala=expresia unor gene in anumite stadii ale

dezvoltarii organismului (ex.tipuri de Hb normale)

Promotorul lor contine secventa/caseta TATA

b) Intensificatorii (activatori, amplificatori) (enhancers)
= secvenţe ADN care cresc nivelul bazal al transcripţiei ← amplifică activitatea
promotorului (zeci-mii x);
- situaţi în amonte faţă de promotor (la sute / mii de pb faţă de SIT);
- unii funcţionează predominant sau exclusiv în anumite ţesuturi → sugerează rolul în
diferenţierea celulară;

c) Atenuatorii (silencers)
= secvenţe ADN situate în amonte de promotor;
- reduc / reprimă (blochează) transcripţia unor gene.
 Elemente reglatoare ale expresiei genelor

Cele cu actiune directa Reglarea activităţii genelor se

poate realiza la mai multe
asupra genei: se clasifica niveluri:
in enhancers =
stimuleaza transcriptia Reglaj genetic la nivel
transcripţional
(ex. Cutiile GC si CAAT) Reglaj genetic la nivelul maturării
si silencers = inhiba ARNm
transcriptia Reglaj genetic la nivelul
transportului ARNm
Reglaj genetic la nivelul translaţiei
Actioneaza la nivelul mesajului genetic
Promotorului Reglaj genetic la nivelul degradării
ARNm
 Reglarea epigenetica a expresiei genice
In afară de factorii genetici,
controlul expresiei genice
poate fi influenţat si de
factori negenetici (care nu
interesează secvenţa de
nucleotide a ADN), cu alte
cuvinte informaţia genetică
ramâne nemodificată şi, de
aceea, au fost denumite
modificari epigenetice (epi –
peste).
Caracteristici generale
• Implică modificări
structurale ale cromatinei
la nivelul histonelor sau
ADN-ului.
• Influenţează funcţia
cromatinei şi nivelul de
transcriere al unor gene.
• Nu apar schimbări ale
secvenţei nucleotidice
Pentru ca o genă să poată fi
transcrisă, factorii reglatori
trebuie să aibă acces la
promotorul genei.
Aceasta necesită o modificare a
structurii cromatinei prin
mecanisme epigenetice
(reversibile şi transmisibile
ereditar):
- modificări ale histonelor
- metilarea ADN.
 Enzime implicate in modificarea covalenta a cromatinei - efectori enzimatici
epigenetici
 ADN metiltransferaze (ADNMT sau DNMT -DNA
methyltransferases) - Rol in atasarea grupelor metil la
resturi de citozina (C), in inelul pirimidinic al bazei
azotate citozina – represie genica
 Histon metilaze (HMT) - Rol in atasarea grupelor metil
la resturi de aminoacizi bazici (lizina , serina, arginina
etc) in cozile histonice (COO-)
 Histon demetilaze (HDM - jumondji) - Rol in
detasarea grupelor metil de la resturi de aminoazizi bazici
(lizina, serina, arginina etc) in cozile histonice (COO-)
 Histon acetilaze (histone acetyltransferases, HAT) -
Rol in atasarea grupelor la resturi de aminoazizi bazici
(lizina, serina, arginina etc) in cozile histonice (COO-)
Acetilarea histonelor – decondensarea cromatinei –
expresie genica
 Histon deacetilaze (histone acetyltransferases,
HDAC) - Rol in detasarea grupelor acetil de pe resturile de
aminoacizi bazici acetilati din cozile histonice (COO-)
Dezacetilarea histonelor – condensarea cromatinei –
represie genica
 Modificari ale histonelor
 Histonelor le pot fi adăugate grupuri metil, dar şi alte unităţi chimice, incluzând aici grupuri
fosfat, grupuri acetil şi chiar şi proteine mici, cum ar fi ubicuitina.
Modificările histonelor se asociază
cu modificări ale structurii
cromatinei:
 Cromatina activă adoptă o
conformaţie "mai deschisă"
produsă de acetilarea histonelor
nucleosomale
 Cromatina inactivă
transcripţional se află într-o
conformaţie puternic
condensată şi asociată cu fixarea
strânsă a histonei H1.
 Metilarea ADN
 poziţia 5' a citozinei din cadrul insulelor
dinucleotidice C(p)G din Promotor
 Asociata cu supresia transcrierii genei
Variaţii în configuraţia ADN

 Supraînrularea (supercoiling) ADN

face bazele din regiunea promotor a
genelor mai inaccesibile FT.
Trecerea de la forma B a ADN unor gene la forma
Z a ADN ar putea fi esentiala pentru reglarea
activităţii genice.

Se consideră că trecerea tranzitorie în configuraţia

Z ar face secvenţele ADN mult mai accesibile la
factorii de transcripţie.