TULBURARILE FOBICE

CRITERII DSM IV

Frici persistente si irationale, excesive si nerezonabile

determinate de prezenta sau anticiparea unui obiect specific sau o
situatie.
Expunerea la stimulul fobic provoaca invariabil un raspuns anxios
imediat care poate lua forma unui atac de panica situational sau
situational predispus.
Persoana recunoaste ca frica este excesiva si nerezonabila.
Situatia fobica este evitata, sau altfel indurata cu multa anxietate
si suferinta.
Comportamentul de evitare, anticiparea anxioasa sau suferinta
interfera marcat cu rutina normala a pacientului, functionarea
academica sau ocupationala sau activitatile sociale.
Anxietatea, atacurile de panica, comportamentul de evitare
asociate cu un obiect sau o situatie specifice, nu sunt mai bine
evaluate in cadrul ator afectiuni ().

TIPUL:

Animale
Mediu natural
Sange-injectii-ranire
Situationale
Alt tip

PREVALENTA: ~12%; > la femei

Cursul natural este cronic; procent modest (~16%) remisiuni
spontane.
ASPECTE GENETICE:
studiile familiale: rudele probanzilor au un risc de 3 ori mai mare
decat lotul de control pentru fobii simple (FREDRIKSON, 1997)
studiile pe gemeni (concordanta > pentru fobia de animale)
Explicatie posibila: diateza pentru anxietate, care se poate manifesta
printr-o gama larga de plangeri anxioase.

DEBUT: precoce 7-9 ani pentru fobiile de animale, de

mediu, sange-injectii; ~20 de ani claustrofobia
Fricile specifice sunt comune la copii de 4-6 ani (71%) ating
apogeul la 7-9 ani (87%) pentru a scadea catre 10-12 ani
(68%) (Muris, 2000)

Fricile usoare sunt un fenomen de dezvoltare tranzitoriu in

procesul de dezvoltare cognitiva a copilului.
Majoritatea dispar spontan
Un subgrup va amplifica aceste frici, probabil din cauza
trasaturilor temperamentale genetice (ex: inhibitia
comportamentala, afectivitatea negativa).
TEORIA CONDITIONARII CLASICE (Watson & Rayner 1920, studiul micul
Albert)

Agentul fobic (stimulul conditionat, SC) initial nu produce frica.

Stimulul neconditionat: agent care in mod natural produce frica (raspuns
neconditionat).
Asocierea stimulului conditionat cu stimulul neconditionat va determina
asocierea raspunsului de frica si cu stimulul conditionat.
Astfel, stimulul conditionat va fi ulterior capabil sa declanseze singur
raspunsul de frica (raspuns conditionat).
Astfel stimulul conditionat s-a transformat intr-un obiect fobic.

TEORIA CELOR 2 STADII (Mowrer, 1960)

baza teoretica a tratamentului de expunere

stadiul 1: asocierea SC cu SNC === raspuns conditionat
stadiul 2: raspunsul de frica la SC poate fi redus prin evitare (stare
pozitiva) == reintarirea comportamentului de evitare == parte integranta
a fobiei == subiectul nu mai poate aprecia faptul ca SNC nu mai exista.

Modelling si informatia negativa

ASPECTE PSIHODINAMICE:

Ganduri, impulsuri agresive sau sexuale tind sa scape din inconstient

=== anxietate semnal === activarea mecanismelor specifice de aparare
ale egoului: deplasarea (redirectionarea anxietatii asociata unei surse
inconstiente catre un substitut constient)
proiectia (prin care sursa anxietatii este proiectata in afara)
evitarea (comportament stabil prin care contactul cus timulul fobic este
inalturat).

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

Atacul de panica

Agorafobia

Fobia sociala

Tulburarea de stres posttraumatic

Tulburarea obsesiv-compulsiva
TRATAMENT:

Terapie cognitiv comportamentala:

expunere,
interventii cognitive pentru corectarea interpretarilor catastrofice.

FOBIA SOCIALA

GENERALITATI

Descrisa initial de Marks si Gelder ca frica de a

manca, bea, tremura, vorbi, scrie etc. in prezenta
altor persoane pentru a nu parea ridicol.
DSM III include fobia sociala
DSM III R include tipul generalizat

CRITERII DSM IV

Frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale in care este
expusa unor persoane necunoscute sau posibilei examinari a celorlalti.
Subiectul se teme ca va actiona intr-un fel (sau va avea simptome anxioase)
care va fi umilitor sau stanjenitor pentru el.
Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape invariabil anxietate (sub
forma unui atac de panica).
Persoana recunoaste frica excesiva si nerezonabila.
Situatiile sociale care provoaca frica sunt evitate sau suportate cu teama
intensa si discomfort.
Evitarea, anxietatea anticipatorie sau suferinta in situatia sociala fobogena
interfera marcat cu functionarea sociala normala a subiectului.
Sub 18 ani sunt necesare 6 luni de evolutie.
Teama sau evitarea nu sunt consecinta fiziologica directa a unei substante sau
conditii medicale sau a altei tulburari mintale.

TRASATURI CLINICE

Situatii trigger obisnuite:

Vorbitul in public
Mancatul, scrisul, intalnirea unor persoane noi sau de sex opus,
mersul la o petrecere, intalnirea cu autoritati.

Simptome clinice:

Fizice (neurovegetative),
Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile sociale),
Comportamentale (evitarea fobica).

DEBUT:
copilarie si adolescenta
rar dupa 25 ani
debutul precoce (>15 ani) este asociat cu risc crescut de comorbiditate (depresie)
COMORBIDITATE (crescuta: 70-80%):
tulburare de panica cu agorafobie
tulburare anxioasa generalizata
episod depresiv major
dependenta de substante si alcool
tulburarile de personalitate
=====
creste severitatea anxietatii sociale
creste disabilitatea
creste suicidul

EVOLUTIA:
cronica
rar tratata
consecinte asupra calitatii vietii (scoala, profesie, relatii interpersonale)

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL:

Timiditatea normala
Tulburarea de personalitate de tip evitant
Tulburarea de panica (cu/fara agorafobie)
Tulburarea de personalitate de tip schizoid
Tulburarea dismorfica

TRATAMENTUL:
scop:
reducerea anxietatii si a comportamentului de
evitare
tratarea afectiunilor comorbide
tratamentul farmacologic:
SSRI
Inhibitorii reversibili de MAO-A