Curs Genetica 5

Gena prezinta in structura sa, la un capat, o secventa care nu este transcrisa si

care nu codifica, denumita promotori, la celalalt capat prezinta o alta secventa
necodificatoare, denumita terminator. Iar intre cele doua zone laterale, cu rol in reglarea
expresiei genice, se gaseste regiunea centrala a genei, care este transcriptibila si
codificatoare. Promotorul este un fragment din macromolecula de ADN, situat la
capatul 5' genic, care prezinta secvente nucleotidice specifice, denumite secvente
consens, situate in amonte de regiunea centrala si notate in functie de localizarea lor
raportata la situsul de initiere al transcriptiei. Prin analiza unor promotori tipici au fost
identificare anumite secvente consens, cu rol in optimizarea transcriptiei, precum Cutia
TATA/Cutia Hogness; Cutia CAAT si Cutia GC.
Dupa promotor, in structura genei se gaseste o secventa transcrisa dar
netranslatata, apoi situsul de initiere al transcriptiei reprezentat de codonul start si
codonul start este cel care codifica metionina (Codon ATG). Dupa codonul start
urmeaza alternanta de introni-exoni, dupa ultimul exon se gaseste unul dintre cei 3
codoni stop, iar codonii stop sunt TAA, TGA si TAG. Dupa codonul stop care
semnalizeaza incetarea sintezei proteice, se gaseste secventa terminator, la nivelul careia
exista situsul de poliadenilare, unde produsul de transcriptie primeste o secventa de 50-
200 nucleotide cu adenina. Secventa care are rolul de a asigura stabilitatea moleculei de
ARN matur si transportul acesteia din nucleu in citoplasma, la locul sintezei proteice.
La procariote regiunea centrala este in intregime codificatoare. La eucariote,
regiunea centrala a genei consta intr-o alternanta de secvente informationale (exoni) si
secvente noninformationale (introni). Genele eucariotelor, prezinta in regiunea centrala
o structura discontinua, alcatuita din secvente informationale denumite exoni si secvente
nenformationale, denumite introni.
In ceea ce priveste secventele informationale, exonii sunt secventele care
codifica lanturile polipeptidice, exonii se gasesc in structura ARN pre-mesager, denumit
si ARN heterogen sau transcriptul primar. De asemenea, exonii se regasesc si in
structura ARN Mesager matur. Ordinea exonilor din ADN-ul genic ramane aceeasi si in
structura ARN Mesager matur. Numarul exonilor este variabil, exista gene care prezinta
unul sau mai multi exoni identici, ceea ce determina prezenta unor proteine complexe
neinrudite, care au in structura lor domenii, lanturi identice.
Intronii sunt secvente neinformationale, a caror structura incepe de obicei cu
dinucleotidul GT si se termina cu dinucleotidul AG. Dimensiunea intronilor variaza si,
de regula, este mult mai mare decat cea a exonilor pe care ii separa. Conform conceptiei
clasice, intronii reprezinta reziduri ale evolutiei ADN si spatiatori ai exonilor, iar
conform conceptiei contemporane, intronii au rol in autoclivarea ADN-ului si in
reglarea expresiei genice. Intronii pot lipsi din anumite gene. Histonele reprezinta un
model de gene care nu prezinta introni. Genele mitocondriale sunt gene lipsite de
introni.
 Intronii sunt secvente prezente in ARN-ul premesager, dar absente in ARN-ul
mesager matur. Prin procesul de maturare (matisare sau splicing) al ARN premesager
matur, are loc excizia si indepartarea intronilor si asamblarea exonilor, rezultand ARN
mesager matur.

Proprietatile genelor

 Specificitatea genei
 Penetrarea genei
 Expresivitatea genei
 Poligenie
 Pleiotropie (polifenie)

 Specificitatea genei este determinata de ordinea particulara a nucleotidelor din

structura genei, care ii confera acestora capacitatea de a controla sinteza unui lant
polipeptidic.
 Penetranta este o notiune cantitativa definita prin frecventa manifestarilor fenotipice
a unei gene dominante prezenta la heterozigot. Cand toti heterozigotii prezinta
caracterul determinat de gena respectiva, atunci penetranta este completa (1). Cand
trasatura nu se manifesta la toti heterozigotii purtatori de gena respectiva, atunci
vorbim de o penetranta incompleta care este mai mica decat 1. (Ex: retinoblastom
cancer ocular 80%; si osteogeneza imperfecta - patologie exprimata de prezenta
oaselor friabile 90%)
 Expresivitatea genica este o notiune calitativa, reprezentata de intensitatea
manifestarilor unei gene dominante mutante la indivizii unei familii sau poplatii.
Ex: polidactilia (mai multe degete)
 Poligenie. Multe caractere normale sau patologice sunt controlate de mai multe
gene nealelice, cu efecte cantitative mici si cumulative sau insumate. Deoarece
numarul de gene care controleza caracterele multifactoriale nu este cunoscut si
variaza de la o persoana la alta, distributia caracterului in populatie corespunde unei
curbe de tip gausian
 Pleiotropie (polifemie) reprezinta procesul in care o gena mutanta afecteaza mai
multe sisteme de organe, este o caracteristica specifica sindroamelor (sindromul
marfan, are la baza mutatia unei gene ce sintetizeaza tesutul conjunctiv numit
fibrilina, rezultand modificari scheletice si modificari oculare si cardiovasculare -
anevrism de aorta)
 TRANSPOZITIA

Exista secvente de ADN care isi schimba localizarea in genom fara a fi gasite
in forma libera si individualizata in celule, deplasarea acestor secvente dintr-o pozitie in
alta poarta denumirea de transpozitie, iar secventele respective care explica plasticitatea
genomului poarta denumirea de elemente mobile transpozabile, gene saritoare sau
transpozoni. Elementele transpozabile au fost ddescoperite in 1948 de dr. Barbara
McClintock.
Elementele transpozabile au fost realizate pe studii pe porumb, la care a fost
observata prezenta unor boabe modificate, modificari ce nu au putut fi explicate prin
legile mendeliene. De asemenea s-a observat o corelatie intre rupturi de la nivelul
cromozomului 9 si modificarile aparute la nivelul boabelor, ceea ce a dus la
identificarea genei raspunzatoare de mutatii instabile pe cromozomul 9, gena denumita
gena disociator. S-a observat ca aceasta gena este o gena saritoare in genom si ca atunci
cand se insera pe locusul C determina inhibarea genei responsabile de sinteza
pigmentului situate pe acest locus. Atunci cand gena disociator isi schimba din nou
pozitia, atunci gena de pe locusul C redevine activa si are din nou loc sinteza
pigmentului. Gena disociator este dependenta in transpozitia ei de o alta gena denumita
gena asociator. Gena asociator este capabila de transpozitie autonoma sau independenta,
deoarece prezinta in structura sa gena care coordoneaza sinteza unei proteine
responsabila de insertie, denumite transpozaza. Gena disociator este lipsita de aceasta
secventa, motiv pentru care prezinta o transpozitie dependenta de prezenta genei
activator. Primele elemente mobile descoperite au fost denumite elemente de insertie,
care prezinta caracteristic in structura lor, la cele doua capete, mici secvente repetate
inversate, iar in interior gena transpozazei, enzima responsabila de rata insertiei.
Transpozitie:
-replicativa
-nonreplicativa
-retrotranspozitia

1. Transpozitie replicativa. (copy paste) Elementul transpozabil este mai intai

copiat si aceasta copie este inserata in segmentul de ADN acceptor.
2. Transpozitie nonreplicativa (cut-paste). Excizia elementului transpozabil din
donor, urmata de insertia lui in situsul tinta de pe ADN-ul acceptor.
3. Retrotranspozitie. Transpozitie mediata de ARN. Consta in transcrierea
elementului transpozabil in ARN, urmata de revers-transcrierea ARN-ului in prezenta
enzimelor reverstranscriptaza, intr-un ADN complementar si acest ADN este cel care se
insera in situsul tinta al ADN-ului acceptor.
 IMPORTANTA TRANSPOZOMILOR

Elementele transpozabile pot fi considerate factori mutageni deoarece

determina modificarea structurii si functiei genelor langa sau in care se insera, de
asemenea, tot transpozomii sunt cei care aranjeaza diferite reanjamente cromozomiale:
deletii, duplicatii, inversii, translocatii. Tot transpozomii sunt cei care pot influenta
procesul de carcinogeneza deoarece exista oncogene care sunt activate de diferite
elemente transpozabile. De asemenea, tot transpozomii sunt cei care maresc genomul
corespunzator.
Astfel putem concluziona ca prin amplificarea si dispersia elementelor
transpozabile, precum si prin rearanjamentele mediate de excizia, insertia elementelor
transpozabile, acesti transpozomi reprezinta un mecanism important in evolutia
genomului.