Genetică

Genetică = a da naștere
Genetică = știința care studiază ereditatea și variabilitatea
Ereditate = reprezintă transmiterea caracterelor ereditare de la părinți la urmași
Variabilitatea = reprezintă propietatea indivizilor unei specii de a se deosebi întrei ei
Mediul = totalitatea condițiilor în care trăiesc organismele
Relația Genotip – Fenotip = genotipul nu se exprimă total în fenotip, pentru că există gene
recesive, combinate într-un mod, nu se exprimă fenotipic, ci doar numai atunci când sunt împreună.
Relația Mediu – Fenotip = mediul nu poate să influențeze în totalitate un caracter ereditar. Factorii
externi pot modifica dezvoltarea individului, dar nu mai mult decât limitele pe care le impune
natura.
Relația Mediu – Genotip = numai dacă mediul afectează materialul genetic, atunci apar mutații
transmisibile.

Structura ADN-ului
ADN = acid dezoxiribonuclei
Funcții se autoînmulțește și participă la sinteza proteinelor.
 Este alcătuit din lanțuri polinucleotidice înfășurate în jurul unui ax comun ca o elice.
 Cele două lanțuri (catene) sunt:
 Complementare
 Antiparalele
 Este localizat în nucleul celulei.

Acizii Nucleici
Sunt purtători de informații ereditare.
Sunt alcătuiți din nuleotide. Nucleotidele se unesc și formează lanțuri sau catene polinucleotidice.

Un nucleotid este alcătuit din trei componente:

1. O bază azotată
2. Un zahăr
3. Un radical fosforic

1) Baza azotată
♦ Purinică (5 atomi de carbon + 4 atomi de azot)
-Adenină = A
-Guanină = G

♦ Pirimidincă (4 atomi de carbon + 2 atomi de azot)

-Citozină = C
-Timină = T
-Uracil = U
Observație = se află atât în ADN cât și în ARN, dar în ARN nu avem TIMINĂ, ci URACIL.
2) Un zahăr :
 Riboză în ARN
 Dezoxiriboză în ADN
 3) Radical fosforic
Nucleotida este formată doar din bază azotată și zahăr.

A – Adenină
G – Guanină
T – Timină
C – Citozină

Complementaritatea ADN-ului

1) Dacă pe un lanț avem timină, pe celălalt avem adenină, și invers. Între ele se găsesc legături
duble de hidrogen.

A=T
T=A

2) Dacă pe un lanț avem citozină, pe celălalt avem guanină, și invers. Între ele se află legături
triple de hidrogen.

C=G
G=C
Genomul = totalitatea genelor unui organism

Cel mai mic fragment din ADN se numește genă.

o AA – aminoacid (este o parte de proteină)

o ARNm – mesager
o ARNt – de transport
o ARNr – ribozomal
Cromozomii
Ei sunt purtătorii informaţiei ereditare.

Totalitatea cromozomilor dintr-o celulă formează setul de cromozomi. Numărul lor este constant
pentru fiecare specie. Numărul, mărimea şi forma cromozomilor definesc cariograma.

Gameții sunt celule haploide pentru că prezintă jumătate din numărul de cromozomi (n).

În funcție de poziția centromerului și de diferența dintre lungime între brațul scurt și lung avem:

1. Cromozomi Metacentrici (au brațe egale) => centromer mijlociu

2. Cromozomi Submetacentrici (brațe inegale) => centromer în extremități
3. Cromozomi Acrocentrici (brațele lungi sunt foarte scurte) => centromer terminal (au
sateliți)
4. Cromozomi Telocentrici => centromer terminal, deci nu există brațele p

Legat de poziţia centromerului, cromozomul are două braţe: unul lung notat cu p şi altul scurt
notat cu q.

Pe baza proprietăţilor lor morfologice (lungimea cromozonilor, poziţia centromerului şi

prezenţa sau absenţa sateliţilor), cromozomii au fost împărţiţi în 7 grupe (A-G). Perechile sunt
aşezate în ordine descrescândă a mărimii şi notată de la 1 la 22.

Grupa A : 3 perechi de cromozomi: (1-3). Sunt cromozomi cu brațe mari, cu centromer

median (1 şi 3) sau submedian (2).

Grupa B : 2 perechi de cromozomi: (4-5), cu centromer submedian

Grupa C: 6 perechi de cromozomi, (6 – 12). Sunt cromozomi de dimensiuni mijlocii, cu

centramor metacentric (6, 7, 7 şi 11) sau submetacentric (9, 10, 12).

Grupa D: 3 perechi de cromozomi (13-15). Cromozomii au dimensiuni relativ mici şi

centromerul aproape terminal.

Grupa E: 3 perechi de cromozomi. Cromozomii sunt mici. Unul are centromerul situat
median (16) iar alţi doi, submedian (17 şi 18).

Grupa F : 2 perechi de cromozomi mici metacentrici. (19- 20).

Grupa G: (21-22). Cromozomii mici, acrocentrici, cu sateliţi pe braţele mici.

Cromozomul X – seamănă cu cromozomii mari din grupa C.

Cromozomul Y – seamănă cu cromozomii grupei G.
 Fiecare cromozom poartă un număr specific de gene dispuse într-o ordine caracteristică.
Regiunea ocupată de o genă se numeşte locus.

Fiecare genă de pe un locus poartă informaţia pentru un caracter sau trăsătură particulară
a organismului. Cromozomii sunt perechi, prin urmare există şi perechi de gene, iar cele două
gene pereche, una maternă şi una paternă, pot purta instrucţiuni similare sau diferite în legătura
cu trăsătura care o determină.

Formele alternative ale unei gene se numesc alele. Prin urmare prin alelă se va înţelege:
 orice variantă a unei gene specifice
 genele situate pe aceiaşi loci în cromozomi omologi

Hibridarea = încrucișarea între părinți care se deosebesc printr-o pereche sau prin mai multe
perechi de factori ereditari
.
Monohibridare = încrucișarea între părinți care se deosebesc printr-o pereche de factori ereditari.

Dihibridare = încrucișarea între părinți care se deosebesc prin două perechi de factori ereditari

Trihibridare = încrucișarea între părinți care se deosebesc prin trei perechi de factori ereditari

Hibridul = rezultă în urma unei încrucișări și este impur din punct de vedere geneticz
Factori ereditari = caractere ereditare = gene (fragmente de ADN)

Caracterele ereditare pot fi:

 Dominante = se văd, se manifestă
 Recesive = nu se văd, nu se manifestă, dar se află în ADN
Organismele:

a) Homozigote = sunt pure din punct de vedere genetic, adică au factori ereditari de același fel

Ex: NN, NNGG, zz

Pot fi :
 Dominante = NN, NNGG
 Recesive = zz, zzvv

b) Heterozigote = sunt impure din punct de vedere genetic, adică au factori ereditari diferiți

Ex: Nz, NzGv

Raportul de segregare (cum se împart caractere)

A. Fenotipic = cum arată (înfățișarea unui organism în urma interacțiunii dintre genotip și
mediu)
B. Genotipic = ce gene are (totalitatea factorilor ereditari)
Diviziunea celulară : meioza și mitoza
 Meioza Mitoza
Tip de reproducere Sexuală Asexuală
Rezultat Genetic Diferit Identică
Crossing Over Fenomenuleste prezent. Nu există fenomenul.
Este procesul de diviziune ale
Este procesul de diviziun ecelulară a celulelor
celulelor nesexuale. Prin acest
sexuale prin care numărul de cromozomi al celulelor
proces din celula mamă, care se
Definiție fiice este înjumătățit încomparație cu al celulei
divide, se formează două celule
mamă, prin prezența unui singur cromozom al
fiice identice, cu un
fiecărei perechi (celule haploide).
numărcomplet de
cromozomi(celule diploide).
Rol Reproducere celulară, creștere și
Diversitate genetică prin reproducere sexuală.
reparare tisulară.

Număr de 2
1
diviziuni

Număr de celule 4 celule fiice, haploide (n) 2 celule fiice, diploid (2n)
fiice

Număr de Jumătate din numărul de cromozomi.

Număr integral de cromozomi.
cromozomi

Profaza, Metafaza, Anafaza,

(Meioza 1) Profaza I, Metafaza I, Anafaza I,
Etape Telofaza
Telofaza I; (Meioza 2) Profaza II, Metafaza II,
Anafaza II, Telofaza II

Diviziunea Centromerii se separă în anafază

Centromerii se separă doar în anafaza II.
centromerilor

Diviziunea este realizată de toate

Celule rezultate celulele cu excepția celor sexuale.
Celule sexuale: ovulul și spermatozoidul
 Mutaţiile

Prin mutaţie se înţelege orice schimbare detectabilă şi ereditară a materialului genetic. Mutaţiile
se clasifică în:
1. Mutaţii genomice – care interesează o parte din genom (unul sau mai mulţi cromozomi)
sau genomul în totalitate

2. Mutaţii cromozomice – modificări structurale ale cromozomilor

3. Mutaţii genice – în care este perturbată secvenţa de ADN din una sau mai multe gene.

Mutaţiile genice

Sunt o consecinţă a alterării secvenţei de baze a unei gene şi se transmit de la o generaţie la alta,
adică sunt ereditare. Alterarea unei gene duce la la modificarea structurii proteinei
corespunzătoare şi a funcţiei acesteia, cu repercursiuni asupra organizării şi funcţiei
organismului.

Mutaţia interesează deobicei o singură pereche de baze ale unei gene, modificarea putând fi de 4
feluri:
a) deleţia - scoaterea unui nucleotid din ADN
b) inserţia – este introdus un nucleotid în ADN
c) substituţia – când un nucleotid este înlocuit cu altul
d) inversia de nucleotide

Substituţia – semnifică înlocuirea unui singur nucleotid prin alt nucleotide.

Substituţiile sunt definite mutaţii punctiforme şi sunt de două tipuri:

 transversie - înlocuirea (substituţie) a bazelor azotate în care o bază azotată purinică este
înlocuită de o bază pirimidinică sau invers.

 tranziţie - tip de înlocuire (substituţie) a bazelor azotate din ADN, în care o bază purinică
este înlocuită de o altă bază purinică sau o bază pirimidinică este înlocuită de altă bază
pirimidinică.

Factori mutageni:

1. agenţi fizici – radiaţii ionizante şi neionizante, radiaţii termice

2. agenţii chimici – pot fi substanţe chimice medicamentoase, agenţi chimici de
tipul pesticidelor
3. agenţi biologici – virusuri, cum sunt retrovirusurile (cu genom ARN)
 Factori de variație ai exprimării
fenotipice a genelor anormale în
bolile monogenice

Penetranța
Gradul de penetranță este dat de frecvența manifestărilor genei patologice în stare heterozigotă
(Pp), în raport cu numărul de purtători ai genei anormale (Pp, PP).

Tipuri de penetranță:

a. Penetranță completă (100%) – se manifestă la toți purtătorii;

b. Penetranță incompletă – se exprimă numai la unii purtători.

c. Penetranța tardivă – exprimarea fenotipică a genei apare la distanță, în evoluția individului.

Expresivitatea
Se definește ca fiind intensitatea de manifestare fenotipică a unei mutații genice.

- In cazul anomaliilor unice – afectarea este plasată în zone variate.

- În cazul anomalii multiple – formele pot fi complete cu afectarea tuturor organelor
interesate de boală sau incomplete, cu manifestare pe unele din acestea.
- Expresivitatea variabilă în funcție de sex – predominența sau limitarea exprimării
fenotipice la unul din sexe .

Pleiotropismul

Definește prezența modificărilor fenotipice în legate de structura și funcțiile mai multor organe și
sisteme ale organismului, determinate de o singură genă mutantă.

Specificitateade organ
Descrie localizarea și tipul efectelor genei mutante.

Heterogenitatea genetică

Manifestările fenotipice sunt diferite de la un individ la altul, determinat de diversitatea tipului de

mutație genetică. Aceasta poate fi:
Heterogenitate alelică – diferite tipuri de mutații genice pe un locus anume. Fenomenul se
numește polimorfism alelic.

Transmiterea ereditară a bolilor

Transmiterea ereditară a caracterelor monogenice anormale în bolile monogenice

Transmiterea caracterelor monogenice anormale în bolile monogenice se realizează

conform legilor lui Mendel.

1 Ereditatea autozomal dominantă

Caracteristicile de bază pentru o maladie transmisă dominant autozomal:

1. Indivizii afectaţi au cel puţin un părinte afectat

2. În general, fiecare generaţie are un individ afectat
3. Transmiterea genetică este realizată atât de bărbaţi cât şi de femei. Proporţia
indivizilor afectaţi pe sexe este relative egală.
4. Transmiterea bolii de la tată la fiu elimină posibilitatatea unei boli x- linkate.
5. Caracterul se poate manifesta mai sever la homozigoţi decât la heterozigoţi. În
funcţie de boală poate interveni decesul homozigoţilor înainte ca acestia sa devină
părinţi.

Neurofibromatoza

Boala se manifestă prin:

- apariţia unor tumori benigne, care se pot dezvolta în orice organ, dar mai ales la
nivelul pielii, ţesutului nervos, ochiului şi ţesutului osos.
- Prezenţa unor plăci pigmentate (pete cafea cu lapte) şi malformaţii nervoase.

Complicaţiile pot fi: surditate, convulsii, întârziere mintală, hipertensiune arterială. Acestea
depind de localizarea tumorilor şi malformaţiilor consecutive.

Boala Huntington

 Debutează cu modificări de personalitate, slăbirea memoriei şi mişcări involuntare

şi neregulate.

 Debutul are loc la vârsta mijlocie și crește cu înaintarea spre decada a 8-a de viață
când penetranța ar fi de 100%.

 Clinic se caracterizează prin hiperkinezii și demență progesivă.

22
  La nivelul feţei apar grimasele iar vorbirea devine explozivă.

 În timp, se produce pierderea completă a controlului motor şi a funcţiei intelectuale

prin distrugerea neuronilor din corpii striaţi şi cortexul cerebral.

2. Ereditatea autozomal recesivă

Caracteristicile de bază pentru o maladie transmisă dominant autozomal:

1. Majoritatea persoanelor afectate au părinţii neafectaţi. Prezenţa persoanelor

afectate în pedigri este aleatorie, gena recesivă fiind purtată de-a lungul
generaţiilor fără a se manifesta. Şansa de a se manifesta apare la împerecherea
dintre doi purtători.
2. Gena este purtată de persoane indiferent de sex şi este moştenită şi transmisă de
ambele sexe în egală măsură.
3. Împerecherile dintre indivizi neafectaţi conduc la 75% descendenţi neafectaţi şi
25% descendenţi afectaţi.
4. Pentru o maladie autozomal – recesivă cu ambii părinţi bolnavi, toţi descendenţii
vor fi, la rândul lor bolnavi.

Fenilcetonuria

 Deficitul mental este deobicei sever.

 IQ persoanelor cu fenilcetonurie este de 30-50.

 Diagnosticul timpuriu al bolii poate preveni instalarea retardului mental printr-o dietă
scăzută în fenilalanină (carnea roşie).

Albinismul

 Este caracterizată prin absenţa melaninei, pigmentul care conferă culoare pielii, părului
şi ochilor.

 În forma severă a bolii părul şi pielea rămân albe toată viaţa.

 Într-o formă mai blândă părul şi pielea sunt de culoare albă la naştere, dar acestea se
închid la culoare odată cu înaintarea în vârstă.

 Afectarea ochilor şi a pielii prin lipsa melaninei determină nistagmus (mişcări

involuntare ale ochilor) şi sensibilitate crescută la lumină.

23
 3 Trăsături patologice legate de cromozomul X

 Mama este purtătoare a genei mutante recesive şi ca urmare nu manifestă boala.

 Tata este liber de gena mutant

 50% din descendenți sunt copiii de sex masculin din care 25 % sunt purtători ai
genei mutante, pe cromozomul X, şi ca urmare manifestă boala iar 25% sunt
liberi de gena patologică.

 50% din descendenți sunt copiii de sex feminin din care 25% purtătoare de genă
mutantă dar care nu se exprimă fenotipic și 25% libere de gena patologică.

Femeile vor purta boala care se va manifestă doar dacă sunt homozigote pentru gena
patologică.

Ereditatea X-linkată

Transmiterea recesivă

(distrofia musculară duchenne, hemofilia A)

 Boala afectează în mod principal bărbaţii.

 Modelul de transmitere este cel al „mutării calului” în jocul de şah, bărbaţii afectaţi au
părinţi sănătoşi dar pot avea unchi maternali bolnavi.

 Boala este transmisă de femei purtătoare, asimptomatice. În 50% din cazuri

descendenții sunt de sex masculin, care sunt bolnavi, iar în alte 50% din cazuri
descendenții sunt de sex feminin, purtătoare a genei patologice dar asimptomatice.

 Un bărbat afectat va avea toţi băieţii sănătoşi şi toate fiicele purtătoare dar clinic
sănătoase.

 Femeile pot manifesta boala doar dacă sunt homozigote pentru gena respectivă
adică ambii părinţi sunt purtători ai genei, tatăl are boala manifestă fenotipic și
gene patologice au fost transmise descendentului de sex feminin.

Transmiterea dominantă X-linkată

(rahitismul rezinstent la vitamina D, hipoplazia emailului (dinţi bruni), keratoza foliculară)

 Bărbaţii afectaţi au toate fiicele bolnave şi toţi băieţii sănătoşi.

 Femeile vor fi de două ori mai afectate decât bărbaţii.

24
 Construirea pedigriului

Studiul riscului genetic pentru transmiterea intrafamilială a unei boli se poate

realiza prin construirea pedigriului adică a arborelui genetic familial care rămâne o
metodă de bază în evaluarea riscului genetic pentru o aumită maladie.

Reprezentarea unui pedigri se realizează în manieră standardizată prin utilizarea unor

simboluri specifice:

Studiul transmiterii unei boli genetice începe cu o persoana afectată care se numeşte
proband (proposita pentru femeie, propositus pentru bărbat). Acesteia i se asociază o săgeată
pe pedigri, indicând că de la acel nivel se porneşte studiu.

Pedigriurile se realizează, în mod obişnuit, pentru 3 generaţii:

- generaţia de referinţă, cea a proband-ului (III) formată din fraţi, surori, verişori
primari ai acestuia,

- generaţia părinţilor (II) formată din mătuşi, unchi şi partenerii acestora,

inclusiv partenerii nelegitimi sau eventual cei din a doua căsătorie a
părinţilor

- Generaţia bunicilor (I)

25
Pedigree pentru familie cu neurofibromatoză

26
Pedigree pentru familie cu albinism

Pedigree hemofilie

27