Gena – definitia actuala

 Reprezinta un segment din molecula de

ADN (cromozomial sau mitocondrial) sau
ARN (la retrovirusuri) ce detine informatia
genetica necesara sintezei unui polipeptid.
 Gena - definitia

 Def. dupa Merriam Webster Online Dictionary:

 O secventa specifica de nucleotide ADN sau
ARN, care de obicei este localizata pe un
cromozom si care este unitatea functionala de
ereditate ce controleaza transmiterea si
expresia unui caracter specificand structura unui
polipeptid particular iar uneori, in mod special, a
unei proteine sau regland functia altor
componente informationale/genetice.
 Gena - definitie
 In 1909 Wilhelm Johannsen, un biolog danez,
stabileste terminologia fundamentala
geneticii:
 genele sunt unitati ereditare particulare;
 genotipul este constitutia genetica a unui
organism;
 fenotipul este reprezentat de totalitatea
caracteristicilor mostenite/ereditare.
 Gena -definitie

 In 1941 Beadle si Tatum prin

experimentele lor – rasplatite cu un Nobel
- au reluat o teorie mai veche (1901), dar
ignorata, a lui Archibald Garrod:
 O gena specifica producerea unei enzime

 http://www.genomenewsnetwork.org/resources/timeline/1941_Beadle_Tatum.php
 Gena - definitie

 Biologia moleculara moderna a condus la

modificarea ipotezei: “o gena - o enzima” , in
“o gena - un polipeptid”.
 Motivele pentru aceasta sunt:
 A. Proteinele pot fi alcatuite din mai multe
polipeptide;
 B. O gena poate fi “citita” de mai multe ori;
astfel o gena poate codifica mai multe
polipeptide (identice sau nu).
 Gena - definitie
 Dar genele codifica nu numai polipeptide,
ci si ARNuri functionale, precum ARNr,
ARNt sau chiar XIST-ARN.
 De aceea este considerata astazi mai
corecta definitia urmatoare:
 Gena este un segment cromozomial
raspunzator de formare unui anumit
produs functional.
 Particularitatiile genei dupa Thomas Hunt Morgan

 E unitatea de functie (“cistron”), cu localizare pe cromozom,

avand rol in determinismul genetic prin exprimarea fenotipica
a unui caracter
 E unitatea de recombinare (“recon”),deoarece prin procesul
de crossing-over, genele alelomorfe (gene cu acelasi locus si
functie genetica pe cromozomii omologi) isi inverseaza
pozitia, diversificand si amplificand genotipul indivizilor din
populatie
 E unitatea de mutatie (“muton”) deoarece reprezinta
segmentul din cromozom, care modificindu-si structura
genetica da nastere la forme alelice cu aparitia de structuri
proteice si caractere noi
 Gena - definitie
 Reconul, unitatea de recombinare si mutonul,
unitatea mutationala sunt insa mai mici decat
unitatea de functie, cistronul!
 Daca cistronul se suprapune notiunii de gena,
astazi se cunoaste faptul ca unitatea de
recombinare cat si cea mutationala pot fi uneori
reprezentate de o singura baza azotata fiind deci
cu mult mai mici decat gena!
(medical-dictionary.thefreedictionary.com)
 Gena ocupa o pozitie si un spatiu pe
cromozom denumit LOCUS

 Genele au dispozitie liniara si continua pe

cromozom fiind strict delimitate functional

 Genele de pe acelasi cromozom sunt

dispuse înlănţuit (linkage genic) si se
transmit grupat
 Gena in mozaic
 Organizarea genei este diferita la
eucariote fata de procariote

 La eucariote informatia genetica nu este

continua

 Caracterul discontinuu este dat de

alternanta de exoni/introni
 Exonul
 Este o regiune intragenica exprimata
fenotipic
 Sunt secvente transcrise in ARNm
precursor si pastrate in ARNm matur
 E format dintr-o secventa ADN care
codifica o parte (domeniu) a unui lant
polipeptidic
 Are intre 100-300pb
 Numarul exonilor variaza de la o gena la alta
(intre 2 si mai mult de 50), precum si la
organisme diferite
 Nu este obligatoriu ca exonii sa fie intotdeauna
parti codante ale genei (desi sunt prezenti in
ARNm matur, informatia genetica nu este
transcrisa in structura proteinei; ex. Exonul 1 in
gena pentru insulina)
 Recent s-a constat ca gene diferite pot avea
unul sau mai multi exoni identici, in consecinta,
diferite proteine complexe, neînrudite, pot avea
unele domenii identice
 Au rol informational
 Intronul
 Este secventa interpusa intre exoni care
reprezinta regiunea intragenica necodificatoare
 Sunt secvente necodante, transcrise initial in
ARNm precursor, dar decupate precis si
indepartate ulterior din ARNm matur (proces de
maturare/matisare/’splicing’)
 Majoritatea intronilor incep cu dinucleotidele
(5‘)GT si se termina cu AG(3’); aceste perechi
de nucleotide au rolul unor semnale pentru
decuparea precisa a intronilor
 Marimea intronilor este variabila, neconcordanta
cu cea a exonilor; frecvent este mult mai mare
decat exonul (65-100000 pb)
 Numarul intronilor este cu unul mai mic decat cel
al exonilor din gena respectiva, deoarece orice
gena incepe cu un exon.
 Pot lipsi in unele gene ( ex. Genele pentru
histone, angiotensina, receptori β adrenergici,
ADN mitocondrial)
 Au rol spatiator
 Maresc rata de recombinare a exonilor prin
rearanjamente posttrancriptionale ale genei
(matisare alternativa)
30,
 Proprietatile genelor
 Specificitatea genei
 Penetranta genei:completa/incompleta
 Expresivitatea genei
 Poligenia
 Pleiotropia (polifenia)
 Specificitatea
 Este determinata de ordonarea particulara
a nucleotidelor, care o structureaza
biochimic, ca dimensiune si functie
genetica
 Specificitatea confera unei gene (alele =
forma alternativa a unei gene) capacitatea
de controla strict sinteza unui polipeptid
 Specificitatea
 Fiecare gena codifica alt polipeptid
 Astfel gena ß-globinei specifica lantul de
ß-globin din alcatuirea hemoglobinei, iar
gena huntingtina codifica proteina cu
acelasi nume.


 Penetranţa
 Reprezinta frecventa indivizilor dintr-o
populatie la care s-a exprimat fenotipic
caracterul controlat de o gena (autozomal
dominanta).
 Defineste probabilitatea unei gene
mutante de a se manifesta fenotipic
(indiferent de intensitate)
 Este o notiune cantitativa de tipul “ totul
sau nimic”
 Multe gene au penetranta COMPLETA, adica se
manifesta ori de cite ori exista in genotip

 Exista si gene care au penetranta INCOMPLETA,

sau redusa.

In aceste cazuri, unele persoane poseda gena

anormala, care nu se exprima fenotipic, dar care
se transmite la urmasi, unde se poate exprima.
Cauzele penetrantei incomplete nu sunt clare dar
se discuta efectul antagonic al unor gene/factori de
mediu.
 Penetranta
 De exemplu, mutatiile genei responsibila de boala Huntington au 95% penetranta,
deoarece 5% dintre purtatorii genei/alelei (autosomal dominante) care provoaca b.
Huntington nu o dezvolta, in timp ce 95% se imbolnavesc.

 Penetranta = numarul persoanelor ce exprima caracterul

autosomal dominant raportate la numarul total (homozigoti +
heterozigoti) de persoane purtatoarele ale genei in acea
populatie
 Boli cu penetranta redusa/incompleta:
 Camptodactilia (flexia fixa a degetelor)
 Anoftalmia
 Microftalmia
In acest arbore genealogic segrega o gena cu transmitere
autozomal dominanta (= apare in fiecare generatie si se
transmite independent de sexul persoanei);
III 1 dovedeste ca gena are penetranta redusa/ incompleta;
care este valoarea penetrantei in acest caz?
 Expresivitatea
 Reprezinta gradul (intensitatea sau severitatea)
de manifestare clinica (fenotipica) a unei gene
mutante la bolnavii din aceeasi familie sau dintr-
o populatie. Spre deosebire de penetranta,
expresivitatea este o notiune calitativa.

Poate interesa spectrul anomaliilor, vârsta de

debut a bolii sau a unor elemente componente,
severitatea.
 Ex. de expresivitate
variabila este alela
pentru polidactilie la
om (indivizii purtatori
pot prezenta
hexadactilie numai la
mâini, sau numai la
picioare, sau la toate
membrele, sau doar
bonturi digitale la un
membru.
 Poligenia
 Reprezinta fenomenul prin care anumite
caractere fenotipice complexe
(normale/anormale) sunt produse prin actiunea
mai multor gene ne-alele (situate pe loci diferiti),
care au efecte cantitative mici si însumate

 In acest caz “abaterea” de la regula o gena→un

caracter, este aparenta, deoarece fiecare gena
determina o parte din caracterul final
 Nr. de gene care participa la realizarea
caracterului respectiv variaza de la o persoana
la alta, si de aceea distribuţia caracterului in
populatie corespunde unei curbe de tip Gausian

 Genele care produc caracterul actioneaza

independent unele de altele ( nu exista relatii
tipice de dominanta, recesivitate, epistazie)

 Expresia fenotipica a genelor poate fi influentata

si de factorii de mediu (poarta denumirea de
caracter multifactorial; ex. talie, tensiune
arteriala, inteligenta)
 Mediul si fenotipul

Lipsa vitaminei C

Atat genotipul cat si factorii de mediu afecteaza/modifica/influenteaza

fenotipul; importanta relativa a ambilor variaza.  
 Pleiotropie (polifenie)
 Reprezinta fenomenul prin care o singura
gena (dominanta) sau o pereche de gene
recesive produc efecte fenotipice diverse
in mai multe sisteme de organe si funcţii
 Ex. Sd.Marfan caracterizat prin 3 categorii
de semne:
1)Modificari scheletice: membre lungi,
degete lungi si fine (arahnodactilie),
hiperlaxitate articulara, cifoza/scolioza,
piept excavat, etc.

2)Modificari oculare: subluxatie/ectopie de

cristalin, miopie/hipermetropie forte, etc.

3)Modificari cardiovasculare: anevrisme de

aorta, prolaps de valva mitrala
Anomalii cardiace Disectie de aorta deces
 Toate aceste modificari se datoreaza unei
singure mutatii genice ce se transmite
autozomal dominant. Mutatia determina un
defect in structura primara a fibrilinei
(componenta majora a tesutului
conjunctiv)

 In acest caz legatura dintre mutatia genica

si manifestarile clinice este evidenta si
vorbim de PLEIOTROPIE RELAŢIONALĂ
 Dar in majoritatea afectiunilor pleiotrope
aceasta legatura nu este intotdeauna
evidenta si vorbim de PLEIOTROPIE NE-
RELAŢIONALĂ

ex. Sd. Bardet-Biedl (datorat unei mutatii

recesive a unei perechi de gene alele),
caracterizat prin: polidactilie, obezitate,
surditate, hipogonadism, retinita
pigmentara, retard mental, disfunctie
renala.
                                                                                

commons.wikimedia.org/wiki/File:BBS_Organs.jpg
 Tipuri de gene
 Gene domestice (comune,ubicuitare,
house-keeping)
 Gene specifice
 Gene candidate
 Pseudogene
 Gene egoiste
 Gene house-keeping
 Sunt un grup restrans de gene ce codifica proteine
ubicuitare, indispensabile funcţiior celulare
(sinteza proteica, producerea de energie)
 Reprezinta 1/5 din numarul total de gene la om, si
peste 90% din genele exprimate in orice tip celular
 Sunt bogate in secvente GC, deci formeaza
eucromatina
 Transcrierea lor este continua dar la un nivel
scazut
 Nu au in componenta lor secventa -TATA-
 Promotorul este alcatuit din una sau mai multe
secvente de tip GC box; situsuri la care se fixeaza
un factor special de iniţiere a transcripţiei (Sp1)
 Gene specifice
 Circa 4/5 din genele umane au o expresie
limitata spatial sau temporal
 Limitare spatială= stă la baza diferentierii sau
specializarii celulare=exprimare specifica in
anumite tesuturi (ex. Muscular, neuronal); in
anumite linii celulare (ex. Celule derivate din
creasta neurala)
 Limitare temporala=expresia unor gene in
anumite stadii ale dezvoltarii organismului
(ex.tipuri de Hb normale)
 Gene candidate
 Sunt genele suspectate de a fi responsabile de
anumite boli ereditare
 Acestea pot fi monofactoriale (boala fiind
determinanta de o gena ce comporta o anomalie
proteica ex.nanism hipofizar det. de gena care
controleaza sinteza somathormonului) sau
poligenice
 Ca urmare trebuie stabilit in ce masura o gena
este candidata in afectiunea respectiva
 Pseudogene
 Sunt gene care si-au pierdut functia iniţială
 Se noteza cu litera greceasca psi-Ψ
 Au aparut prin duplicarea unor gene originale sau prin
revers transcriptie, sau fragmentele de gene ce apar
prin deletii sau recombinari ale genei iniţiale
 Sunt nefuncţionale datorita unei alterari a structurii lor
(absenta codon initiator, exces de codoni non-
sens,absenta regiunii promotor)
 Ex. -Gena NF1 (neurofibromatoza tip I) are cel putin
11 pseudogene
-Gena PKD1 (boala polichistica renala a adultului)
are 3 fragmente de gena, a circa 70% din gena
normala
 Gene egoiste
 Sunt secvente din structura ADN-ului care au
numai functia de replicare semiconservativa
 La om 10-20% din ADN reprezinta genele
active, restul de 80-90% ar reprezenta ADN-
ul nefuctional alcatuit din gene egoiste
 Nu servesc organismului sau celulei
 Ele sunt secvete care se repeta de mai multe
ori intr-o molecula de ADN
 Linearitatea genelor in cromozomi
Experimentul Yanofski
 Genele au o dispozitie lineara in
cromozomi
 Experimentul are la baza procedeul de
suprimare prin acoperire
 Cu un fascicul de Rx s-a distrus
punctiform molecula de ADN la
bacteriofagi: la unii in zona A, la altii in
zona B (zona A ≠ zona B)
 Prin aceasta distructie atat cei cu zona A cit si cei cu zona B
distruse si-au pierdut capacitatea de replicare a moleculei de
ADN (de multiplicare in celule bacteriene)

 In schimb, prin asocierea lor in aceeasi bacterie, este

capatata functia de replicare

 Explicatie: zona A distrusa din primul bacteriofag este

suplinita de zona (gena), ce corespunde ca pozitie, din
molecula de ADN a celui de-al doilea bacteriofag. Acelasi
lucru s-a intimplat si la cei cu zona B.

 Acest fenomen nu este posibil decat cu o sigura conditie:

daca secvenţele (genele) din moleculele ADN de acelasi tip
sau din cromozomii omologii au dispoziţie lineara

 Ex: La om Hb Leporè: gena hibrid βδ

Cu totii
gandim
acum
astfel,
nu?