UMF Carol Davila – Bucureşti

Facultatea de Medicină
Disciplina Psihologie Medicală

SUPORT DE CURS 11
Consecinţe ale comunicării / lipsei de comunicare medic-pacient
(1)
Sindromul burnout la personalul medical.
Iatrogenia (ex. comorbiditatea psihiatrică indusă de medic, dependenţa psihică de medicament).
Aderenţă vs. complianţă. Factori psihologici care le influenţează (exemplificare în bolile cronice).

1. Sindromul burnout

1.1. Definiţie = „o stare de epuizare constantă rezultată din expunerea repetată la diferite
episoade neplăcute, fără o reală posibilitate de evitare a acestora” (Maslach &
Jackson).

1.2. Componente:
- epuizare emoţională
- depersonalizare
- sentimentul de ratare.
După Maslach, sd. burnout ar fi un fenomen restrâns la așa-numitele “profesii de
îngrijire” (sănătate, educație, asistență socială, psihoterapie, servicii juridice).

WHO – ICD-11 (2019)

Burnout (code QD85):
- un „fenomen în context ocupaţional”;
- nu este clasificat ca o afecțiune medicală propriu-zisă;
- este un sindrom care rezultă din expunerea la stressul cronic la locul de
muncă şi care nu a fost gestionată în mod corespunzător.

1.3. Cauze ale sd.burnout la personalul medical

1.Individuale:

1
 - fantezia nerealistă de a nu avea niciun fel de eșec profesional;
- incapacitatea de a tolera pierderea;
- perfectionism (tip A);
- „sindromul bunului samaritean“ (supraimplicare, cu neglijarea nevoilor personale);
- istoric de confruntare, urmat de epuizare (ciclul pasiv-agresiv);
- allostatic load;
- tulburări de personalitate;
- abuz de substante.

2.Socio-culturale:
- climat de lucru stresant (centrat pe succes, dar care nu oferă suport);
- birocrație ridicată (completarea formularelor, în loc de a vorbi cu pacientul);
- dezechilibru între viața profesională și statutul social (în special la bărbați);
- dezechilibru între viața profesională și familie (în special la femei);
- lipsa unui statut social respectabil;
- dificultăți financiare;
- diverse stereotipuri (de exemplu, „stress-boală”).

1.4. Simptome şi semne

- senzație permanentă de oboseală, letargie;

- imunitate scăzută, predispoziție ridicată la boli (ex. infecții);
La nivel fizic - dureri de cap, dureri de spate și musculare frecvente;
- modificări ale apetitului și obiceiurilor de somn.

- sentiment de eșec și lipsă de încredere în sine;

- percepţia de neputinţă, de a fi copleşit;
- detașarea (fizică / emoţională) de alți oameni și de lume;
La nivel afectiv - pierderea motivației;
- abordarea negativă sau cinică a vieții;
- scăderea satisfacției și a sentimentului de realizare.

2
 - însingurare, izolare de ceilalți;
- retragerea din diverse activităţi, refuzul responsabilităţilor;
La nivel - consumul excesiv de alimente, alcool sau droguri pentru a face
comportamental față situațiilor dificile;
- revărsarea disproporţionată a frustrărilor asupra altora;
- absenteism / scurtarea programului zilnic.

Burnout ca proces gradual

Oboseala empatiei / compasiunii – rust-out - burnout

1.5. Consecinţe
Asupra sănătăţii mintale:
- anxietate*;
- depresie*;
- abuz de substanţe;
- idei suicidare.
Asupra performanţei:
- realizări profesionale absente sau în declin;
- satisfacție scăzută în muncă;
- scăderea motivaţiei (independent de stimuli exteriori).
Asupra vieţii sociale:
- relații personale deteriorate, sărace sau inexistente;
- retragere socială;
- singurătate;
- pierderea interesului / lipsa motivației pentru contactul cu ceilalți.

*Consecinţe psihiatrice ale sd.burnout

Anxietatea
Fizic:
- palpitații, dificultăți de respirație, tremurul extremităților sau tremor generalizat,
transpirație,piele rece, gură uscată, amețeli, greață, tensiune musculară;
Psihologic:
- frică intensă, iritabilitate, panică, dificultăți în concentrare, insomnie.

3
Depresia
Fizic:
- insomnie;
- creșterea/scăderea apetitului;
- nivel scăzut de energie.
Psihologic:
- tristețe;
- anhedonie - dificultăți de obținere a plăcerii de la lucruri/acțiuni în care te-au făcut să te
simți bine în trecut;
- idei de devalorizare, deznădejde, neputință, gânduri de sinucidere.

1.6. Strategii de prevenţie / intervenţie

1.6.1. Spontane de evitare

- negare, comutare, raţionalizare, proiecţie, regresie, refulare
1.6.2. Spontane de confruntare
- constientizare, reflexie, prioritizare, acceptarea propriilor limite, socializare, umor.
1.6.3. Planificate
- coping activ vs. coping pasiv.
1.6.4. Instituţionale
- consultaţie periodica cu un psiholog clinician sau contact cu un coach;
- screening pentru burnout;
- grupuri Balint (contribuie la recunoașterea deschisă a problemei și la învățarea
modalităților concrete de prevenire a sindromului de burnout). În cadrul acestor
grupuri, medicul care aduce cazul nu-și mai simte singur povara și poate găsi soluții
pentru viitoarele cazuri problematice.
1.6.5. Asistenţa psihoterapeutică individuală
- psihoterapia cognitiv-comportamentală (v. curs 14);
- managementul timpului;
- managementul conflictelor;
- asertivitatea;
- mindfulness / relaxare / hipnoză.

4
2. Iatrogenia
= efecte adverse sau complicații rezultate din aplicarea tratamentului sau sfaturilor
medicale.
225.000 decese pe an (SUA)
Include și acțiunile altor profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi psihologi, terapeuți,
farmaciști, asistente medicale.
Poate apărea şi în medicina complementară / alternativă (dar este mai rar raportată).

2.1. Cauze:
- erori medicale / neglijenţă;
- bias al medicului faţă de un anumit tratament;
- etichetarea pacientului ca incapabil / prea capabil de a urma o terapie;
- cedarea la presiunile aparţinătorilor în vederea administrării unui anume tratament;
- neluarea în considerare a dovezilor medicale;
- lipsa update-ului medicului cu noi ghiduri şi proceduri terapeutice;
- sindromul burnout;
- comunicare deficitară / incompletă / inadecvată.

2.2. Consecinţe psihologice:

- transfer negativ / agresivitate;
- anxietate;
- depresie (helplessness – hopelessness);
- contagiune informaţională;
- dispariţia pe termen lung a încrederii în medic / instituţiile medicale.

3. Aderenţă vs. complianţă

„Complianţă” = raportul între numărul prescripţiilor terapeutice primite şi al celor

urmate de către pacient. Poate fi şi involuntară / întâmplătoare.

„Aderenţă” = asumarea şi înţelegerea de către pacient a demersului terapeutic.

3.1. Factori psihologici care le influenţează

3.1.1. factori care ţin de pacient:
- psihologici:
- cognitivi (nivelul intelectual, de înţelegere, memorare);
5
 - emoţionali (dispoziţia tristă, pesimismul, depresia, anxietatea);
- atitudinali (atitudinea faţă de boală şi medic);
- motivaţionali (motivaţie extrinsecă/ intrinsecă);
- comportamentali (comportamente nocive faţă de sănătate, stil de viaţă);
- personalitatea (tipuri de personalitate „cu risc”: tip psihocomportamental
A, personalităţi dizarmonice paranoidă sau antisocială);

- vârsta ;
- sănătatea mintală (ex. pacienţii psihotici nu au tipic complianţă, din cauza absenţei
conştientizării bolii; de asemenea, pacienţii cu retard mental sau demenţe sunt
hipo- sau non-complianţi);
- factori socio-economici: - suportul social perceput;
- statusul socio-economic.

3.1.2. factori care ţin de medic:

- puterea socială;
- prestigiul (formal / informal);
- calităţile relaţionale;
- timpul alocat de medic pentru pacient;
- individualizarea relaţiei;
- suportul emoţional, informaţional sau instrumental oferit pacientului.

3.1.3. factori care ţin de boală:

- evoluţia acută vs. cronică;
- boală simptomatică vs. asimptomatică;
- gradul de severitate percepută de către pacient;
- gradul de afectare / influenţare asupra activităţii pacientului;
- coexistenţa altor boli.

3.1.4. factori care ţin de tratament:

- costurile tratamentului;
- complexitatea tratamentului;
- efectele secundare prezente sau imaginate;
- eşecul anterior al unor prescripţii terapeutice similare;
- schimbarea radicală a stilului de viaţă faţă de cel anterior bolii.
6
3.1.5. factori socioculturali:
- feedback de la familie, colegi de serviciu, prieteni;
- pot avea o influenţă ambivalentă asupra aderenţei.