Subiecte Psihiatrie – examen oral online 2020

Set 1
1. Factori etiologici în psihiatrie – factori predispozanți [C1, s49; 53-55]
 Cresc vulnerabilitatea individului pentru îmbolnăvire în orice moment. Ei se adresează
întrebării ”De ce această boală?”
 Predispoziția poate opera:
a) într-o manieră generală – ex. trăsături anxioase ale personalității - pacientul are risc crescut de a
dezvolta diferite afecțiuni în perioade mai târzii ale vieții
b) Sau într-un mod de înaltă specificitate crescând riscul pentru o boală particulară; de ex.
predispoziție genetică pentru coreea Huntington
 unele tipuri de tulburări de personalitate au un risc mai mare pentru boli particulare

A. Biologici: - genetici
- dereglări intra-uterine
- traume la naștere
- tulburări tardive ale sarcinii care au ca rezultat tulburări cerebrale sau handicap fizic
- unele tipuri de tulburări de personalitate
B. Sociali:
- deprivare fizică sau emoțională în timpul copilăriei (datorate conflictelor familiare, doliului
sau divorțului etc.)
- dificultăți cronice: la locul de muncă, în căsătorie, în gospodărie, financiare etc.
- lipsa relațiilor suportive
C. Psihologici: - modele parentale necorespunzătoare; ex: mamă agorafobică sau tată violent
- predispoziție constituțională pentru trăsături somatice (pot fi parțial și biologice)
- scăzută apreciere și stimă de sine
- unele tipuri de tulburări de personalitate
- folosirea excesivă a mecanismelor particulare de apărare

2. Episodul depresiv – criterii de diagnostic [C8, s3]

EPISODUL DEPRESIV – criterii de diagnostic (durata - minim 2 săptămâni)
• dispoziție depresivă
• scăderea interesului și a plăcerii
• scăderea/creșterea apetitului alimentar și scădere/creștere în greutate (peste 5% într-o lună)
• insomnie sau hipersomnie
• retard psihomotor sau agitație psiho-motorie
• fatigabilitate, pierderea energiei
• sentimente de inutilitate, culpabilitate
• autostimă scăzută
• scăderea capacității de concentrare, ambivalență
• ideație suicidară, tentative de suicid
• Simptomele provoacă suferință sau incapacitare familială, socială, profesională

3. Cenestopatia [C2, s23]

• Include tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală generală), care,
în mod normal este resimțită ca o stare de confort
• Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzații corporale diverse, care sugerează
afecțiuni medicale, având oarecare similaritate cu senzațiile care au un substrat anatomo-
fiziologic.
• Ele constau în senzații neplăcute (arsuri, dureri, parestezii, furnicături, înțepături), difuze,
migratorii, fără un substrat organic obiectivabil
• Pacienții le descriu cu o participare emoțională importantă
• Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase, depresive, la
vârstnici
Cenestopatia este o iluzie internă, corporală, în care persoana resimte diferiți stimuli fizici
sub formă de senzații neplăcute (dureri, furnicături, parestezii) difuz și ne obiectivate de
substrat organic, iar această persoană interpretează senzațiile ca fiind posibile simptome ale
unor boli (boali neobiectivate de medic!).
Apare la Sd. Hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase
 Set 2
1. Factori etiologici în psihiatrie – factori precipitanți [C1, s50; 56-58]
• Determină momentul de debut al bolii
• Unele persoane sunt vulnerabile pentru boli psihice, dar declanșarea lor se produce abia la
adolescență sau mai târziu, în viața de adult
• În mod obișnuit, factorii precipitanți acționează într-un mod nespecific, ei determinând
momentul de debut al bolii  și nu tipul bolii – de ex. evenimentele de viață – care presupun
pierderi  pot ajuta la precipitarea aproape a oricărei boli pentru care pacientul prezintă o
vulnerabilitate predeterminată.
A. Biologici:
- boală fizică recentă: ex. infecții, răniri, traumatisme care au drept consecință
deficiențe/handicapuri severe
- boli maligne cu amenințare privind necesitatea unei intervenții chirurgicale mutilante sau cu risc vital
B. Sociali:
- evenimente recente de viață – în particular cele care implică amenințarea sau pierderea
ex. - trăiri de inutilitate
- părăsirea casei de către copii
- separare sau divorț
- pierderea unei relații suportive etc.
C. Psihologici:
- răspunsurile subiectului la factorii biologici sau sociali
ex. stările după – doliu sau după intervenții chirurgicale mutilante
- trăiri de pierdere a stimei de sine
- deznădejdea – lipsa de speranță

2. Episod depresiv cu elemente melancolice – trăsături clinice [C8, s5]

• pierderea plăcerii în toate ariile
• lipsa reactivității (nu mai reacționează la stimuli plăcuți)
• depresia mai accentuată dimineața
• insomnii matinale (trezirea cu 2 ore mai devreme)
• lentoare psihomotorie marcată / agitație
• scăderea marcată a apetitului și a greutății
• culpabilitate marcată
• scăderea marcată a libidoului

3. Principii terapeutice în tulburările anxioase [C9, s24]

• Farmacoterapie:
• antidepresive
• adjuvant anxiolitice – inițial
• Psihoterapie: cognitivă, comportamentală, psihodinamică (cautam conflictele sau alte
substraturi care duc inconstient la astfel de ganduri anxioase)
Benzodiazepine, Buspirona, Pregabalina, Gabapentină, Tiagabina (adjuvanti)
Benzodiazepinele, indicatii terapeutice:anxietate, insomnie, agitatie, manie, sevraj la alcool

Set 3
1. Factori etiologici în psihiatrie – factori de menținere [C1]
1.Factorii etiologici pot contribui, în stadii diferite, ca:
- Factori predispozanți ai bolii (raspund la “De ce a apărut această boală?”)
- Factori precipitanți (raspund la “De ce acum, în acest moment?”)
- Factori de întreținere (raspund la “De ce nu se ameliorează, de ce nu se vindecă?”)
2.Factorii de întreținere/mentinere
 Factori suplimentari de menținere - cei care prelungesc boala; aceasta continuă mult peste durata
obișnuită de evoluție a acelui tip de tulburare, în condițiile în care intervențiile terapeutice au fost
corecte și complete
 De ex. – majoritatea bolilor afective se ameliorează în săptămâni sau luni ; dacă tulburările persistă 
putem identifica o cauză care împiedică vindecarea ?
A. Biologici:
- handicapuri fizice
- durere persistentă determinată de o boală fizică
- oprirea tratamentului sau apariția de efecte secundare nedorite ale medicației psihotrope
 B. Sociali:
- circumstanțe sociale nefavorabile
- absența relațiilor intime, prietenești
- stări conflictuale (interacțiuni negative) în familie
- absența suportului din partea rudelor cu poziție dominantă
C. Psihologici:
- absența speranței (nu așteaptă vindecarea)
- apreciere de sine – scăzută
- evoluția persistentă a simptomelor disforice

2. Episod depresiv atipic - trăsături clinice

•reactivitate emoțională
•creșterea apetitului +/- creștere în greutate
•hipersomnie
•senzație de greutate în membre
•senzitivitate în relațiile interpersonale
•Femei, debut timpuriu, personalitate histrionică

3. Motivele internării pacientului cu schizofrenie [Monique]

Cand pacientul cunoscut cu SKZ începe să intre în episodul psihotic (mai ușor obiectivabil
prin apariția simptomelor pozitive) pacientul trebuie internat pentru prevenirea hetero sau a
autoagresivității. În plus, se poate supraveghea de către un cadru medical aderența la tratament și se
poate controla un eventual consum de substanțe care ar fi putut decompensa pshiotic starea lui bazală.
Se poate observa eficacitatea tratamentului, iar în caz că nu este una satisfăcătoare, se poate încerca o
schimbare terapeutică.
Din cauza faptului că nu există un simptom patognomonic în SKZ, este greu de decelat un
astfel de pacient la un prim episod. Așa că, dacă nu exista istoric de SKZ, iar individul începe să
prezinte elemente din sfera psihotică, trebuie internat pentru a vedea în primul rand ce fel de psihoză
este, dacă este de cauză organică sau nu, și ce fel de tratament trebuie instituit.

 Evaluare diagnostică
 Stabilirea tratamentului
 Siguranța pacienților (idei suicidare, comportament de risc)
 Simptomatologie ++, incapacitatea de a se îngriji
 (Re)stabilirea legăturii cu serviciile ambulatorii

Set 4
1. Mecanismele psihologice de apărare – definiție și exemple [C1 + Monique]
Mecanismele de apărare sunt modul în care orice om (fiziologic sau nu) balansează caracterul
negativ al unei situații, pentru ca să o poată depăși treptat, fără ca aceasta sa devină compleșitoare.
Omul are predilecție pentru anumite mecanisme în funcție de cele folosite în copilărie. Cand acestea
devin prea pregnante, durează prea mult, sau resping complet realitatea le putem numi patologice.
Negarea (primul stadiu, cea mai la îndemană) F- nu crezi diagnosticul, dar apoi te convingi și
lupți cu boala. P- nu crezi că a murit soțul și îi gatești în continuare, chiar dacă au trecut ani
Represie – excluzi din conștiință impulsuri sau emoții negative.
Proiecția- pui asupra altora ce nu îți place la tine
Introjecția – atribui asupra ta ce îți spun ceilalți ca sa nu accepți conștient că îi detești, urăști sau
că vor să îți facă rău
Idealizarea – asa ne indragostim. Excluzi toate elem. negative de la un om, situație și pare
perfecta (mecanism folosit in doliu – eternul de morți se vorbește doar de bine)
Somatizare sau conversie – S- cand simți un lucru fizic ca să te distraga de la conflictul psihic.
C- cand conflictul psihic se exprimă prin simptome fizice pentru că nu este rezolvat, analizat
Disociatia – mecanism de apărare care implică scindarea a două (sau mai multe) procese mintale
care altfel ar fi integrate, o parte devenind apoi inconştientă.

2. Elemente clinice ale depresiei [C8]

 Aspect: facies depresiv, lentoare psihomotorie
 Percepție: acuze somatoforme, simptome psihotice: halucinații în formele severe
 Atenție și memorie: afectate (70-80%)
 Conștiința bolii: prezentă
 Gândire: lentoare, accentuarea fenomenelor obsesive, capacitate decizională redusă, ideație cu un
conținut negativ: inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare (de evaluat!!)
 Evaluarea ideației suicidare și a riscului suicidar:
a. dacă pacientul are idei de suicid, dacă are un plan
b. antecedente de tentative de suicid (personale, în familie)
c. idei marcate de inutilitate
d. abuz de substanțe
e. izolare socială
f. grad marcat de anxietate, panică, neliniste
g. Insomnie
 În formele severe: idei delirante congruente/incongruente cu dispoziția
 Dispoziție: depresie, anxietate, disforie, iritabilitate
 Activitate motorie: lentoare, fatigabilitate
 Ritm nictemeral: tulburări de somn
 Apetit alimentar: modificat

3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: aspecte generale [Monique]

Trebuie să vedem daca este primul episod sau dacă este cunoscut cu SKZ, să vedem daca ceva a
determinat apariția episodului (organic sau substanțe), să vedem ce fel de simp experimentează
(P/N/C), să îi obiectivăm starea organică ptc pacienții cu SKZ pot fi incapabili să aibă grijă de ei cand
sunt în episod și ar putea fi malnutrit, deshidratat, să nu își fi luat medicația pentru alte bolii cronice
(HTA, DZ etc). La interviul psihiatric vedem ce idei delirante are, ce fel de halucinații, dacă sunt în
concordanță cu cele din trecut, vedem structura discursului, dacă are sens ce zice, încercăm să vedem
dacă a vrut să se sinucidă, vorbim și cu familia etc.

Durată de 1 luna (pentru episodul prezent)

Simptome ICD 10:
-ecoul gândirii, inserția, furtul sau transmiterea gândurilor
-Idei delirante de control, de influență
-Halucinații verbale, comentative
-Alte idei delirante și fenomene halucinatorii
-Incoerența ideoverbală, neologisme, baraj verbal
-Comportament bizar, catatonie
-Simptome negative: apatie, sărăcire limbajului, tocire afectivă

DSM IV:
●Idei delirante
●Halucinații
●Dezorganizarea gândirii (incoerență)
●Dezorganizarea activității (agitație, catatonie)
●Simptome negative: tocire afectivă, apatie (avoliție), alogie (sărăcirea limbajului)
●Incapacitarea funcțională: socială, profesională, familială
●Simptomatologia persista 6 luni, incluzând semnele prodromale și reziduale

CLINICA SK:
Nu există simptome patognomonice.
Importanța anamnezei, a duratei simptomatologiei, a debutului deseori mult anterior
spitalizării, funcționalitatea pe termen lung a pacientului și evoluția longitudinală.
Atenție la proveniența socio-culturală - care poate nuanța tabloul clinic

Aspect: bizar, manierisme, neliniște, ostilitate până la atitudini catatonice

→ frecvent: igienă deficitară
Contactul: dificil, distant, impersonal
Percepție: halucinații, pseudohalucinații, iluzii
Atenție și memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă, markeri de
trăsătură).
Conștiința bolii: absentă sau relativă
Gândire: tulburări formale (incoerență, slăbirea asociațiilor, baraj, tangențialitate, neologisme,
circumstanțialitate) și de conținut (idei delirante); afectarea logicii, a capacități de
abstractizare, a sesizării absurdului.
Dispoziție: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate
 Ritm nictemeral: insomnii
Activitate: apatie, avoliție: dificultatea de a iniția activități și de ale duce
la bun sfărșit, neliniște, agitație
Risc de violență: idei delirante de persecuție etc
Risc de suicid: mare! 50% tentative de suicid (TS), 10-15% reușesc

Pacienții cu SK (și cei cu risc crescut)- performanțe scăzute la teste neurocognitive, care
evaluează componente ale proceselor prosexice.
Alte tulburări cognitive ale pacienților cu SK, considerate drept indicatori probabili de
vulnerabilitate:
- Performanțele scăzute la teste sensibile la modificarea funcțiilor frontale, in special Wisconsin
Card Sorting Test, sprijină ipoteza unei implicări a cortexului frontal în vulnerabilitatea la
schizofrenie.
- studiile de imagistică funcțională realizate în timpul aplicării testelor cognitive susțin existența
unei legături între vulnerabilitatea la SK și perturbări în regiunile prefrontale

Set 5
1. Tulburări cantitative de percepţie – tipuri [C2]
Definitie Perceptie: Constituie un nivel superior pe plan calitativ, în ceea ce privește integrarea
informației
 Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului senzorial
 Este resimțită de subiect ca o creștere neplăcută a intensității senzațiilor, privind un singur
analizator sau ansamblul lor – hiperestezie generală
 Se întâlnește în surmenaj, neurastenii, debutul unor afecțiuni psihotice, debutul bolilor
infecțioase, hipertiroidie, intoxicații
 Hipoestezia reprezintă creșterea pragului senzorial, însoțită de diminuarea intensității senzațiilor, cu
scăderea numărului de excitanți receptați
 Se întâlnește în stări reactive, depresie, accese paroxistice de isterie, oligofrenii, tulburări de
conștiință mai ales cele cantitative, hipnoza, schizofrenie
 Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul
unui analizator (ex. audiție colorată). Apare în intoxicații cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină
 Agnoziile reprezintă deficite psiho-senzoriale, care determină incapacitatea subiectului de a
recunoaște obiectele după calitățile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici și căile) fiind
intacți

2. Diagnostic diferențial depresiei [C8]

1. Tulburări cu substrat organic: boală Parkinson, demență, tulburări endocrine
2. Tulburări induse de substanțe: clonidină, propranolol, rezerpină, barbiturice, benzodiazepine,
corticosteroizi, antineoplazice
3. 10-15% din cazurile de depresie sunt secundare unor boli organice/substanțe
4. Episodul depresiv sever cu elemente psihotice - diagnostic diferențial cu tulburări psihotice, în primul
rând cu tulburarea schizoafectivă tip depresiv
5. Alte tulburări ale dispoziției: distimie (simptome depresive ușoare timp de minim 2 ani)
6. Doliu necomplicat

3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: conștiința [Monique]

 Conștiința bolii: absentă sau relativă
 Gândire: tulburări formale (incoerență, slăbirea asociațiilor, baraj, tangențialitate,
neologisme, circumstanțialitate) și de conținut (idei delirante); afectarea logicii, a
capacități de abstractizare, a sesizării absurdului
 Putem aprecia conșiința bolii prin discurs, care este directa reflexie a gandurilor. Și aici
trebuie să corelăm cu cum trebuie să fie un discurs normal.
 Mai există și poveștile acelea cu caracter absurd, citim una și în funcție de cum percepe
pacientul, ne ajută să ne dăm seama gradul în care e rupt de realitate.
 Vedem dacă visează – dacă nu visează înseamnă ca nu mai exista nicio barieră conștient-
subconștient, nu mai are ce să reprime (ptc totul e in conștient) și nu mai are ce să viseze
extra subiect
Aspect: bizar, manierisme, neliniște, ostilitate până la atitudini catatonice
Frecvent: igienă deficitară. Contactul: dificil, distant, impersonal
Percepție: halucinații, pseudohalucinații, iluzii
Atenție și memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă,
markeri de trăsătură)
 Dispoziție: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate
Set 6
1. Iluziile fiziologice și iluziile patologice [+Monique]
Iluzia este o percepție cu stimul real și specific, denaturată (deformată). Această deformare privește
mai mult calitățile senzoriale decât identificarea sau sensul elementelor percepute
Percepţia este completată imaginativ; cu cât denaturarea este mai globală, semnificația patologică
este mai importantă
• Iluziile apar frecvent la subiecții normali, care recunosc și corectează ușor sensul
deformării perceptive.
• În iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze percepția deformată,
considerând-o veridică
• Sunt adesea însoţite de interpretare delirantă, de superficializarea atenției,
memoriei și/sau a proceselor asociative
• Iluziile au fost deci clasificate în: iluzii fiziologice și iluzii patologice
Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea condițiilor perceptive (obiective), a mediului perceptiv
sau a condițiilor interne (subiective).
Iluzii prin modificarea condițiilor interne (subiective):
• prin tulburări de atenție (false identificări);
• din stări afective (frică, anxietate, euforie);
• modificări fiziologice ale stării de conștiență - iluzii hipnapompice și
hipnogogice;
• stări de oboseală, suprasolicitare și surmenaj
Iluzia este percepția denaturată a unui stimul. Fiziologic- îți dai seama că e o iluzie si o
corectezi. Apare cand esti speriat, anxios, obosit, neatent sau cand mediul îți transmite stimuli
vagi (e prea intruneric și nu vezi cum trebuie fața unui om). Mai sunt și cele Hipnogogice
(inainte să adormi) și cele Hipnapompice (înainte să te trezești). În cele patologice, nu îți dai
seama de caracterulul eronat și crezi în ea. Și dam exemple.

2. Episodul maniacal – criterii de diagnostic

(durat – minim 1 saptamanan)
 dispoziție euforică, expansivă sau iritabilă
 creșterea autostimei, idei de grandoare
 scăderea nevoii de somn
 logoree
 fugă de idei
 distractibilitate
 neliniște sau agitație psiho-motorie
 implicare excesivă în activități cu potențial nociv - superficializarea judecății: cheltuieli, investiții
 dezinhibiție pulsională (sexuală), comportament inadecvat
Apare afectarea funcționării sociale, profesionale, familiale
MINIM 7 ZILE

3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: funcțiile cognitive [Monique]

Cogniția poate fi definită ca suma funcțiilor intelectuale care includ percepția, memoria,
imaginația, conceptualizarea, înțelegerea, cunoașterea și raționamentele. Principalele funcții
cognitive afectate în SKZ sunt atenția, fluența verbală, memoria, funcțiile executive și
coeficientul de inteligență.
Pentru cuantificarea lor, trebuie să vedem gradul afectării funcționale (înainte de a ajunge
la Dr), profesionale sau academice, forma, volumul și debitul discursului. Atenția poate fi
cuantificata sponan (vedem dacă e atent la ce îl întrebam) sau prin teste specifice. La fel și
memoria și QI.
GANDIRE: tulburări formale (incoerență, slăbirea asociațiilor, baraj, tangențialitate,
neologisme, circumstanțialitate) și de conținut (idei delirante); afectarea logicii, a capacități
de abstractizare, a sesizării absurdului
DISPOZITIE: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate
Atenție și memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă, markeri de
trăsătură).
Percepție: halucinații, pseudohalucinații, iluzii
Conștiința bolii: absentă sau relativă
 Set 7
1. Fenomene de tip halucinator – definiție, clasificare [C2]
• Sunt definite clasic drept “percepții fără obiect” (Ball)
• Definiția a fost completată de către H. Ey prin mențiunea “fără obiect de perceput”
Definiția lui Porot – “experiențe psihologice interne care determină subiectul să se comporte ca și
cum ar avea o senzație sau o percepție, atunci când condițiile exterioare normale ale acestor senzații
sau percepții nu se realizează
Halucinație fiziologică – cand se modifică starea de vigilitate (hipnagogice, hipnapompice)
Halucinoze – subiectul își dă seama de caracterul patologic și nu îl decompensează psihotic
Halucinoide – prodromul și încheierea halucinației. Sub își dă seama de caracterul patologic

Diferite de halucinatiile propriu zise (halucinatiile = perceptii fara obiect!)

Halucinaţiile fiziologice = apar în condiții care modifică starea de vigilitate:
- trecerea dintre veghe şi somn (hipnagogice) sau somn-veghe (hipnapompice),
- inducția hipnotică, individuală și de masă
Halucinozele = fenomene de tip halucinator a căror semnificație patologică este recunoscută ca atare
de către subiect (în consecință ele nu-i vor modifica comportamentul în sens psihotic)
Halucinoidele = fenomene de tip halucinator (situate între reprezentări vii și halucinații vagi), care
apar în perioadele de apariție sau dispariție a halucinațiilor
-se pot asimila halucinozelor, prin lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale

2. Episodul hipomaniacal – criterii de diagnostic [C8]

(Durata - minim 4 zile)
• dispoziție euforică, expansivă, iritabilă
• autostimă crescută, grandoare
• scăderea nevoii de somn
• presiune de a vorbi
• distractibilitatea atenției
• neliniște
• implicare excesivă în activități care presupun riscuri - superficializarea judecății
• modificare în funcționarea persoanei
• tulburările sunt observabile de către ceilalți
• Nu duce la disfuncții importante, nu necesită spitalizare, nu are elemente psihotice

3. Enumerați trei posibili factori de prognostic pozitiv în tulburarea delirantă [C11]

•integrare bună ocupațională, socială
•sex feminin
•debut sub 30 ani
•debut brusc
•durată scurtă
•Prezența factorilor precipitanți
•cei cu delir de persecuție, somatic, erotic ar avea un prognostic mai bun decat cei cu delir de
grandoare și de gelozie

Set 8
1. Halucinaţiile psihosenzoriale – definiție și exemple [C2]
Sunt cele care corespund în totalitate definiției halucinației
a. au caracter de senzorialitate,
b. se proiectează în spațiul perceptiv,
c. subiectul crede în realitatea lor
Sunt tulburări calitative ale percepției. Sunt percepții fără obiect. Sunt halucinațiile
adevărate, subiectul crede în realitatea lor, iar halucinația se proiectează în spațiul fizic,
perceptiv (vede un om langa masă). Sunt exteroceptive (vizual, auditiv, olfactiv, tactil, gustativ),
interoceptive (viscerale = arsură în somac, paraziți în viscere) și proprioceptive (motorii,
kinestezice)
Halucinatiile = “experiențe psihologice interne care determină subiectul să se comporte ca și cum
ar avea o senzație sau o percepție, atunci când condițiile exterioare normale ale acestor senzații sau
percepții nu se realizează”.
 2. Tulburarea afectivă bipolară – elemente clinice [C8]
• Dispoziția euforică, expansivă sau iritabilă
• labilitate emoțională marcată
• “depresia pândește mania” – plâns facil
• risc crescut de consum/abuz/dependență de alcool și alte substanțe
• la adolescenți: tulburări de comportament, deseori diagnosticul diferențial cu schizofrenia este
dificil
• risc mare de suicid în episoadele depresive din cadrul tulburării bipolare
• Aspect : pentru maniacali - inadecvat la situație și vârstă, hiperactivitate, uneori o bună
dispoziție contagioasă
• Percepție: tulburări psihotice - formele severe
• Atenție și memorie: afectate în depresie și manie
• Conștiința bolii: absentă sau relativă în manie
• Gândire: tulburări formale și de conținut, idei delirante în formele severe
• Dispoziție - manie: euforie, iritabilitate, irascibilitate, anxietate marcată, labilitate emoțională,
furie, slabă toleranță la frustrare
• Activitate: neliniște, agitație, implicare excesivă, nu duc nimic la bun sfârșit
• Risc de heteroagresivitate, dar și de acte autoagresive

3. Enumerați factori de prognostic nefavorabil în schizofrenie

 Debut timpuriu
 Fără fact pp
 Debut insidios, simpt negative
 Slabă adaptare premorbidă
 Tocire afectivă
 Singur
 AHC de SK
 Alți fact. de risc (complicații obstetricale), multe recăderi

Set 9
1. Pseudohalucinaţiile – definiție și tipuri [C2]
1. Sunt definite ca auto-reprezentări aperceptive, caracterizate prin incoercibilitate, automatism şi
exogenitate (Petit G.).
2. Spre deosebire de halucinațiile psihosenzoriale, halucinațiilor psihice le lipsește obiectivitatea
spațială și caracterul de senzorialitate;
3. Sunt localizate în gândirea proprie, în spațiul intrapsihic ; neavând decât obiectivitatea psihică;
4. Datorită absenței caracterului de senzorialitate, prin contrast cu halucinațiile psiho-senzoriale ele mai
sunt denumite și pseudohalucinații.
5. Diferă de reprezentările obișnuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate.
6. Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obișnuite, ci le trăiește ca pe niște fenomene străine,
impuse din afară, care “i se fac” și cărora nu li se poate opune și pe care nici nu le poate controla
prin propria voință.
Exemple.
Halucinațiile psihice acustico-verbale
 voci interioare, ecoul gândirii sau al lecturii, murmur intrapsihic, gânduri transmise
 trăirile vin din afară subiectului prin intruziune, se insinuează în gândirea lui, fiind atribuite
altcuiva
 “transmiterea gândurilor” care este interpretată ca telepatie, comunicare misterioasă, limbaj
fără cuvinte, dând subiectului impresia ca este supus influenței altcuiva
Halucinaţiile psihice vizuale
 apar ca simple imagini sau sub forma de scene panoramice, în spațiul subiectiv al subiectului,
dându-i impresia că trăiește într-o lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale
 pacienții le vad cu ochii interiori, cu ochii minții lor
Halucinaţiile psihice motorii
 sunt legate de limbajul interior și de expresia motorie a acestuia (verbale și scrise)
- subiectul are senzația că vorbește (fără să facă nici un fel de mișcare);
- subiectul are impulsiuni verbale “este făcut sa vorbească” (sentimentul de automatism
verbal).
XENOPATIE = ”cineva” il face pe pacient sa faca lucruri/sa aiba anumite perceptii
Sunt halucinațiile care nu respectă segmentele anatomice ale analizatorilor,
halucinația nu ocupă spațiu fizic, ci se produce strict în reprezentarea mentală a
analizatorului (ochiul minții, urechea minții etc)
Ex: Vizuale (imagini simple sau panoramice), Acustico-vestibulare (voci în capul lui
străine, ecoul gandului), Motorii (are senzația că vorbește dar nu se mișcă deloc) etc

2. Tulburarea afectivă bipolară – diagnostic diferențial

 Tulburări fond organic
 Tulburări induse de substanțe
 Schizofrenia
 Tulburarea schizoafectivă tip bipolar
 Alte tulburări psihotice
 Ciclotimia (episoade succesive de hipomanie care alternează cu depresie ușoara - minim 2 ani)

3. Emiteți opinii asupra riscurilor evolutive în tulburarea delirantă de tip gelozie.

[Monique]
Delirul de gelozie poate avea o evoluție mai puțin gravă cand este rezultatul unei frici subsidiare
fondate (individul a fost înșelat/părăsit, iar delirul este consecința traumei). Atunci cand nu există
factori trigger, și se asociază cu o tb de pers de tip paranoid sau tb delirante persistente (a doua fiind
mai gravă), pot exista consecințe mai grave, care pot solda cu moartea partenerului sau a presulusului
amant/amantă. Evoluția ține și de dorința individului de a adera la o formă de tratament (psihoterapie
sau uneori farmacoterapie în funcție de gravitatea delirului), de suportul familial și de comorbiditățile
asociate.

Paranoia conjugală, sd. Othello - când se referă la soț/soție. Frecvent: bărbați

Debutul poate fi brusc; tulburarea se poate remite dacă se despart
!!!risc de heteroagresivitate, abuzuri, limitarea autonomiei; asociat cu alcoolomania (von
Krafft-Ebing)
Adună “dovezi” pt susținerea delirului: fac investigații, urmăresc!
Simptomatologia se poate estompa în săptămâni, luni, ani, dar se poate declanșa din nou,
eventual datorită unui factor precipitant
Risc depresiv și suicidar: reacții depresive relativ frecvente, facilitate de o relativă
conștientizare
Set 10
1. Halucinații vizuale – definiție și tipuri [C2+Monique]
Halucinațiile vizuale reprezintă percepția vizuală a unei entități în lipsa stimulului
(adică în lipsa obiectului). Este o tulburare calitativă a percepției.
Pot fi elementare (fosfene, fotopsii), complexe (oameni, animale – zoopsii) sau scenice
(panoramice adică statice și cinematografice adică mișcare).
Pot fi fiziologice sau patologice. Pot apărea în afecțiuni organice sau psihiatrice.

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de aparitie

Elementare -fosfene, fotopsii,
-percepute ca puncte luminoase,
scântei, linii.  afecțiuni oftalmologice
 afecțiuni neurologice
Complexe -Mai mult sau mai puțin bine  tumori și leziuni ale lobului occipital,
conturate  epilepsie
-de ex: cele care reprezintă  stări confuzionale (în special în contextul
animale poartă numele de sevrajului alcoolic complicat - clasic
zoopsii descrise sub formă de zoopsii)
 schizofrenie
Scenice
Panoramice (statice) sau
cinematografice (mișcare)

2. Schizofrenia – criterii de diagnostic [C10]

CIM-10 - criterii generale {Clasificarea Internaționala a Maladiilor}
•Durată de 1 luna (pentru episodul prezent)
•Simptome:
•ecoul gândirii, inserția, furtul sau transmiterea gândurilor
•idei delirante de control, de influență
•Halucinații verbale, comentative
•Alte idei delirante și fenomene halucinatorii
•Incoerența ideoverbală, neologisme, baraj verbal
•Comportament bizar, catatonie
•Simptome negative: apatie, sărăcire limbajului, tocire afectivă
DSM-IV criterii generale {Manualul Diagnostic și Statistic}
-Idei delirante
-Halucinații
-Dezorganizarea gândirii (incoerență)
-Dezorganizarea activității (agitație, catatonie)
-Simptome negative: tocire afectivă, apatie (avoliție), alogie (sărăcirea limbajului)
-Incapacitarea funcțională: socială, profesională, familială
-Simptomatologia persista 6 luni, incluzând semnele prodromale și reziduale

3. Suicidul, conduite pseudosuicidare [C5]

Suicidul (sui=de sine, cidium=omorâtor) semnifică orice caz în care moartea rezultă
direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victimă însăși, care știe că trebuie
să producă acest rezultat (Durkheim)
• Noțiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează
suicidul reușit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar
Conduitele pseudosuicidare – falsele suiciduri
 • Din definiția suicidului rezultă că se consideră ca atare acel act căruia subiectul îi
evaluează consecințele
• Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilor
confuzionale (care sunt accidentale), stările crepusculare epileptice, stările demențiale
Pseudosuicidul – subiectul a murit dar nu a facut-o intentionar, deces survenit in urma
starilor confuzionale, stari crepusculare epileptice, stari de dementă

Set 11
1. Halucinații auditive – definiție și tipuri [C2]
HALUCINATIILE = definite clasic drept “perceptii fara obiect de perceput”
Halucinatiil psiho-senzoriale (propriu-zise, adevarate) sunt cele care corespund in totalitate
definitiei halucinatiei:
●au caracter de senzorialitate
●se proiecteaza in spatiul perceptiv
●subiectul cred in realitatea lor
CLASIFICAREA halucinatiilor:
1.Exteroceptive: auditive, vizuale, olfcative, gustative, tactile, autoscopice transpuse
2.Interoceptive: viscerale
3.Proprioceptive : motoriii, kinestezice

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Elementare -acoasme, foneme  patologia urechii,

-percepute ca zgomote nedistincte  boli neurologice,
-foșnete, țiuituri, pocnete  stări confuzionale cu aură
epileptică
 unele psihoze.
Comune -sunete cărora subiectul le atribuie o sursă
sau o modalitate de producere bine definită
-ex: dangăt de clopot, curgerea apei, sunete
muzicale, zgomotul de motor
Complexe (halucinatii -pot fi fragmentare, când pacientul percepe  schizofrenia,
acustico-verbale) silabe, cuvinte fără semnificație,  tulburarea delirantă
-sau pot avea un conținut precis, distinct,  depresia severă cu elemente
inteligibil. psihotice
 tulburări psihotice induse de
substanțe

2. Tratamentul depresiei [C8]

• Antidepresive
• 60-80% răspund la un AD daca doza e suficientă, administrată timp de 6-8
săptămâni
• Anxiolitice, sedative - durată delimitată !!
• Depresiile cu cicluri rapide sau rezistente: se asociază timoregulatoare
• Depresiile severe cu simptome psihotice: se asociază antipsihotice (olanzapină etc.)
• ECT: electroconvulsoterapie – indicații precise: Tulburarea depresivă
majoră,Tulburare bipolară I, Schizofrenia catatonică, tulburarea schizoafectivă depresivă

ANTIDEPRESIVE
Triciclice:
• clomipramină: 75-150 mg/zi Tetraciclice: depresii ușoare
• doxepină: 50 - 75 mg/zi • mianserină: 30-60 mg/zi
• amitriptilină: 75-150 mg/zi • maprotilină: 75-150 mg/zi
 • Inhibitoare de monoaminoxidază • fluvoxamină: 50-150 mg/zi
(IMAO) - depresii atipice: • escitalopram: 10-20 mg/zi
• moclobemid (reversibil)
Serotonină + norepinefrină:
• venlafaxină: 75-200 mg/zi, chiar
300 mg/zi
Inhibitoare selective de recaptare a • duloxetină: 60-90 mg/zi
serotoninei (SSRI): • mirtazapină: 30 mg/zi
• fluoxetină: 20-80 mg/zi
• sertralină: 50-200 mg/zi Alte tipuri
• paroxetină: 20-60 mg/zi • tianeptină: 3 cp/zi

3. Clasificarea tipurilor de memorie după criteriul temporal [C3]

• După criteriul temporal – cel folosit în psihopatologie în mod predominant:
- memorie imediată sau spontană
- memorie recentă sau de scurtă durată
- memoria evenimentelor îndepărtate (de lungă durată)
Memoria imediată sau spontană
• Reproducerea sau recunoașterea unui material are loc într-un interval ce nu depășește
10 secunde de la prezentarea lui
• Asigură continuitatea acțiunilor (secunde, minute)
Memoria recentă (de scurtă durată)
• Reproducerea sau recunoașterea unui material după 10 secunde de la prezentarea lui
• Numită și: memorie cotidiană, operativă, memorie de lucru (working memory)-
asigură continuitatea activităților (ore, zile)
• Memoria de lucru- memoria de fiecare zi, în care informația trebuie păstrată, în
condițiile în care în paralel se produc și alte procese cognitive concomitente: calcule,
înțelegere verbală, raționamente etc.
• Are o capacitate limitată, necesitând menținerea în conștiința a informației
Memoria îndepărtată (lungă durată)
• Se referă la reproducerea evenimentelor trăite de la începutul vieții și până în prezent
• Asigură continuitatea Eu-lui, a conștiinței, ca și acumularea experienței (luni, ani)
• Are o capacitate informațională mai mare și o putere de reținere pe termen îndelungat

Set 12
1. Halucinații olfactive – definiție și tipuri [C2]
HALUCINATIILE = definite clasic drept “perceptii fara obiect de perceput”
Halucinatiil psiho-senzoriale (propriu-zise, adevarate) sunt cele care corespund in totalitate
definitiei halucinatiei:
●au caracter de senzorialitate
●se proiecteaza in spatiul perceptiv
●subiectul cred in realitatea lor
CLASIFICAREA halucinatiilor:
1.Exteroceptive: auditive, vizuale, olfcative, gustative, tactile, autoscopice transpuse
2.Interoceptive: viscerale
3.Proprioceptive : motoriii, kinestezice
Subtip Descreire Circums. De aparitie
Placute parfumuri, esențe, miresme  crizele uncinate în epilepsia temporală,
Neplacute mirosuri grele, respingatoare,
de putrefacție, gusturi metalice,
astringente
 unele tumori și leziuni ale lobului temporal,
 tulburările de dispoziție cu elemente psihotice
(fiind în concordanță cu tonalitatea afectivă),
 delirium tremens,
 tulburarea delirantă (unde pot fi însoțite de un
comportament halucinator)
 Demențe cu elemente psihotice

2. Tratamentul tulburării afective bipolare [C8]

• Timoreglatoare: săruri de litiu (carbonat de litiu), valproat, carbamazepină, lamotrigină
• Tratamentul de întreținere: obligatoriu dacă a existat mai mult de un episod
• Tratament adjuvant
• Antipsihotice - în mania severă (agitație, simptome psihotice) se poate începe/asocia
tratament antipsihotic: aripiprazol, olanzapină, quetiapină, risperidonă și clasice: haloperidol,
clopixol
• Anxiolitice - clonazepam, lorazepam
• Antidepresive - în episodul depresiv sever însoțite de timoregulatoare

3. Tulburări ale morfologiei scrisului – enumerare [C4]

 Tulburări ale caligrafiei: micrografii, macrografii, manierisme, stereotipii
 Tulburări ale dispunerii textului în pagină: scris în cerc, în pătrat, adnotări bizare
 Policromatografia: subiecții scriu folosind mai multe culori atunci când nu este cazul
 Tulburări semantice ale expresiei grafice: neografismele, paragrafismele, embolografia,
schizografia, pseudografia, ermetismul (semne cabalistice, simbolice), grifonajul (scrisul este
transformat într-o mâzgălitură).

Set 13
1. Halucinații gustative – definiție și tipuri [C2, s32]
HALUCINATIILE = definite clasic drept “perceptii fara obiect de perceput”
Halucinatiil psiho-senzoriale (propriu-zise, adevarate) sunt cele care corespund in totalitate definitiei
halucinatiei:
●au caracter de senzorialitate
●se proiecteaza in spatiul perceptiv
●subiectul cred in realitatea lor
CLASIFICAREA halucinatiilor:
1.Exteroceptive: auditive, vizuale, olfcative, gustative, tactile, autoscopice transpuse
2.Interoceptive: viscerale
3.Proprioceptive : motoriii, kinestezice
Subtip Descreire Circums. De aparitie
Placute parfumuri, esențe, miresme  crizele uncinate în epilepsia temporală,
 unele tumori și leziuni ale lobului temporal,
Neplacute mirosuri grele, respingatoare,  tulburările de dispoziție cu elemente psihotice
de putrefacție, gusturi metalice, (fiind în concordanță cu tonalitatea afectivă),
astringente  delirium tremens,
 tulburarea delirantă (unde pot fi însoțite de un
comportament halucinator)
 Demențe cu elemente psihotice

2. Atacul de panică [C9, s6-7]

= o perioadă delimitată de frică intensă și disconfort, care atinge un maxim în aprox. 10 minute și se
însoțește de 4 sau mai multe din următoarele:
• palpitații
 • transpirații
• tremor
• dispnee, senzație de sufocare
• nod în gat
• durere/disconfort toracic
• greață/disconfort abdominal
• Senzații de amețeală, leșin
• derealizare, depersonalizare
• frica de-a pierde controlul sau de-a înnebuni
• frica de moarte
• parestezii, amorțeli, furnicături
• frisoane sau senzație de caldură
Poate apărea: din senin sau legat de anumite situații

3. Enumerați diagnosticele diferențiale ale schizofreniei [C10]

 Tulburare psihotică dată de o boală somatică (Cushing, tumoră) sau indusă de substanțe (droguri,
medicamente)
 Tulburare schizofreniformă,
 Tulburări psihotice de scurtă durată
 Tulburare schizoafectivă
 Tulburare de dispoziție cu elemente psihotice
 Tulburare delirantă
 Tulburări de personalitate: schizotipală, schizoidă, paranoidă

Tulburare psihotică dată de o boală somatică (Cushing, tumoră) sau indusă de substanțe (cocaina,
medicamente). Exemple: leziuni SNC (tulb de memorie, orientare, cognitie), infectii SNC (encefalita
herpetica), tulburari vasculare, crize convulsive, boli degenerative (maladia Huntington).
Tulburare schizofreniformă: simptomele pot fi identice, dar dureaza mai putin de 6 luni.
Deteriorarea e mai putin pronuntata, prognostic mai bun.
Tulburări psihotice de scurtă durată: Tulburarea psihotica scurta: simptomele dureaza mai putin
de o luna si se instaleaza dupa un stress psihosocial clar.
Tulburare schizoafectivă: simptomele afective apar in paralel cu ale schizofreniei, dar delirurile
sau halucinatiile trebuie sa fie prezente cel putin timp de 2 sapt in absenta unor simptome
dispozitionale importante. Prognostic mai bun decat in schizofrenie, mai slab decat in tulb dispozitiei.
Tulburare de dispoziție cu elemente psihotice: episoadele maniacale si episoadele depresive
majore din tulburarea bipolara I si tulb depresiva majora pot avea simptome psihotice. In tulb
dispozitiei, halucinatiile si delirurile nu persista, chiar daca apar. Pacientii pot avea si tulb depresiva
post-psihotica in schizofrenie, care e un episod depresiv major ce survine in faza reziduala a
schizofreniei.
Tulburare delirantă: deliruri sistematizate care nu sunt bizare si dureaza minim 6 luni in contextul
unei personalitati intacte, cu nivel de functionare relativ bun, in absenta halucinatiilor proeminente sau
simptomelor de schizofrenie. Debut in jur de 40 de ani.
Tulburări de personalitate: schizotipală, schizoidă, paranoida. In general nu exista simptome
psihotice, dar daca sunt prezente, tind sa fie tranzitorii si lipsite de proeminenta.
Tulburarea factice si simularea: nu exista analize de laborator care sa confirme boala, deci unii
subiecti o pot simula pt beneficii personale.
Retardarea mintala: tulburarile intelectului, comportamentului, afectului. NU apar simptome
psihotice

Set 14
1. Halucinații tactile – definiție și tipuri [C2]
HALUCINATIILE = definite clasic drept “perceptii fara obiect de perceput”
Halucinatiil psiho-senzoriale (propriu-zise, adevarate) sunt cele care corespund in totalitate definitiei
halucinatiei:
●au caracter de senzorialitate
●se proiecteaza in spatiul perceptiv
●subiectul cred in realitatea lor
CLASIFICAREA halucinatiilor:
1.Exteroceptive: auditive, vizuale, olfcative, gustative, tactile, autoscopice transpuse
2.Interoceptive: viscerale
3.Proprioceptive : motoriii, kinestezice
 Subtip Descriere fenomenologica Circums de aparitie
Interne -arsuri, dureri, -miscări ale unor  intoxicaţii cu diferite substanțe:
insecte sau viermi la nivel subcutanat cocaina, canabis, LSD
 sevraj alcoolic complicat (percepția
Externe -arsuri, căldură, atingere, sărut, curent de gândaci, insecte, paraziți, viermi
de aer, înțepătura mergând pe piele sau în piele),
 Demențe cu elemente psihotice

2. Agorafobia [C9, s8]

Sindrom/boala
• Anxietatea legată de locuri sau situații din care scăparea/ieșirea poate fi dificilă sau în care
ajutorul nu este la îndemână în cazul în care subiectul ar avea un atac de panică
(Tipic: situații în care subiectul este singur în afara casei, într-o mulțime, la rând, pe un pod, într-
un mijloc de transport)
• Situațiile sunt evitate sau suportate cu greu/efort/anxietate sau subiectul are nevoie de
prezența unei alte persoane

3. Elemente de diagnostic diferențial între schizofrenie și tulburarea delirantă

Schizofrenie Tulburare delirantă
Delir (+/- bizar) Delir non-bizar
Halucinatii Fara halucinatii sau rar
Dezorganizarea gandirii Fara tulb formale de gandire
Dezorganizarea activitatii Fara
Simptome negative Fara
Afectarea marcata a functionarii Functionare relativ buna cu exceptia ariei delirului

Set 15
1. Halucinații corporale – definiție și tipuri [C2]
HALUCINATIILE = definite clasic drept “perceptii fara obiect de perceput”
Halucinatiil psiho-senzoriale (propriu-zise, adevarate) sunt cele care corespund in totalitate definitiei
halucinatiei:
●au caracter de senzorialitate
●se proiecteaza in spatiul perceptiv
●subiectul cred in realitatea lor
CLASIFICAREA halucinatiilor:
1.Exteroceptive: auditive, vizuale, olfcative, gustative, tactile, autoscopice transpuse
2.Interoceptive: viscerale
3.Proprioceptive : motoriii, kinestezice

Subtip Descriere Circums. De aparitie

Modif. ale org -arsuri interioare,
interne -modificări ale viscerelor
(stomacul, plămânii, inima sunt
“putrezite”, “rupte”),
-schimbarea poziţiei unor organe
-localizări genitale ale acestora,
percepute ca violuri directe sau de
la distanţă, senzaţii de orgasm,
-introducerea de corpuri străine în
rect etc.
Posesiune zoopatica percepute ca existenţa unor ființe
naturale (șerpi, lupi, etc) sau
supranaturale (demoni, spirite,
 tulburare delirantă de tip
hipocondriac,
 schizofrenie
 Demență cu elemente
psihotice
 sindromul Cotard (grupează
idei delirante de negație, de
enormitate și de imortalitate,
asociind negarea
halucinatorie a viscerelor)
 etc.) în interiorul corpului
Metamorfozare Transformare intr-un animal

2. Fobia specifică [C9]

Fobia specifica/simpla
•Frica marcată și persistentă, excesivă și nerezonabilă declanșată de prezența unei
situații/obiect sau de anticiparea acestora
•Expunerea la stimulul fobic determină un raspuns imediat de anxietate - care poate avea
intensitatea unui atac de panică
•Subiectul recunoaște că teama este excesivă și nerezonabilă
•Situația fobică este evitată/suportată greu
•Evitarea/anticiparea anxioasă/suferința interferează semnificativ cu viața subiectului
Tipuri: •animale
•de mediu: înălțimi, furtuni, apă
•sânge/injecție: formă frecvent familială
•situațională: avion, lift, spații închise
•altele

3. Aspecte heredo-colaterale la pacientul cu schizofrenie [C10]

AGREGARE FAMILIALĂ
•Creșterea prevalenței schizofreniei la rudele subiecților bolnavi în comparație cu prevalența din
populația generală sau cea constatată la rudele lotului martor
•Prevalența
•frate: 8%
•un părinte SK: 12% - rudele de grd I aprox 6,6%
•cu doi parinți: 40%
•gemeni dizigoți 10% (12%); gemeni monozigoți: 50% (47%)

STUDIUL GEMENILOR
•Comparația procentului de concordanță a tulburării la gemenii monozigoți și dizigoți,
presupunându-se că gemenii împărtășesc aceleași influențe de mediu și culturale
•Concordanță clinică ar trebui să fie de 100% pentru monozigoți, având în vedere că
patrimoniul lor genetic este identic
•Concordanța pentru monozigoți (50%) vs dizigoți (10%) – importanța factorilor psihosociali

COPIII ADOPTAȚI
•Evaluarea participării factorilor genetici vs cei de mediu socio-cultural și educativ
•Studiul copiiilor parinților cu schizofrenie adoptați de familii sănătoase; al copiiilor parinților
sănătoși crescuți de părinți adoptivi atinși de schizofrenie; al familiilor de origine a copiilor adoptați,
care dezvoltă schizofrenie
•Adopția – impactul condițiilor socioculturale diferite de cele din mediul de origine – nu pare să
influențeze semnificativ riscul apariției schizofreniei la copii care provin dintr-o familie biologică la risc

Set 16
1. Funcția prosexică – elemente definitorii [C3]
ATENTIA
• Funcție cognitivă prezentă în orice moment al existenței
• Indispensabilă procesului de cunoaștere
• Asigură claritatea percepțiilor și fixarea lor în memorie
• Intervine în orientare, contribuie la selecția mesajelor cu semnificație pentru subiect
• Asigură pregătirea anticipativă a organismului pentru a recepționa stimulii sau pentru
a executa o acțiune sau a o evita
• Focalizează intermitent activitatea psihică

Depinde de:
- substratul ei fiziologic – care presupune un anumit prag de vigilitate/ de alertă a
structurilor cerebrale (circuitele corti-reticulo-corticale); zona mezencefalică –
menţinerea atenției; zona diencefalică – mobilitate/comutativitate
- de interesul subiectiv, de moment sau de lungă durată a individului față de un anume
obiect, fenomen, situație
 • Particularități structurale ale atenției
• Volumul- suma unităților informaționale relevate concomitent în planul conștiinței
• Concentrare/distragere- de diferite grade
• Stabilitate – capacitatea de menținere a concentrării,
• Distributivitate- plurifocalizarea atenției
• Comutativitate/Mobilitate/Flexibilitate = capacitatea de restructurare rapidă a atenției

2. Fobia socială [C9]

=Frica marcată și persistentă de situații sociale în care subiectul vine în contact cu
persoane necunoscute sau este supus unei posibile observații (critici).
Subiectul se teme că va acționa într-un mod sau jenant, temă de critică, de evaluare
negativă
Expunerea la respectiva situație socială- vorbit în public, la tv, la telefon, întîlnirea cu
persoane noi provoacă anxietate – care poate avea intensitatea unui atac de panică
• Subiectul recunoaște că frica este excesivă și nerezonabilă
• Situațiile respective sunt evitate
• Evitarea/anticiparea anxioasă/suferința interferează semnificativ cu viața subiectului

3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: aspecte ale tulburărilor de afectivitate

[C10]
SIMPTOME POZITIVE (Sk tip I)
• Halucinații
• Idei delirante
• Comportament bizar: stereotipii, agitație, igienă, aspect
• Tulb formale de gândire: Slăbirea asociațiilor, tangențialitate, incoerență, lipsă de logică,
circumstanțialitate
Fără anomalii structurale (CT), răspuns bun la tratament
--Aspect: bizar, manierisme, neliniște, ostilitate până la atitudini catatonice
• Frecvent: igienă deficitară
• Contactul: dificil, distant, impersonal
--Percepție: halucinații, pseudohalucinații, iluzii
--Atenție și memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă, markeri de trăsătură)
--Conștiința bolii: absentă sau relativă
--Gândire: tulburări formale (incoerență, slăbirea asociațiilor, baraj, tangențialitate, neologisme,
circumstanțialitate) și de conținut (idei delirante); afectarea logicii, a capacități de abstractizare, a
sesizării absurdului
--Dispoziție: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate
--Ritm nictemeral: insomnii
--Activitate: apatie, avoliție: dificultatea de a iniția activități și de ale duce la bun sfărșit, neliniște,
agitație
--Risc de violență: idei delirante de persecuție etc
--Risc de suicid: mare! 50% tentative de suicid (TS), 10-15% reușesc

Dispoziție: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate

Afect anormal: plat, natang, tocit, labil, inadecvat.

Set 17
1. Disprosexii cantitative – definiție și subtipuri [C3]
DISPROSEXII CANTITATIVE:
- HIPERPROSEXII – exagerarea orientării selective a activității de cunoaștere
- HIPOPROSEXII – diminuarea orientării selective a activității de cunoaștere
- APROSEXII- dispariția oricăror capacitați prosexice

Hiperprosexii
• Cu caracter general, se reflectă asupra întregului comportament:
- stări maniacale
- stări de excitație de diverse etiopatogenii
- stări de intoxicație ușoară – cu alcool, cofeină, eter
- situații de risc vital
 - creșterea interesului general

• Cu caracter selectiv – se reflectă într-un anumit sector al vieții psihice sau sub un
anumit conținut ideativ
- la depresivi – atenție concentrată asupra ideației depresive, amintirilor triste
- la hipocondriaci – atenție centrată asupra stării de sănătate, a senzațiilor din organism
- la cei cu tulburări delirante – atenție concentrată pe temele delirante
- La fobici, obsesionali – concentrare asupra fobiilor, obsesiilor, de la care nu-și pot
distrage atenția

Hipoprosexii
- scăderea capacitații prosexice, diminuarea cantitativă a orientării selective a activității
de cunoaștere
- poate avea intensitate variabilă
- Intensitatea maximă = aprosexie – dispariția oricărei capacitați prosexice - stări
confuzionale grave
Apar în:
- stări de surmenaj
- stări de iritabilitate
- stări de anxietate
- funcționare cognitivă globală modificată: nedezvoltarea cognitivă, deteriorare cognitivă
- schizofrenie – debut sau în cadrul evoluției deteriorative
- în stări confuzionale – grade diferite

2. Caracteristici clinice ale tulburării obsesiv compulsive [C9]

Compulsii
• comportamente repetitive (spălarea mâinilor, ordine, verificare) sau acte mintale
repetitive (rugăciuni, numărătoare. gesturi) la care subiectul se simte obligat să
recurgă ca răspuns la obsesii sau conform unor reguli care trebuiesc aplicate strict
(ritualuri)
• comportamentele sau actele mintale au ca scop prevenirea sau reducerea suferinței/a
apatiției unei situații de temut. Aceste comportamente sunt inadecvate, excesive
Obsesii:
• gânduri, impulsuri, imagini recurente și persistente, care sunt trăite ca intruzive și
inadecvate și determină anxietate marcată sau suferință
• gândurile, impulsurile, imaginile nu se referă la probleme reale și obișnuite ale
persoanei, conținutul lor este în contradicție cu educația, valorile si preocupările
acesteia
• subiectul recunoaște că acestea sunt produsul propriei minți, este jenat, are critica
conținutului inacceptabil al feniomenelor obsesionale
• subiectul încercă să ignore/suprime/neutralizeze cu alte gânduri/acțiuni - compulsii
Subiectul recunoaște că obsesiile/compulsiile sunt excesive sau nerezonabile
Obsesiile/ compulsiile provoacă suferință, consumă timp (peste 1 oră/zi) sau interferează
semnificativ cu viața subiectului
3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: simptomatologia negativă [C10]
Sk tip II
• Tocire afectivă: hipomimie, gestică redusă, afect inadecvat, scăderea rezonanței afective
• Alogie: sărăcia limbajului, a conținutului, baraj, lentoare
• Avoliție-apatie: igiena, dezinsertie socio-profesionala
• Anhedonie-asocialitate: fara ocupatii, izolare, lipsa interesului sexual
• Atenție
Cu anomalii structurale, răspuns slab la tratament

Set 18
1. Disprosexii calitative – definiție și subtipuri [C3]
• DISPROSEXII CALITATIVE - PARAPROSEXII
-Interesează atât atenția voluntară, cât și cea involuntară sau habituală
Reprezintă disocierea dintre atenția spontană și cea voluntară (de concentrare)
• Manie – creșterea atenției spontane și scăderea atenției voluntare
• Atac de panică
• Stări fobice
• Persoane normale – când concentrarea este maximă pe un anumit eveniment, față de
care subiectul este foarte motivat, restul detaliilor din ambianță sunt mai mult sau mai
puțin ignorate

2. Tulburarea de stres post-traumatic [C9]

• Subiectul a fost expus unui eveniment traumatic:
• a trăit, a fost martor sau a fost confruntat cu evenimente care implicau moartea,
rănirea gravă sau amenințarea integrității sale sau a altor persoane
• răspunsul subiectului presupune frică intensă, terifiantă, sentimente de
neajutorare/neputință
Ex: război, agresiune fizică/sexuală, jaf, răpire, ostatic, tortură, prizonier, dezastre naturale sau
provocate de om
• Evenimentul traumatic este retrăit:
• imagini, gânduri recurente, intruzive legate de eveniment
• vise recurente
• “flashback”-uri - sentiment de retrăire
• suferința psihologică intensă legată de tot ceea ce aduce aminte de eveniment
• reactivitate vegetativă
• Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu trauma și scăderea responsivității generale:
• evitarea gândurilor, locurilor
• nu-și poate aminti anumite evenimente legate de traumă
• sentimente de detașare
• scăderea interesului, a reactivității afective, nu poate privi în viitor
• Excitabilitate persistentă
• tulburări de somn
• iritabilitate
• tulburări de concentrare
• vigilență crescută, se sperie usor
• Durata tulburării - peste o lună; poate apărea după o anumită perioadă de la traumă
• Tulburarea se asociază cu suferință semnificativă sau interferează cu viața subiectului

3. Sevrajul la cocaină [C13]

• Oprirea sau diminuarea consumului
• Disforie, depresie, anhedonie, iritabilitate
• Fatigabilitate
• Coșmaruri
• Tulburări de somn
• Retard/agitație psihomotorie
• Creșterea apetitului
Tratament:
- interventii psihologice
- Intervenții farmacologice: agoniști dopaminergici (DA) pentru reducerea apetenței - bromocriptină,
amantadină

Set 19
1. Funcția mnezică – definiție [C3]
Definiție: proces psihic al orientării retrospective realizat prin:
- fixare = dobândirea informațiilor
- stocare
- evocare = recunoaștere + reproducere; utilizarea informațiilor dobândite și reținute
Memoria - oglindește experiența anterioară de viață
- constituie rezervorul gândirii și imaginației
- constituie suportul cognitiv al insului
 2. Tulburarea de anxietate generalizată [C9]
• Îngrijorare și anxietate excesivă, în majoritatea zilelor, timp de minim 6 luni, referitoare la
evenimente și activități uzuale: școală, serviciu
• Subiectul își controlează îngrijorarea cu dificultate
• Anxietatea este asociată cu: neliniște, tensiune psihică, fatigabilitate, tulburări de concentrare,
iritabilitate, tulburări de somn, hipertonie musculară
• Simptomele duc la suferință semnificativă

3. Sevrajul la opioide [C13]

• La 8-10 ore de la ultima doză:
- Lăcrimare, rinoree, căscat, transpirații și dureri musculare, piloerecție (”piele de curcan”), craving
- Greață, văsături, diaree, crampe abdominale, dureri musculare,
• Febră
• Insomnie
• Semne de excitabilitate de rebound a SNC:
- Midriază, tahicardie, HTA, hiperemie cutanată tranzitorie, mișcări involuntare
 Tratament: metadonă, grupuri de suport, psihoterapie

Opium, heroină, Morfină, hidromorfonă, codeină

Metadonă – utilizată în tratamentul dependenței la opioide
Antagoniști: naloxonă, naltrexonă, nalorfină
Agonist-antagonist: buprenorfină
Toleranța se dezvoltă rapid
Comorbiditate: depresie, alcoolomanie, tulburare de personalitate antisocială, anxietate
 Abordari terapeutice:
 Educație și schimb de seringi
 Metadonă: 20-80 mg/zi apoi sevraj treptat, eventual clonidină
 Menținerea pe metadonă - avantaje
 Alte terapii de substituție: buprenorfină
 Terapia de durată cu antagoniști - discutabil
 Strategii terapeutice pentru gravidele dependente
 Psihoterapie: individuală, comportamentală, cognitivă, familială
 Grupuri de suport
 Comunități terapeutice – abstinența este obligatorie

Set 20
1. Clasificarea tipurilor de memorie după conținut [C3]
Din punct de vedere al conținutului:
- memorie senzorială (imagistică)
- memorie cognitivă (verbal-logică)
- memorie afectivă
- memorie motorie

2. Tratamentul tulburărilor anxioase [C9]

 Farmacoterapie: - antidepresive
- adjuvant anxiolitice – inițial
 Psihoterapie: cognitivă, comportamentală, psihodinamică

3. Sindromul de dependență de substanțe [C13]

Un pattern maladaptativ de utilizare a substanței, care duce la o incapacitate sau suferință
semnificativă clinic (1-12 luni) manifestată prin:
• Toleranță
nevoia de a crește cantitatea de substanță pt a obține efectul dorit
scăderea efectului obținut la aceeași doză
• Sevraj:
simptomul caracteristic de sevraj pt substanță
aceeași substanță (sau una asemănătoare) este luata pt ameliorarea simptomelor
 • substanța este luata in cantități mai mari și timp mai îndelungat decât și-a propus (nu poate
controla consumul)
• exista dorința/efortul fără succes de a întrerupe sau controla consumul
• petrece foarte mult timp in activități necesare obținerii substanței, consumului, recuperării
• Renunțarea la activități recreaționale, sociale, ocupaționale – din cauza consumului (este
preocupat excesiv de consum)
• Continuă consumul deși știe că are probleme fizice, psihologice din cauza acestui fapt
• Dorință intensă (compulsivă) de a consuma substanța
Dependență fiziologică = prezența toleranței sau sevrajului
Dependență psihologică = apetență (craving) pentru substanța cu scopul de a evita un disconfort
Set 21
1. Memoria episodică și memoria semantică – definiție și exemple [C3]
• Memoria episodică
Memoria episoadelor din viața personală (permite să știm ce am făcut în dimineața zilei trecute
(memorie recentă) sau să recunoaștem un loc (ex. unde ne-am petrecut vacanța când aveam 5 ani
(memorie îndepărtată)
Privește evenimente care pot fi situate într-un timp și un spațiu precis (ex. un meci de fotbal, o
excursie, o aniversare etc)
• Memoria semantică
Memoria cunoștințelor generale, impersonale
Este memoria limbii, a conceptelor și cunoștințelor lingvistice, a regulilor și a folosirii acestora
Nu este legată de un timp precis

2. Tulburarea de somatizare [C9]

Frecvent la femei, cu trăsături sau personalitate histrionică
• Multiple acuze somatoforme, cu debut înainte de 30 ani, evoluție pe o perioadă de câțiva ani,
subiectul solicită tratament, simptomatologia interferează cu viața subiectului
• Sunt necesare următoarele simptome:
4 simptome algice: cel puțin 4 localizări - cap, abdomen, coloană, articulații, extremități, torace,
rect, în timpul ciclului menstrual, în timpul actului sexual, la urinare
2 simptome gastro-intestinale (altele decât durere): greață, meteorism, vomă, diaree, intoleranță la
diferite alimente
1 simptom din sfera sexuală (altul decât durere): scăderea libidoului, tulburări de dinamică
sexuală, ciclu neregulat,
1 simptom pseudoneurologic/de conversie (altul decât durere): ataxie, paralizie, nod în gât, vedere
dublă, pierderea vederii, auzului
IMPORTANT: Examinarea medicală nu relevă o suferință organică sau dacă aceasta există,
simptomele și deficiențele rezultate sunt mult exagerate

3. Factori de prognostic negativi în tulburarea schizoafectivă [C10]

 Slabă adaptare premorbidă
 Debut insidios
 Debut timpuriu
 Lipsa unui factor precipitant
 Predominanța simptomelor psihotice, în special cele negative
 AHC de schizofrenie

Factori de prognostic defavorabil:

Debut: insidios
Absența unui factor precipitant
Clinic:
●polimorfismul delirant și al tulburărilor timice sunt puțin evidente;
●predomină simptomele de schizofrenie , mai puțină anxietate, persistența delirului
Durata episodului (cu sau fără tratament de peste 4 săptămâni)
Premorbid: trăsături schizoide; slabă funcționare
AHC: tulbur ă ri din spectrul schizofreniei

Set 22
1. Memoria explicită și memoria implicită – definiție și exemple [C3]
• Memoria explicită/declarativă este o memorie care poate să se exprime cu ajutorul cuvintelor sau a
imaginilor vizuale; direct accesibilă prin evocare conștientă (ex. Cum ți-ai petrecut vacanța)- îți
amintești unde, când și ce ai făcut
 • Memoria implicită/procedurală ține de aspectul procedural sau de implicit – se referă la
aptitudinile învățate și la operațiile cognitive (ex. cum ai învățat să mergi pe bicicletă)

2. Tulburarea de conversie [C9]

• Unul sau mai multe simptome au deficite care afectează funcția motorie sau senzitivă și
sugerează o afecțiune neurologică/organică
• Factorii psihologici sunt determinanți –anxietatea majoră generată de conflicte
intraspihice/factori psihotraumatizanți este convertită (mecanism inconștient de apărare) în
simptome somatice
• simptomele NU sunt provocate intenționat sau simulate
• Simptomele nu sunt explicate de o suferință organică/consum de substanțe !!!
• Simptomele determină suferință și afectează viața subiectului
• Cu simptome/deficite:
• Simptome conversive motorii: lipsa de coordonare, ataxie, paralizii: mono-, hemi-
tetraplegie, slăbiciunea musculară, tremor, afonie, dificultăți de înghițire (lichide +
solide), nod în gât “globus hystericus”
• Simptome conversive senzoriale: pierderea sensibilității, anestezie “în manușă”, “în
ciorap” - nu respectă căile anatomice, parestezii, vedere dublă, cecitate psihică,
surditate psihică
• Convulsii - Conștiința nu este modificată
• Mixte
Conversie = saltul de la psihic la somatic

3. Scopurile interviului psihiatric [C1]

• Scopurile interviului psihiatric sunt:
- obținerea de informații referitoare la simptomele prezente şi eventual la antecedente, pentru a
depista posibili factori favorizanți;
- determinarea atitudinii pacientului față de starea sa prezentă;
- observarea comportamentului non-verbal;
- determinarea gradului de disfuncționalitate al subiectului în relațiile profesionale și
interpersonale

Extra subiect:
Primul interviu:
- Familiarizarea cu celalalt
- Obținerea unui istoric al problemelor pacientului
- Formularea unui diagnostic
- Conturarea principalelor probleme şi a scopurilor tratamentului
- Evaluare cat mai completă, inclusiv a problemelor somatice
Interviurile libere sunt modelate de către clinician în funcție de scopurile propuse, iar cele
standardizate sunt structurate sau semistructurate. Acestea din urmă se caracterizează printr-un grad
înalt de fidelitate și validitate, ele fiind utilizate mai frecvent în cercetare. Chiar dacă interviurile
sistematice pot aduce informații prețioase, ele nu pot indica factorii mai subtili legați de atitudine,
evaluarea relațiilor interpersonale, detectarea semnelor non-verbale, factori care sunt observați de
clinicienii experimentați.

Set 23
1. Tulburări cantitative de memorie – hipomnezii [C3]
• Scăderea în diferite grade a funcției mnezice până la amnezie (”uitare totală”)
• Apar frecvent în:
- stări de oboseală
- stări nevrotice
- datorită unui deficit prosexic
- patologia organică cu deficit cognitiv – prin nedezvoltare sau deteriorare cognitivă
Tulburarile cantitative: hipomnezii, amnezii, hipermnezii

2. Hipocondria [C9]
• Preocuparea și teama/ convingerea de-a avea o afecțiune gravă, bazată pe interpretarea
eronată a senzațiilor corporale
• Preocupare persistă în ciuda evaluărilor și asigurărilor medicale
 • NU este de intensitate delirantă
• Duce la suferință și incapacitare
• Durata minim 6 luni
• Preocuparea:
• funcții fiziologice: puls, transpirații, peristaltism
• anomalii fizice minore: iritații, mici leziuni
• senzații fizice vagi: “inima e obosită”
• Probleme asociate:
• multiple consultații la doctori diferiți
• investigații excesive, combinarea tratamentelor
• afectează viața familială
• depresie, anxietate

3. Obiectivele interviului psihiatric [C1]

- stabilirea unei relații
- obținerea de informații și evaluarea psihopatologiei
- oferirea unui feedback subiectului

Interviul este prin esența sa un proces interpersonal, iar calitatea informaţiilor este
determinată de încrederea pe care clinicianul o inspiră pacientului. Printre elementele
abordării se numară: respectul, compasiunea, autenticitatea.
În primul rând psihiatrul trebuie să urmărească și să răspundă la emoțiile pacientului.
A recunoaște, a răspunde și a empatiza cu emoțiile înseamnă a arăta compasiune, căldură,
autenticitate.
O alta tehnică constă în capacitatea de a asculta cu atenție și a ști când și cum să
întrerupi pacientul.
Luarea de notițe în timpul interviului poate să influențeze bunul mers al acestuia, dacă
însă clinicianul poate să urmărească în continuare subiectul cu atenție, nu apar probleme
majore.
Mediul în care este luat interviul joacă și el un rol important, asigurarea liniștii și
intimității fiind favorabile unei atitudini deschise.
Feedback-ul oferit de psihiatru: În finalul unui interviu, medicul trebuie să-i ofere
pacientului un minimum de informații referitoare la starea acestuia. O astfel de atitudine le
conferă subiecților siguranța că sunt ascultați, înțeleși și îngrijiți.

Set 24
1. Tulburări cantitative de memorie – hipermnezii [C3]
• Capacitate exagerată de evocare a amintirilor: multiple, tumultoase, apar mai ales involuntar,
îndepărtând subiectul de la preocupările sale prezente esențiale
• Apar:
- în stări cu încărcătură afectivă (negativ/pozitiv)
- tulburarea delirantă
- tulburarea de personalitate de tip paranoid
- stări febrile
- intoxicații cu eter, cloroform, barbiturice, amital, psihedelice

•Mentism- subiectul devine un spectator al desfășurării incoercibile și tumultoase ale ideilor și

amintirilor sale; orice efort prosexic de fixare a atenției este împiedicat de derularea caleidoscopică a
imaginilor pe “ecranul” conștiinței
•Apar:
- stări de oboseală (poate constitui sursa insomniei)
- mentism hipermnezic exogen, xenopatic (Chaslin)– din sindromul de automatism mintal

• Viziunea panoramică retrospectivă

- forța evocărilor atinge nivelul maxim,
- persoanele au impresia că își revăd cu rapiditate momente din întreaga viață
•Apare:
-stări de risc vital
-stări confuzionale psihogene
-stări halucinatorii
-crize de epilepsie temporală

2. Tulburarea dismorfică corporală [C9]

• Subiectul este preocupat de un defect imaginar al aspectului său fizic. Dacă există o anomalie
minoră, preocuparea este excesivă
• Simptomatologia duce la suferință și incapacitare
• De obicei în adolescență, evoluție fluctuentă
• Dacă preocuparea capătă intensitate delirantă se va schimba diagnosticul în: Tulburare
delirantă tip somatic
• Preocuparea - una sau mai multe zone, frecvent la nivelul feței
• Ex: ochi, nas, buze, sâni, organe genitale
• Petrec ore în fața oglinzii pentru a “repara” defectele, evită situații publice, cer asigurări din
partea celorlalți
• Probleme asociate: depresie, idei de suicid sau tentative de suicid
• Solicită intervenții chirurgicale
Tratamentul farmacologic al posibilelor afecțiuni comorbide: tulburări de anxietate, depresie –
antidepresive
Tratament psihoterapeutic:
- Terapie cognitiv- comportamentala
- Terapie suportivă

3. Potențialul agresiv în schizofrenie [C10 + Monique]

• episod psihotic cu delir de persecutie
• halucinatii
• iluzii de tip capgras sau fregoli in care poate ataca o persoana pentru ca o crede altcineva
• decompensari psihotice la intreruperea medicatiei
• lipsa suportului familiar

Set 25
1. Paramneziile – clasificare și exemple
Sunt tulburări calitative ale memoriei
• PSEUDOMNEZII -Tulburări ale sintezei mnezice imediate
- criptomnezie
- false recunoașteri
- iluzia de nerecunoaștere
- paramnezii de reduplicare
• ALLOMNEZII – Tulburări ale rememorării trecutului
- pseudoreminiscențe
- confabulații sau halucinații de memorie
- ecmnezie
- anecforie

Pseudomneziile:
Tulburări ale sintezei mnezice imediate
= Evocări eronate ale unor evenimente pe care le-a trăit în realitate, dar nu sunt încadrate corect în
spațiul și timpul real în care s-au petrecut sau nerecunoscute de pacient ca trăite sau netrăite.

Criptomnezia:
- Se datorează scăderii capacității de diferențiere între evenimente personale și străine, între
evenimente trăite în realitate și cele citite, povestite etc.
 - Subiectul își atribuie materiale mnezice (auzite, citite) ex. lucrări, merite, realizări - ca fiind
ale sale
- Situația inversă - înstrăinarea amintirilor - consideră că evenimentele trăite aparțin altcuiva
- Apar: schizofrenie, demență, tulburare delirantă

Falsa recunoaștere sau identificare și falsă nerecunoaștere:

Manifestate ca fenomene “deja” și “jamais” vu/ vecu/ pense/ entendu
Apar: – stări de oboseală
- stări confuzionale
- stări maniacale
- schizofrenie
- epilepsie temporală

Paramnezia de reduplicare:
- Descrise de Pick – demențe
- Re-identificare perpetuă a obiectelor, persoanelor, situațiilor trăite în prezent cu
altele cunoscute, trăite anterior
- Nu se realizează corelații între prezent și experiența anterioară, nu există continuitate
între amintire și trăirea actuala, impresiile actuale sunt confundate cu amintirile

Allomneziile:
= Sunt falsificări mnezice retrospective - reproduceri ale unor evenimente din trecut pe care subiectul
le trăiește în prezent

Pseudoreminiscențele - pacientul trăiește ca prezente evenimente care au avut loc în trecut; nu

recunoaște timpul și spațiul în care s-au petrecut

Ecmneziile:
Tulburare globală de memorie, incapacitate de a deosebi imaginarul de real, confundă trecutul cu
prezentul.
Confuzie care cuprinde întreaga existență a bolnavului; întreagă personalitate a subiectului se întoarce
la perioade trăite cu mult timp înainte.
Apar:
-demențe
-stări confuzionale
-epilepsie temporală

Confabulaţiile = “Halucinații de memorie”

- Reprezintă imposibilitatea de a deosebi realul de imaginar.
- Subiectul reproduce evenimente imaginare (pe care nu le-a trăit), nu spune adevărul, dar nici
nu minte, pentru că nu știe că minte, are convingerea deplină că ceea ce susține este real.
- Forme: de jenă, mnestice, fantastice, onirice.
- Apar: sindrom Korsakov, demențe

Anecforia:
- Reproducere mnezică prin “ridicarea vălului” amnezic care acoperă o amintire; constă în
reproducerea unor amintiri pe care le credea uitate, și pe care poate să și le amintească numai
dacă primește unele informații ajutătoare
Apare: - în stări de oboseală
- stări posttraumatice
- demențe

2. Schizofrenia paranoidă
Cel mai comun tip, domină sindromul paranoid
• Idei delirante de persecuţie, urmărire, otrăvire, control al gândurilor şi ideilor de către ceilalţi,
grandoare, misticism, misiune specială (reformă, mesianic), schimbare corporală (delirante
somatice), gelozie, filiaţie (naştere ilustră), invenţie, relaţie / referinţă (la media, TV, oamenii
pe stradă privesc pacientul cu ostilitate, suspiciune, „într-un fel anume”) + halucinații auditive
• Tensionați, suspicioși, ostili, +/- agresivi
• Debut mai tardiv decât Sk dezorganizată sau catatonică (spre 30 ani)
• Prognostic favorabil
 • Răspuns mai bun la tratament

3. Cum poate fi obiectivată clinic flexibilitatea ceroasă din sindromul catatonic? [C10 +
Monique]
 flexibilitate ceroasă (menţinerea membrelor, corpului, în poziţii impuse din exterior)
 Monica: ii indoi un deget si el il tine asa, et
-flexibilitate ceroasă (mişcarea se fixează în atitudine)
-flexibilitatea ceroasa (catalepsia) – reprezinta capacitatea de a pastra o perioada indelungata o
atitudine impusa oricat de incomoda ar parea

Set 26
1. Sindromul Korsakoff
• Amnezie de fixare
• Dezorientare temporo-spațială
• Memorie semantică păstrată
• False recunoaşteri, pseudoreminiscențe
• Confabulații de jenă, uneori cu tematică de grandoare
• Dispoziţie euforică, logoree
Apare: dependența la alcool (consum cronic de alcool), intoxicaţii acute (CO), TCC, infecții, tumori

SINDROMUL WERNICKE-KORSAKOFF:
Deficiență de tiamină (vit B1)

Encefalopatia Wernicke (acută, neurologică): ataxie, confuzie, anomalii motilitate oculară; se remite
(spontan) în zile/săpt. sau evoluează către sindromul Korsakoff (cronic): sindrom amnestic cronic -
amnezie anterogradă, confabulație
Tratament: tiamină doze mari, 3-12 luni

2. Schizofrenia dezorganizată
• Dezorganizarea vorbirii (incoerență ideoverbală)
• Dezorganizarea comportamentului
• Tocire afectivă și/sau incongruență afectivă
• Comportament dezinhibat, dezorganizat, paramimie, paratimie, zâmbet nătâng
• Debut timpuriu: sub 25 ani
• Prognostic slab, evoluție deteriorativă

3. Enumerați patologiile (psihiatrice și/sau medicale generale) ce pot prezenta ca

manifestare clinică sindromul catatonic
 stări toxico-septice
 encefalite acute şi subacute
 sifilis nervos (paralizie generală progresivă)
 intoxicaţii
 tumori cerebrale
 schizofrenie (catatonică sau cu trăsături catatonice)
 depresie majoră severă

Set 27
1. Tulburări ale ritmului gândirii [C4]
• Accelerarea ritmului gândirii
-înlănțuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care numărul asociațiilor se multiplică, dar pierd în
profunzime.
-evocările sunt exacerbate, dar sunt numeroase digresiuni, care întrerup firul principal al
discursului, iar tulburările de atenție fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei teme
precise.
• Lentoarea ideativă
-scăderea numărului ideilor, a posibilităților lor de asociere, evocări dificile, scăderea forței de
reprezentare și a imaginației.
 2. Schizofrenia catatonică [C10]
• Imobilitate, rigiditate: catalepsie - flexibilitate ceroasă, stupor
• Agitație psihomotorie
• Negativism (verbal, motor, alimentar)
• Stereotipii, bizarerii, manierisme
• Ecomimie, ecolalie, ecopraxie
• Formă actualmente rară
• Evoluție bună, dar atenție la risc de malnutriție, chiar risc vital
• stupor sau mutism
• rigiditate

3. Cum poate fi obiectivată clinic sugestibilitatea (extremă) din sindromul catatonic?

Monica: nu sunt sigura, cred ca se refera la CT, RMN sau EEG pt eventuale focare

Set 28
1. Tulburări ale fluenței gândirii [C4]
Fadingul mintal
a. descris ca o scădere progresivă a gândirii (Guiraud)
b. se manifestă printr-o încetinire a ritmului verbal, ca şi cum bolnavul ar fi detașat,
un scurt interval, de ceea ce spune.
Barajul ideativ (Kraepelin),
c. se referă la oprirea ritmului ideativ.

2. Schizofrenia reziduală [C10]

Sk reziduală: simptome predominant negative timp de 1 an: lentoare, tocire afectivă, apatie, avoliție,
alogie, mimică redusă, igiena deficitară, dezinserție socială
Absenta delirurilor, halucinatiilor, incoerentei, sau comportamentului intens dezorganizat.

3. Prezentați câteva exemple de afecțiuni psihice în care pacientul prezintă acuze somatice
Nevroze:
De obicei acuze generale care sugerează suferința somatică, ”suferința organelor” (astenie,
amețeli, slăbiciune generală, cefalee, insomnii, scăderea capacității de concentrare).
Critica bolii întotdeauna prezentă și intensă, solicită ajutorul.
1890 – dezvoltarea psihanalizei – 1920 psihologia comportamentală - au descris mecanismele
prin care se produc simptomele nevrotice (fenomene anxioase, fobice, obsesive)
Anxietate
Depresie

Set 29
1. Tulburări ale conținutului gândirii – tipuri de idei patologice (enumerare) [C4]
-Ideile dominante - se detașează din contextul celorlalte idei, impunându-se într-un moment dat gândirii
-Ideile obsesive - se impun gândirii, o asediază și o invadează, recunoscute de subiect ca un fenomen
parazit, fiind contradictorii cu personalitatea individului
-Ideile prevalente - idei care se impun gândirii, dar care nu au intensitatea ideilor delirante
-reprezintă o gândire sau un grup de idei, care, ocupă primul loc în fața tuturor altor gânduri.

Ideile delirante sunt idei:

- în dezacord evident cu realitatea
- pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt de neclintit
- sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
- modifică trăirile, concepția despre lume și comportamentul pacientului

2. Schizofrenia nediferențiată [C10]

• Sk nediferențiată – îndeplinește criteriile A de schizofrenie, dar nu le indeplinește pe cele de
schizofrenie paranoidă, catatonică, reziduală, simplă.
DSM – IV criterii generale:
 Idei delirante
 Halucinații
 Dezorganizarea gândirii (incoerență)
  Dezorganizarea activității (agitație, catatonie)
 Simptome negative: tocire afectivă, apatie (avoliție), alogie (sărăcirea limbajului)
 Incapacitarea funcțională: socială, profesională, familială
 Simptomatologia persista 6 luni, incluzând semnele prodromale și reziduale

3. În cadrul istoricului psihiatric, ce informații ar trebui să obținem referitor la istoricul bolii

prezente?
Diagnosticul curent, tratamentele anterioare, eficacitatea lor, aderența la tratament, reacții adverse
la tratament, alte spitalizari (voluntare sau involuntare), daca a incercat vreodata sa se sinucida sau
daca are ganduri, daca prezinta comportament heteroagresiv.

Set 30
1. Ideea obsesivă – definiție și exemple [C4]
Ideile obsesive - se impun gândirii, o asediază și o invadează, recunoscute de subiect ca un
fenomen parazit, fiind contradictorii cu personalitatea individului

2. Schizofrenia simplă [C10]

Sk simplă: declin socio-profesional și familial, simptome negative pe o durată de minim 1 an,
niciodată simptome pozitive
= tulburare deteriorativa simpla
Pierderea treptata, insidioasa a pulsiunii, a ambitiei. Nu au delir, halucinatii persistente.

3. În cadrul istoricului psihiatric, ce informații ar trebui să obținem referitor la

antecedentele psihiatrice personale?

Set 31
1. Ideea prevalentă – definiție și exemple [C4]
Ideile prevalente - idei care se impun gândirii, dar care nu au intensitatea ideilor delirante
a. reprezintă o gândire sau un grup de idei, care, ocupă primul loc în fața tuturor altor gânduri.

2. Schizofrenia - simptome pozitive [C10]

-Halucinații
-Idei delirante
-Comportament bizar: stereotipii, agitație, igienă, aspect
-Tulb formale de gândire:
Slăbirea asociațiilor, tangențialitate, incoerență, lipsă de logică, circumstanțialitate
Fără anomalii structurale (CT), răspuns bun la tratament

3. Principii ale tratamentului cu antidepresive

• Se iau în considerare:
• starea somatică a pacientului
• efectele secundare ale AD
• interacțiunile posibile
• potențialul suicidar (AD cu toxicitate redusă: SSRI)
• complianța
• accesul la tratament, costul
• doza se crește progresiv până la doza eficientă (mai ales pentru: triciclice, venlafaxină)
• doza eficientă se menține minimum 4 săptămâni, înainte de a decide, eventual, că AD
nu este eficient
• toate AD au o perioadă de latență de aproximativ 14 zile
• odată ce se obține o remisiune semnificativă, tratamentul se continuă 6-9 luni, pentru
a preveni recăderea !!!
• dacă evoluția e favorabilă, după 6-9 luni tratamentul se poate reduce treptat, dar se ia
în considerație tratamentul de întreținere
• dacă au existat 2 sau mai multe episoade tratamentul poate fi permanent
 • Tratamentul de întreținere = profilactic: scade frecvența, amplitudinea, durata episoadelor
• Precauții, CI: gravide, perioadă de alăptare, tulburări renale, hepatice grave
• Educarea pacienților cu privire la beneficiile tratamentului și a efectelor secundare
• Educarea pacienților referitor cu privire la riscul nerespectării tratamentului
• Alcoolul poate exacerba depresia și poate interfera cu tratamentul
• Psihoterapiile ameliorează adaptarea, complianța

Set 32
1. Ideii delirante – definiție și exemple [C4]
Ideile delirante sunt idei:
a. în dezacord evident cu realitatea
b. pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt de neclintit
c. sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
d. modifică trăirile, concepția despre lume și comportamentul pacientului
Exemple: Idei de persecutie, idei delirante cu continut depresiv (vinovatie, ruina, autoacuzare),
idei hipocondrice, idei de gelozie si erotomanice, idei de filiatie, idei delirante (inventie, reforma,
mistice), ideile de grandoare,ideile de relatie, ideile de influenta, idei metafizice/cosmogonice

 Idei de persecuţie: pacientul este convins că suferă prejudicii morale, materiale sau fizice,
simțind lumea ca fiindu-i ostilă.
 Idei delirante cu conţinut depresiv-(vinovăţie, ruina,autoacuzare).
 Idei hipocondriace: convingeri privind existența unei boli incurabile, cu gravitate
deosebită, de care subiectul ar suferi, în dezacord cu starea de sănătate.
 Idei de gelozie şi erotomanice: legate de infidelitate, a cărei victimă ar fi subiectul.
 Idei de filiație: convingerea pacientului că nu aparține familiei sale, ci ar descinde dintr-o
familie mult superioară sau chiar ar avea descendență divină.
 Idei delirante (invenţie, reformă, mistice): idei legate de capacitățile deosebite ale
subiectului, de omnipotență lui creatoare, în domeniul științific, socio-politic sau religios.
 Ideile de grandoare: idei legate de calitățile deosebite fizice, spirituale pe care subiectul
le-ar avea sau de bunurile materiale și situația socială pe care le-ar poseda.
 Ideile de relație: subiectul interpretează situații reale ca fiind legate de persoana sa.
 Ideile de influență: convingerea subiectului ca se află sub influența acțiunii unor forțe
xenopatice (exterioare).
 Idei metafizice /cosmogonice

2. Schizofrenia – simptome negative [C10]

• Tocire afectivă: hipomimie, gestică redusă, afect inadecvat, scăderea rezonanței afective
• Alogie: sărăcia limbajului, a conținutului, baraj, lentoare
• Avoliție-apatie: igiena, dezinsertie socio-profesionala
• Anhedonie-asocialitate: fara ocupatii, izolare, lipsa interesului sexual
• Atenție
Cu anomalii structurale, răspuns slab la tratament

3. Tulburarea depresivă recurentă – diagnostic

Diagnosticul se poate formula:
• Tulburare depresivă recurentă, episod depresiv (actual) ușor/mediu/sever
• episoade cu interval de minim 2 luni de remisiune intre ele
Caracteristici de evoluție:
• remisiune totală, parțială
• pattern sezonier
• cicluri rapide (4 episoade/12 luni)

Set 33
1. Tulburări operaționale ale gândirii [C4]
Pasagere şi reversibile
-scăderea, în grade variabile, a randamentului și eficacității operaționale a gândirii, a
capacitații de creație și se întâlnesc în stari reactive, surmenaj, posttraumatic, în
infecții, intoxicații
Permanente
 -Staţionare (nedezvoltarea gândirii) = incapacitatea gândirii subiectului de a atinge
anumite nivele operaţionale, de la cele mai complexe (abstractizare și generalizare)
până la cele elementare (limbajul articulat, capacitatea de autoîngrijire)
-Progresive (demențele) = scăderi progresive și globale ale întregii vieți psihice,
afectând în primul rând gândirea, iar în cadrul acesteia capacitatea de generalizare și
de abstractizare

2. Schizofrenia - diagnostic diferențial [C10]

-Tulburare psihotică dată de o boală somatică (Cushing, tumoră) sau indusă de substanțe
(droguri, medicamente)
-Tulburare schizofreniformă,
-Tulburări psihotice de scurtă durată
-Tulburare schizoafectivă
-Tulburare de dispoziție cu elemente psihotice
-Tulburare delirantă
-Tulburări de personalitate: schizotipală, schizoidă, paranoidă

3. În cadrul istoricului psihiatric, ce informații ar trebui să obținem referitor la istoricul

personal?

Set 34
1. Tulburări ale debitului verbal – tipuri (enumerare) și circumstanțele clinice de apariție [C4]

Tulburarea de Conţinut psihopatologic Circumstanţe

debit verbal de apariţie
Hiperactivitatea fluxul de cuvinte este crescut -normal
verbală simplă -tulburări de personalitate
(bavardajul)
Creșterea ritmului și debitului verbal -manie (tulburare bipolară)
Logoreea
-tulburarea delirantă
Vorbirea are un aspect ezitant și monoton -persoanele timide
Hipoactivitatea
-tulburarea de personalitate
simplă
de tip obsesiv-compulsiv
absolut absența vorbirii legată de un -tulburarea de personalitate
factor afectiv, fără a se datora unei leziuni de tip histrionic și stările
a centrilor sau organelor vorbirii. reactive,
-schizofrenia catatonică,
Inactivitatea -stuporul din depresia
totală- mutismul severă,
-stările confuzionale
mutismul relativ expresia verbală este
stări confuzionale
redusă, cu păstrarea expresiei mimice,
tulburări delirante
gestuale și a limbajului scris
mutism deliberat, voluntar Tulb. delirantă, tulburarea
Inactivitatea totală de personalitate histrionică,
– mutacismul schizoidă, retard mintal,
simulare

2. Elemente de prognostic favorabil și nefavorabil în schizofrenie [C10]

Prognostic bun Prognostic slab
 • Debut tardiv • Debut timpuriu
• Factori precipitanți • Fără fact pp
• Debut brutal, simptome pozitive • Debut insidios, simpt negative
• Bună adaptare premorbidă • Slabă adaptare premorbidă
• Simptome afective • Tocire afectivă
• Căsătorit • Singur
• AHC de tulb. afective • AHC de SK
• Aderent la tratament, suport social • Alți fact. de risc (complicații obstetricale),
multe recăderi

3. Enumerați câteva caracteristici ale întrebărilor deschise, respectiv ale întrebărilor cu final închis
 Intrebări deschise – examinatorul furnizează puţină structură sau organizare („Vorbiţi–mi
despre copilăria dumneavoastră“).
a. Se folosesc frecvent la inceputul si in partea iniţială a interviului.
b. Conţinutul lor nu este limitat de preconcepţiile examinatorului.
c. Probabilitate mai mare de a permite dezvăluirea [manifestarea] tulburărilor formale de
gandire.
d. Pacienţilor poate să le fie mai usor să spună ceea ce au de spus dacă nu sunt intrerupţi.
 Cu final inchis – se solicită răspunsuri faptice, concrete, la intrebări specifice. („Caţi ani de
scoală aţi făcut“)?
a. Sunt utile pentru clarificare informaţiilor si pentru culegerea de date faptice.
b. Sunt necesare pentru precizarea informaţiilor negative semnificative (Bolnavii nu vorbesc
spontan decat rareori despre ceea ce nu simt).
c. Cresc eficienţa interviului.
d. Pot să fie necesare in cazul bolnavilor psihotici, paranoizi sau depresivi

Set 35
1. Tulburări ale semanticii și sintaxei limbajului verbal – enumerare [C4]
-Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în sens diferit de cel uzual.
-Neologismul este un cuvânt nou, creat prin mecanismele obișnuite de formare a cuvintelor
noi: (compoziția simplă, contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte).
-Embololalia este inserția într-un discurs normal a unuia sau mai multor cuvinte străine
frazei, care revin periodic.
-Agramatismul (Küssmaul) este limbajul lipsit de articole, conjuncții, prepoziții, redus la un
schelet de „stil telegrafic”.
-Paragramatismul (Bleuler) constă în expresii bizare și neoformații verbale, plecând de la
rădăcini corecte.
-Elipsa sintactică: suprimarea unor cuvinte sau a prepozițiilor care ar da sens frazei, ale
cărei elemente principale rămân incluse în structura ei.
-Onomatonomia: repetarea obsedantă a unuia sau a mai multor cuvinte, în general grosolane.
-Asintaxia: limbajul lipsit total de structură gramaticală, constând dintr-o succesiune de
cuvinte care își pastrează însă semnificația.
-Stereotipiile verbale: repetarea uniformă de cuvinte izolate sau grupate invariabil cu un
caracter ritmat, regulat, monoton.
-Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociată cu reproducerea intonației.
-Psitacismul: vorbirea total lipsită de sens, „de papagal”.
-Verbigerația: debitarea automată de cuvinte fără legătură, fragmente de fraze sau fraze
întregi nelegate între ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul
incomprehensibil.
Toate aceste tulburări izolate sau grupate se întalnesc în:
• schizofrenie
• tulburare delirantă
• afazii
• demențe

2. Principii terapeutice în schizofrenie [C10]

-Definirea simptomelor de tratat
-Ce antispihotic (neuroleptic) a fost eficient în trecut sau în funcție de efectele secundare
-Un singur antipsihotic (AP)
● antagonisti de receptori de dopamina sunt antipsihoticele clasice
● antagonisti serotoninici-dopaminici sunt NLP atipice
 -Se tratează 4 - 6 săpt cu doze adecvate înainte de a decide că AP trebuie schimbat
-Se începe cu doze suficiente, conform simptomatologiei și apoi se ajustează în funcție de
evoluția acesteia
-Ameliorarea unor simptome are loc în ore-zile, dar o remisiune durează 6-8 săptămâni
-Un răspuns terapeutic se obține la doze de 4-6 mg/zi haloperidol, 80% dintre receptorii D2
fiind blocați; creșterea dozelor nu pare justificata
-Răspunsuri similare la: 10-15 mg olanzapină, 4-6 mg risperidonă

Spitalizare:
Evaluare diagnostică
Stabilirea tratamentului
Siguranța pacienților (idei suicidare, comportament de risc)
Simptomatologie ++, incapacitatea de a se îngriji
(Re)stabilirea legăturii cu serviciile ambulatorii

3. Enumerați principalele diagnostice diferennțiale ale atacului de panică [C9]

Atacurile de panică trebuiesc diferențiate de efectele unui consum de substanțe (droguri,
medicamente) sau de o condiție somatică (hipertiroidism etc.)
Acest diagnostic diferențial e valabil pentru toate tulburările anxioase

Set 36
1. Tulburări ale expresiei grafice – enumerare [C4]
Hiperactivitatea (graforeea): nevoia irezistibilă de a scrie
-se manifestă simultan cu logoreea (uneori ele pot fi disociate)
- apare în manie (pacienții scriu pe coli, fețe de mese, pereți), în schizofrenie; în
tulburarea delirantă, în diferite tulburări de personalitate.
Intoxicaţia cu cuvânt - reprezintă o variantă particulară de graforee, întâlnită în demențe, în
schizofrenia dezorganizată (hebefrenia)
Inactivitatea (refuzul scrisului): în general asociată mutismului, dar există uneori o
disociație între acestea, subiectul refuzând să vorbească, dar acceptând să scrie

2. Tulburarea psihotică acută [C4]

CIM10: tulburări psihotice acute polimorfe (durată între 1 și 3 luni)
- legatura cu un posibil factor psihotraumatizant
Tulburări psihotice acute și tranzitorii (CIM-10):
“datele clinice actuale nu permit o clasificare definitivă a tulburărilor psihotice acute”

Criterii generale:
-debut brusc: idei delirante, halucinații, incoerență ideo-verbală
-intervalul dintre primul simptom și tabloul complet = max 2 săptămâni
-stări tranzitorii de perplexitate, tulburări ale atenției

Categorii de tulburare psihotică acută tranzitorie (TPAT):

• TPA polimorfă fără simptome de SK (< 3 luni)
• TPA polimorfă cu simptome de SK (< 1 lună)
• Acestea două sunt considerate echivalente ale bufeului delirant acut
• TPA schizofrenia-like (<1 lună)
• Alte TPA predominant delirante (< 3 luni)

Clinic
-Idei delirante cu apariție brutală (sub 48 de ore); idei delirante polimorfe și dezorganizare +
halucinații, iluzii
-Dezorganizare psihică:
• Labilitate emoțională (anxietate, furie) și afectivă (euforie, depresie)
 • Modificări bruște de comportament psihomotor (agitație, prostrație)
• Dpersonalizare, derealizare
• Evoluție favorabilă
-Fără antecedente psihiatrice în afara altor episoade psihotice acute
Diagnostic diferential:episode depresiv,maniacal,tulburare schizofreniforma,tulburare
deliranta

3. Riscul de suicid în schizofrenie

-e o cauza frecventa de deces in SK
-50% dintre SK minim o tentativă de suicid de-a lungul vieții
-10-15% deces prin suicid pe o perioada de 20 ani
-Factori de risc: simptome depresive, tânăr, un nivel bun al
-funcționării premorbide

Set 37
1. Comunicarea nonverbală – definiție și aspecte clinice
Comunicarea non-verbală se realizează prin utilizarea unor mijloace cu funcție de semnalizare
-ținută, mimică/privirea,gestica, atitudine, care completează sau „înlocuiesc” uneori limbajul,
-cel mai adesea are o funcție de complementaritate față de limbaj

2. Tulburarea psihotică scurtă

• Un singur set de criterii diagnostice: idei delirante, halucinații, dezorganizarea vorbirii
(incoerență), comportament dezorganizat sau catatonic
• Durată: 1 zi-1 lună, cu remisiune completă
• +/- factor psihotraumatizant
• Cu debut postpartum
Idei delirante cu apariție brutală (sub 48 de ore); idei delirante polimorfe și dezorganizare +
halucinații, iluzii
3. [lipsă]

Set 38
1. Tulburări ale mimicii [C4]
= Reprezintă un tip de comunicare non-verbală folosind drept suport expresia facială și
modificările acesteia având o importantă determinare socio-culturală și etnică
 Hipermimiile: manie, tulburare delirantă
 Hipomimiile: sindromul catatonic din schizofrenie sau din depresie, retard mintal
 Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre limbaj și expresia mimică
o Sunt specifice schizofreniei și pot îmbrăca aspectul surâsului schizofren, prostrației,
furtunilor mimice, incoerenței mimice, mimicii impulsionale, manierismelor și
stereotipiilor.

2. Principii terapeutice în tulburările psihotice acute [C10]

• Spitalizare obligatorie - risc auto și heteroagresiv
• Eliminarea unei ingestii de substanțe (halucinogene, amfetamine, alcool, cocaină) sau a unui
sevraj complicat (alcool, barbiturice)
• Eliminarea unui sindrom confuzional organic
• Corectarea unui eventual dezechilibru hidro-electrolitic
• Tratament medicamentos
Antipsihotice
a. Clasice (neuroleptice): haloperidol, clordelazin
b. Antipsihotice atipice: mai bună toleranță, important pentru tineri (amelioreaza
complianța) : amisulprid, aripriprazol, quetiapină, risperidonă, olanzapină
 Adjuvant:
• Tranchilizante: asociate cu antipsihoticele care au efecte secundare extrapiramidale
(diazepam, clonazepam) SAU pentru ameliorarea anxietății, agitației
• Timoregulatoare: valproat, carbamazepină dacă se observă o simptomatologie afectivă
maniacală
• Psihoterapia asociata tratamentului antipsihotic dă rezultate mai bune
 Nu în timpul episodului acut
 N.B.: multe episoade sunt precipitate de evenimente psihotraumatizante
 Pacienții, frecvent tineri, confruntați cu o astfel de experiență au nevoie de susținere
 Terapie familială

3. [lipsă]

Set 39
1. Modificări ale gesticii – stereotipiile [C4]
Stereotipiile : sunt conduite repetitive, atitudinale sau gestuale, mereu identice, cu caracter mai mult
sau mai puțin simbolic și deci cu un grad mai mic de inteligibilitate.
 poate exista un sens inițial al expresiei motorii, deoarece actele au o logică în sine dar aceasta
este inadecvată momentului actual.
 Apar în: schizofrenie, retard mintal, demențe
 Fac parte din grupul parakineziilor, exprimând deci disocierea intrapsihică, ambivalența și
pierderea unității persoanei și vieții sale psihice

2. Tulburarea schizofreniformă [C10]

E o tulburare cu simptome identice cu ale schizofreniei, dar se remit in cel mult 6 luni si redevin
functional normali.
Indeplineste criteriile A, D, F ale schizofreniei
Trăsături: adaptare premorbidă bună, debut brusc, frecvent prezența unui factor precipitant, prognostic
favorabil
DSM-IV-R
Simptome de schizofrenie, DAR durată 1 lună-6 luni + remisiune totală
Aspecte fix ca la SKZ dar peste o luna si mai putin de 6 luni. Delir, halucinatii,
dezorganizarea gandurilor si limbajului. Diferentierea de SKZ se face pe criteriul timpului,
deci este nevoie de observatie longitudinala. Tratamentul se face cu AP pe perioada de stare,
iar dupa remiterea simptomelor se va continua adm de AP timp de 12 luni, dupa care se
reduce treptat doza si se intrerupe.

3. Enumerați câteva particularități ale interviului psihiatric la pacienții depresivi

 de cand a inceput depresia
 cate episoade a avut
 daca e legata sau nu de un consum de substante
 daca e legata sau nu de un eps din viata lui
 daca a mai luat tratament
 daca mai are cineva in familie cu depresie sau daca s-a sinucis
A. poate sa fie necesar ca examinatorul sa fie mai directiv si mai activ (mai energic) ca de obicei;
poate sa fie necesar ca intrebarile sa fie repetate.
B. Trebuie investigata prezenta simptomelor psihotice
C. Trebuie puse intrebari despre ideația si planurile de suicid (acest lucru este valabil pentru toti
bolnavii, nu numai pentru cei care sunt depresivi)
1. exemple de intrebari care sa deschida acest subiect includ: “Vi s-a parut vreodata ca viata nu
merita sa fie traita?”; “V-ati gandit vreodata sa va faceti vreun rau?”
2. atunci cand pacientul are idei de suicidere, intrebati despre intentie, planuri, mijloace si despre
consecintele pe care se gandeste ca le va avea sinuciderea sa.

Psihiatrul trebuie să fie atent :

- la cum arată și vorbește pacientul
- la ceea ce spune pacientul
- asupra lucrurilor neconcordante despre trecutul sau asupra felului în care reacționează la
comportamentul celor din jur sau cu diverse ocazii
 Pentru cazurile mai puțin evidente, psihiatrul trebuie să acorde atenție manifestărilor minore ale
anxietății:
- ezitarea
- schimbarea subiectului
- tăcerea
Indiferent de tipul manifestărilor, este nevoie de o examinare atentă:
- a circumstanțelor în care acestea s-au produs
- ce anume le-a generat şi când au debutat
- pentru a întelege mai bine problemele pacientului și in ce măsură il afectează
Este rolul psihiatrului să ceară informații despre - când, cum, unde și cine, atunci când apare un
anumit tip de manifestare.

Set 40
1. Modificări ale gesticii – perseverarea [C4]
= persistența anumitor atitudini și gesturi care se repetă, când nu mai sunt justificate de o situație sau
de o comandă
Apar în: demențe, retard mintal, schizofrenie

2. Tulburarea schizoafectivă – criterii DSM 4 [C10]

1) O perioadă neîntreruptă de boală în care, la un moment dat se evidențiază un episod depresiv sau
maniacal sau mixt coexistent cu simptome care întrunesc criteriile A pentru schizofrenie; (episodul
depresiv trebuie să includă dispozitia depresiva)
2) In aceeași perioadă de boală au existat delir sau halucinații min 2 săpt în absența simptomelor
afective proeminente
3) Simptome care întrunesc criteriile pt Tulburare de dispoziție sunt prezente pentru o perioadă
substanțială din durata totală a bolii

Dg dif: SK, tulb de dispozție, alte psihoze, tulb. organice sau induse de substanțe

3. Deosebirea dintre intervențiile suportive și obstructive în interviul psihiatric - exemple

Pe langă strangerea de informaţii, intervievatorul arată bolnavului că a recepţionat ceea ce a spus
acesta [furnizează feedback], oferă reasigurări si reacţionează empatic la spusele pacientului. Postura
corpului si expresiile feţei examinatorului transmit informaţii. Clasificarea intervenţiilor ca
„suportive“ sau „obstructive“ se face in funcţie de măsura in care ele cresc fluxul de informaţie sau
imbunătăţesc ori inrăutăţesc relaţia [raportul] cu bolnavul
Suportive
1. Incurajare
2. Reasigurare
3. Confirmarea emoţiei
4. Comunicare non–verbală
Obstructive
1. Intrebările compuse (multiple)
2. Intrebările care condamnă moral („judecă“ pacientul)
3. Intrebările cu „de ce?“
4. Ignorarea unei probleme ridicate de bolnav
5. Minimalizare sau respingere
6. Sfaturi premature
7. Comunicare non-verbală

Set 41
1. Modificări ale gesticii – ticurile [C4]
Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fără necesitate obiectivă,
• interesează grupe musculare în legatură funcțională,
• reproduc în general o mișcare reflexă sau un gest cu funcție precisă în condiții normale
• absența oricărei cauze organice
• prezintă o mare varietate clinică de la mișcări simple (clipit, tuse, ridicări de umăr etc.) până
la acte cu un grad mai mare de complexitate
• amplificate de anxietate, emoții, stări conflictuale și diminuă când subiectul este liniștit.
• Apar în: tulburări de anxietate, în special tulburări obsesiv-compulsive, la tulburările de
personalitate de tip obsesiv-compulsiv

2. Tulburarea schizoafectivă – episod maniacal – elemente clinice [C10]

 Simptome de schizofrenie și manie proeminente
Tulburările de dispozitie:
a. Expansivitate, autostimă crescută, idei de grandoare
b. sau: agitație, iritabilitate, comportament agresiv, idei de persecuție
În ambele cazuri: hiperactivitate, hipoprosexie, dezinhibiție pulsională
• Se pot întâlni simptome ca: idei de referință, grandoare, persecuție
• Sunt necesare simptome “tipice” schizofreniei pt diagnostic:
Transmiterea gândurilor
Idei de influență; automatism mintal
Idei delirante bizare
De obicei: psihoze floride, debut brusc, remisiune completă

3. Tipuri de anxietate [C5]

o Anxietatea liber flotantă – generalizată, nefocalizată, invadează viața subiectului
o Atacul de panică – anxietate acută, intensă, în crize paroxistice
o Anxietatea focalizată sau fobiile – teama irațională, patologică, față de stimului inofensivi
(obiect, situație, fenomen) față de care subiectul are critică și față de care dezvoltă atitudini de
evitare; Exemple: fobiile simple, fobia socială
Set 42
1. Modificări ale gesticii – manierismele și bizareriile [C4]
Manierismul este reprezentat de mișcări parazitare care accentuează inutil expresivitatea gesticii,
dându-i o configurație artificială
Apare în: simulare, schizofrenie, tulburare de personalitate de tip histrionic
Bizareriile gestuale reprezintă o formă exagerată a manierismului, gestualitatea fiind încărcată de o
simbolistică din ce în ce mai incomprehensibilă

2. Tulburarea schizoafectivă – episod depresiv – elemente clinice [C10]

Dispoziția depresivă + alte simptome depresive:
• Retard psiho-motor
• Insomnie
• Scăderea apetitului, scădere în G
• Scăderea interesului
• Hipoprosexie
• Idei de culpabilitate, inutilitate
• Idei de suicid
Simptome de schizofrenie:
• Transmiterea gândurilor
• Idei de influență, de control
• Idei de persecuție, de urmărire
• Halucinații comentative amenințătoare
Episoadele sunt mai putin floride, durata este mai mare, prognosticul mai rezervat, uneori cu
defect

3. Echivalențe somatice ale anxietății [C5]

Excitarea sistemului nervos simpatic Simptome cardio-vasculare
• Paloare • Tahicardie
• Midriază • Creșteri ale tensiunii arteriale
• Transpirații • Jena precordială
Simptome gastro-intestinale Simptome genito-urinare
• Gură uscată • Micțiuni imperioase și
• Scăderea apetitului alimentar frecvente
• Dificultăți de deglutiție • tulburări de erecție
• Crampe abdominale • Disconfort menstrual
• diaree Simptome neuro-musculare
Simptome respiratorii • Tremor fin al extremităților
• Respirație dificilă • Dureri musculare
• Tahipnee Tulburări de somn – mai ales
• Senzație de constricție insomnii de adormire
toracică
Set 43
1. Dispoziția – elemente definitorii [C5]
Def = tonus afectiv fundamental, manifest în toate instanțele emoționale și instinctive, care oferă
fiecăreia dintre stările noastre sufletești o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă, oscilând între cei
doi poli extremi ai plăcerii și durerii (Delay)
Elemente definitorii
a. Dispoziția bazală
b. Stabilitate/instabilitate/fluctuații
c. Capacitate de rezonanță afectivă
d. Gradul de adecvare al fluctuațiilor de dispoziție

2. Evoluția și prognosticul tulburării schizoafective [C10]

Între schizofrenie și Tulburările de dispoziție
Tulburarea schizoafectivă tip maniacal prognostic similar cu Tulb bipolară I
Tulburarea schizoafectivă depresivă prognostic similar cu schizofrenia
• Factori de prognostic negativ:
• Slabă adaptare premorbidă
• Debut insidios
• Debut timpuriu
• Lipsa unui factor precipitant
• Predominanța simptomelor psihotice, în special cele negative
• AHC de schizofrenie
Riscul de suicid este de 10%; posibil la femei > barbați

3. Akatisie [C6]
Akatisia = senzaţie subiectivă de nelinişte ce asociază o componentă psihică şi una motorie.
-Pacientul simte în permanenţă nevoia de a se mişca.
-Se balansează de pe un picior pe altul şi simte nevoia imperioasă de a merge pentru a-şi ameliora
senzaţia de nelinişte.
A se diferenţia de neliniştea psihomotorie care se datorează afecţiunii psihiatrice.
Set 44
1. Stările de afect [C5]
 Sunt manifestări explozive, cu efect dezorganizator asupra comportamentului, însoțite de
modificări mimico-pantomimice și tulburări vegetative
 Polarizează câmpul conștiinței în jurul evenimentului conflictual și sunt caracterizate prin
răspunsul inadecvat și prin activitatea psihomotorie
 Exemple: furia, frica

2. Tulburarea delirantă – criterii de diagnostic DSM 4 [C11]

• Delir non-bizar (posibil: idei de urmărire, otrăvire, infectare, a fi iubit, înșelat, idei
hipocondriace) - min 1 luna
• Criteriile A pt schizofrenie (halucinații, delir, dezorganizarea gândirii și a activității,
simptome negative) nu au fost niciodată îndeplinite; pot apărea halucinații tactile,
olfactive legate de delir
• în afară de impactul delirului, funcționarea nu este afectată

3. Enumerați câteva particularități ale interviului psihiatric la pacienții agitați și cu

potențial agresiv [Monique]
 depinde cat de agitat si potential agresit e; daca e prea agresiv se da tratament si dupa se face
interiu
 tre sa vedem de ce sunt agitati > daca e din cauza unei substante sau din cauza unei patologi
 daca au mai avut astfel de episoade
 ce s-a intamplat inainte sa ajunga la noi - sa vedem daca e caz medico-legal

A. Majoritatea violenţelor nepremeditate sunt precedate de un prodrom de 30 până la 60 de

minute de agitaţie psihomotorie din ce în ce mai mare: mers încoace şi încolo, lovituri cu
pumnul în obiecte / ziduri, limbaj zgomotos şi abuziv.
B. Interviul trebuie să se desfăşoare într–un mediu liniştit, nestimulant.
C. Asiguraţi–vă că atât pacientul cât şi examinatorul au acces facil la ieşirea din locul respectiv.
D. Evitaţi comportamentele care ar putea fi interpretate ca ameninţătoare: să vă înălţaţi în
picioare asupra pacientului, să îl priviţi fix, să îl atingeţi.
E. Nu vă târguiţi cu bolnavul.
F. Întrebaţi despre arme [inclusiv arme albe – cuţite etc.], dar nu le luaţi dumneavoastră; daţi
dispoziţii să fie depozitate într–un loc sigur.
G. Dacă agitaţia bolnavului continuă sau se accentuează, încetaţi interviul dacă este posibil.
Dacă nu, luaţi în considerare contenţia fizică sau chimică.

Psihiatrul trebuie să fie atent :

- la cum arată și vorbește pacientul
- la ceea ce spune pacientul
- asupra lucrurilor neconcordante despre trecutul sau asupra felului în care reacționează la
comportamentul celor din jur sau cu diverse ocazii

Dacă psihopatologia este evidentă – se abordează urgența: agitația, riscul pentru sine/alții etc

Pentru cazurile mai puțin evidente, psihiatrul trebuie să acorde atenție manifestărilor minore
ale anxietății:
- ezitarea
- schimbarea subiectului
- tăcerea

Set 45
1. Tulburări ale dinamicii dispoziției – enumerare [C5]
Rigiditatea afectivă este reprezentată de conservarea în timp, contradictorie cu schimbările obiective,
situaționale, a unei structuri afective ; = disfuncție majoră a personalității, antrenând o rigiditate a
sistemului de credințe și valori, motivații etc care duc la reacții inadecvate la solicitările externe
Sărăcirea afectivă este reprezentată de scăderea implicării emoționale, detașarea sau pierderea
relațiilor interpersonale
Indiferentism afectiv (athimhormie) este reprezentat de scăderea accentuată a tonusului afectiv și a
capacității de rezonanță afectivă la ambianță
Labilitatea emoțională se caracterizează prin variații frecvente ale dispoziției, fără legătură cu
mediul
Poikilotimie – variații ale dispoziției legate doar de starea afectivă a celor din jur
Incontinența afectivă – trecerea bruscă, incoercibilă, de la o stare emoțională la alta
Extazul – stare paroxistică de bucurie intensă, în timpul căreia subiectul rupe comunicarea cu mediul.
Este însoțit de o pantomimică ce exprimă această trăire inaccesibilă celorlalți

2. Tulburarea delirantă – subtipuri clinice [C11]

• Erotomanie (convingerea deliranta ca este iubit de o pers cunoscuta/celebra)
• Grandoare (are relatii cu pers sus-puse, are talent deosebit si vrea sa il arate)
• Gelozie
• Persecuție
• Somatic (hipocondriac)
• Mixt
• Alte deliruri (TD nespecificată): sd. Capgras; sd. Fregoli; sd. Cotard (delir de negație)

3. Enumerați simptomele caracteristice tulburării de anxietate generalizată [C9]

• Îngrijorare și anxietate excesivă, în majoritatea zilelor, timp de minim 6 luni, referitoare la
evenimente și activități uzuale: școală, serviciu
• Subiectul își controlează îngrijorarea cu dificultate
• Anxietatea este asociată cu: neliniște, tensiune psihică, fatigabilitate, tulburări de concentrare,
iritabilitate, tulburări de somn, hipertonie musculară
• Simptomele duc la suferință semnificativă

Set 46
1. Tulburări ale emoțiilor elaborate – paratimiile [C5]
Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoțiilor elaborate, caracterizate prin inadecvarea
extremă, față de context, a dispoziției, sentimentelor, trăirilor afective
Apar în: schizofrenie, demențe, tulburare delirantă

2. Tulburarea delirantă - principii terapeutice [C11]

Evaluarea necesității spitalizării (evaluare completă medicală, neurologică/ evaluare a riscului
auto și heteroagresiv; Clinicianul incearcă să-l convingă, daca nu: comisie
 Inițial :stabilirea unei alianțe cu pacientul
Dr trebuie să rămână conștient de riscul de a fi înglobat în sistemul delirant la pacientului
Abordarea terapeutică pe termen lung depinde de:
• Evoluția tulburării delirante sub tratament
• contextul familial și socio-profesional
• periculozitate
• riscul de dezinserție al pacientului
Tratamentul: antipsihotice
De obicei refuză tratamentul, îl integrează în sistemul delirant
Doctorul trebuie să încerce să explice pacientului necesitatea tratamentului, rolul legii
Psihoterapie
• stabilirea unei relații terapeutice, de încredere cu pacientul; stabilirea și respectarea cadrului
• terapie individuală: orientată pe insight, cognitivă, comportamentală
• Inițial terapeutul nu contrazice și nu acceptă delirul
• de luat în considerare faptul că experiența interna a pacientului este cea a victimei unei lumi
care îl persecută
• de evaluat posibilitatea terapiei familiale

3. Conform Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice

(487/2002), care sunt prevederile pentru ca o persoană să poată fi internată prin
procedura de internare nevoluntară? [LEGISLATIE JUST.RO]
Procedura de internare nevoluntara se aplică numai după ce toate încercările de internare
voluntara au fost epuizate.
Un medic psihiatru abilitat hotărăşte ca persoana suferă de o tulburare psihică şi considera ca:
a) din cauza acestei tulburări psihice exista pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte
persoane;
b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică grava şi a carei judecata este afectată,
neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a stării sale sau ar împiedica sa i se acorde
tratamentul adecvat.
Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:a) MF psihiatru care
are în îngrijire aceasta persoana;b) familia persoanei;c) reprezentanţii serviciilor abilitate ale
administraţiei publice locale;d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor

Set 47
1. Tulburări ale emoțiilor elaborate – inversiunea afectivă [C5]
Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firești (avute de
subiect înaintea îmbolnăvirii, față de persoane apropiate, din familie, pe care le iubea) în sentimente
negative, ostile; Apare în: schizofrenie, tulburare delirantă (de persecuție, de gelozie)

2. Tulburarea delirantă indusă – criterii de diagnostic [C11]

CIM10
•individul dezvoltă sistemul delirant al altei persoane cu schizofrenie (SK), tulb schizotipală,
tulburare delirantă (TD), tulb psihotică acută (TPAT)
•persoanele au o legatură foarte strânsă + relativ izolați
•persoana nu a prezentat delirul înaintea contactului cu inductorul și nu a avut: SK, tulb SK-tipală,
TD, TPAT în trecut
DSM4
•dezvoltarea unui delir în contextul unei relații strânse cu altă persoană, care are deja un delir
stabilit
•delirul este similar cu cel al persoanei inductoare
•dg dif: tulb psihotice, organice, induse de substanțe

3. Indicații ale antipsihoticelor [C14]

Indicații antipsihotice gen 1 / neuroleptice clasice
• Delirium
• Schizofrenie
• Tulburare schizo-afectivă
• Tulburare delirantă persistentă
• Manie
 • Depresie psihotică
• Alte psihoze
• Tulburări discomportamentale
Ex: haloperidol, pimozide, loxampine, clorpromazine

Indicații terapeutice antipsihotice ATIPICE

• Schizofrenia
• Tulburarea schizo-afectivă
• Tulburarea afectivă bipolară
• Depresia psihotică
• Tulburarea delirantă persistentă
• Delirium
• Tulburări psihotice în demențe
• Tulburarea de personalitate tip borderline
• Tulburări discomportamentale violente

Alte indicații terapeutice:

• Amplificator al medicației de prima linie în:
• Depresie
• Tulburare obsesiv compulsivă
• Tulburarea de panică
• Tulburarea de anxietate generalizată

Atipice: Clozapină ; Risperidonă ; Olanzapină ; Ziprasidonă; Quetiapină ;Aripiprazol ;Amisulpride

Depot: Haloperidol decanoate, Risperidona; Olanzapina, Flupentixol

Set 48
1. Tulburări ale emoțiilor elaborate – ambivalența [C5]
Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoțiilor elaborate, caracterizate prin inadecvarea
extremă, față de context, a dispoziției, sentimentelor, trăirilor afective
Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firești (avute de subiect
înaintea îmbolnăvirii, față de persoane apropiate, din familie, pe care le iubea) în sentimente negative,
ostile
Ambivalența afectivă constă în trăirea simultană a doua sentimente antagoniste: dragoste/ură,
dorință/teamă – într-un amestec indestructibil
Apare în: schizofrenie

2. Tulburarea delirantă indusă – principii de tratament [C11]

 separarea persoanei induse de cea dominantă
 persoana indusă are nevoie de susținere
 se poate recurge la o perioadă de observație de 1-2 săpt.; dacă nu se remite ---> antipsihotic
 abordarea psihoterapeutică a persoanelor implicate, inclusiv membrii ne-deliranți ai familiei
 Psihoterapie, suport social - în vederea prevenirii recurenței

3. Abordări terapeutice în tulburările determinate de consumul de opiacee [C13]

 Educație și schimb de seringi
 Metadonă: 20-80 mg/zi apoi sevraj treptat, eventual clonidină
 Menținerea pe metadonă - avantaje
 Alte terapii de substituție: buprenorfină
 Terapia de durată cu antagoniști - discutabil
 Strategii terapeutice pentru gravidele dependente
 Psihoterapie: individuală, comportamentală, cognitivă, familială
 Grupuri de suport
 Comunități terapeutice – abstinența este obligatorie

Set 49
1. Anxietatea patologică – definiție și circumstanțe clinice [C9]
ANXIETATEA = “teama fără obiect” manifestată prin:
- Neliniște psihomotorie
- Modificări vegetative
- Disfuncții comportamentale
 - Contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la pregătirea pentru acțiune
- In fața unei situații nou apărute anxietatea ne ajută, în mod obișnuit, să ne adaptăm:
mobilizare a forțelor

ANXIETATEA PATOLOGICA
Anxietatea patologică prezintă următoarele caracteristici:
- Este nemotivată
- Se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de așteptare
(stare de alertă)
- Este însoțită de convingerea neputinței și de dezorganizare în fața pericolului
- Asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic
- Se declanșează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține

Circumstanțe patologice ale anxietății:

- Anxietatea se întâlnește în următoarele circumstanțe patologice:
- Tulburările anxioase
- Depresie
- Schizofrenie, tulburare delirantă și alte tulburări psihotice
- Demențe

Hipertimiile = o creștere a încărcăturilor afective, care antrenează variații importante ale

dispoziției,
activității, comportamentului.
- anxietatea
- fobiile
- depresia
- euforia

2. Demența Alzheimer – criterii de diagnostic [C12]

Deficite cognitive multiple:
 tulburări ale memoriei (fixare, evocare)
 afazie (limbaj)
 apraxie (activități motorii)
 agnosie (nu mai recunoaște)
 dificultăți în executarea sarcinilor (planificare, organizare)
Disfuncție sociala/ocupațională, declin față de nivelul anterior
Cu debut timpuriu < 65 ani; Cu debut tardiv > 65 ani
Se poate asocia cu: delirium, depresie, idei delirante

3. Diskinezii [C6]
Efect extrapiramidal ce poate aparea in cadrul tratamentului cu antispihotice (în special clasice).
Diskineziile= mişcări involuntare, anormale, întâlnite în regiunea periorală, dar care pot apărea şi
la nivelul musculaturii axiale şi la extremităţi
Diskinezia tardivă apare în special la nivelul musculaturii buco-maxilo-faciale, la un număr
relativ redus de pacienţi, după o perioadă îndelungată de boală şi prezintă următoarele caracteristici:
 caracter intenţional
 dispare în somn
 este ireversibilă sau parţial reversibilă

Set 50
1. Depresia – elemente definitorii [C5]
=o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste, amenințătoare
Sindromul depresiv include:
 Dispoziția depresivă: trăită ca “tristețe vitală” (Schneider), pierderea sentimentelor, golire și
neliniște interioară
 Încetinirea proceselor gândirii: Incapacitate decizională; Conținut ideativ depresiv, ruminații
 Lentoare psihomotorie: incetinirea mișcărilor, hipomimie, Dificultate de a vorbi, Tendință de
a se complace în activități fără scop (inerție psihomotorie)
 Simptome somatoforme: astenie, insomnie, tulb sexualitate, hiposalivatie, meteorism, tulb de
ritm cardiac, etc

2. Tipuri frecvente de demențe [C12]

  Dementa poate aparea in urm boli:
 Boala Alzheimer ----- x
 Demența Vasculară (multi-infarct)----- x , cele mai frecvente
 Boala Pick (atrofie fronto-temporală)
 Boala Huntington asociată cu demența
 Boala Creutzfeldt-Jacobs
 Boala Parkinson
 Demența din HIV

3. Enumerați câteva particularități ale interviului psihiatric la pacienții psihotici

A. Întrebările scurte, concrete, sunt mai bune decât întrebările lungi, abstracte.
B. Tăcerile prelungi, întrebările cu final deschis şi întrebările ipotetice pot să aibă efecte
dezorganizatoare.
C. Întrebaţi despre fenomenologia halucinaţiilor, dacă acestea sunt prezente (de ex., modalitatea
senzorială, claritatea, contextul, răspunsul pacientului).
D. Atunci când puneţi întrebări despre deliruri, încercaţi să nu se vadă dacă credeţi sau nu în ceea ce
susţine pacientul.
E. Delirurile nu trebuie contrazise direct, dar se poate investiga tăria cu care sunt susţinute: „V–aţi
pus vreodată problema că lucrurile acestea s–ar putea să nu fie adevărate“?

Psihiatrul trebuie să fie atent :

- la cum arată și vorbește pacientul
- la ceea ce spune pacientul
- asupra lucrurilor neconcordante despre trecutul sau asupra felului în care reacționează la
comportamentul celor din jur sau cu diverse ocazii

Dacă psihopatologia este evidentă – se abordează urgența: agitația, riscul pentru sine/alții etc

Pentru cazurile mai puțin evidente, psihiatrul trebuie să acorde atenție manifestărilor minore ale
anxietății:
- ezitarea
- schimbarea subiectului
- tăcerea

Set 51
1. Simptomele depresiei [C5]
 Dispoziția depresivă este trăită ca “tristețe vitală” (Schneider), pierderea sentimentelor,
golire și neliniște interioară
 Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de: Incapacitate decizională, Conținut ideativ
depresiv, ruminații
Ideația poate lua forma ideilor delirante de culpabilitate, de inutilitate, de ruină, gânduri recurente de moarte
 Lentoarea psihomotorie este caracterizată prin:
Încetinirea mișcărilor
Scăderea expresiei și mobilității mimice (hipomimie, amimie)
Dificultate de verbalizare (de a vorbi)
Tendință de a se complace în activități fără scop (inerție psihomotorie)
 Simptomele auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a vitalității: astenie,
lipsa de vigoare fizică, insomnie, inapetență și scadere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale
 Tulburările somatice: hiposalivație, dureri epigastrice, meteorism, constipație sau diaree,
greutate în respirație, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, amețeli, cefalee, dureri
difuze în regiunea tractului uro-genital

2. Memoria recentă – definiție, exemple [C3]

=reproducerea sau recunoașterea unui material după 10 secunde de la prezentarea lui
Numită și: memorie cotidiană, operativă, memorie de lucru (working memory)- asigură continuitatea
activităților (ore, zile)
Memoria de lucru- memoria de fiecare zi, în care informația trebuie păstrată, în condițiile în care în
paralel se produc și alte procese cognitive concomitente: calcule, înțelegere verbală, raționamente etc.
Are o capacitate limitată, necesitând menținerea în conștiința a informației

3. Investigații clinice in demențe [C12]

- Inițial: fatigabilitate, dificultate în susținerea eforturilor cognitive, dificultate în adaptare la
nou
- Progresiv sunt afectate: orientarea, memoria, percepția, funcțiile intelectuale, judecata
Memoria: recentă - nr de telefon, nume, evenimentele zilei apoi progresiv date mai vechi, date
personale importante (vârsta, date de naștere, adresa); pierd: chei, acte; uită să închidă apa, gazul
Limbaj (afazia): vag, stereotip, circumstanțial, anomie, mutism, ecolalie, palilalie
Activitatea zilnica (apraxie): duce la dificultăți în sarcinile cele mai simple: îmbrăcat, gătit, desenat
(teste)
Agnozia: nu mai recunoaște obiecte, persoane - chiar membrii ai familiei sau propria reflecție în
oglindă
Gândire: dificultate în abstractizare, în planificare, în adaptarea la sarcini noi
Orientarea: temporală, spațială - se rătăcesc în afara casei, apoi chiar și în casă
Modificări ale personalității: accentuarea trăsăturilor, iritabilitate, ostilitate, uneori
heteroagresivitate, comportament dezinhibat

Set 52
1. Principalii factori de risc în suicid [C5]
 Decesul unei persoane apropiate
 Despărțiri recente, divorț, eșec sentimental
 Evenimentele de viață psihotraumatizante, mai ales cele care implică umilirea
 Șomaj, schimbări sau conflicte profesionale
 Afecțiuni somatice cronice
 Abuz de alcool
 Izolare socială
Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid

2. Diagnostic diferențial al demențelor [C12]

D. Alzheimer - declin treptat
D. Vasculară - în trepte, semne neurologice
Forme mixte: vasculară - Alzheimer
Delirium: debut brusc, evoluție scurtă, fluctuantă
Depresia: pseudodemență
Pseudodemență Demență
• Debut mai precis • Debut greu de precizat
• Solicită ajutor repede • Ajunge târziu la medic
• Progresie rapidă • Progresie lentă
• APP psihiatrice • -
• Se plâng de tulb cognitive • Se plânge putin, disimulează
• Tulb de dipoziție evidente • -
• Apatie, “nu știu” • Depun eforturi pt îndeplinirea sarcinilor
• Răspunde la tratament antidepresiv
3. Cum poate fi obiectivat clinic negativismul (pasiv, activ) din sindromul catatonic? [C6]
Sindromul catatonic grupează o serie de fenomene psihomotorii: catalepsia, flexibilitate ceroasă,
stereotipii, la care se adaugă negativismul şi sugestibilitatea
Negativismul: rezistența subiectului la orice solicitare exterioară, refuzul stabilirii comunicării.

Set 53
1. Echivalențe suicidare [C5]
Sunt similare comportamentului suicidar prin caracterul simbolic, prin tendința la autodistrugere, dar
realizează o deturnare de la explicitarea pentru sine și pentru ceilalți a actului:
 Automutilări
 Refuzul alimentar
 Refuzul tratamentului
 Așa numitele sinucideri cronice: alcoolismul și toxicomaniile

2. Principii terapeutice în boala Alzheimer [C12]

 Identificare + tratare boli coexistente
 Control periodic săptămânal/ lunar
 Evaluare risc suicidar, acte autoagresive
 Evaluare posibilitate condus
 Educarea familiei
 3. Funcția prosexică – particularități structurale [C3]
Funcția prosexică = atentia
Volumul- suma unităților informaționale relevate concomitent în planul conștiinței
Concentrare/distragere- de diferite grade
Stabilitate – capacitatea de menținere a concentrării,
Distributivitate- plurifocalizarea atenției
Comutativitate/Mobilitate/Flexibilitate = capacitatea de restructurare rapidă a atenției

Set 54
1. Hipokineziile – definiție și circumstanțe clinice [C6]
= Inhibiţie motorie care constă în încetinirea până la dispariţie a activităţii motorii
Apare în: depresie , schizofrenie - forma catatonică în special

Forme ale inhibiţiei psihomotorii:

- Akinezie
- Baraj motor
- Stuporul – imobilitate cvasicompletă, inerţie motorie, mimică hipomobilă sau amimie alături de
modificarea vigilităţii
Stuporul apare în:
- isterie (stupor isteric)
- depresia de intensitate severă (melancolică)
- stupor melancolic - catatonie (stupor catatonic)
Catalepsia:
- imobilitate completă
- inhibiţie psiho-motorie + hipertonie musculară
- flexibilitate ceroasă (mişcarea se fixează în atitudine)

2. Elemente de diagnostic diferențial între depresie (pseudodemență depresivă) și demență [C12]

Pseudodemență Demență
• Debut mai precis • Debut greu de precizat
• Solicită ajutor repede • Ajunge târziu la medic
• Progresie rapidă • Progresie lentă
• APP psihiatrice • - (Nu au APP psihiatrice)
• Se plâng de tulb cognitive • Se plânge putin, disimulează
• Tulb de dipoziție evidente • - (Nu au tulb de dispozitie evidente)
• Apatie, “nu știu” • Depun eforturi pt îndeplinirea sarcinilor
• Răspunde la tratament antidepresiv

3. Inversiunea afectivă – definiție, exemple [C5]

 Face parte din tulburari ale emotiilor elaborate, alaturi de Paratimii si Ambivalenta afectivă
 Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firești (avute de
subiect înaintea îmbolnăvirii, față de persoane apropiate, din familie, pe care le iubea) în
sentimente negative, ostile
Apare în: schizofrenie, tulburare delirantă (de persecuție, de gelozie)

Set 55
1. Sindromul de agitaţie psihomotorie
Agitație psiho-motorie – grad maxim de neliniște psiho-motorie, dezordonată, cu posibilă auto-/
heteroagresivitate - ex. psihoze, stări confuzionale.
Forma extremă a hiperkineziei este agitaţia psihomotorie -dezorganizare globală a conduitei,
concretizată prin acte motorii necoordonate, desfăşurate aleatoriu şi corelate cu dezorganizarea altor
procese psihice ca de exemplu gândirea
Apare în : -stări confuzionale -stări maniacale -schizofrenie -epilepsi

2. Plan terapeutic în boala Alzheimer cu deteriorare ușoară [C12]

Deteriorare ușoară (poate îndeplini sarcini ușoare)
 Ajutoare pentru orientare: calendar, jurnal etc
 Restricționare condus
 Grup de suport pentru familie
 Medicație
 Evaluare depresie, risc suicid
 Testament, procură etc
 3. Ambivalenta ideo-afectivă – definiție, exemple [C5]
Ambivalența afectivă constă în trăirea simultană a doua sentimente antagoniste: dragoste/ură,
dorință/teamă – într-un amestec indestructibil
Apare în: schizofrenie
Face parte din tulburari ale emotiilor elaborate, alaturi de Paratimii si inversiunea afectivă

Set 56
1. Dezorganizarea conduitelor motorii – impulsiunile [C6]
Impulsiunile:
-acţiuni cu declanşare bruscă,
-au caracter iraţional, brutal sau periculos, care apar spontan sau ca o reacţie disproporţionată faţă
de un stimul extern,
-scapă controlului voliţional
-apar ca acte heteroagresive, autoagresive

Apar în:
-tulburări organice de personalitate,
-tulburări de personalitate,
-schizofrenie,
-epilepsie
Impulsivitatea = predispoziţia unui subiect de a avea impulsiuni

2. Plan terapeutic în boala Alzheimer cu deteriorare medie [C12]

Deteriorare medie (necesită asistență pentru sarcinile uzuale):
 Risc de accidente, căderi, incendii
 Să nu conducă
 Tratament specific demenței, tratamentul depresiei, tratamentul agitației

3. Dismorfofobia - definiție, exemple [C9]

= este o tulburare somatoforma in care subiectul este preocupat in mod excesiv de un defect imaginar
al aspectului său fizic, chiar si o anomalie minora
Simptomatologia duce la suferință și incapacitare
De obicei în adolescență, evoluție fluctuentă
Dacă preocuparea capătă intensitate delirantă se va schimba diagnosticul în: Tulburare
delirantă tip somatic
Preocuparea - una sau mai multe zone, frecvent la nivelul feței
Ex: ochi, nas, buze, sâni, organe genitale
Petrec ore în fața oglinzii pentru a “repara” defectele, evită situații publice, cer asigurări din
partea celorlalți
Probleme asociate: depresie, idei de suicid sau tentative de suicid
Solicită intervenții chirurgicale

• Dismorfofobia reprezintă o formă „localizată” a depersonalizării somatice constând

în sentimentul patologic de neplăcere și inferioritate cu care subiectul își trăiește aspectul
morfoconstituțional, exagerându-i sau modificându-i datele reale
• Apare sub forma unor fenomene izolate la adolescență, de cele mai multe ori cu
evoluție benignă, fiind expresia noii identități somatice pe care subiectul o capată.
• Apare și în: tulburarea obsesiv-compulsivă, fobii, personalitatea de tip obsesiv-
compulsiv, debutul schizofreniei

Set 57
1. Sindromul catatonic - definiție, circumstanțe clinice [C6, s16-17]
Catatonia = dezintegrare a conduitei psihomotorii prin lipsă de iniţiativă motorie,
tradusă prin catalepsie, inadecvare completă a mişcărilor, reducerea lor la un nivel
semiautomat şi stereotip
Sindromul catatonic grupează o serie de fenomene psihomotorii: catalepsia, flexibilitate ceroasă,
stereotipii, la care se adaugă negativismul şi sugestibilitatea
Sindromul catatonic apare în: - stări toxico-septice
- encefalite acute şi subacute
 - sifilis nervos (paralizie generală progresivă)
- intoxicaţii
- tumori cerebrale
- schizofrenie (catatonică sau cu trăsături catatonice)
- depresie majoră severă

2. Plan terapeutic în boala Alzheimer cu deteriorare serveră [C12, s21]

Deteriorare severă (incapacitare totală):
 Ajutor pentru îmbracat, spălat, alimentare
 Medicația pentru demență este mai puțin utilă
 Atenție la boli somatice
 Eventual internare într-o instituție specializată
 30% din aparținători fac depresie
 Personal calificat pentru ajutorul rudelor

3. Enumerați criterii de diagnostic pentru tulburarea de stres posttraumatic [C9, s18-21]

Subiectul a fost expus unui eveniment traumatic:
 a trait, a fost martor sau a fost confruntat cu evenimente care implicau moartea, ranirea grava
sau amenintarea integritatii sale sau a altor persoane
 raspunsul subiectului a implicat frica intensa, terifianta, sentimente de neajutorare/ neputinta
Ex: razboi, agresiune fizica/ sexuala, jaf, rapire, ostatic, tortura, prizonier, dezastre naturale sau
provocate de om.
Evenimentul traumatic este retrait:
 imagini, ganduri recurente, intruzive legate de eveniment
 vise recurente
 “flashback”-uri - sentiment de retraire
 suferinta psihologica intensa legata de tot ceea ce aduce aminte de eveniment
 reactivitate vegetativa
Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si scaderea responsivitatii generale:
 evitarea gandurilor, locurilor
 nu-si poate aminti anumite evenimente legate de trauma
 sentimente de detasare
 scaderea interesului, a reactivitatii afective, nu poate privi in viitor
Excitabilitate persistenta:
 tulburari de somn
 iritabilitate
 tulburari de concentrare
 vigilenta crescuta, se sperie usor
Durata tulburarii este e peste o luna; poate apare dupa o anumita perioada.
Tulburarea se asociaza cu suferinta semnificativa sau interfereaza cu viata subiectului.

Set 58
1. Tulburări motorii ca efect secundar al tratamentului antipsihotic – enumerare [C6, s14-19]
În cadrul tratamentului cu antipsihotice (în special clasice) pot apărea efecte extrapiramidale:
a) Distonia acută
b) Akatisia
c) Diskineziile
d) Sindromul parkinsonian

a) Distonia acută constă în mişcări lente, prelungite, contorsionate ale musculaturii axiale, feţei, limbii, etc.
Cele mai frecvente distonii sunt:
 Torticolis
 Protruzia limbii
 Crize oculogire cu plafonarea privirii
 Distonii cu aspect convulsiv ale braţelor
 Trismus

b)Akatisia este o senzaţie subiectivă de nelinişte ce asociază o componentă psihică şi una motorie.
-Pacientul simte în permanenţă nevoia de a se mişca.
-Se balansează de pe un picior pe altul şi simte nevoia imperioasă de a merge pentru a-şi ameliora
senzaţia de nelinişte.
A se diferenţia de neliniştea psihomotorie care se datorează afecţiunii psihiatrice.

c) Diskineziile sunt mişcări involuntare, anormale, întâlnite în regiunea periorală, dar care pot apărea
şi la nivelul musculaturii axiale şi la extremităţi
Sunt atribuite medicaţiei cu antipsihotice clasice, deşi au fost descrise dinaintea apariţiei antipsihoticelor
Diskinezia tardivă apare în special la nivelul musculaturii buco-maxilo-faciale şi prezintă următoarele
caracteristici:
 caracter intenţional
 dispare în somn
 este ireversibilă sau parţial reversibilă
Apare la un număr relativ redus de pacienţi, după o perioadă îndelungată de boală

d) Sindromul parkinsonian este o manifestare extrapiramidală care poate apărea după zile sau
săptămâni de tratament
Simptomele cuprinse în cadrul acestui sindrom sunt:
 bradikinezia
 bradilalia
 bradipsihia
 hipertonia (încordarea musculaturii axiale)
 tremorul de repaus
 la care se asociază simptome neurovegetative: hipersudoraţie, sialoree

Efecte secundare extrapiramidale neuroleptice clasice [C14, s16]

 Pseudoparkinsonism (tremor, rigiditate, bradikinezie)-reducere doze, înlocuire antipsihotic,
anticolinergice (Trihexifenidil)
 Akatisie (neliniște, plimbat excesiv, incapacitatea de a păstra poziția)-beta blocante (propranolol 20-
80mg), benzodiazepine.
 Distonie (contracții spastice musculare cu crize oculogire, torticolis, retrocolis, opistotonus,
laringospasm). Anticolinergice, benzodiazepine.
 Diskinezia tardivă (mișcări anormale: mioclonii, tic, coreo-atetozice, coreiforme, predominant
orofacial). Înlocuire medicament.

2. Delirium - elemente clinice [C12, s27-28]

Def: Tulburare a conștiintei și a funcțiilor cognitive, care se dezvoltă într-o perioadă scurtă de timp
-Tulburarea conștiinței și scăderea capacității de concentrare, de menținere a atenției, de comutare a
atenției
-Tulburări cognitive:
 Memoria recentă, mai puțin cea îndepărtată
 Dezorientare temporospațială și la persoană
-Tulburarea somnului, a ritmului nictemeral:
 Insomnie, inversarea ritmului, accentuarea vesperală a simptomelor, coșmaruri
- Debut brusc, evoluție fluctuentă
- Dovezi clinice (istoric, examinare somatică, neurologică) care leagă simptomele de o suferință organică
- Dispoziția: depresie, anxietate, iritabilitate, euforie
- Apatie, perplexitate, agitație
- Iluzii, halucinații, idei delirante fragmentare
- Diagnostic diferențial cu demența; se poate suprapune pe demență

3. Care ar fi diferența din punct de vedere al funcționării sociale între un pacient cu

schizofrenie paranoidă și un pacient cu tulburare delirantă? [C11, s21]
Schizofrenie Tulburare delirantă
Delir (+/- bizar) Delir non-bizar
Halucinatii Fara halucinatii sau rar
Dezorganizarea gandirii Fara tulb formale de gandire
Dezorganizarea activitatii Fara
Simptome negative Fara
Afectarea marcata a functionarii Functionare relativ buna cu exceptia ariei delirului

Set 59
1. Distonia [C6, s15]
Distonia acută constă în mişcări lente, prelungite, contorsionate ale musculaturii axiale, feţei, limbii, etc.
Cele mai frecvente distonii sunt:
 Torticolis
 Protruzia limbii
 Crize oculogire cu plafonarea privirii
 Distonii cu aspect convulsiv ale braţelor
 Trismus

2. Abuzul de substanțe [C13, s6]

Pattern maladaptativ de utilizare a substanței care duce la suferință semnificativă:
 Utilizarea repetată a substanței care duce la imposibilitatea îndeplinirii sarcinilor: scoală,
serviciu, acasă
 Utilizarea repetată a substanței în situații riscante: condus
 Probleme legale secundare consumului
 Continuă consumul deși are probleme: sociale, interpersonale
 Consumul este corelat cu probleme fizice, psihice: afectarea judecății, tulburări de
comportament, afectarea relațiilor etc

3. Evaluarea ideației suicidare și a riscului suicidar (în depresie?) [C8, s]

Evaluarea ideației suicidare și a riscului suicidar:
 dacă pacientul are idei de suicid, dacă are un plan
 antecedente de tentative de suicid (personale, în familie)
 idei marcate de inutilitate
 abuz de substanțe
 izolare socială
 grad marcat de anxietate, panică, neliniste
 insomnie
* majoritatea pacienților care s-au sinucis au fost consultați de un medic (nu neapărat psihiatru), au
căutat ajutor într-un interval de aprox. o lună înaintea tentativei

Set 60
1. Tulburări de consțiență (vigilitate) enumerare [C6, s24-25]
Corespund tulburărilor de vigilitate sau de conştienţă
 Obtuzia constă în bradipsihie cu hipoprosexie spontană, scăderea supleţei proceselor de
gândire, lentoare în înţelegerea întrebărilor
 Hebetudinea – desprindere de realitate, pe care nu o mai poate cuprinde ca ansamblu,
perplexitate şi indiferenţă
 Torpoarea se manifestă prin bradikinezie, hipobulie, scăderea participării afective, uşoară
dezorientare cu stări de somnolenţă
 Obnubilarea reprezintă o afectare mai importantă a vigilităţii, cu hipoprosexie severă şi
dificultăţi mnezice mixte, creşterea pragurilor senzoriale şi dificultăţi în înţelegere şi sinteză
 Stuporul este o tulburare severă a vigilităţii, însoţită de inhibiţie psiho-motorie (mutism,
akinezie, negativism alimentar). Subiectul nu reacţionează decât la excitaţii foarte puternice,
nu răspunde la întrebări şi nu pare să înţeleagă contextul în care se află
 Soporul este o stare de somnolenţă patologică în care contactul cu ambianţa se face foarte dificil
 Suspendarea completă a conştiinţei apare în criza epileptică, lipotimie, sincopă, comă. Se
caracterizează printr-o suspendare a funcţiilor relaţionale cu păstrarea funcţiilor vegetative,
care însă, spre deosebire de somn, sunt alterate în diferite grade

2. Tratamentul sevrajului etanolic/delirium tremens [C13, s20]

*Urgență psihiatrică – necesită supraveghere medicală
1. Sedarea - benzodiazepine
- efect tranchilizant și anticonvulsivant.
 oral sau parenteral (iv de preferat)
 lorazepam 2-10 mg sau diazepam 5-10 mg la 4-6 ore, cu reducerea dozelor funcție de evoluție
(maxim 14 zile);
2. Administrare parenterală de vitamine grup B (vitamina B1, B6) - pentru prevenirea encefalopatiei Wernicke
3. Hidratare și echilibrare hidroelectrolitică (hipokaliemie, hipomagnezemie)
4. Corectarea concomitentă a altor dezechilibre metabolice, a infecțiilor sau a traumatismelor
craniocerebrale ce pot fi asociate
 Supraveghere strictă
 Dieta hipercalorică, vitamine
 Netratat - risc letal

3. Emiteți opinii asupra riscurilor evolutive în tulburarea delirantă de tip erotic / erotoman.
 Convingerea delirantă că este iubit de o persoană cunoscută, celebră.
 Erotomania, sd. Clerambault
 Delir în sector
 În clinică: femei > bărbați
 Medico-legal: bărbați (ex: omoară soțul persoanei care stă în centrul delirului)
 Frecvent: izolați, singuri, viață sexuală săracă.
 Clasic - faze: speranță, decepție, ranchiună
 Eforturi de a contacta persoana (telefon, scrisori, daruri, vizite, supraveghere, urmărire)
 Interpreteaza orice gest (respingere) ca o dovadă de iubire
 Risc de acte heteroagresive !!!

Set 61
1. Criterii de diagnostic ale stării confuzionale (Jaspers) [C6, s26]
Criterii (Jaspers):
 Dezinteres faţă de lumea exterioară (subiectul înţelege cu dificultate ce se întamplă în jurul
lui, atenţia este afectată, acţionează fără să ţină seama de situaţia reală);
 Dezorientarea (legată de simptomul de mai sus);
 Incoerenţa (şi prin urmare ininteligibilitatea conduitei);
 Dificultăţi de gândire
 Amnezie consecutivă stării (tulburări ale capacităţii de fixare)

2. Complicațiile psihiatrice ale alcoolismului [C13, s13]

CIRCUMSTANŢE PATOLOGICE INDUSE DE ALCOOL
 Intoxicaţia alcoolică
 Sevrajul necomplicat
 Sevrajul complicat cu convulsii
 Delirium tremens
 Tulburarea psihotică indusă de alcool
 Tulburarea amnezică persistentă indusă de alcool
 Boli neurologice
 Boli hepatice

3. Descrieți posibile consecințe comportamentale ale unui pacient cu tulburare delirantă,

în momentul în care acesta trece din poziția de persecutat în aceea de persecutor.
 Cel mai frecvent tip
 Una/mai multe teme (înrudite): conspirație, înșelăciune, urmărire, spionaj, otrăvire, hărțuire,
împiedicat în urmărirea anumitor țeluri.
 Probleme mărunte pot fi exacerbate (“dovezi”) ---> centrul unei teme delirante
 Uneori se încearcă reparație legală: paranoia qverulenta - numeroase procese
 Risc de agresivitate verbală sau fizică
 Paranoiacul nu mai are capacitatea de a se îndoi
 Construiește prin interpretări un scenariu delirant cu tematică persecutorie
 Temele delirante - mediu profesional, vecinii
 După o faza de elaborare (luni, ani) în care acumulează material pt interpretări viitoare --->
revelația, certitudine absolută; de aici delirul se dezvoltă in rețea
 Cu vârsta poate apărea o resemnare “paranoicul nu se vindecă, el dezarmează”

Set 62
1. Cauze ale confuziei mintale – enumerare [C6, s31-34]
Afecţiuni intracraniene:
  traumatisme cranio-cerebrale
 hematom subdural
 epilepsie
 encefalopatii carenţiale
 afecţiuni meningeale (hemoragii meningeale, meningite febrile)
 afecţiuni cerebrale (encefalite, tumori cerebrale)
 accidente vasculare cerebrale
Afecţiuni generale:
 stări febrile (septicemii, febră tifoidă, pneumonie, erizipel, gripă, malarie)
 alcoolismul (intoxicaţia alcoolică acută, delirium tremens)
 toxicomanii (barbiturice, amfetamine, heroină)
 intoxicaţii medicamentoase (antiparkinsoniene, litiu, barbiturice, tranchilizante)
 intoxicații profesionale (arsenic, mercur, plumb, CO2, insecticide)
 Intoxicaţii alimentare (ciuperci)
 Encefalopatii metabolice (diabet, insuficiență hepatică, insuficiență respiratorie, insuficiență
renală cronică, hipoglicemie spontană, porfirie acută intermitentă)
 Afecțiuni endocrine (tireotoxicoză, mixedem, hiperparatiroidie)
 Stări de șoc (postoperatorii, traumatice, cardio-vasculare)
 Boli sanguine (leucemii, anemii)
 Alte cauze (electrocutare, insolație, privare de somn, avitaminoze)
 În evoluția bolilor psihice (psihoze post-partum, schizofrenie, manie, depresie, demență)

2. Tratamentul tulburărilor psihice induse de consumul cronic de alcool [C13, s23]

 Psihoterapie: individuală, grup
 Farmacoterapie:
o acamprosat, nalmefene
o tratamentul tulburărilor coexistente (de exemplu: depresia, anxietatea)
 Terapii comportamentale: relaxare, învățarea abilităților de afirmare, de autocontrol
 Alcoolicii anonimi
 Centre de reabilitare

3. Cum ați caracteriza tulburările perceptuale din tulburarea delirantă? [C11, s12]
Percepția: nu au halucinații/iluzii persistente. DSM-IV-R – halucinații tactile, olfactive
concordante cu delirul. Rar: halucinații auditive

Set 63
1. Starea confuzională de tip crepuscular [C6, s36]
Starea crepusculară - constă într-o modificare cu debut și sfârșit brusc a clarității câmpului
conștiinței în diferite grade, asociată cu îngustarea lui, cu menținerea unei activități automate cu acte
motorii coordonate, dar neobișnuite și fără legătură cu ocupațiile anterioare, față de care subiectul va
prezenta amnezie totală sau parțială în funcție de profunzimea modificării vigilității
Pot apărea fenomene delirant-halucinatorii, precum și modificări importante ale stării afective
(exaltare, angoasă, disforie); acestea pot modifica psihotic comportamentul bolnavului (agitație, fugi,
acte agresive)
Apare în: epilepsia temporală, intoxicația alcoolică patologică, tulburări disociative (psihogene)

2. Enumerați tulburările psihice induse de consumul de substanțe [C13, s24]

 Intoxicaţii şi sevraj
 Delirium
 Tulburări psihotice
 Tulburări de dispoziţie
 Tulburări anxioase
 Sindrom amnestic, Wernicke-Korsakoff
 Tulburare demenţială
 Disfuncţii sexuale
 Tulburări de somn

3. Examenul psihiatric la pacientul cu schizofrenie: aspecte legate de comportament și

activitate
Trebuie să vedem daca este primul episod sau dacă este cunoscut cu SKZ, să vedem daca ceva a
determinat apariția episodului (organic sau substanțe), să vedem ce fel de simp experimentează
(P/N/C), să îi obiectivăm starea organică ptc pacienții cu SKZ pot fi incapabili să aibă grijă de ei cand
sunt în episod și ar putea fi malnutrit, deshidratat, să nu își fi luat medicația pentru alte bolii cronice
(HTA, DZ etc). La interviul psihiatric vedem ce idei delirante are, ce fel de halucinații, dacă sunt în
concordanță cu cele din trecut, vedem structura discursului, dacă are sens ce zice, încercăm să vedem
dacă a vrut să se sinucidă, vorbim și cu familia etc.

Set 64
1. Tulburările de personalitate - definiții și criterii generale de diagnostic [C7, s8-9]
Personalitatea = totalitatea caracteristicilor emoționale și comportamentale, stabile și predictibile,
evidente în viața de zi cu zi
Tulburarea de personalitate = caracteristicile depășesc variațiile “normale”, sunt rigide,
maladaptative și duc la suferință sau perturbări ale vieții sociale, familiale, profesionale
Criterii generale de diagnostic
Un pattern durabil de trăire emoțională și comportament care deviază semnificativ de la normele
socio-culturale ale individului, manifestat în următoarele arii:
 cogniție (cum percepe și interpretează pe sine, pe alții, evenimentele)
 afectivitate (intensitate, labilitate, adecvare)
 relații interpersonale
 controlul impulsurilor
Patternul este inflexibil și dominant, regăsit într-o multitudine de situații personale și sociale
Provoacă suferință și disfuncții sociale, profesionale, familiale
Patternul este stabil, de lunga durată – trăsăturile pot fi identificate din adolescență
Prin natura lor tulbutările de personalitate sunt mai mult dimensionale, decât categoriale, aducă
sunt infinit de mulțu pași gradați între normalitatea si tulburare
Nu este o boală psihică, așa încât conceptele de tratament și vindecare sunt irelevante

2. Sindromul de sevraj la benzodiazepine [C13, s49]

 Hiperactivitate autonomă: transpirații, puls accelerat, HTA
 Tremor extremități
 Insomnie
 Greață, vomă
 Iluzii, halucinații tranzitorii, vizuale, tactile, auditive
 Agitație psihomotorie
 Anxietate
 Convulsii (grand mal)

3. Particularități structurale ale atenției [C3, s39]

 Volumul - suma unităților informaționale relevate concomitent în planul conștiinței
 Concentrare/distragere- de diferite grade
 Stabilitate – capacitatea de menținere a concentrării,
 Distributivitate- plurifocalizarea atenției
 Comutativitate/Mobilitate/Flexibilitate= capacitatea de restructurare rapidă a atenției

Set 65
1. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (senzitiv) [C7, s11-12]
 Neîncredere, suspiciozitate față de alții, ale căror acțiuni neutre sau chiar prietenești sunt
interpretate ca ostile, disprețuitoare, răuvoitoare
 Senzitivitate excesivă la umilire și respingeri
 Excesivă referință la drepturile sale, atitudine tenace și combativă privind drepturile personale:
o banuiește, fără motive suficiente, că ceilalți îl exploatează, îi fac rău, îl înșală
o bănuieli nejustificate față de prieteni, asociați
o nu are încredere în ceilalți din teama că vor folosi informațiile împotriva sa
o interpretează negativ remarci banașe, evenimente neutre
o ranchiunos, nu uită
o se simte atacat și recționeaza violent/agresiv
o suspiciozitate permanentă față de partener/soț
o tendință la interpretare, mecansime de apărare prin proiecție
Alte trăsături:
  tensionați, ostili, încăpățânați, defensivi
 uneori - trăsături adaptative la un mediu ostil
 diagnostic mai frecvent la bărbați
 frecvent la rudele celor cu schizofrenie sau cu tulburare delirantă (teme gelozie, grandomanie,
persecuție)

2. Principiile tratamentului psihofarmacologic [C14, s4-7]

 Un tratament bun implică un diagnostic bun
 Atenție la comorbidități (somatice sau psihiatrice)-acestea reprezintă regula în psihiatrie
 Un aspect fundamental in psihofarmacologie îl constituie o relație terapeutică bună cu pacientul
 Identificați ce rezultat final doriți și sperați la acel pacient

 Încercați întotdeauna să identificați ce-și dorește pacientul

 Cele mai bune rezultate se obțin când există o suprapunere între obiectivele pacientului și ale medicului
 Luați întotdeauna în considerație expectațiile pacientului. Sunt șanse mari ca pacientul să nu
prezinte aderență terapeutică dacă obiectivele celor două părți sunt total divergente.

 Încercați să înțelegeți întotdeauna expectațiile pacientului

 Păstrați totuși mereu în gând obiectivul strategic pe care l-ați stabilit.
 Încercați să înțelegeți atitudinea pacientului față de medicamente.
 Explicați foarte clar care este planul dvs. Explicați unde doriți să ajungeți și precizați etapele
temporale ale procesului.

 Asigurați pacientul că există mai multe soluții terapeutice și că eșecul unui trial terapeutic nu
înseamnă epuizarea resurselor terapeutice
 Încercati să folosiți și medicamente care îl pot ajuta rapid (ex. somn, anxietate) pe pacient
pentru a-i reda speranța
 Nu toți pacienții necesită tratament psihofarmacologic
3. Tulburări ale ritmului verbal – tipuri (enumerare) [C4, s18]
Tulburările ritmului verbal Conţinut psihopatologic Circumstanţe de apariţie
Tahifemia accelerarea ritmului limbajului -insomnie
-stări de agitație
Bradifemia încetinirea ritmului limbajului -depresie
-demențe
-retard mintal
-epilepsie
Ritmul neregulat baraj verbal (discontinuitate
corespunzătoare barajului
ideativ), balbism

Set 66
1. Tulburarea de personalitate de tip histrionic [C7]
 Cluster B
 Exprimarea excesivă și dramatică a emoțiilor
 Manifestarea emoțională se produce foarte ușor și este mult mai intensă decât o cer circumstanțele
( emoțiile izbucnesc foarte ușor și dispar la fel de repede)
 Comportament interpersonal de solicitare/revendicare
 Atragerea atenției:
 inconfortabil în situații în care nu este centrul atenției
 interacțiunile caracterizate prin comportament excesiv de seductiv, erotizat, provocator
 labilitate emoțională, superficialitatea trăirilor emoționale
 utilizează aspectul fizic pentru a atrage atenția
 limbajul - demonstrativ
 dramatism, teatralism, exprimare exagerată a emoțiilor
 sugestibilitate
 consideră relațiile ca fiind mai intime decât în realitate
 Alte elemente:
 mai frecvent întâlnită la femei
 manipulative, rol de victimă sau prințesă, intoleranță la frustrare
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Clasificarea medicației psihotrope [C14]

 Structură;
 Mecanism:
1. Blocarea enzimelor care inactivează NT (IMAO, inhibitorii de acetilcolinesterază)
2. Blocarea recaptării NT (ISRS, ADT)
3. Blocarea receptorilor feedback-ului negativ (Mirtazapină)
4. Creșterea precursorilor NT (L-DOPA)
5. Stimularea directă a eliberării NT (Metilfenidatul)
6. Blocarea neurotransmisiei prin blocarea directă a receptorilor postsinaptici
(antipsihoticele)
 Descoperire temporală;
 Indicații clinice majore:
1. Antipsihotice
2. Antidepresive
3. Anxiolitice
4. Timostabilizatoare
5. Medicamente utilizate în demențe

3. Conform Legii sănătății mintale – cine poate solicita internarea nonvoluntată a unei
persoane? [LEGE nr. 487 din 11 iulie 2002, Articolul 56]
Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:
 medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
 familia persoanei;
 reprezentanții administrației publice locale cu atribuții în domeniul social-medical și de ordine
publică;
 reprezentanții poliției, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum și de către procuror;
 instanța de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătății mintale a unei persoane
aflate în cursul judecății ar putea necesita internare nevoluntară.
Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menționate, cu
specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanțelor care au condus la solicitarea de
internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză și a antecedentelor medicale
cunoscute.

Set 67
1. Tulburarea de personalitate de tip narcisic [C7]
 Cluster B
 Grandoare, prețiozitate (în imaginație sau comportament) și nevoia de a fi admirat, lipsă de
empatie:
 se simte foarte important (exagerează realizările, talentele, se așteaptă să fie recunoscut ca
superior)
 fantezii de succes nelimitat, putere, frumusețe
 se consideră special, unic și poate fi înțeles doar de persoane importante
 cere admirație excesivă
 consideră că i se cuvine, se așteptă la favoruri speciale
 exploatează pe ceilalți
 nu are empatie
 invidie marcată, crede că și restul îl invidiază
 aroganță
 Alte elemente:
 autostimă și imaginea de sine foarte fragilă
 foarte vulnerabili față de critică, înfrângere
 mai frecvent la bărbați
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Efecte secundare ale antipsihoticelor clasice [C14]

 Sedare
 Hipotensiune
 Anticolinergice (constipație, retenție urinară, gură uscată, vedere încețoșată, afectare cognitivă,
delirium)
 Hiperprolactinemie (ginecomastie, galactoree, oligo/amenoree, disfuncții sexuale, acnee,
hirsutism, scădere densitate osoasă cu osteoporoză la adm. prelungită).
 Cardiovasculare: aritmii cardiace (cele cu potență joasă, vârstnici, pacienți cu afecțiuni
preexistente) -prelungirea intervalului QT, aplatizarea undelor T, hipotensiune ortostatică
 Crize comițiale (cele cu potență joasă)
 Sindrom metabolic (cele cu potență joasă).
 Efecte secundare extrapiramidale:
 Pseudoparkinsonism (tremor, rigiditate, bradikinezie)-reducere doze, înlocuire
antipsihotic, anticolinergice (Trihexifenidil)
 Akatisie (neliniște, plimbat excesiv, incapacitatea de a păstra poziția)-beta blocante
(propranolol 20-80mg), benzodiazepine.
 Distonie (contracții spastice musculare cu crize oculogire, torticolis, retrocolis,
opistotonus, laringospasm). Anticolinergice, benzodiazepine.
 Diskinezia tardivă (mișcări anormale: mioclonii, tic, coreo-atetozice, coreiforme,
predominant orofacial). Înlocuire medicament.
 Sdr. neuroleptic malign:
 Rigiditate musculară severă
 Hipertermie (t>38°C)
 Instabilitate vegetativă
 Modificări ale nivelului conștienței
 Diaforeză, paloare, disfagie, tremor, incontinență urinară, agitație psiho-motorie
 Delirium cu progresie spre letargie, stupor, comă
 Creșterea CK (creatinkinază)
 Tratament:
 Întreruperea neurolepticului
 Suportul funcțiilor vitale
 Dantrolene, bromocriptină.

3. Cum ați caracteriza funcția prosexică (aspectele voluntare și cele involuntare) în tulburarea
delirantă? [C3 + C11]
 Funcția prosexică = ATENȚIA
 Atenție involuntară neintențională/ primară/ spontană/ nespecifică - determinată de stimuli senzoriali ce
survin pe o stare de nepregătire a organismului sau care poartă o noutate informațională
 Atenție voluntară – intențională/deliberată/susținută de un efort de voință

o Hiperprosexie - la cei cu tulburări delirante – atenție concentrată pe temele delirante

o Sau atenție în limite normale

Set 68
1. Tulburarea de personalitate de tip evitant [C7]
 Cluster C
 Inhibiție socială, sentimente de inadecvare, hipersenzitivitate la evaluarea negativă:
 evită activitățile care implică contacte interpersonale semnificative, întrucât îi este teamă de
critică, dezaprobare, rejecție
 nu se implică în relații decât dacă este sigur că va fi acceptat
 puține relații apropiate pentru a nu fi ridiculizat
 preocupat de posibila critică și rejecție în situații sociale
 inhibat în relațiile noi
 se consideră inadecvat, neatrăgător, inferior
  reticent față de orice situație care l-ar putea pune într-o lumină proastă
 Alte elemente:
 teamă, tensiune, insecuritate
 ICD-10: Tulburare de personalitate de tip anxios
 Comorbiditate - depresie, tulburări anxioase - în special Fobia socială
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Antipsihotice atipice [C14]

 Clozapină (300-450 mg/zi-max 900mg/zi)
 Risperidonă (2-8 mg/zi)
 Olanzapină (5-20mg/zi)
 Ziprasidonă (40-160mg/zi)
 Quetiapină (300-800 mg/zi)
 Aripiprazol (10-30 mg/zi)
 Amisulpride (400-800 mg, ocazional 1200 mg în faza acută, 50-300 mg pt simptomele negative)

3. Importanța evenimentelor de viață în etiopatogenia bolilor psihice [C1]

 În mod obișnuit, factorii precipitanți acționează într-un mod nespecific, ei determinând momentul
de debut al bolii → și nu tipul bolii – de ex. evenimentele de viață – care presupun pierderi → pot
ajuta la precipitarea aproape a oricărei boli pentru care pacientul prezintă o vulnerabilitate
predeterminată.
 Acestea se referă la schimbări discrete din mediul înconjurător al persoanei care pot reprezenta
surse de amenințare sau de stres pentru individ.
 Schizofrenie :
 Evenimentele care pot precipita un episod schizofrenic sunt oricare evenimente care implică
schimbarea și includ atît evenimente neplăcute cât și ”plăcute” ca de ex: promovarea,
obținerea unei noi slujbe, mutarea într-o locuință nouă etc.
 Cu 3 săptămâni înaintea unui episod schizofrenic –se evidențiază o creștere de 3 ori mai mare
a evenimentelor de viață de toate tipurile – comparativ cu subiecții martor.
 Scurtimea acestei perioade de risc crescut indică faptul că evenimentul de viață respectiv are
o legătură vagă cu momentul de declanșare a episodului de boală, în consecință trebuie să ne
uităm și în altă direcție
 Tulburări afective:
 Din contră, cercetarea evenimentelor de viață anterioare debutului bolilor depresive arată o
creștere de 5 ori mai mare a evenimentelor neplăcute, și acestea pot apărea cu cel puțin 6 luni
inaintea debutul bolii.
 Pot avea o deosebită importanță ”evenimentele de pierdere” – cum ar fi: doliu, despărțiri,
divorț, îmbolnăvirea gravă a unei persoane apropiate sau sentiment de inutilitate etc.
 contribuția evenimentelor de viață la precipitarea unui episod de depresie e relativ mai mare
decat în schizofrenie

Set 69
1. Tulburarea de personalitate de tip dependent [C7]
 Cluster C
 Nevoie excesivă de a fi îngrijit, care duce la un comportament submisiv și adeziv, nevoie însoțită
de teama de separare:
 dificultate de-a lua decizii uzuale fără multe încurajări
 nevoia de a-i lasa pe alții să-și asume responsabilitatea pentru viața sa
 dificultate în exprimarea dezacordului de teama de a pierde suportul
 dificultatea de-a iniția sau efectua ceva pe cont propriu (lipsa de încredere în sine)
 face multe sacrificii pentru a obține suportul
 sentimente de disconfort și neajutorare când este singur
 când o relație se sfârșește caută urgent o alta
 preocupări nerealiste că nu se poate descurca singur
 De reținut - nevoia de celalalt este exagerată față de situația reală: persoane vârstnice, cu
dizabilități
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Efecte secundare ale antipsihoticelor atipice [C14]

• Creștere în greutate (≥7%)
• Creșterea riscului de rezistență la insulină
• DZ
• Hiperlipidemie
• Sdr neuroleptic malign:
 Rigiditate musculară severă
 Hipertermie (t>38°C)
 Instabilitate vegetativă
 Modificări ale nivelului conștienței
 Diaforeză, paloare, disfagie, tremor, incontinență urinară, agitație psiho-motorie
 Delirium cu progresie spre letargie, stupor, comă
 Creșterea CK (creatinkinază)
 Tratament:
 Întreruperea neurolepticului
 Suportul funcțiilor vitale
 Dantrolene, bromocriptină.
• Agranulocitoză (clozapină)
• Sedare, somnolență
• Extrapiramidale:
 Pseudoparkinsonism (tremor, rigiditate, bradikinezie)-reducere doze, înlocuire
antipsihotic, anticolinergice (Trihexifenidil)
 Akatisie (neliniște, plimbat excesiv, incapacitatea de a păstra poziția)-beta blocante
(propranolol 20-80mg), benzodiazepine.
 Distonie (contracții spastice musculare cu crize oculogire, torticolis, retrocolis,
opistotonus, laringospasm). Anticolinergice, benzodiazepine.
 Diskinezia tardivă (mișcări anormale: mioclonii, tic, coreo-atetozice, coreiforme,
predominant orofacial). Înlocuire medicament.

3. Tipuri de atenție [C3]

 Atenție involuntară - neintențională/ primară/ spontană/ nespecifică - determinată de stimuli
senzoriali ce survin pe o stare de nepregătire a organismului sau care poartă o noutate
informațională
 Atenție voluntară – intențională/deliberată/susținută de un efort de voință
 Atenție habituală, postvoluntară – caracterizată prin stare de pregătire și eventual de așteptare în
vederea recepționarii cât mai corecte și mai clare a stimulilor

Set 70
1. Tulburarea de personalitate de tip antisocial [C7]
 Cluster B
 Pattern de desconsiderare și violare a drepturilor celorlalți, cu debut de la 15 ani:
 nu se conformează normelor sociale – infracționalitate frecventă
 înșelăciuni - minciuni, nume false, manipularea celorlalți pentru profit personal sau plăcere
 impulsivitate, incapacitatea de a planifica
 iritabilitate, agresivitate - lupte, bătăi
 desconsiderare față de siguranța proprie și a celorlalți - condus, consum de alcool și substanțe
 neconformare la normele sociale - iresponsabilitate permanentă: incapacitatea de a păstra un
serviciu, de a respecta obligațiile financiare, eșec în menținerea unei relații sexuale
monogame pentru o perioadă prelungită de timp
 impulsivitate, iritabilitate, agresivitate – implicații medico-legale – bătăi, violuri, abuz sexual
al copiilor, furturi etc
 persoana are minim 18 ani
 a existat un diagnostic de Tulburare de comportament cu debut înainte de 15 ani (agresivitate,
distrugerea bunurilor, înșelăciune, furt, nerespectarea regulilor)
 Alte elemente:
 lipsă de remușcări – indiferență sau raționalizarea abuzului, violenței
 lipsă de empatie, cinism, poate fi uneori simpatic
  frecvent - închisoare, moarte violentă
 trăsăturile se mai pot “aplatiza” după 40 ani
 Factori de risc: genetici +biologici + de mediu
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Indicațiile antidepresivelor [C14]

 Antidepresive triciclice:
 Depresia Majoră
 Depresia melancoliformă (imipramină, desipramină, clomipramină)
 Depresia cu simptome de anxietate (doxepină, amoxapină, maprotilină)
 Depresia atipică (imipramină)
 Depresia psihotică ( combinație cu AP)
 Depresia cronică, Distimia ( Imipramină and desipramină)
 TOC ( Clomipramină)
 Depresia la vârstnici (Nortriptylin)
 Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder (desipramină)
 Sdr de durere (triciclice, maprotilină)
 Enuresis nocturn (imipramină)
 Tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generalizată (clomipramină, imipramină)
 Inhibitori specifici ai recaptării serotoninei ISRS:
 Depresie
 Tulburări de anxietate (generalizată, panică, toc, ptsd, anxietate socială)
 Altele:
 depresie în stări organice-stroke, post IMA, parkinson,
 schizofrenie-depresie, simptome negative
 Tulburări de personalitate -iritabilitate și agresivitate
 Tulburări de dezvoltare pervazive (autism)
 Abuzul și dependența de alcool

3. Sindrom parkinsonian [C6]

 Sindromul parkinsonian este o manifestare extrapiramidală care poate apărea după zile sau
săptămâni de tratament antipsihotic
 Simptomele cuprinse în cadrul acestui sindrom sunt:
 bradikinezia
 bradilalia
 bradipsihia
 hipertonia (încordarea musculaturii axiale)
 tremorul de repaus
 la care se asociază simptome neurovegetative: hipersudoraţie, sialoree

Set 71
1. Tulburarea de personalitate de tip schizoid [C7]
 Cluster A
 Detașare față de relațiile sociale și interpersonale cu răceală emoțională și preferință pentru
fantezie și introspecție
 Distant (nu-și dorește, nu se bucură de relații apropiate, nu are prieteni sau confidenți, păstrează
relații doar cu cei imediat apropiați din familie)
 preferă activități solitare
 indiferent față de laudă sau critică
 detașare, aplatizare afectivă
 nu există dorință/interes pentru experiențe sexuale
 Alte trăsături:
 păstrează capacitatea de testare a realității, deși par foarte absorbiți de sine
  se pot adapta bine la condiții de izolare socială
 pot apărea decompensări psihotice scurte
 frecvent la rudele celor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate schizotipală
 factor de prognostic nefavorabil dacă dezvoltă schizofrenie (risc mai mare)
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Tipuri de antidepresive [C14]

 Antidepresive triciclice și tetraciclice (clomipramină, amitriptilină, doxepină, imipramină)
 Antagonist specific norepinefrina/serotonina - NASSA-Antagoniști alfa 2 și 5-HT2, 5-HT3
(mirtazapină)
 Inhibitori specifici ai recaptării serotoniei - ISRS (fluoxetină, sertralină, escitalopram)
 Inhibitori specifici ai recaptării serotoninei și norepinefirnei - ISRSN (venlafaxină, duloxetină)
 Inhibitori ai recaptării norepinefrinei și dopaminei - IRND (bupropion)
 Antagoniști 5 HT2A (trazodonă)
 Amplificatori ai recaptării serotoninei (tianeptină)
 Antagoniști 5HT2C, MT1, MT2 (agomelatine)

3. Cum ați caracteriza memoria de fixare, dar și pe cea de evocare la un pacient cu

tulburare delirantă? [C3 + C11]
 Funcția mnezică = MEMORIA
 fixare = dobândirea informațiilor
 stocare
 evocare = recunoaștere + reproducere; utilizarea informațiilor dobândite și reținute
o Hipernemzii = capacitate exagerată de evocare a amintirilor: multiple, tumultoase, apar mai ales
involuntar, îndepărtând subiectul de la preocupările sale prezente esențiale→ tulburare delirantă
o Criptomnezia = se datorează scăderii capacității de diferențiere între evenimente personale și
străine, între evenimente trăite în realitate și cele citite, povestite etc.→tulburare delirantă
o Sau memorie în limite normale

Set 72
1. Tulburarea de personalitate de tip borderline (instabil emoţional) [C7]
 Cluster B
 Instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și a afectelor plus impulsivitate marcată:
 eforturi majore pentru a evita abandonul real sau imaginar
 relații instabile și intense - între idealizare și devalorizare
 instabilitatea imaginii de sine, tulburarea identității -modificarea valorilor, aspirațiilor,
chestionarea identității sexuale
 impulsivitate care poate pune persoana în pericol - abuz de substanțe, condus, sex neprotejat
 în mod repetat: idei, comportament, amenințări cu suicidul și autoagresivitate (automutilare)
 instabilitate afectivă marcată
 sentimente de gol interior
 furie intensă, dificultatea de a controla furia
 ideație paranoidă tranzitorie, derealizare, depersonalizare
 tendință la autodistrugere, viață haotică
 moarte prin suicid 8-10%
 Factori: biologici + mediu (abuz sexual, fizic, conflictualitate, pierderea părinților)
 decompensări psihotice
 ICD-10: Tulburare de personalitate emoțional-instabilă
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)
 2. Timostabilizatoare [C14]
 Medicație psihiatrică utilizată pentru a trata tulburările afective caracterizate prin modificări
intense și susținute ale dispoziției și afectului.
 Medicație folosită preponderent în tratarea tulburării bipolare ce suprimă oscilațiile dispoziției
între depresie și manie
 Carbamazepină - blocant al canalelor de Na (scăderea eliberării glutamatului)
 Gabapentină - blocant al canalelor de calciu, creșterea nivelului GABA și reducerea nivelului
de glutamat
 Acidul Valproic - blocant al canalelor de Na. Creșterea concentrației GABA
 Lamotrigină - blocant al canalelor de Na, reducerea eliberării de glutamat
 Litiu-influențează transportul celular al Na, modifică metabolismul unor

3. Scale clinice în psihiatrie [C1]

 Scalele de evaluare în psihiatrie sunt instrumente care traduc fenomenele clinice în informații
obiective și de obicei cantitative.
 Principiile și motivațiile care au stat la baza dezvoltării scalelor de evaluare sunt aceleași ca
pentru interviurile structurate - în primul rând necesitatea unui limbaj comun internațional
 Multe dintre scalele de psihiatrie sunt capabile să măsoare trăsături corect alese, după concepte
clar formulate
 Scalele de evaluare pot fi clasificate în funcție de persoana care face evaluarea:
 în scale de auto-evaluare (completate de către subiect)
 sau completate de către un observator – un profesionist (psihiatru, psiholog, asistentă
medicală)
 sau de către o persoană apropiată subiectului.
 Instrumentele de evaluare pot fi împărțite în funcție de obiectivele pe care și le propun:
 diagnostic,
 măsurarea severității tulburării,
 măsurarea gradului de funcționare a subiectului etc
 Scale pentru depresie: Hamilton, Montgomery-Asberg, Hospital Anxiety Depression Scale, Beck,
Zung
 Scale pentru manie: Young
 Scale pentru schizofrenie: Positive and Negative Syndrome Scale, Brief Psychiatric Rating Scale

Set 73
1. Tulburarea de personalitate de tip obsesiv-compulsiv [C7]
 Cluster C
 Sentimentele insecurității personale, de dubiu și de imperfecțiune conduc la conștientizare
excesivă, verificare, tendință la perfecționism și precauție: tendință la control mintal și
interpersonal în detrimentul flexibilității, deschiderii, eficienței:
 preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, astfel încât obiectivul principal se pierde
 perfecționism cu riscul de a nu îndeplini sarcinile
 devotament excesiv față de muncă în detrimentul distracției, prieteniilor
 conștiinciozitate excesivă, scrupule, inflexibilitate cu privire la moralitate, etică, valori
 nu poate arunca lucruri vechi, fără valoare, chiar și cele fără valoare sentimentală
 reticent în a delega anumite sarcini
 zgârcit cu el și alții
 rigiditate, încăpățânare
 Alte elemente:
 Indecizie, pedanterie, convenționalism, respect pentru autoritate, dificultate în exprimarea
emoțiilor, totul trebuie planificat, verificare excesivă
 mai frecvent la bărbați
 ICD-10: Tulburare de personalitate anancastă
 Etiologie:
 evidențe ale determinismului genetic
  ritualuri și ordine excesivă în copilărie
 ”căldură restrictivă” – copii ascultători, eleganți, politicoși,
dependenți
 Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. Anxiolitice [C14]
 Benzodiazepinele:
 Indicații terapeutice – anxietate, insomnie, agitație, manie, sevraj la etanol
 Eficacitate:
 Tulburare de panică, tulburare de anxietate generalizată
 Alprazolam (2-6mg), clonazepam (1-4mg)
 Eficacitate generală - atacuri de panică, evitare, anxietate anticipatorie
 Intrare rapidă în acțiune
 Efecte secundare:
 T1/2 lung- risc de acumulare și somnolență
 T1/2 scurt- risc de dependență și sevraj
 -sedare, somnolență
 -ataxie, afectare activității motorii, amnezie anterogradă
 Exemple: Diazepam, Flurazepam, Alprazolam, Midazolam, Oxazepam, Lorazepam
 Buspironă:
 Utilizată in TAG
 Doze 30-60 mg/zi
 Profil bun al efectelor secundare
 Nu este asociată cu dependență
 Nu intra imediat în acțiune
 În unele cazuri pot reprezenta o alternativă f. bună a bzd
 Pregabalină
 Gabapentină, Tiagabină (adjuvanti)
 Antidepresivele

3. Intoxicația cu sedative, hipnotice, anxiolitice [C13]

 Tulburări comportamentale și psihice: sedare, labilitate emoțională, agresivitate, afectarea
judecății
 Disartrie
 Lipsa coordonării
 Nistagmus
 Tulburări de atenție și memorie
 Stupor, comă

Set 74
1. Tulburarea de personalitate de tip schizotipal [C7]
 Cluster A
 Deficite sociale și interpersonale, disconfort și reducerea capacității de a stabili relații apropiate +
distorsiuni cognitive și de percepție + comportament excentric, ilustrate prin următoarele:
 idei dominante sau prevalente de referință (NU idei delirante)
 credințe bizare, gândire magică care influențează comportamentul și este în afara normelor
subculturale (telepatie, al șaselea simț etc.)
 percepții neobișnuite - iluzii somatice
 gândire și vorbire bizară - vagă, circumstanțială, metaforică
 suspiciozitate, ideație paranoidă
 inadecvare afectivă
 comportament/aparență excentrică, bizară
 lipsa prietenilor, confidenților
 anxietate socială marcată asociată cu frici paranoide
 ICD -10: Tulburarea schizotipală, alături de schizofrenie și nu tulburare de personalitate
 mai frecvent la bărbați
 posibile decompensări psihotice
 frecvent la rudele celor cu schizofrenie
  Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de
dispoziție, tulburări psihotice
 Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare
mai bune (terapie cognitiv-comportamentală)

2. TEC – indicații [C14]

 Depresia majoră (uni și bipolară) rezistentă la tratament
 Depresia psihotică rezistentă la tratament
 Mania rezistentă
 Episoade psihotice acute în schizofrenie rezistente la tratament (în special catatonia)
 Tulburarea schizo-afectivă

3. Principii de tratament în tulburările de dispoziție [C8]

 siguranța pacientului
 evaluare diagnostică
 plan terapeutic imediat și profilactic (întreținere) - prevenirea recăderilor
 spitalizarea: evaluare, risc suicidar, homicidar, incapacitatea de a se întreține
 farmacoterapie: un medicament eficient în alte episoade sau în funcție de efectele secundare
 optim: farmacoterapie + psihoterapie (psihoterapia, susținerea - pot ameliora complianța)

PSIHIATRIE PEDIATRICĂ
1. Dezvoltarea limbajului la sugar
 până la 3 luni singura formă de manifestare a disconfortului este țipătul
 3 luni - perioada gânguritului
 luna a 6-a: primele silabe (perioada de lalalizare)
 7 luni - primele bisilabe
 după 10 luni: cuvinte unice cu sens

2. Dezvoltarea limbajului la copil la 1 an

 îşi recunoaşte numele
 pronunță 3-5 cuvinte
 la 1 an si 6 luni are în vocabular până la 20 de cuvinte
 amestecă cuvintele şi sunetele într-un jargon propriu
 foloseşte gesturi comunicative (arată cu degetul, întinde mâna)

3. Dezvoltarea limbajului la copil la 2 ani

 cunoaşte 200-300 de cuvinte
 denumeşte obiecte uzuale
 foloseşte două cuvinte
 foloseşte câteva prepoziţii (pe, în), pronume (eu, tu), verbe la imperativ („vino!”, „pleacă!”);
 execută comenzi simple care nu au fost explicate şi prin gesturi

4. Dezvoltarea limbajului la copil la 3 ani

 cunoaşte 900-1000 de cuvinte
 creează 3-4 propoziţii simple cu subiect şi predicat
 execută o comandă cu două etape
 repetă 5-7 silabe
 vorbirea lui este înţeleasă de ceilalţi membrii ai familie
5. Dezvoltarea limbajului la copil la 4 ani
 creează 3-4 propoziţii simple cu subiect şi predicat
 cunoaşte 1500-1600 cuvinte
 povesteşte evenimentele petrecute recent
 întelege multe întrebări despre faptele imediate
 foloseşte conjuncţiile (dacă, dar, pentru că);
 vorbirea lui este înţeleasă şi de persoane străine

6. Tulburarile de spectru autist – definitie si clasificare ICD

 Definiție: deteriorare calitativă, severă şi pervazivă în diverse arii de dezvoltare:
o interacţiune socială reciprocă
o comunicare
o comportament
 deteriorările calitative sunt clar deviante în raport cu nivelul de dezvoltare sau cu
vârsta mentală a individului
 vizibile de regulă încă din primii ani de viaţă (debut înainte de 3 ani)

 Clasificare ICD 10 (F 84):

 Tulburari pervasive de dezvoltare
 Tulburarea autistă
 Tulburarea Rett
 Tulburarea dezintegrativă a copilăriei
 Tulburarea Asperger
 Tulburarea de dezvoltare pervazivă fără altă specificaţie (Autismul atipic)

7. Tulburarile de spectru autist – epidemiologie

Conform studiilor epidemiologice raportate de Centrul de control al bolilor (CDC) USA in anul 2018, 1
din 59 copii suferă de TSA, existând o creştere considerabilă a incidenţei comparativ cu datele furnizate de
studii în urmă cu 15 – 20 de ani.
Unii autori vorbesc chiar despre o „epidemie de autism” care poate fi explicată de creşterea „awareness-
ului” pentru această tulburare atât în rândul părinţilor, care se adresează precoce medicului, dar şi datorită
modificării criteriilor de diagnostic cu definirea Autismului ca o tulburare de spectru care include mai multe
nivele de funcţionare.

8. Tulburarile de spectru autist – teorii etiologice

 Teorii genetice:
 studiile pe gemeni demonstrează ipoteza că agregarea familială în TSA este explicată mai degrabă
prin baza genetică comună decât prin expunerea la aceeași factori de mediu.
 5% dintre TSA pot fi atribuite anomaliilor cromozomiale
 Teoria mariajului asortativ :
 mariajul a două persoane care au o trăsătură comună determină creșterea frecvenței exprimării acelei
caracteristici.
 atenție la detalii
 bunicii/ tații sunt ingineri (ocupație sistematizată)
 matematicieni, fizicieni- multe rude cu autism, rată mai mare de Tulburare Asperger
 fMRI a arătat la ambii părinți hiper-masculinizarea creierului (arii cerebrale care au diferențe de gen
și care au pattern de activitate masculină la teste de sistematizare)
 Teorii neuroanatomice:
 disfuncția emisferului stâng care poate explica anomaliile de limbaj, profilul cognitiv si deficiența
social
 analizele volumetrice arată că 90% dintre copiii cu TSA au un volum cerebral mai mare (la naștere
PC este normal, la 3-4 ani PC este mai mare cu ~10%)
  Teoria Minții:
 incapacitatea de a atribui celorlalti credințe si dorințe pentru a le intelege comportamentul
 incapacitatea de a citi emoțiile celorlalți, de a se pune în locul lor, de a intuit ce gândesc.
 Teoria Hipersistematizării si hipoempatizării
 supraanaliza, se ghidează după reguli, după legi de funcționare
 inabilitate de a înțelege ce simte, ce gândește celălalt
 Teoria coerenței centrale:
 scăderea abilității globale de procesare a informațiilor
 creșterea capacității de procesare a detaliilor

9. Tulburarile de spectru autist – semnale de alarma

9 semnale de alarmă:
 lipsa privirii ochi în ochi
 lipsa exprimării bucuriei
 lipsă împărtăşirii plăcerii sau interesului
 lipsa de răspuns la propriul nume
 lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele
 nu arată
 prosodie neobişnuită
 mişcări şi posturi repetitive ale corpului
 mişcări repetitive cu obiectele

10. Tulburarile de spectru autist – enumerare caracteristicile clinice

 Deficite persistente în comunicarea și interacțiunea socială ce se întâlnesc în cadrul mai
multor contexte, manifestate în următoarele arii în momentul evaluării sau de-a lungul
timpului:
 Deficite în reciprocitatea social – emoțională
 Deficite ale comportamentelor comunicării nonverbale folosite în cadrul interacțiunilor sociale
 Deficite în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor
 Comportamente, interese sau activități restrictive cu modele repetitive, manifestate în cel puțin două
din următoarele arii în momentul evaluării sau de-a lungul timpului→stereotipii
 Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie
 Simptomele cauzează dificultăți semnificative din punct de vedere clinic în aria socială, ocupațională
sau alte arii importante funcționării firești a individului.
 Aceste deficite nu pot fi explicate de prezența unei dizabilități intelectuale

11. Tulburarile de spectru autist – manifestari ale deficitului de interactiune sociala

 nu realizează contact vizual sau are contact vizual inconstant
 deteriorare marcată în uzul comportamentelor nonverbale pentru a interacţiona social: privitul
ochi în ochi, expresia facială, gesturile, posturile
 incapacitate de a promova relaţii cu egali: nu se simte atras de ceilalţi, deseori nu are prieteni, nu
iniţiază jocuri şi nu se alătură grupurilor de copii
 lipsa dorinţei spontane de a împărtăşi cu ceilalţi bucuria
 nu-şi exteriorizează dorinţele, interesele
 nu-şi exprimă îngrijorarea faţă de alte personae
 nu simt nevoia de a fi mângâiaţi, lăudaţi sau apreciaţi pentru reuşitele lor
 nu manifestă reciprocitate emoţională şi social
  nu diferenţiază persoanele străine de cele pe care le vede zilnic; alteori manifestă anxietate
marcată faţă de străini
 poate avea un cerc restrâns de emoţii insuficient manifestate
 poate avea frici bizare sau nu-şi manifestă frica în situaţii periculoase
 râde sau ţipă inadecvat situaţiei
 nu poate înţelege felul în care ceilalţi îşi exprimă stările sufleteşti
 îşi exprimă emoţiile într-un mod ciudat, are dificultăţi emoţionale şi sociale oscilante
 nu participă la jocul „cucu bau”, nu are joc imaginativ „de-a”

12. Tulburarile de spectru autist – manifestari ale deficitului de comunicare

 lipsa sau întârziere totală în dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de mijloace alternative de
comunicare
 nu răspunde atunci când este strigat pe nume
 poate lăsa impresia că nu aude sau că nu se aşteaptă ca cineva să-i vorbească
 zâmbet discret sau faţă prietenoasă, dar fără adresabilitate clară, este prietenos cu toată lumea
 poate fi neaşteptat de liniştit şi tăcut
 uneori limbajul este dezvoltat dar poate să prezinte o deteriorare semnificativă a capacităţii de a iniţia
sau a susţine conversaţii
 pare a nu fi interesat să comunice cu alte personae
 răspunde inadecvat la întrebări, relatează evenimente petrecute cu mult timp în urmă şi pe care la
momentul respectiv parcă nici nu le-a observat, are dificultăţi semantice şi alterări ale structurii
gramaticale
 nu înţelege umorul, ironia sau sensul implicit al cuvintelor
 limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj vag:
 solilocvia într-o manieră stereotipă,
 verbalizări - respectiv emite sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj,
 ecolalia imediată şi întârziată,
 dificultatea de a-şi însuşi exprimarea la persoana I,
 pedanterie accentuată
 melodicitate particulară în limbaj
 are probleme în a imita sau în a comunica nonverbal (prin gesturi sau mimică)
 nu indică ceea ce doreşte, nu face gestul pentru „pa-pa”

13. Tulburarile de spectru autist – particularitati de comportament

 preocupări circumscrise pentru patternuri repetitive şi stereotipe de comportament şi interese,
anormale ca intensitate şi focalizare
 aderenţă inflexibilă la rutină şi ritualuri nonfuncţionale
 manierisme motorii repetitive şi stereotipe: mers pe vârfuri, fâlfâitul braţelor, legănat, învârtire în
jurul propriului ax (semnul titirezului), diverse grimase, gesturi, posturi, dintre care unele sunt bizarre
 preocupare persistentă pentru părţi ale obiectelor: învârte la nesfârşit rotiţa unei maşinuţe
 manifestă disconfort sau se zbate atunci când este luat în braţe
  este foarte sensibil la unii stimuli auditivi
 perseverează în unele activităţi, manifestă rezistenţă atunci când se încearcă schimbarea rutinelor
 explorează mediul în maniere improprii: miros, lins, pipăit
 evită contactul cu alte persoane, preferând contactul şi jocul cu obiecte

14. Screeningul TSA in Romania

 screeningul TSA se realizează de către medicul de familie şi/sau pediatru utilizând un instrument
de screening elaborat de Comisia de Psihiatrie Pediatrică a Ministerului Sănătăţii.
 Instrumentul clinic, care cuprinde întrebări adresate părinţilor şi observaţia directă a medicului
care face evaluarea, se aplică copiilor la vârsta de 12, 18 , 24 şi respectiv 36 de luni.

15. Tulburarile de spectru autist – management terapeutic

 Terapia şi intervenţiile educative timpurii sunt vitale
 Nu există nici o abordare care singură să acopere toate nevoile copilului cu TSA
 Intervenţiile farmacologice şi nonfarmacologice trebuie să fie complementare
Tratament psihofarmacologic
Terapie comportamentala (care foloseşte proceduri specifice de modelare a
comportamentului, poate fi utilă în creşterea sau ştergerea atitudinilor particulare ale copilului
cu TSA. După ce s-a efectuat analiza comportamentală se pot aplica tehnici precum
„modelarea” sau „întărirea” răspunsurilor dorite, care sunt reîntărite prin recompense
importante şi care au semnificaţie pentru el.):
Metode:
- ABA (Applied Behavioral Analysis)
 - TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication-
Handicapped Children)
- PECS ( Picture Exchange Communication Systems)
Scop:
 Descreşterea comportamentelor în exces: autostimulare, auto- şi heteroagresivitate,
comportamente obsesive, crize de furie
 Creşterea comportamentelor deficitare: limbajul, socializarea, jocul, comportamente
de auto-ajutorare, cognitiv

16. ADHD – definitii si clasificare

 deficit neurobiologic cu determinism genetic şi care poate fi puternic influenţat educaţional
 Se manifesta prin afectarea a funcţiilor executive (organizare, planificare, memorie de lucru, atenţie
selectivă, flexibilitate) datorată disfuncţiilor dopaminergice şi noradrenergice din ariile sistemului
limbic (amigdala cerebrală, cingulatul anterior, hipocamp, striat)
 Copilul hiperactiv are o capacitate de concentrare a atenţiei scăzută, dificultăţi de control a atenţiei,
impulsivitate comportamentală şi cognitivă, precum şi nelinişte şi nerăbdare neadecvate.
Tulburări de deficit de atenţie şi comportament disruptiv DSM5:
1. ADHD
2. Forma cu hiperactivitate impulsivitate
3. Forma cu inatentie
4. Forma combinata
Tulburări hiperkinetice ICD10- F.90:
1. Tulburare a activităţii şi atenţiei
2. Tulburare hiperkinetică de conduită
3. Alte tulburări hiperkinetice
4. Tulburare hiperkinetică nespecificată

17. ADHD – epidemiologie

 Aproximativ 11% dintre copiii cu varste intre 4-7 ani au fost diagnosticati cu ADHD (2011)
 Procentul de copii diagnosticati cu ADHD este crestere:
 7.8% in 2003
 9.5% in 2007
 11.0% in 2011.
 ADHD ete mai frecvent la baieti (13.2%) decat la fete (5.6%)
 Formele mai severe debuteaza sub 7 ani

18. ADHD – caracteristici clince - enumerati la alegere cate 3 simptome pentru ficecare domeniu afectat
 Intenția:
● incapabil adesea de a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori din neglijenţă
în efectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte activităţi;
● adesea are dificultăţi în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de
joc;
● adesea pare să nu asculte atunci când i se vorbeşte direct;
● adesea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să-şi termine temele
pentru acasă, sarcinile casnice ori obligaţiile la locul de muncă (nedatorate
comportamentului opoziţionist sau incapacităţii de a înţelege instrucţiunile);
● adesea are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
● adesea evită, are aversiune, nu este dispus să se angajeze în sarcini care
necesită un efort mintal susţinut (cum ar fi efectuarea temelor în clasă sau
acasă);
● adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi (de ex.
jucării, teme pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente);
● adesea este uşor de distras de stimuli irelevanţi;
● adesea este uituc referitor la activităţile cotidiene;
Hiperactivitatea
● adesea se joacă cu mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe loc;
● adesea îşi lasă locul în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit să rămână
aşezat;
● adesea aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest
lucru este inadecvat (la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la sentimentul
subiectiv de nelinişte);
● adesea are dificultăţi în a se juca sau a se angaja în activităţi distractive în
linişte;
● adesea este „în continuă mişcare” sau acţionează ca şi cum „ar fi împins de un
motor”;
● adesea vorbeşte excesiv de mult;
Impulsivitatea:
● adesea „trânteşte” răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet
formulate;
● adesea are dificultăţi în a-şi aştepta rândul;
● adesea întrerupe sau deranjează pe alţii (de ex. intervine în conversaţiile sau
jocurile altora).

19. ADHD – manifestari ale inatentiei

 incapabil adesea de a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori din neglijenţă în
efectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte activităţi;
 adesea are dificultăţi în susţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc;
 adesea pare să nu asculte atunci când i se vorbeşte direct;
 adesea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să-şi termine temele
pentru acasă, sarcinile casnice ori obligaţiile la locul de muncă (nedatorate
comportamentului opoziţionist sau incapacităţii de a înţelege instrucţiunile);
 adesea are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;
  adesea evită, are aversiune, nu este dispus să se angajeze în sarcini care necesită un
efort mintal susţinut (cum ar fi efectuarea temelor în clasă sau acasă);
 adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi (de ex. jucării,
teme pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente);
 adesea este uşor de distras de stimuli irelevanţi;
 adesea este uituc referitor la activităţile cotidiene

20. ADHD – manifestari ale hiperactivitatii si impulsivitatii

 Hiperactivitatea
 adesea se joacă cu mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe loc;
 adesea îşi lasă locul în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit să rămână aşezat;
 adesea aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest lucru este
inadecvat (la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la sentimentul subiectiv de nelinişte);
 adesea are dificultăţi în a se juca sau a se angaja în activităţi distractive în linişte;
 adesea este „în continuă mişcare” sau acţionează ca şi cum „ar fi împins de un motor”;
 adesea vorbeşte excesiv de mult;
 Impulsivitatea
 adesea „trânteşte” răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet formulate;
 adesea are dificultăţi în a-şi aştepta rândul;
 adesea întrerupe sau deranjează pe alţii (de ex. intervine în conversaţiile sau jocurile altora).

21. Impactul ADHD netratat la copil asupra dezvoltarii

Prescolar: Hiperactivitate
Scolar
 Tulburări de comportament
 Dificultăti scolare
 Dificultăţi de relationare socială
 Stimă de sine scazută
Adolescent
 Tulburări de comportament
 Dificultăti scolare
  Dificultăţi de relationare socială
 Stimă de sine scazută
 Probleme legale, fumat, agresivitate
Student
 Esec academic
 Dificultati sociale
 Stima de sine scazuta
 Abuz de substante
 Violenta/accidente
Adult
 Esec profesional
 Stima de sine scazuta
 Probleme interpersonale
 Abuz de substante
 Violenta/accidente

22. ADHD – strategii comportamentale de interventie

 Utilizarea unui calendar zilnic, săptămânal sau lunar
 Realizarea unei sarcini mai dificile înaintea unei sarcini uşoare
 Fragmentarea sarcinilor complexe în sarcini mai mici
 Utilizarea în locul termenelor de predare a unor obiective intermediare
 Controlul stimulilor din mediu pentru a minimiza distractorii
 Adaptarea sarcinilor şi a momentului de învăţare la stilul optim de învăţare şi a stilului de viaţă
 Solicitarea sprijinului unui supervizor

23. Tulburarea de opozitie – caracteristici clinice

Copilul prezintă dintotdeauna sau de la 3-4 ani:
 crize de mânie, uneori cu spasm al hohotului de plâns, care apare destul de frecvent;
 un temperament „mai iute” care „se înfurie uşor”, „care se ceartă mereu”;
 incapacitatea de a respecta regulile, un copil care „se opune tot timpul”, „un încăpăţânat de mic”,
„care face numai ce vrea el”;
 pare tot timpul nemulţumit şi „pus pe harţă”, îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru greşelile lui;
 nu prea este acceptat la joacă de ceilalţi copii pentru că „le strică jocul” sau „nu respectă regulile
jocului”, „face numai cum vrea el”, „sare iute la bătaie”, „este certăreţ”, „le strică jucăriile”;
  uneori sunt anxioşi, temători în faţa evenimentelor noi; nu sunt prietenoşi, îşi fac cu greutate prieteni
dat fiind felul lor de a fi;
 Când ajung mai mari încep să simtă resentimentele celor din jur şi comportamentul ostil se
agravează: „încep să facă rău cu bună-ştiinţă”, „să-i lovească pe ceilalţi pe furiş sau să le distrugă
caietele sau ghiozdanul”;
 Simt că nu sunt iubiţi şi parcă „se înrăiesc şi mai tare”;
 Vor să fie remarcaţi de educatori şi profesori şi ajung să-i „pârască pe ceilalţi copii”, ceea ce le atrage
şi mai mult dezaprobarea celorlalţi;
 Puberii şi adolescenţii încep să sfideze autoritatea părinţilor şi regulile familiilor lor, crescând furia şi
rejetul acestora, ceea ce agravează opoziţia copilului, aceştia alegând ulterior calea drogurilor.

24. Criza de opozitie „fiziologica”

 În perioada 2-5 ani - perioada lui „ba nu”, „aşa vreau eu”
 Copilul află „că reprezintă o individualitate investită cu voinţă proprie, diferită şi opusă voinţei
celorlalţi
 copilul nu sfidează şi nici nu manifestă rea-voinţă faţă de adult,
 opoziţia „solicită din plin pe copil, generând şi alte sentimente de culpabilitate dar mai ales de
teama neliniştitoare a pierderii afecţiunii şi dragostei celor apropiaţi lui;
 sentimentul de culpabilitate îl face pe copil nesigur, capricios, inconsecvent şi nu de puţine ori şi mai
obstrucţionist, opoziţia generând ea însăşi opoziţieˮ
 persistenţa acestui comportament peste vârsta de 6 ani, cu agravarea lui, la începerea primului an
şcolar trebuie să ridice semne de întrebare şi suspiciunea debutului TO;

25. Tulburari de conduita – caracteristici clinice – enumerare

ADHD => Tulburare de opozitie => Tulburare de conduit => Delicventa juvenila
 Caracteristici clinice
 frecvent îşi pierde firea şi se enervează;
 este adesea agresiv cu adulţii;
 refuză adesea şi sfidează regulile adulţilor;
 deliberat face lucruri care-i supără pe ceilalţi;
 îi acuză pe ceilalţi de greşelile lui;
 adesea se enervează sau se înfurie din cauza celorlalţi;
  este mereu neliniştit şi nervos;
 este mereu "pus pe harţă", nemulţumit;
 minte şi-şi încalcă promisiunile pentru a obţine favoruri sau pentru a evita obligaţiile pe care le are;
 adesea sare la bătaie cu alţi copii (nu cu fraţii);
 a folosit o armă care poate provoca răni grave (băţ, sticlă spartă, armă de foc);
 adesea rămâne afară din casă noaptea, în ciuda restricţiilor părinţilor;
 este agresiv fizic cu alte persoane;
 este agresiv cu animalele;
 deliberat distruge proprietatea altora;
 deliberat dă foc cu scopul de a provoca pagube;
 fură obiecte, fără a se confrunta cu victima (fură din magazine);
 chiuleşte adesea de la şcoală;a început să facă asta înainte de 13 ani;
 pleacă de acasă (de cel puţin două ori sau a fugit o dată noaptea);
 a fost agresiv cu victima, în timp ce fura (jaf armat);
 forţează alte persoane la acte sexuale;
 adesea se bate cu alte persoane (provocând durere, răni, inclusiv intimidare, maltratare);
 a spart casa sau maşina altuia.

26. Tulburarea depresiva la copil mic si prescolar

 apatie, refuz alimentație, refuză sa se joace
 plânge, țipă, ușor iritabil
 stă “agățat de mamă”, vrea doar în brațele ei apoi are momente când o respinge
 nu reușește sa atingă greutatea recomandată pentru vârstă
 tulburări de somn
 enurezis, encoprezis
 joc distructiv
 pare nemulțumit, nefericit, zâmbește rareori
 anamneza relevă neglijare afectivă, îngrijiri neadecvate, abuz

27. Tulburarea depresiva la scolar

 inițial apar simptome psihosomatice (cefalee, dureri abdominale) sau tulburări vegetative însoțite de
anxietate până la forma paroxistică cu atacuri de panică
 scade puterea de concetrare a atenției
 scad performanțele școlare și poate apare refuzul școlar
 nu folosesc termenul de trist/deprimat dar afirmă că sunt “fără chef”, “se plictisesc” sau “nu le mai
place ce făceau înainte”
 incapacitate de a se descurca in situații frustrante- se retrage într-un colț, plânge neputincios, sau
devine violent (țipă, plânge sau lovește)
  tentativele de suicid sunt foarte rare la această vârstă, dar dacă sunt întrebați, afirmă că “vor să moară”

28. Tulburarea depresiva la adolescent

 simptomatologia devine similară cu a adultului
 diferențierea dintre depresia simptom și depresia boală o face persistența tulburării, intensitatea ei și
afectarea funcționalității sociale

29. Tratamentul depresiei la copil si adolescent

*prima linie de intervenție este cea psihoterapică – terapia cognitiv- comportamentală este
intervenția validată cu rezultate în cazul copiilor și adolescenților
*consilierea familiei în adoptarea unei atitudini suportive
*in episoadele depresive majore prima linie de intervenție psihofarmacologică este reprezentată de
ISRS (inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei)
*în cazurile de comorbiditate anxios-depresivă se recomandă și folosirea benzodiazepinelor pentru
efectul anxiolitic

30. Tulburarea reactiva de atasament – clasificare, caracteristici clinice

 relaționare socială inadecvată din punct de vedere evolutiv
 începe înainte de 5 ani și este asociată cu o îngrijire patologică
--copii instituționalizați
--copii neglijați, crescuți in medii nefavorabile
TRA tip inhibat
- răspuns inhibat la interacțiunea socială
- hipervigilent
- în relatia cu persoana de ingrijire există evitare,
agresiune, teama
- fără interes în a își face prieteni
TRA tip dezinhibat
- nediscriminativ in relațiile de atașament
 - relatii sociale superficiale, copilul nu se ingrijorează dacă se schimbă persoana de ingrijire
- această superficialitate în relaționare ii ajută sa pară “descurcăreți”
- pot prezenta hiperactivitate, toleranță scăzută la frustrare, comportament agresiv

31. Schizofrenia la copil si adolescent – clasificare, caracteristici clinic

Clasificare: 1. Cu debut precoce- sub 18 ani
2. cu debut foarte precoce: inainte de 13 ani
Simptome pozitive
- halucinații
- delir
- comportament si gandire bizare, dezorganizate
Simptome negative:
-sărăcirea vorbirii
-sărăcirea conținutului vorbirii
-apatie, abulie
-siderare afect
+Deteriorare importantă a funcționării sociale

32. Episod psihotic cu debut in copilarie – caracteristici

 debut insidios cu durată de cel puțin 1 an
 funcționare premorbidă :
- retracție socială, izolare, preferă sa stea singuri, deranjati de amestecul celorlalți
- întârzieri în dezvoltare in ariile motorii, de coordonare, senzoriale, de relaționare socială
- preocupări bizare, de tip “paranormal” (preocupări pentru astrologie, destin, integrare în absolut,
predicții despre catastrofe)
 ridiculizați de ceilalți copii, care nu le înțeleg comportamentul și preocupările
 delir mai putin complex, cu teme care reflectă preocuparea copiilor
 tulburările de percepție la copii au ca sursă teme imaginative, interpretări fantastice a propriilor
experiențe
 20% dintre copiii cu episoade psihotice au un coeficient de inteligență scăzut
 1/3 dintre adulții cu tulburări psihotice au prezentat instalarea simptomatologiei înainte de 18 ani

33. Episod psihotic la copil si adolescent – interventie terapeutica si evolutie

Evolutie
 cu cât este mai lungă perioada psihozei netrate, cu atât este mai grea remisia simptomatologiei,
crescând astfel riscul de dizabilitate pe termen lung
 o recuperare rapida este mult mai probabilă cu tratament administrat precoce
 tratamentul precoce previne și recăderea
 instalarea psihozei înaintea vârstei de 18 ani se asociază cu un prognostic negativ
 20% dintre adolescenții cu o astfel de patologie vor avea de-a lungul vieții un singur episod
  continuarea medicației timp de 12 luni după remisie previne riscul de recădere
Interventia terapeutica
La primul episod se intervine cu medicatie antipsihotica. Daca raspunsul initial nu este cel dorit se
ajusteaza dozele ulterior se poate merge spre schimbarea antipsihoticului.
- TERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA
- TERAPIE DE GRUP
- TERAPIE PRIN JOC
- CONSILIEREA FAMILIEI

Dicționar Monica
 Senzația – Ceea ce rezultă la nivel cortical (sub formă de informație) ca urmare a stimulării
receptorilor
 Percepție – Felul în care interpretăm, organizăm și experimentăm informațiile (senzațiile)
 Reprezentare – Realizarea imaginii mintale a obiectelor şi fenomenelor percepute anterior (ne
imaginam un scaun cand ni se spune de el)
 Sinestezie – Asocierea de două sau mai multe senzații diferite de la un singur stimul (ex. miros
un parfum și îl vad verde)
 Iluzie – percepția deformata a unui stimul
 Halucinație – percepție fără obiect (fără stimul)
 Pareidolia – (iluzie) interpretare eronată a unui stimul, a cărei deformare crează o imagine
familiară (în loc de clanță, vedem șuruburile pe post de ochi și manerul pe post de nas) . Apare
cand stimulul e vag și creierul nostru inventează percepții ca să putem integra mai bine
senzațiile. În curs le baga la patologice... dar pot apărea și la normal
 Cenestopatie – (iluzie) o senzație corporală alterată patologic, resimțită vag (nu e delimitată la
un teritoriu) și este asociată de pacient cu o boală (pe care prob. nu o are)
 Fosfene = fotopsie – (halucinație vizuală) imagini vizuale elementare (puncte, scantei) care apar
cand închidem ochii și punem presiune pe ei
 Pervaziv – (despre lucruri negative în general) care prezintă calitatea sau tendința de a se
împrăștia, de a pătrunde peste tot. In psihiatrie – afectează toate ariile (gandire, relaționare,
percepție etc) .
 Apercepția – chiar dacă există informații limitate (sub formă de stimuli), putem crea o imagine
complexă, putem intui (cunoaștem o persoană apropiată la telefon doar după voce, chiar dacă
ne sună de pe alt număr), pentru că ne folosim de informațiile din trecut