Influiența atitudinilor asupra

sănătății și bolii
Maxim Victoria, PS gr 181
Factori de influență a atitudinilor în
trăirea bolii
 DEFINIȚII
I.Definiţia sănătăţii (OMS): stare de bine psihic, somatic, social
•dpv patologic: stare de integritate somatică
•dpv clinic lipsa simptomelor
•dpv bolnav: stare de bine
Boala implică:
•trăire subiectivă neplăcută, o suferinţă umană (illness)
•o serie de tulburări somatice, fizice (disease)
–specifice (ex. Palpitaţiile la bolnavi cardiaci, sputa mucopurulentă în bronşite, etc)
–nespecifice (insomnii, astenie, anxietate, etc)
•consecinţe socio-profesionale
–limitarea capacităţii de muncă,
–pierderea rolurilor sociale, a drepturilor şi obligaţiilor sociale,
–schimbări relaţionale, maxime la persoanele internate
 ROLUL DE BOLNAV (SICK
ROLE)
Implică un comportament specific definit de T. Parson prin:
•scutirea de responsabilităţile rolurilor sociale
•drept la ajutor din partea celorlalţi (poate varia între asumarea exagerată a rolului de bolnav şi
respingerea dreptului la ajutor datorită generării unui complex de inferioritate)
•obligaţia bolnavului de a considera starea sa indezirabilă şi a coopera pentru vindecare
•obligaţia pentru bolnav de a cere ajutor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce implică
acceptarea diagnosticului şi mai ales a tratamentului
 Comportamentul în faţa bolii
III. COMPORTAMENTUL DE BOLNAV (ILLNESS BEHAVIOR)- presupune capacitatea
individului de a-şi percepe starea de boală, de a o interpreta adecvat şi de a lua decizii care
facilitează însănătoşirea. Oscileaza între un pol de normalitate şi unul de exagerare, catastrofizare
•Factori de menţinere a comportamentului de bolnav:
-Trăsăturile de personalitate (depresia, hipocondria, anxietatea)
-Educaţia (învăţaţi să se plângă sau dimpotrivă, să nu spună nimic)
-Modelul cultural
-Starea socio-economică (asigurările de sănătate, etc)
-Beneficiile secundare
IV. IMPACTUL BOLII ASUPRA PACIENTULUI. Boala determină:
•Inactivitate
•Izolare
•incertitudinea vindecării
•sentimentul de neputinţă
•Culpabilizare
frica de moarte, etc
 Comportamentul în faţa bolii
• V. INTERPRETĂRI ALE BOLII. Boala e văzută ca şi:
•„situaţie normală” deşi nedorită- determină individul să se mobilizeze şi să lupte
contra ei- creşte aderenţa la tratament
•„duşman”, uneori apare „fuga în sănătate”, adică ignorarea, negarea bolii, capitulare
în faţa bolii
•„pedeapsă meritată” – bolnavul nu se mobilizează suficient
•„pedeapsă nemeritată” – furie, revoltă cu mobilizarea resurselor
•„salvare”, „câştig” – mecanism inconştient (ex. Soldaţii răniţi pe câmpul de luptă)
•„beneficiu”, manipulare conştientă
•„slăbiciune” stare ascunsă de bolnav, ca fiind ceva ruşinos
•„pierdere iremediabilă” ex. Extracţia dentară, apendicectomia la care bolnavul
reacţionează cu depresie
•„valoare aparte”, ajută bolnavul să-şi reevalueze viaţa şi valorile
 Comportamentul în faţa bolii
VI. RĂSPUNSURI EMOŢIONALE ÎN FAŢA BOLII:
•iritabilitate, furie
•negare parţială sau totală
•Depresie
•Anxietate
•resemnare, etc
VII. RĂSPUNSURI COMPORTAMENTALE ÎN FAŢA BOLII
•infantilizarea cu regresie comportamentală şi emoţională (egocentrism, dependența
de anturaj, predominanţa afectelor, a agresivităţii, depresiei, gândirii magice, etc)
•evaziunea şi fuga de responsabilităţi
•exaltarea Eului (narcisism primar), mai ales la cei cu un nivel cultural şi intelectual
mai redus
•contagiunea informaţională favorizată de scăderea simţului critic şi anxietăţii
•într-ajutorarea umană
 Comportamentul în faţa bolii
VIII. ATITUDINI FAŢĂ DE BOALĂ
•Acceptarea bolii – presupune recunoaşterea bolii, intrarea în rolul de bolnav. Poate
fi:
-realistă, raţională (la persoane echilibrate emoţional, cu un nivel cultural
satisfăcător, fără probleme existenţiale importante), duce la prezentarea la medic şi
aderenţa la tratament
-disproporţionată (la persoane nevrotice, cu tulburări de personalitate, etc)
•Ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu nivel cultural
scăzut, cei focalizaţi pe alte probleme)
•Negarea, refuzul stării de boală, al conştientizării unor tulburări
-prin subestimarea simptomelor, amânarea deciziei de a consulta în speran ţa c ă va
trece de la sine
-mecanism de apărare
 Modelul credinţei cu privire la
sănătate
Factorii care modulează comportamentul sunt:
(Health Belief Model, HBM)

- percepţia ameninţării:
- percepţia susceptibilităţii (convingerea individului că va suferi mai mult sau mai
puţin probabil urmările unui comportament negativ, de ex. „fumatul creşte riscul de
cancer pulmonar”);
- percepţia severităţii (reprezentările referitoare la consecinţele bolii, de ex.
„cancerul este o boală gravă”);
- evaluarea comportamentului sănătos:
- percepţia beneficiilor schimbării (sau eficacitatea unui comportament sănatos, de
ex. „renunţarea la fumat mă ajută la economisirea banilor”);
- perceperea barierelor/ limitelor sau costurile adoptării unui comportament (de ex.
„renunţarea la fumat mă va face iritabil”);
- factorii declanşatori (triggers) (stimulează activarea unui comportament sănătos).
 Modelul credinţei cu privire la
sănătate
Din punctul de vedere al modelului HBM, complianţa este mai crescută dacă: -
(Health Belief Model, HBM)
ameninţarea percepută de pacient ca derivând din boală este mai mare; - pacientul
apreciază că beneficiile tratamentului depăşesc riscurile;- ar exista anumiţi stimuli
favorabili începerii / continuării tratamentului.
Aceşti factori pot fi manipulaţi (cu succes sau nu) de către medic, în funcţie de tipul
de personalitate a pacientului, de viziunea pacientului privind beneficiile, sau de
caracterul subiectiv al simptomelor.
Utilizare practică:- aderenţa la controalele de tip screening,
de ex. screeningul pentru cancerul colorectal / cancer cervical; - comportamente
preventive (autoexaminarea sânilor, alimentaţie
sănătoasă), adoptate în urma modificării percepţiilor individului privind
susceptibilitatea / severitatea bolii, respectiv beneficiile şi costurile tratamentului .
 Demers Terapeutic
Pentru a aduna informațiile despre pacient folosind foaia de observație clinică este crucial să
ascultăm cu atenție toate răspunsurile pe care el le oferă și să le structurăm în funție de
componente. De exemplu:1) percepția amenințării bolii sau riscului
a) valorile generale privind sănătatea
„Când ați fost la un control medical ultima oară?‟„Când v-ați făcut analizele medicale ultima
oară?‟„Când ați fost internat ultima oară?/Ați mai fost internat vreodată?‟
b) convingerile privind vulnerabilitățile sale
„Ce alte diagnostice vi s-au transmis? Aveți și alte boli?‟„Ce știți despre bolile respective? Cum
credeți/știți că vă afecteayă ele?‟„Ce boli există în familia dumneavoastră? Care dintre ele credeți
că se transmit genetic?‟
c) convingerile privind consecințele bolii
„La ce riscuri credeți că vă supuneți? Cum credeți că acționează această boală în timp? Cum
credeți că acționează boala?‟„Cum credeți că ar arăta viața dumneavoastră dacă nu ați primi
niciun fel de tratament?‟
2) costurile și beneficiile comportamentului (de risc și protector)
 Modelul „acţiunii de bun simţ”
(Theory of Reasoned Action, TRA)

- comportamentul şi credinţele care stau la baza formării atitudinilor sunt

condiţionate de factorii socio-culturali (norme şi motive sociale);- acest model
plasează individul în context social: astfel ,individul adoptă un comportament
privitor la sănătate în conformitate cu ceea ce este acceptat în comunitatea din care
face parte;
Utilitate:- când pacientul aparţine unui grup coeziv (minoritate etnică, religioasă,
sexuală);- norma de grup (sau presiunea exercitată explicit sau implicit de liderul
grupului) influenţează atitudinea individului care poate să respingă un gest medical /
terapeutic sau să îl adopte necritic;
Aplicaţie: în strategia de desfăşurare a unor intervenţii medicale de masă (ex.
vaccinare, carantină, screening) (rezultate superioare se obţin când personalul sanitar
solicită sprijinul liderului).
 Teoria comportamentului planificat
(Theory of Planned Behavior, TPB)

• Schimbarea comportamentului presupune existenţa unui „plan de acţiune” care se

sprijină pe:
- convingeri sau evaluări (pozitive sau negative) ale individului referitoare la
urmările unui comportament;
- convingerile individului privind modul în care persoanele semnificative din viaţa
lui se aşteaptă ca el să se comporte;
- controlul perceput asupra comportamentului (predominant intern (aptitudini,
abilităţi) sau extern (obstacole, oportunităţi));
- variabile adiţionale:
- percepţia oamenilor asupra probabilităţii de a regreta în viitor un comportament
adoptat („regretul anticipat”);- rolul unui obicei sau comportament din trecut asupra
comportamentului viitor.
 Teoria comportamentului planificat
(Theory of Planned Behavior, TPB)

O variabilă importantă: gradul de control exercitat / dorit de pacient asupra

simptomului:
- măsura în care o persoană consideră că a se comporta într-un anume fel îi
garantează gradul de control dorit asupra sănătăţii;
- gradul de control dorit / gradul de control oferit de tratament / gradul de control
perceput de pacient ca fiind rezultatul tratamentului.
Utilitate:
- explicarea variaţiilor complianţei;
- explicarea adresabilităţii la medic(un exces de control perceput subestimarea unor
simptome
şi prezentarea tardivă/ neprezentarea la medic)(un control perceput scăzut scăderea
adresabilităţii la medic).
 Demers terapeutic
A. Atitudinile specifice faţă de comportament
• convingerile despre consecinţele unui comportament„De ce credeți dumneavoastră
că insist în legătură cu programul de masă?‟ „De ce credeți că insist în legătură cu
lista alimentelor permise?‟„Ce credeți că se va întâmpla dacă procedați așa?‟
• evaluarea consecinţelor comportamentului„Este important pentru dumneavoastră
programul de masă? Sau aveți o părere
diferită despre ce v-ar face bine în acest moment?‟
B. Normele subiective faţă de comportament
• convingerile normative
„Cunoașteți și alte persoane care au ulcer gastric?‟„Cunoașteți persoane care
urmează sau au urmat diete alimentare?‟ „Cunoașteți persoane care au un program
regulat de masă?‟
• motivaţia de acceptare a convingerilor celorlalţi
 Teoria motivaţiei pentru protecţie
(Protection motivation theory, PMT)

- pune accent pe relaţia dintre experienţa de evocare a ameninţării şi

predispoziţia de a fi motivat pentru măsuri de autoprotecţie.
- susţine că în adoptarea unui comportament sănătos sunt implicate patru
componente:
- severitatea percepută a bolii;- susceptibilitatea percepută a bolii; - eficienţa
răspunsului protector;- autoeficacitatea.
 (Self-regulatory Model,
Modelul autoreglării

SRM)
- cognitiv-afectiv, plurifactorial;
(Leventhal)
- pune accent pe rolul activ al pacientului; Comportamentul pacientului depinde de:
- factorii cognitivi: ex. abilitatea de a identifica boala; ideile personale privind
boala / tratamentul; durata percepută a bolii; riscul de evoluţie nefavorabilă a bolii,
în absenţa tratamentului; părerea altora privind boala / tratamentul; credinţa privind
posibilitatea controlului asupra bolii; sistemul de valori bazale.
-factori emoţionali (teamă, depresie, neajutorare); ▼
-dezvoltarea unui plan de a face faţă ameninţării produse de boală; ▼
-evaluarea rezultatului acestui plan (dacă a fost pus în practică).
Aplicaţie: sindromul oboselii cronice, artrita reumatoidă, aderenţa la tratament în
programele de reabilitare cardiacă.
 (Self-regulatory Model,
Modelul autoreglării

SRM) (Leventhal)
Există două procese paralele implicate: a) unul
cognitiv (”Ce este această boală și ce pot face,
obiectiv, în privința ei?”) și b) răspunsul
emoțional, precum și încercările de autoreglaj al
acestuia (”Ce simt despre asta și ce pot face ca să
mă ajut să mă simt mai bine în legătură cu asta?”)
Pacientul pornește de la credințele generale
privind bolile prin perspectiva cărora încearcă să
înțeleagă simptomele actuale (procesul cognitiv)
 (Self-regulatory Model,
Modelul autoreglării

SRM) (Leventhal)
Modelul abordării acţiunii sănătoase
(Health action process approach)

• Afirmă că în adoptarea unui comportament sanogenetic există două stadii:

1) stadiul motivaţional, care cuprinde componente ca: - autoeficacitate (AE);
- aşteptările privind efectele comportamentului;- evaluarea ameninţării/ percepţia
riscului persistenţei în vechiul comportament.
2) stadiul voliţional sau acţional, care depinde de:- întocmirea unui plan de acţiune /
de reacţie în situaţii „cu risc”;- susţinerea energetică a acţiunii, rolul esenţial avându-
l autoeficacitatea (AE);
Există o serie de factori situaţionali (suportul social) ce pot contribui la modificare
comportamentului.
Utilizare: pentru explicarea adoptării comportamentelor sănatoase / preventive,
precum autoexaminarea sânilor, regimul dietetic, limitarea consumului de alcool,
activitatea fizică.
 Modelul transteoretic al schimbării
•
comportamentului
5 stadii ale schimbării comportamentului:- precontemplarea – nu există nicio intenţie de
(Transtheoretical model of behavior change)
modificare a comportamentului în (DiClemente & Prochaska, 1982)
următoarele 6 luni;- contemplarea – apare intenţia de a face
modificări în următoarele 6 luni;- prepararea – individul îşi face un plan de
acţiune să facă o schimbare în
următoarele 30 zile;- acţiunea – individul trece la noul
comportament, dar schimbarea este încă
foarte recentă (mai puţin de 6 luni);- menţinerea - individul este capabil să susţină
modificările comportamentale pentru operioadă mai mare de 6 luni.
O rafinare a modelului (Prochaska şi Velicer, 1997) a inclus înc ă 2 stadii:
-încheierea - individul rezistă tentaţiilor de a restabili comportamentul nedorit anterior;
-recăderea/ recidiva - persoana a revenit la un mod anterior / precedent de a se comporta.
În practică pot apare întoarceri / reveniri la stadiile anterioare, conceptualizarea acestui fapt fiind cunoscut ă ca „modelul spirală
al stadiilor schimbării” (“the spiral model of the stages of change”) (Prochaska et al., 1992).
«Место
«Mulțumesc».
ввода цитаты».

— Иван Арсентьев