BIOLOGIE

MOLECULARĂ
• genom
• cromozom
• ADN/ARN/proteine
• genă/locus/alelă/variantă
• replicare
• transcriere
• translatare
 1.
GENOMUL
Genomul

Genomul
totalitatea informației
genetice a unei specii.

Genotipul
totalitatea informației
genetice a unui individ.
Genomul uman

nr. gene aprox. 25.000

nr. cromozomi 22 autozomi și heterozomii X și Y
nr. nucleotide aprox. 3,2 miliarde
lungime 1 - 1,5 m
masă aprox. 3 pg
Rolul genomului
(rolul genetic al ADN-ului)
Rolul genomului
(rolul genetic al ADN-ului)

Genomul
ADN-ul
informaţia genetică
determină şi direcţionează
formarea caracterelor, prin
interacţiune cu factori
negenetici.
 Rolul genomului
(rolul genetic al ADN-ului)

ADN-ul reprezintă substratul material al eredităţii.

–
La nivelul ADN-ului este înmagazinată (stocată)
întreaga informaţie necesară dezvoltării, funcţionării şi
reproducerii organismelor.
–
Informaţia funcţionează sub forma unor semnale
biochimice, prin intermediul altor macromolecule
biologice (i.e. ARN-ul, proteinele).
–
Genele reprezintă elementele funcţionale ale
materialului genetic.
 Rolul genomului
(rolul genetic al ADN-ului)

ADN-ul reprezintă substratul material al eredităţii.

–
La nivelul ADN-ului este înmagazinată (stocată)
întreaga informaţie necesară dezvoltării, funcţionării şi
reproducerii organismelor.
–
Informaţia funcţionează sub forma unor semnale
biochimice, prin intermediul altor macromolecule
biologice (i.e. ARN-ul, proteinele).
–
Genele reprezintă elementele funcţionale ale
materialului genetic.
 ADN-ul,
molecula eredității
Frederick Griffith (1928)
Mus musculus și Streptococcus pneumoniae

Alfred Hershey & Martha Chase (1952)

Escherichia coli
bacteriofagul T2
 2.
ADN-ul
 Molecula de ADN

nr. gene
nr. cromozomi
nr. nucleotide
lungime
masă
 Molecula de ADN

Molecula de ADN este

alcătuită din
două lanţuri/catene
complementare,
răsucite şi
(anti)paralele,
având un aspect de Watson şi Crick (1953)
Franklin și Wilkins
(dublu)helix.
Chargaff et al.
Molecula de ADN
 Molecula de ADN

Dpdv. chimic ADN-ul este o substanţă

macromoleculară
polimerică,
unitatea structurală de bază fiind nucleotida.

La om, există cel puţin

3,2 x 109 nucleotide ce
alcătuiesc genomul –
totalitatea genelor
(informaţiei genetice)
din nucleul unei celule.
 Nucleotida

Grup fosfat
(radical fosforic)
+
Nucleotidă

Zahar

+
Bază azotată
Catenă ADN
 Nucleotidele

intră în structura ARN-ului

dNTPs – deoxynucleosid triphosphates – dezoxinucleosid trifosfaţi

dATP – deoxyadenosine triphosphate – dezoxiadenozin trifosfat
dGTP – deoxyguanosine triphosphate – dezoxiguanozin trifosfat
dTTP – deoxythymidine triphosphate – dezoxitimidin trifosfat
dCTP – deoxycytidine triphosphate – dezoxicitidin trifosfat
Nucleotidele

Cod 1 literă Denumirea bazei azotate Categorie

A Adenină Bază purinică
C Citozină Bază pirimidinică
G Guanină Bază purinică
T Timină Bază pirimidinică
N A, C, G sau T
R A sau G Baze purinice
Y C sau T Baze pirimidinice
- Necunoscută
 Formarea moleculei
de ADN
Fiecare din cele patru tipuri de
nucleotide au structuri diferite dar
prezintă aceleaşi terminaţii (grupări)
active: 5’ (fosfat) şi 3’ (hidroxil).

Prin formarea unei legături

fosfodiesterice între aceste capete ia
naştere lanţul de ADN, care va
prezenta o grupare fosfat liberă
(PO4) la capătul 5’ şi o grupare
hidroxil liberă (OH) la capătul 3’.

!!! Secvenţa este întotdeauna

definită (în articole ştiinţifice, baze
de date etc.) ca succesiune
nucleotidelor sale constituente, de la
capătul 5’ înspre capătul 3’.
 Formarea moleculei
de ADN

Legăturile (punţile)
de hidrogen se
formează între
nucleotide (baze
azotate)
complementare:
- două între A şi T
- trei între G şi C
Formarea moleculei
de ADN
Formarea moleculei
de ADN
Formarea moleculei
de ADN
 3.
CROMOZOMUL
Formarea cromozomilor
Formarea cromozomilor
Formarea cromozomilor
Formarea cromozomilor
Formarea cromozomilor
Formarea
cromozomilor
Formarea
cromozomilor

interfază

metafază
Formarea cromozomilor
Nucleul și materialul genetic
elementele materiale/moleculare/biochimice ale
eredității
Cromozomii în diferitele faze
celulare

interfază
cromozomi (mai mult sau mai
puțin) despiralizați – teritorii
cromozomale

metafază
cromozomi metafazici,
puternic spiralizați
(condensați)
Cromozomii în diferitele faze
celulare
Cromozomii în diferitele faze
celulare
 4.
GENA
LOCUSUL
ALELELE
 Fluxul informației genetice

cromatină
 Fluxul informației genetice

cromatină
 Echivalențe

1 cromozom = 1 cromatidă = 1 moleculă de ADN

1 cromozom metafazic = 2 cromatide surori = 2 molecule de ADN

1 moleculă de ADN = 2 catene/lanțuri complementare

1 cromozom = mai multe gene/loci

1 genă = 1 locus = 1 caracter

1 genă/locus = mai multe alele/variante

1 alelă/varinată = 1 anumită secvență de ADN/succesiune de

nucleotide
!!!!!

Locus

Genă

Alele (variantele genei)

Diploid

Genotip (combinaţia de alele)

!!!!!

Locus
–
locația unei gene sau secvențe de ADN
(se referă la toate/oricare dintre alele
genei respective)

Genă
–
segment de ADN ce codifică o
polipeptidă sau o moleculă funcțională
de ARN (termen folosit și în contexte în
care ‘locus’ sau ‘alelă’ ar fi mai clar)

Alelă
–
variantă a unei gene, diferită de alte
variante ale genei respective; în general,
variantă a unei sevențe de ADN
Gena – locus – alele/variante
Gena
Definiție

genetica clasică: o gena–un caracter

–
genetica modernă/moleculară: o gena–o proteină
–
evoluția conceptului datorită progresului științei:
o gena–un produs funcțional
–
diferențiere și utilitate în funcție de context
 Gena
Genetica clasică
Ipoteza “o genă–un locus–un caracter”
–
factor ereditar
–
unitatea de bază a eredităţii (informaţiei genetice)
–
produce un anumit efect fenotipic – influențează/determină un caracter
–
unitate mutaţională – mutația genică → variantele genei/alelele → variabilitate genetică
unitate de recombinare → meioză → variabilitate genetică
–
ocupă o anumită poziţie (i.e. locus) pe un cromozom (la nivelul genomului)
• pot exista mai multe forme/variante ale unei gene ce ocupă un anumit locus, iar
acestea se numesc alele şi produc efecte fenotipice diferite
• în organismele diploide există maxim două alele pentru un anumit locus de la
nivelul unei perechi de cromozomi omologi
• dacă alele sunt identice (practic, au aceeaşi secvenţă ADN şi produc acelaşi
efect fenotipic), individul este considerat homozigot pentru locusul respectiv
• dacă alelele sunt diferite, individul este heterozigot pentru locusul respectiv
• la nivelul unei specii sau într-o populaţie (grup de indivizi) pot exista mai multe
alele pentru fiecare locus, iar indivizii pot fi homo- sau heterozigoţi pentru
diferite combinaţii de alele
 Gena
Genetica modernă/moleculară

Ipoteza “o genă–o enzimă–etc.”

–
unitatea funcţională a informaţiei genetice
–
Tatum & Beadle (1941): o genă–o enzimă
–
o genă–o proteină clarificare:
– polipeptidă – înlănțuire de aminoacizi
proteină – funcțională, mai multe polipeptide
o genă–o polipeptidă enzimă – catalitică
–
gena eucariotă – introni – nu corespund segmentelor polipetidice
regiuni reglatoare – promotor & terminator – nu sunt transcrise
tipuri de ARN care nu sunt translatate – nu produc polipeptide
–
gena este o regiune de ADN care poate fi exprimată pentru obținerea unui
produs funcțional final reprezentat de un lanț polipeptidic specific sau de o
moleculă de ARN
–
regiune a unei molecule de ADN sau a unui cromozom corespunzătoare unei
secvențe specifice de nucleotide
Gena
Genetica modernă/moleculară
 Gena – locus – alele/variante
13q13.1
113 Mb (113 milioane pb)

2 Mb (2 milioane pb)

90 Kb (90 mii pb) introni

exoni
3418 aminoacizi
Gena – locus – alele/variante

60 Mb (60 milioane pb)

500 Kb
(500
mii pb)
Gena – locus – alele/variante
 5.
REPLICAREA
ADN-ului
 Sinteza replicativă a ADN-ului
(replicarea semiconservativă)

ADN-ul dublu catenar

devine
monocatenar
apoi
fiecare dintre cele două
catene este utilizată
pentru sinteza unei noi
molecule dublu
catenare (dublarea
cantităţii iniţiale de
ADN)

Furca de replicare
 Sinteza replicativă a ADN-ului
(replicarea semiconservativă)
moleculă de ADN denaturată
catene complementare
moleculă de ADN replicată

catene noi
moleculă de ADN dublu-catenară (REPLICATE)
(inițială)

catene inițiale (MATRIȚĂ)

Sinteza replicativă a ADN-ului
Sinteza replicativă a ADN-ului
Sinteza replicativă a
ADN-ului
Sinteza replicativă a ADN-ului
Sinteza replicativă a ADN-ului
Repararea ADN-ului
Sinteza replicativă a ADN-ului
Sinteza replicativă a ADN-ului

Furca de replicare
 6.
TRANSCRIEREA
ADN-ului
Transcrierea
procesul prin care informaţia genetică stocată la nivelul moleculei de ADN
este transpusă într-o moleculă de ARN (în general mesager)
–
ARN-ul mesager reprezintă modul în care ADN-ul (păstrătorul informaţiei
genetice) interacţionează cu ribozomii (sediul sintezei proteice)
–
sinteza se face doar după una dintre cele două catene ale moleculei de
ADN, denumină ‘catenă sens’ sau ‘matriţă’
–
transcrierea se face pe bază de complementaritate, în mod asemănător
replicării ADN-ului, iar molecula de ARN sintetizată reprezintă o copie
negativă a catenei matriţă
–
ADN ≠ ARN: zahar, T→U, monocatenar
–
segmentele de ADN transcrise s.n. gene; acestea sunt prezente (în general)
în copii unice la nivelul genomului, reprezentând ADN-ul nerepetitiv;
ARNr și ARNt
Transcrierea

13q13.1

113 Mb (113 milioane pb)

2 Mb (2 milioane pb)

90 Kb
(90 mii pb)

introni
exoni
3418 aminoacizi
 Transcrierea
Etapele principale ale transcrierii:
1.inițierea
2.elongarea
3.terminarea

Etapele (mai detalite) ale transcrierii:

• ARN polimeraza și (unul sau) mai mulți factori generali
și specifici de transcriere se atașează la secvența
promotorului
• dublul-helixul ADN se denaturează
• ARN polimeraza formează molecula de ARN
complementară catenei matriță de ADN
• noua moleculă de ARN este pusă în libertate
• dacă celula are nucleu, molecula de ARN poate suferi
modificări (ex. modificarea capetelor, spicing)
• molecula de ARN transcrisă migrează în citoplasmă prin
porii nucleari
 Transcrierea

Elongarea

Inițierea
transcrierii la
promotorul
eucariot
 Transcrierea

Elongarea

Inițierea
transcrierii la
promotorul
eucariot
 Transcrierea

Elementele
promotorulului
 Transcrierea

Procesarea ARN-ului:
adăgarea capătului 5’ și
a cozii 3’ și
eliminarea intronilor
 Transcrierea
La eucariote, gena include două tipuri de
secvenţe, informaţionale (exoni) şi
noninformaţionale (introni).

Intronii sunt eliminaţi în procesul de

transcriere (splicing).

Procesarea ARN-ului:
eliminarea intronilor
 Transcrierea

Procesarea ARN-ului:
eliminarea intronilor
 Transcrierea

Procesarea ARN-ului:
eliminarea intronilor
 7.
ARN-ul
ARN-ul
ARN-ul

Deosebiri între molecula de ARN şi cea de ADN:

(1) polimer de (ribo)nucleotide
(2) moleculă monocatenară
(3) zaharul pe care îl conţine este o riboză (determină instabilitate)
(4) conţine uracil (U) în loc de timină (T)
(5) este complementar ADN-ului matriţă după care a fost sintetizat
Tipurile de ARN
Tipuri de ARN implicate în sinteza proteică
–
ARN mesager (ARNm)
transferul informaţiei genetice de la nivelul ADN-ului la
ribozomi
–
ARN de transfer (ARN-t)
transferul aminoacizilor la ribozomi
–
ARN ribozomal (ARN-r)
intră în alcătuirea ribozomilor

Tipuri de ARN implicate în reglarea activităţii genelor sau

a altor molecule
–
microARN (ARNmi)
–
etc.

ARN viral
 8.
TRANSLATAREA
ARN-ului
MESAGER
Translatarea

presupune sinteza polipeptidelor (proteinelor)

pe baza informaţiei stocate la nivelul ADN-ului şi transcrise
în ARNm
pe baza moleculelor de ARNm sintetizate prin transcripție
–
se desfășoară la nivelul ribozomilor, complexe moleculare
care au capacitatea de lega aminoacizi într-o anumită ordine
–
se bazează pe corespondența secvența ARN-ului
(nucleotide) și cea a polipeptidei (aminoacizi)–codul
genetic
Translatarea
Translatarea
Translatarea
 9.
MODIFICAREA
POST-
TRANSLAȚIONALĂ
Modificările post-translaționale

Lanţurile de aa. rezultate prin translaţie sunt, în general

nefuncţionale, reprezentând, de fapt, precursori ai
proteinelor funcţionale/mature.
–
Structura primară–secvența de aminoacizi–determină,
prin pliere, o formă specifică, tridimensională,
corespunzătoare structurilor secundară și terțiară. Uneori,
intervine o altă proteine pentru ca plierea să fie corectă.
–
Uneori, alte modificări–post-translaționale–sunt necesare
pentru ca proteina să devină activă și să-și poată
îndeplini rolul metabolic:
• modificarea chimică a unor aa. prin
adăugare de zaharuri, lipide etc.
• îndepărtarea unor amioacizi
• segmentarea în mai multe polipeptide
• combinarea cu alte polipetide (structura
cuaternară).
Modificările post-translaționale

c
Modificările post-translaționale
Modificările post-translaționale
Modificările post-translaționale
 10.
POLIPEPTIDA
PROTEINA
ENZIMA
Polipetidele/proteinele

polimeri de aminoacizi – polipeptide

–
baza funcţională a lumii vii + rol structural
–
dpdv. funcţional îndeplinesc diverse roluri: enzime, transportori,
hormoni, reglatori ai pH-ului sau presiunii osmotice, receptori
specifici etc.
–
peste 100.000 de proteine
–
constituite din 20 (21) aminoacizi (proteinogenici)
–
aa. sunt compuşi organici care conţin grupările funcţionale
aminică (-NH2) şi carboxilică (-COOH),
având formula generală

aa. se leagă între ei prin legături covalente (peptidice) ce apar

între cele două grupări funcţionale
Polipetidele/proteinele
Aminoacizii
Polipetidele/proteinele
Aminoacizii
Polipetidele/proteinele
Modificările post-translaționale

c
Polipetidele/proteinele
Modificările post-translaționale
Polipetidele/proteinele
Modificările post-translaționale
Polipetidele/proteinele
Modificările post-translaționale
Polipetidele/proteinele

Funcția/rolul proteinelor:
•proteine catalitice (enzime)
•proteine structurale
•proteine transportoare
•proteine reglatoare
Proteinele catalitice
(enzime)

c
Proteinele catalitice
(enzime)
Proteinele catalitice
(enzime)

x
Proteinele structurale
Proteinele transportoare
 Proteinele transportoare

cystic fibrosis transmembrane conductance regulator

(CFTR)
 Proteinele transportoare

cystic fibrosis transmembrane conductance regulator

(CFTR)
 Proteinele transportoare

cystic fibrosis transmembrane conductance regulator

(CFTR)
CFTR
Proteinele transportoare
cystic fibrosis
transmembrane
conductance
regulator
(CFTR)
Proteinele transportoare

cystic fibrosis transmembrane conductance regulator

(CFTR)
Proteinele transportoare
cystic fibrosis transmembrane conductance regulator
(CFTR)
Proteinele transportoare
 Proteinele reglatoare
transcriere – procesul prin care ARN
polimeraza sintetizează o moleculă de ARN
utilizând ca matriță o porțiune din molecula de
ADN
reglarea transcripției – controlul intensității
de transcriere, de exemplu prin favorizarea sau
împiedicarea legării ARN polimerazei la ADN-
ul matriță
upregulation, activare, intensificarea
expresiei – creșterea intensității de transcriere
downregulation, reprimare, reducerea
expresiei – scăderea intensității de transcriere
factor – substanță (proteină) care contribuie la
desfășurarea unei reacții biochimice sau proces
fiziologic
coactivator – o proteină ce acționează
împreună cu factorii de transcriere pentru
creșterea intensității de transcriere
corepresor – o proteină ce acționează
împreună cu factorii de transcriere pentru
scăderea intensității de transcriere
Proteinele reglatoare
 11.
CODUL
GENETIC
Codul genetic

Codul genetic
–
corespondenţa între ‘limbajul’ a.n. şi aa.
–
ansamblul echivalenţelor dintre baze azotate/nucleotide
(ADN/ARN) şi aa. (proteine)
 Codul genetic

Caracteristici:
tripleţi
universal
degenerat
3 codoni non-sens/stop
1 codon start
grad redus de ambiguitate
nesuprapunere
‘fără virgule’
Codul genetic
 12.
MUTAȚIILE
Dogma centrală a biologiei

c
Mutaţiile genice
Cauze
 Mutaţiile genice
Tipuri
wt m
-CTGGAG- -CTGGCG-
substituţia -GACCTC- -GACCGC-

wt m
-CTG GAG- ---CTGG---
deleţia
-GACCTC- -- -GACC-- -

wt m
-CTGGAG- -CTG GACTGAG -
inserţia -GACCTC - -GAC CTGACTC -

TGAC

wt m
-CTGGAG- -CTGGTG-
inversia -GACCTC- -GACCAC-
Mutaţiile genice
Efect
Mutaţiile genice
Efect

ANA ARE DOI LEI wt

ANA ARE DOI LEI

A NAA RED OIL EI m

ANA ARE DOI LEI

D DAN AAR EDO ILE I m

Mutaţiile genice
Efect
 Mutaţiile genice
Efect

secvența inițială

secvența de aminoacizi și corelația

între aminoacizii modificați
 Mutaţiile genice
Efect

secvența inițială mutație primară care

afectează structura și
funcția proteinei

secvența de aminoacizi și corelația

între aminoacizii modificați
 Mutaţiile genice
Efect

secvența inițială mutație primară care mutație secundară

afectează structura și care compensează
funcția proteinei efectul mutației
primare

secvența de aminoacizi și corelația

între aminoacizii modificați
 13.
DOGMA
Dogma, biologie moleculară
Dogma, biologie moleculară
Dogma, biologie moleculară
Dogma, biologie moleculară
 14.
EXPRESIA
GENICĂ
 Activitatea/expresia genică
Efect

Genom

Activitate/expresie genică
Multiple
fenotipuri
Activitatea/expresia genică
Efect
Activitatea/expresia genică
Efect
Activitatea/expresia genică
Efect
Activitatea/expresia genică
Efect
 Activitatea/expresia genică
Definiție

Gena: informație genetică ‘exprimabilă’ → produs funcțional

Activitatea/expresia genică
Definiție
Activitatea/expresia genică
Definiție
Expresia genică
–
procesul prin care
informația unei
gene este utilizată
pentru sinteza unui
produs funcțional
(i.e. polipeptidă/
proteină/enzimă
sau ARN, altul
decât ARNm)
 Reglarea expresiei genice

Totalitatea
mecanismelor
utilizate de celule
pentru creşterea sau
reducerea
producerii de
molecule specifice
activiţăţii genice
(i.e. proteine,
ARN).

direcționearea sintezei
creşterea sau reducerea
 Reglarea expresiei genice

Aceste mecanisme–
utilizate de celule
pentru creşterea sau
reducerea producerii de
molecule specifice
activiţăţii genice (i.e.
proteine, ARN)–
acționează, în principal,
la nivelul transcripției
și translației.

direcționearea sintezei
creşterea sau reducerea