STRUCTURA SI FUNCTIILE GENELOR SI A GENOMULUI UMAN

GENA
Definitie
Gena reprezinta un segment cromozomial ce controlează expresia fenotipică a unui caracter. In
conceptul contemporan este un segment polinucleotidic al moleculei de ADN ce codifică sinteza
unei molecule specifice – polipeptid sau ARN.

Substratul molecular al informaţiei genetice = molecula de AND

Substratul molecular al caracterului morfologic, biochimic sau fiziologic = proteina.
Gena reprezinta unitatea elementara structural-functionala a ereditatii si variabilitatii. Este o
secvenţă specifică polinucleotidică din molecula de ADN ce conţine informaţia despre formarea
proteinei (caracter elementar): succesiunea de nucleotide din ADN determină succesiunea de
aminoacizi în proteina.
Asigură moştenirea de către descendenţi a caracterelor parentale. Modificările ce se produc
în structura genei pot determina modificări în sinteza proteinei şi ale caracterului

Acizii nucleici
Purtătorii informației genetice, adică a informațiilor necesare dezvoltării celulelor din
organismele vii. Sunt formate din lanțuri polinucleotidice
Nucleotida= substanta chimica macromoleculara formata din:
v Pentoza – riboza (ARN) sau deoxiriboza (ADN)
v Grupari fosfat
v Baza azotata purinica (adenina si guanina) si pirimidinica (citozina si
timina/uracil)
 Acizii nucleici sunt de 2 tipuri: ARN si ADN

- ADN
Este o macromolecula cu 2 catene polinucleotidice infasurate ca o elice in jurul unui ax
comun. Catenele sunt antiparalele si cu bazele azotate complementare (A ii corespunde T,
iar G ii corespunde C)
Bazele azotate se combină cate trei formand codoni - "cuvintele" codului genetic (un
triplet codifica un aminoacid)
REPLICAREA ADN-ului reprezinta duplicarea informatiei genetice (ADN) si transmiterea
din generatie in generatie (pot exista erori => mutatii).

- ARN
Este o macromolecula cu un singur lant polinucleotidic, localizat in citoplasma si in
nucleu.
Tipuri:
 ARN mesager: copiaza informatia de la ADN -> ribozomi
 ARNt transport: transporta aminoacizi din citoplasma -> ribozomi
 ARN ribozomal: sintetizeaza proteine
 ARN viral
SINTEZA ARN (transcriptie) are loc in nucleu astfel: Secvente de ADN sunt copiate de
anumite enzime (ARN polimeraza) care desfac dublul helix al ADN-ului si se organizeaza pe
baza complementaritatii bazelor azotate
TRANSLATIA: ARNm sintetizeaza la nivelul ribozomilor (citoplasma) proteine.
Functiile genelor umane
- Detin si pastreaza informatia genetica codificata despre sinteza unor proteine si
formarea anumitor caractere fenotipice
- Transmit informatia genetica prin replicarea ADN-ului (legatura dintre generatii)
- Realizeaza informatia genetica (prin transcrierea ADN-ului si translatia codului
genetic in timpul sintezei proteinelor)

Expresia genelor
 La nivel molecular – etape:
- Transcriptia – copierea informatiei genetice din ADN si sinteza moleculelor
precursoare ale ARNm
- Transferal ARNm in citoplasma
- Translatia – secventa nucleotidelor din ARNm este tradusa intr-o secventa de
aminoacizi
 La nivel celular : proteinomul (integrarea proteinei sintetizate intr-o structura
celulara/lant metabolic)
 La nivel organismic: caractere morfologice si insusiri complexe

Nivele de reglare a expresiei genice:

- Pretranscriptional - decondensarea cromatinel, eliberarea ADN de histone
(epigenetic, reversibil, potential ereditar)
- Transcriptional - identificarea promotorului, formarea complexului de initiere, rata
de transcriptie
- Posttranscriptional - procesarea ARm, alegerea variantel de splicing, controlul
transferului ARm in citoplasmã
- Translational - selectarea matritel, formarea complexuluide initiere, controlul calitätil
polipeptidului, stabilitatea ARNm
- Posttranslational - modificarea posttranslationalã a polipeptidului, directionarea
proteinelor

Localizarea genelor pe cromozomi

- Teoria cromozomiala a eredităţii (1911)
Genele sunt localizate pe cromozom, fiecare genă ocupă un anumit locus; sunt dispuse
liniar şi formează grupuri de înlănţuire. Numărul grupurilor de înlănţuire este egal cu
numărul haploid de cromozomi.
Daca sunt dispuse in loci identici ai cromozomilor omologi, se numesc gene alele; daca
sunt dispuse in loci diferiţi în acelaşi cromozom sau cromozomi diferiţi se numesc gene
nealele. Dacă individul este purtător de alele identice este numit homozigot, dar dacă
genele alele sunt diferite, heterozigot.

CROMOZOMUL

Cromozomii reprezintă nivelul supramolecular de organizare a materialului genetic şi

substratul morfologic al eredităţii. Molecula de ADN este principalul component al
cromozomului, care-i specifică funcţiile de păstrare, transmitere şi realizare a materialului
genetic ce-l conţine sub formă de secvenţe polinucleotidice specifice – gene.
Fiecare celulă conţine un set diploid de cromozomi. Fiecare cromozom în setul
diploid are omologul său. Cele 23 de perechi de cromozomi ale celulei umane somatice
constituie cariotipul, care se implică în formarea fenotipului celulei şi organismului uman.
Genomul uman reprezinta totalitatea informatiei genetice: 23 de perechi de cromozomi
(22 autozomali si 1 pereche de cromozomi sexuali).

ELEMENTELE MORFOLOGICE ALE CROMOZOMILOR sunt:

- cromatidele (o moleculă de ADN liniară asociată cu proteine histone şi
non-histone maximal compactizată);
- centromerii (secvenţa de ADN specifică asociată cu proteine histone
specifice ce uneşte cromatidele surori);
- telomerii (secvenţe specifice de ADN asociate cu proteine speciale de la capetele
cromozomilor);
- constricţiile secundare (regiuni de ADN repetitiv despiralizate, slab colorate, prezente pe
braţele cromozomilor)
- Sateliţii (heterocromatina);
- Situsurile fragile (regiuni cu rezistenta scazuta la efectele mutagene);

Cromatina constituie forma extinsă şi despiralizată a cromozomilor. Cromatina se

clasifică în două categorii: eucromatină (partea activa de pe care are loc transcriptia) si
heterocromatină (inactiva genetic, care nu se supune transcriptiei).

PROTEINELE HISTONE SI NON-HISTONE

Proteinele histone au rolul de a organiza ADN-ul si a-l uni în unități structurale
numite nuclezomi, ca parte a cromozomului. Sunt principalele componente proteice ale
cromatinei, reprezentând baza pe care se răsucește ADN-ul, astfel incat dacă acestea nu ar
exista, ADN-ul nespiralizat ar fi foarte lung. Clasificarea histonelor se face în funcție de
conținutul în arginina si lizina.
Proteinele non-histone reprezinta alt tip de proteine ce furnizeaza structura schelei
pentru ADN ce functioneaza impreuna cu histonele pentru a organiza cromozomii in nucleu.

GENOMUL UMAN

Reprezinta sistemul genetic complet al celulei organismului uman ce include

genomul nuclear şi mitochondrial. Determină dezvoltarea individuala, activitatea vitală si
transmiterea caracterelor structurale şi funcţionale descendenţilor.
În nucleul celulelor umane se conţin circa 30000 perechi de gene, care sunt
repartizate de-a lungul a 46 molecule de ADN, care corespund celor 46 cromozomi din setul
diploid.
Fiecare cromozom conţine în medie 1-2000 de gene. Genele sunt dispuse liniar în
cromozom, una după alta. Genele unui cromozom se transmit de la o generaţie la alta, în
bloc, fenomen numit înlănţuire genică sau linkage. Fiecare cromozom reprezintă un grup de
înlănţuire.
Genomul mitocondrial este organizat sub formă ADN inelar, conţine 37 gene
aranjate compact şi se transmite pe linie maternă.
Astfel, la om sunt 25 de grupuri de înlănţuire:
 - 22 grupuri ale autosomilor;
- un grup al cromozomului X;
- un grup al cromozomului Y;
- un grup – genele ADN-ului mitocondrial.

COMPACTIZAREA MATERIALULUI GENETIC

Materialul genetic nuclear este reprezentat de cromatină sau cromozomi ce
reprezintă complexe nucleoproteice (ADN, proteine histone, proteine nehistone, ARN).
Cantitatea, forma şi activitatea materialului genetic se modifică în funcţie de:
perioada ciclului cellular, perioada ontogenetică, tipul celulei, acţiunea factorilor de mediu.
În diferite perioade ale ciclului celular materialul genetic se poate prezenta sub
formă de:
- cromatină sau cromozomi, graţie diferitor nivele de compactizare;
- cromozomi mono- sau bicromatidieni, înainte sau după replicare;
- secvenţe genetic active sau inactive transcriptional;

Eucromatina reprezintă regiunea slab condensată a cromatinei care conţine gene

structural şi este porţiunea funcţional activă a ADN-ului de pe care are loc transcripţia.
Astfel regiunile de eucromatină sunt responsabile de expresia specifică a informaţiei
genetice, reglarea proceselor vitale esenţiale prin expresia genelor „house keeping”.
Heterocromatina reprezinta segmente de cromatină condensate, inactive genetic,
care nu se supun transcripţiei. Se disting două tipuri de heterocromatină: constitutive
(conţine ADN repetitiv (ADN satelit), deci nu conţine secvenţe codificatoare şi nu poate fi
transcrisă) şi facultative (conţine secvenţe codificatoare neactive, funcţia lor fiind dependent
de momentul ontogenetic, tipul de ţesut sau de sex). Heterocromatina facultativă în
anumite condiţii se poate decondensa şi transforma în eucromatină.

PROIECTUL GENOMULUI UMAN

Testarea genetică este una din cele mai importante aplicaţii ale cunoştinţelor
obţinute din Proiectul Genomului Uman şi reprezintă analiza ADN-ului, cromozomilor,
proteinelor şi a unor metaboliţi umani pentru detectarea bolilor transmise ereditar,
mutaţiilor, identificarea purtătorilor, stabilirea diagnosticului sau prognosticului prenatal şi
clinic, monitorizarea şi screeningul prenatal şi al nou-născuţilor.
Principiile eticii identificate de Comitetul de Apreciere a Riscului Genetic din USA.
(CommiTTee on Assessing Genetic Risks) se referă la dreptul la autonomie, intimitate,
confidenţialitate şi echitate). Pe baza acestor principii, Comitetul a emis următoarele
recomandări:
- Screeningul nou-născuţilor nu poate fi avizat fără dovada necesităţii lui pentru detecţia şi
tratamentul efectiv al bolilor specifice.
- Testarea copiilor se face numai în cazul bolilor pentru care există şi este necesar tratament
curative sau preventiv.
- Confidenţialitatea poate fi elucidată, prin dezvăluirea diagnosticului la rude, numai când ne
aşteptăm la lipsa unei dezvăluiri voluntare şi numai în situaţiile când există o înaltă
probabilitate de afectare ireversibilă sau/şi fatală a rudelor în lipsa acestei dezvăluiri
- Falsa paternitate poate fi relevată exclusiv mamei (nu şi partenerului acesteia).
- Informaţia genetică, privitoare la statusul de purtător al solicitantului / consultantului nu
poate fi dezvăluită partenerului fără consimţământul consultantului.
- Legislaţia ar trebui astfel adoptată încât riscurile genetice să nu fie luate în considerare la
luarea deciziei de asigurare medicală sau privind costul acesteia.
- Legislaţia ar trebui astfel adoptată încât informaţia genetică să nu poată fi accesată de
către angajatorul prospectiv sau existent, decât în cazul în care poate influenţa exercitarea
atribuţiilor profesionale.

Roluri:
• de la structural – la studiul funcţional al genelor;
• de la aranjarea genelor la nivel de cromozomi – la secvenţierea ADN-ului;
• de la diagnosticul unei afecţiuni genetice – la determinarea predispoziţiei genetice în
bolile comune;
• de la etiologie – la patogenie, la mecanismul producerii bolilor genetice;
• de la studiul unei gene ce cauzează boala – la studiul familiilor de gene;
• de la genom – la proteinom;
• de la Genetica Medicală – la Medicina Genetică;
Genetica Medicală se axează pe studiul patologiilor mendeliene şi a aberaţiilor
cromozomiale.
Medicina Genetică - implicarea geneticii în clinica, factorii genetici fiind implicaţi în
toate bolile existente, iar predispoziţia genetică există pentru maladiile comune ale adultului
şi copilului.
Genetica Moleculară prevalează în toate aspectele Geneticii Umane şi Medicale.
Complexitatea studiilor din „Proiectul Genomul uman”, chiar în zilele noastre încă nu
sunt definitive, deoarece, deşi marea majoritatea genelor sunt cunoscute, încă nu se ştie cu
certitudine, cum se comportă marea majoritate a acestor gene.