MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

REFERAT

la disciplina

Psihologia Clinică

Tema: Trăsături de personalitate în determinarea bolilor

Controlat: Realizat:

Calancea Angela Dr., conf. Univ Studenta anului I, gr.G41

Maxim Victoria

Chișinău, 2019
 Clasificarea accentuărilor de caracter observate la adolescenţi, efectuată de A.E.Личко

1. Tipul hipertimic. Adolescenţii de acest tip se deosebesc prin mobilitate, comunicabilitate, sunt
năzbâtioşi. Posedând aptitudini generale bune, ei manifestă lipsă de asiduitate, de disciplină, au o
reuşită instabilă. Acest tip de adolescenţi, totdeauna, sunt bine dispuşi, gălăgioşi, veseli, optimişti.
În relaţiile lor cu părinţii şi pedagogii deseori apar conflicte din cauza atitudinii neserioase ce îi irită
pe adulţi. Aceşti adolescenţi au numeroase pasiuni care, însă, de regulă, sunt superficiale şi
trecătoare. Adolescenţii de tip hipertimic de cele mai multe ori îşi supraestimează aptitudinile, sunt
prea încrezuţi în forţele proprii, tind să se autodemonstreze, sunt lăudăroşi, vor să producă impresie
asupra celor din jur. Acţiunile educative din partea adulţilor trebuie să se axeze pe unitatea
cerinţelor, să fie bine gândite, logic argumentate, orientate spre exersarea trăsăturilor de voinţă şi
formarea capacităţilor de autocontrol şi autoeducaţie.

2. Tipul cicloid. Adolescenţii de acest tip au o iritabilitate sporită şi înclinare spre apatie, preferând
să stea singuri acasă în loc să comunice cu prietenii şi colegii. Ei tolerează cu mari dificultăţi chiar
şi cele mai mici neplăceri, iar la observaţiile celor din jur reacţionează foarte emoţional. Dispoziţia
lor se schimbă periodic, de la foarte bună până la starea de deprimare, cu perioade de aproximativ
două-trei săptămâni. De aici vine şi denumirea acestui tip. Acţiunile educative din partea adulţilor
trebuie să fie calme, echilibrate în îmbinare cu manifestarea unei conduite demne. Mai eficiente în
acest caz vor fi următoarele metode: explicaţia, conversaţia, exemplul adulului, implicarea
adolescentului în activităţi interesante şi practicarea sportului, autotreningului, yoga etc.

3. Tipul senzitiv. Acestui tip de adolescenţi îi este proprie o sensibilitate sporită în toate: şi în cele
ce îi bucură, şi în cele ce îi întristează, le insuflă nesiguranţă, teamă. Ei nu preferă companii mari,
jocuri pasionate, mobile, vesele şi năzbâtioase, de obicei, sunt timizi în prezenţa străinilor şi din
această cauză produc impresia de firi închise. De fapt, adolescenţii senzitivi sunt deschişi, sinceri şi
predispuşi la comunicare, însă cu acei pe care îi cunosc bine. Cea mai plăcută şi eficientă
comunicare pentru ei este cu micuţii şi maturii. Adolescenţii de acest tip sunt ascultători şi
manifestă un mare ataşament pentru părinţi. Odată cu maturizarea, ei pot întâmpina anumite
dificultăţi în cadrul adaptării la mediul semenilor, dar pot manifesta şi unele complexe de
inferioritate. În acelaşi timp, adolescenţii respectivi sunt educabili, de timpuriu manifestând
posibilităţi de formare a sentimentului de responsabilitate, dau dovadă de exigenţă morală faţă de
sine şi faţă de persoanele din jurul lor. Neajunsurile aptitudinilor ei deseori le compensează prin
acceptarea unor tipuri de activitate complicată şi printr-un grad înalt de asiduitate. Adolescenţii
senzitivi sunt exigenţi în alegerea prietenilor, ţin foarte mult la relaţiile cu ei, îi admiră, mai ales pe
cei în vârstă. Acţiunile educative ale adulţilor vor fi axate pe o comunicare şi colaborare sistematică
echilibrată, de tip stimulativ şi empatic. Dacă se vor observa eforturi intelectuale sau psihofizice
prea mari din partea adolescentului, îl vom învăţa să le planifice, să le alterneze şi să se odihnească.

4. Tipul psihastenic. Acest tip de adolescenţi se caracterizează printr-o dezvoltare intelectuală

timpurie, sunt axaţi pe reflecţii, cugetare, au înclinaţie spre autoanaliză şi evaluarea
comportamentului altor persoane.
Psihastenicii îşi manifestă mai frecvent forţa prin cuvinte, dar nu şi în fapte. Încrederea în forţele
proprii se îmbină cu nesiguranţa, neîncrederea în sine, iar caracterul categoric al judecăţilor – cu
nechibzuinţa şi luarea deciziilor pripite. Acţiunile educative ale adulţilor vor fi orientate spre
formarea unor trăsături volitive de caracter prin exersarea bunăvoinţei, a autoanalizei şi
autoeducaţiei în îmbinare cu respectul pentru alte persoane şi pentru sine.

5. Tipul schizoid. Cea mai esenţială trăsătură de caracter a acestui tip de adolescenţi este firea lor
foarte rezervată, închisă. Ei, de obicei, nu preferă compania semenilor lor, le place să rămână
singuri sau să se afle în compania celor maturi. Singurătatea spirituală în nici o măsură nu-l
incomodează pe adolescentul schizoid, care trăieşte în lumea sa, cu interesele sale, ce sunt
neobişnuite pentru copiii de aceeaşi vârstă. Asemenea adolescenţi deseori manifestă indiferenţă
exterioară faţă de alţi oameni. Ei nu înţeleg stările de spirit ale altor oameni, trăirile lor, nu sunt în
stare să manifeste empatie. Lumea lor internă de cele mai multe ori este ocupată de variate fantezii
şi pasiuni. Sentimentele le manifestă cu multă rezervă şi din acest motiv rămân neînţeleşi de cei
care îl înconjoară, mai ales de semenii lor, care, de obicei, nu-i agreează. Acţiunile educative ale
adulţilor vor fi concentrate asupra formării sentimentului realităţii, adecvanţei la mediu, capacitatea
de a asculta şi a înţelege alte persoane.

Principalele temeri ale adolescenţilor cu accentuări de caracter

N. Tipul Principalele Conţinutul Acţiuni educative

ord adolescentulu temeri temerilor
1 Hipertimic Teama de a nu fi Adolescentul se teme Dialogul deschis şi sincer cu
înţeles şi preţuit, să nu fie luat în râs, adolescentul
de a nu produce minimalizat, − Observarea şi cunoaşterea
impresie brutalizat intereselor
adolescentului
− Studierea minuţioasă şi
stabilirea unui
contact în baza formării unei
atitudini serioase
faţă de o activitate; susţinerea
unui hobi
− Sprijinirea confidenţelor
astfel, încât
adultul să devină un aliat în
educaţie
2 Cicloid Teamă de a nu fi Tot timpul se teme că Antrenarea adolescentului în
luat în seamă nu propria lui formare
(de a fi va fi suficient − Susţinerea iniţiativelor şi
desconsiderat) apreciat, stimularea dispoziţiei
consideră că „nimănui pozitive în perioadele de
nu-i trebuie”, că toţi îl deprimare
obijduiesc − Crearea unor modalităţi
practice prin care
adolescentul se va afirma
(sport, artă etc.)
3 Labil Teama de depresie, Nu este sigur în − Tratarea calmă şi
de schimbarea forţele echilibrată
bruscă a dispoziţiei proprii, consideră că − Susţinerea pasiunilor (hobi)
este − Dezvoltarea calităţilor
lipsit de careva volitive prin
aptitudini; intermediul însărcinărilor,
deseori viitorul îi pare antrenării în
sumbru activitatea de menaj casnic
− Încurajarea sistematică prin
analiza
rezultatelor obţinute
4 Astenonevrotic Teama de a nu-şi Anxietate exagerată, − Încurajarea creativităţii
realiza potenţialul capricii fără temei; − Dezvoltarea calităţilor
său intelectual frica că nu va fi moral-volitive
înţeles − Discutarea şi analiza
şi nu va fi apreciat acţiunilor şi
faptelor proprii şi a semenilor
− Aprobarea şi stimularea
− Demonstrarea necesităţii de
organizare
raţională a vieţii şi activităţii
sale
5 Senzitiv Adolescentul se Aceşti adolescenţi − Antrenarea adolescentului
teme de banal, nu se simt bine în într-un grup
obişnuit, de companii mari, nu de referinţă de egali,
dezaprobare; preferă binevoitori, cordiali
de persoane jocuri pasionate, − Stimularea activităţilor în
necunoscute sau sesizează grupuri de
puţin cunoscute acut falsul, banalul, colegi agreabili
nedreptăţile − Aprobarea asiduităţii şi
reuşitelor
adolescentului
− Susţinerea activităţilor de a
face ceva în
colectiv, de a practica sportul
în echipe etc.
6 Psihastenic Adolescentul se Este înclinat mai mult − Stimularea faptelor şi
teme de a nu-şi spre acţiunilor concrete
realiza potenţialul autoanaliză, − Antrenarea în diverse
creativ introspecţie activităţi
decât spre fapte şi importante pentru întreaga
acţiuni familie
concrete − Dezvoltarea autocriticii şi
formarea
capacităţilor de analiză şi
luare a deciziilor
7 Schizoid Teama de anturajul Evită semenii, preferă − Includerea treptată într-un
semenilor, de anturajul grup de
glumele lor, viaţa adulţilor, cunoscuţii. semeni echilibraţi,
în afara familiei Nu înţeleg oamenii, binevoitori
lipseşte − Stimularea interesului
interesul pentru pentru studierea
aceştia, altor persoane, pentru
compasiunea, deseori dezvoltarea empatiei
manifestă − Antrenarea adolescentului
agresivitate, ipocrizie în pregătirea
sărbătorilor, seratelor etc.
8 Epileptoid Teama că nu i se Trăsăturile tipice: − Un regim de viaţă strict,
vor supune colegii, cruzimea, dar o atitudine
că nu va fi agresivitatea, calmă, echilibrată, obiectivă
„stăpân” pe ei ipocrizia, egoismul, din partea
autoritarismul, chiar adulţilor
despotismul; se teme − Antrenarea acestor
că se adolescenţi în
va găsi altul mai îngrijirea animalelor,
„puternic” decât el plantelor
− Stimularea activităţilor
artistico-plastice,
care l-ar înnobila
− Activităţi de îngrijire şi
educaţie a copiilor
mai mici (în îmbinare cu un
control sistematic)
− Educarea altruismului
9 Isteroid Teama de a nu fi Se teme că nu va fi în − Tratare calmă, echilibrată şi
iubit, de a nu fi de exigentă
„micul” în relaţii ajuns iubit de alte − Axarea pe învăţarea
persoane, că nu va fi tehnicilor coping de
observat, că nu va fi depăşire a dificultăţilor
lăudat − Educarea altruismului,
ca şi colegul său etc. compasiunii prin
diverse forme de activitate
(ajutorare, de
îngrijire a altora etc.)
− Antrenarea adolescenţilor
în analiza
propriei activităţi şi
aprobarea activităţii
semenilor
10 Instabil Teama de viitor, de Manifestă înclinaţii − Dezvoltarea orientării de
greutăţile vieţii spre principiu şi a
distracţii, se tem de perseverenţei
greutăţi, exagerează − Axarea pe învăţarea
dificultăţile sale, evită tehnicilor coping de
să depăşire a dificultăţilor
se gândească la viitor − Antrenarea copilului în
diverse activităţi
în scopul învingerii
anumitelor dificultăţi
− Orientarea profesională
timpurie şi
consecventă
11 Conformist Teama de a se Idealul lor este „de a − Antrenarea copilului în
evidenţia prin ceva fi ca organizarea
în grupul de toată lumea”, caută să diferitelor festivităţi
semeni se − Antrenarea adolescentului
omogenizeze cu în monitorizare,
grupul, control şi elaborarea unor
se supune orbeşte, se decizii şi
teme planuri originale pentru sine
de responsabilităţi şi apropiaţii săi
− Stimularea creativităţii şi
susţinerea
iniţiativelor
− Încurajarea
responsabilităţilor şi
individualităţii

Conceptul de personalitate accentuată

Punând în legătură o bogată cazuistică de natură clinică, cu o intreagă galerie de personaje

literare, K. Leonhard, propune un criteriu de clasificare al firii umane nemaiîntâlnit până la el.
Psihiatrul german pleacă de la considerentul că există câteva trăsături fundamentale a căror
prezență în exces sau absență în economia sistemului psihic poate decide limita dintre normal,
excepțional și patologic. Astfel de trăsături pot fi la unii neaccentuate, la alții accentuate, iar la alții
pot atinge o asemenea intensitate încât echilibrul sistemului de personalitate este în pericol.
 Prin urmare, diferențele dintre personalitatea omului obișnuit, personalitatea accentuată și
personalitatea morbidă sunt de grad: ”câte ceva din trăsăturile anancaste, isterice sau paranoide
există în fiecare om, dar atunci când există într-un grad redus, ele nu apar în mod manifest în
exterior. Când însă aceste trăsături ajung la o anumită intensitate, ele își pun amprenta pe
personalitatea omului, iar când se accentuează și mai mult, ajung să perturbe structura
personalității” (K.Leonhard, 1972, pg.27).
Trăsăturile accentuate nu sunt, în ele însele, patogene dar au tendința de-a aluneca spre
patologic. Personalitățile accentuate fac parte din categoria persoanelor normale, de aici
rezultând faptul că nu orice deviere trebuie considerată patologică. Deosebirea între o personalitate
accentuată și omul obișnuit este că, în timp ce omul mediu nu prezintă riscul unei evoluții
spectaculoase, personalitățile accentuate sunt firi puternic conturate, caractere originale, ies
puternic în evidență, au vocație pentru fapte ieșite din comun - ce-i drept, atât în sens pozitiv cât
și în sens negativ.
Astfel, plecând de la câteva trăsături fundamentale (capacitatea de refulare, controlul
factorilor iraționali, persistența/intensitatea/profunzimea/ orientarea - pozitivă sau negativă- a
reacției afective, stabilitatea/ instabilitatea dispoziției, intro și extraversiunea), K. Leonhard descrie
patru tipuri caracteriale (firea demonstrativă, firea hiperexactă, firea nestăpânită, firea
hiperperseverentă) și opt tipuri temperamentale (firea emotivă, firea exaltată, firea hipertimică, firea
distimică, firea labilă, firea introvertită și firea extravertită) și combinațiile acestora.
Într-o epocă în care metodele de cercetare favorite în cercetarea psihologică erau observarea
comportamentului, experimentul și testul, psihiatrul german își întemeiază teoria pe analiza cazului
psihiatric și pe cercetarea interdisciplinară (psihiatrie/literatură).
K. Leonhard a fost confirmat de știința ultimelor decenii: teoria sa, fondată pe o explicare a
firii umane prin prisma trăsăturilor de personalitate nu numai că nu intră în contradicție cu teoriile
împărtășite astăzi de comunitatea științifică ci, este, în esența sa, compatibilă cu aceasta.
Marea idée lăsată moștenire de către K. Leonhard este că prin deschiderea spre literatură,
științele sufletului pot progresa spre căi nebănuite. Dacă astăzi, după un secol de
experimentalism arid, literatura, această ”frumoasă adormită” a cercetării adâncurilor psihologiei
umane este redescoperită și trezită la viață, iar psihiatrii contemporani cercetează virtuțile
vindecătoare ale narațiunii, nu este mai puțin adevărat că, în urmă cu patru decenii, a fost nevoie de
mult curaj pentru ca un cercetător să fondeze o teorie științifică ”doar” pe analize de caz și pe
personaje literare.
Potrivit convingerii mele, curajul de care a dat dovadă psihiatrul german i-a fost recompensat
într-un mod neașteptat. Deschiderea spre literatura universală i-a permis să identifice acele trăsături
de personalitate care, fiind general umane sunt, totodată, transculturale, și pe care artiștii,
înarmați cu mijloace de cunoaștere diferite de cele ale omul de știință– cum sunt introspecția,
intuiția și observarea comportamentului în situații de viață reale și concrete - au putut, în toate
timpurile și în toate culturile, să le identifice la ei înșiși și la alți oameni, pentru a le proiecta apoi în
personajele lor.

Tabel nr.1 Personalități accentuate – după K. Leonhard

Nr. Personalități accentuate după K. Ilustrari din Comportament, emoții,

crt Leonhard literatură atitudini, trasaturi
Tipuri Descriere Maladia
spre
(după P.P. care
Neveanu, tinde
1978, pg.
752)
1 hiper susceptibilita Psihopati Otello, orgoliu/vanitate -un sentiment. al
perseverent te, ambiție, e (Shakespeare) superioritatii proprii ce tinde spre
ranchiună paranoidă Raskolnikov megalomanie, mania persecuției,
(Dostoievski) lupta contra unui dusman real sau
presupus, sentimente egoiste,
tendinta spre putere, incapacitatea
de-a coopera, fantezii de
omnipotenta si grandoare
2 Hiperexact Conștiinciozi Psihasteni Cerveakov anxietate, timiditate,
Pers. ta e (Cehov, perfectionism, meticulozitate,
anancasta -te și (Nevroză Moartea unui șovaială, tendința de-a se indoi de
seriozitate obsesivă) functionar) orice, de- verifica totul de mai
exaggerate multe ori
3 Demonstra teatralism Psihopati Tartuff capacitate de refulare, tendința de-
ti cu e (Moliere) a acționa pripit, ușurința
ve autolaudă și isterică Fedor comportamentului simulat,
adaptabilitate, imaginație bogată,
autocompăti (Dostoievski, dorința de-a face impresie, nevoia
m de-a fi admirat., pripeala,
ire tatal fratilor egoismul, teatralitate

Karamazov)
4 Exaltat oscilație Ciclotimi Romeo de la entuziasm la disperare,
e inclinatie
excesivă a exaltată (Shakespeare) ptr extreme
 sentimentelo Mathilde de la
r
între euforie Mole
și (Stendhal
depresie Rosu și negru)
5 Labil oscilații între Ciclotimi Razumihin, e un amestec de trasaturi distimice
e si
veselie și (prietenul lui hipertimice- de aici alternanta
tăcere, Raskolnikov,
în
hipertimie și Dostoievski-

distimie Crima si
pedeapsă”)

6 Hipertimic locvacitate, Psihopati Falstaff subiectul manifestă veselie,

bună e ( Shakespeare superficialitate, , e volubil- ,
dispoziție hipomani în ”Nevestele digresiuni de gândire- torent de
ac ală vesele din vorbe dezlânate, ,
Windsor”)
7 Emotiv puternice psihopatie Sonia profunzimea reactiilor emotive,,
trăiri
afective, reactivă (Dostoievski tendință spre anxietate,
compasiune,
determinate labilă ”Crima și sensibilitate sentimente. altruiste,
atât de pedeapasa”) delicatete sufletească

evenimente
triste cât și
de
cele fericite
8 Nestăpânit irascibilitate, Psihopati Mitea, impulsivitate,iritabilitate, tendinta
e spre
indispoziție, epileptoid (Dostoievski, alcoolism,nestăpinirea insinctelor
ă de
devieri- Frații hrana sau sexuale, criminalitate,
gindire
alcoolice, Karamazov) lenta si greoaie, inertie
intelectuală,
sexuale tendinta spre pedanterie
 9 Distimic Posomoreală, Psihopati Niklaus, seriozitate, față morocanoasă, fire
Personalităț seriozitate e (Gotthelf din moale, lent, incapabil să ia
i exagerată subdepres ”Duminica hotărâri, neprietenos,neiubit ptr ca
subdepresi i vă bunicului” ) nu stie sa-și
ve manifeste /exteriorizeze
sentimentele
10 Anxios Tendința spre Fobie, Tapii ispasitori anxietate, ostilitate furibundă,
depresie,
spaimă, nevroză din literatură stingereală, impulsivitate,
(ex. vulnerabilitate
timiditate, ipohon- fata
tuberculoasă
drică din ”Idiotul”
de
Dostoievski)

Firea demonstrativă

Esența tipului de personalitate accentuată care, în clasificarea lui K.Leonhard, poartă

denominativul de ”fire demonstrativă” constă însă în excepționala sa capacitate de refulare.
În mod normal, orice om este capabil să reprime un conținut psihic dezagreabil, dar
persoanelor obișnuite nu le reușește niciodată foarte bine acest lucru. Firea demonstrativă are - în
limitele normalității psihice - o capacitate de refulare ieșită din comun. La extrema
patologică, istericii sau personalitățile histrionice cu tulburări somatice, de conversie, de
disociere, pot refula chiar durerea; pot să înghită diverse obiecte sau substanțe pentru a atrage
atenția asupra lor refulând reflexul de vomă; sau, pot ”să uite complet ceea ce nu vor să știe, fiind…
în stare să mintă și totuși să nu fie conștienți de acest fapt. Cine n-are deloc o predispoziție
demonstrativă - scrie K.Leonhard - nu va putea înțelege poate prea bine această diferență; el va
fi astfel înclinat să considere neadevărurile unui isteric pur și simplu drept minciuni și în
consecință va fi înclinat să vadă în prefăcătoria unui isteric o simulare grosolană” (idem. pg.59).
Isteria este definită în dicționarele de specialitate ca nevroză expresională care se
manifestă somatic prin convulsii, paralizie, pierderea vederii sau a limbajului vorbit. Întrucât aceste
fenomene nu au o bază organică se consideră că etiologia lor e de natură psihică și că ele exprimă
spectacular conflictele inconștientului.
Potrivit lui N. Sillamy ”istericii sunt emotivi, sensibili, cu imaginație debordantă,
sugestionabili, plastici, vor întotdeauna să placă și să seducă. Neîndrăznind să-și afirme
personalitatea, ei joacă mereu un rol care nu le aparține. Ei își refulează inconștient afectele
interzise, iar acestea pentru a se exprima se convertesc în simptome corporale. Nu sunt
simulatori ci nevrozați” (N.Sillamy, 1996, pg.164)
Potrivit teoriei lui K. Leonhard o personalitate demonstrativă se caracterizează printr-o
accentuare a următoarelor trăsături pe care le găsim, într-o formă mai puțin spectaculoasă, și la
omul obișnuit:
• teatralitate, tendința de-a se da în spectacol, de-a se exprima cu patos, de-a fi
exagerat în manifestări emotive, gestică și mimică
• dorința de-a seduce, de-a fi în centrul atenției, de-a fi admirat
• tendința de-a trișa, de-a se folosi de mici minciuni și pretexte pentru a ieși
din încurcătură
• fantezie debordantă, creativitate
• pripeală în decizii și în acțiune
· egoism
• tendința de-a se descrie nu cum e în realitate ci cum ar dori să fie
• tendința spre autolaudă și autocompătimire

În tabelul nr. 2 am ilustrat faptul că ceea ce face diferența dintre o personalitate

obișnuită, una demonstrativă și una isteric/histrionică este gradul de accentuare al unui complex de
însușiri.

Tabel nr. 2. Limita între normal și patologic în cazul personalității demonstrativ/ isterice
(după K.Leonhard)

Trăsături: Personalitate
capacitate de refulare, tendința de-a sanogene Neaccentuate obișnuită normală
acționa pripit, ușurința
Accentuate demonstrativă
comportamentului simulat,
adaptabilitate, imaginație bogată, patologice Excesive isterică bolnavă
dorința de-a face impresie, nevoia
de-a fi admirat., pripeala, egoismul,
teatralitate
 Tipuri de personalitate conform lui Carl Jung
Cunoscutul medic și psiholog elvețian Carl Jung a analizat tipurile de personalități din
perspectiva psihanalizei, fiind un apropiat al lui Sigmund Freud. El a încadrat oamenii ca aparținând
unor patru tipuri primare de funcții psihologice și a propus două perechi dihotomice de funcții
cognitive:
• funcțiile raționale: reflexiv R și afectiv A;
• funcțiile iraționale: senzorial S și intuitiv I.
Reflexivul și afectivul sunt definite ca „raționale” (gânduri, sentimente, acțiuni raționale,
decizii), în timp ce senzorialul și intuitivul sunt cele „nonraționale”.
Senzorialul și intuitivul sunt funcțiile care colectează informațiile din mediul exterior,
prin percepție. Acestea descriu modul în care informațiile noi sunt înțelese și interpretate de către
fiecare ființă în parte. Persoanele care se regăsesc în senzorial au mai multă încredere în informații
care sunt prezente, tangibile și concrete și preferă să caute dovezi și fapte. Pe de altă parte, intuitivii
tind să aibă încredere în informații mai abstracte sau teoretice, care pot fi asociate cu alte informații
(amintite sau descoperite căutând un context sau un model mai larg).
Reflexivul și afectivul sunt funcții de luare a deciziilor, adică bazate pe judecată. Ele sunt
folosite pentru a lua decizii raționale, pe baza datelor primite de la senzorial și intuitiv. Reflexivul se
referă la luarea deciziilor pe logică, raționament, pornind de la un set de reguli. Afectivul se referă
la luarea deciziilor privind din perspectiva sentimentelor, emoțiilor.
Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate fie într-o formă introvertită, fie într-una
extrovertită, astfel că a definit două tipuri principale de caracter – introvert și extrovert.

Tipuri de personalitate – Extrovertiții

• se concentrează pe lumea exterioară;
• sunt orientați către acțiuni concrete, măsurabile;
• își iau energia de la ceilalți oameni;
• preferă interacțiunea frecventă cu ceilalți.
Tipuri de personalitate – Introvertiții
• sunt orientați către concepte, teorii și idei;
• își iau energia din timpul petrecut singuri, în liniște;
• preferă interacțiunea de calitate, mai rarefiată cu ceilalți.
Conform lui Carl Jung, orice ființă umană utilizează de-a lungul vieții toate cele patru funcții,
dar sunt utilizate de către oameni în momente diferite, în funcție de circumstanțe. Cu toate acestea,
doar una dintre aceste funcții este cea reprezentativă, fiind denumită funcția dominantă. Funcția
dominantă este susținută de două funcții auxiliare, în timp ce a patra, și cea mai puțin conștientă
funcție, este opusul funcției dominante.
Funcția dominantă este cea care caracterizează conștiința, în timp ce opusul ei este reprimat și
caracterizează comportamentul inconștient. Când funcțiile inferioare inconștiente nu se dezvoltă,
rezultă un dezechilibru.
Conform lui Carl Jung, cele patru funcții psihologice de bază și cele două tipuri de caracter –
extrovert și introvert, duc la definirea a opt tipuri psihologice:
• Reflexiv Extravertit: analizează, planifică, organizează;
• Reflexiv Introvertit: contemplă, reflectă, se descoperă pe sine și pe ceilalți, este
• încăpățânat;
• Afectiv Extravertit: este sociabil, înțelegător, deschis, bun comunicator;
• Afectiv Introvertit: este melancolic, enigmatic, individualist, sensibil;
• Senzorial Extravertit: caută plăcerea, pragmatic;
• Senzorial Introvertit: este detașat, pune accent pe experiențe senzoriale;
• Intuitiv Extravertit: spirit aventurier, activ, este inovativ, tenace;
• Intuitiv Introvertit: este idealist, visător, sensibil.

Pornind de la aceste date și adăugând dimensiunile judecată vs. percepție, a fost dezvoltat
indicatorul Myers-Briggs (MBTI – Myers-Briggs Trait Inventory), care permite identificarea cu una
dintre cele 16 personalități. De exemplu, o persoană poate avea un tip de personalitate ISFJ
(introvertit, senzorialul, afectivul, judecată).

Trăsături de personalitate
Tipurile de personalitate sunt diferite față de trăsăturile de personalitate, ultimele fiind
exponentul unor tendințe comportamentale. Trăsăturile de personalitate pot fi determinate de
acțiunile, atitudinile și comportamentele noastre.
Cea mai cunoscută teorie a tipurilor de personalitate este denumită Big Five și include:
• Deschidere – cei care au un spirit aventurier, sunt deschiși către noi experiențe și sunt
curioși, apreciază arta. La polul opus, persoanele cu un grad scăzut de deschidere, preferă
rutina și evită experiențele noi;
 • Conştiinciozitate – cei care sunt conștiincioși sunt organizați și foarte responsabili,
sunt disciplinați și concentrați pe rezultate. Persoanele cu un grad scăzut de conștiinciozitate
sunt mai spontane și mai libere, chiar nepăsătoare;
• Extraversiune – sunt persoane sociabile, energice, vorbărețe, asertive și vesele. Pe de
altă parte, persoanelor introvertite le place să petreacă timp singuri;
• Caracter agreabil – măsoară gradul de căldură și bunătate al unei persoane. Cu cât o
persoană este mai agreabilă, cu atât este mai de încredere și este dispusă să sară în ajutor,
dând dovadă de compasiune. Oamenii dezagreabili sunt reci, suspicioși și nu pot coopera;
invidia poate duce la perceperea celorlalți ca nefiind agreabili;
• Nevroză – persoane obsedate, anxioase, depresive. La polul opus, persoanele cu un
grad scăzut de nevroză, tind să fie stabile emoțional.
Acest model de analiză de tipurilor de personalitate au fost dezvoltate la sfârșitul anilor ’80 de
JM Digman și Lewis Goldberg, dar el își găsește originea pe la începutul anilor ’60.
Deși sunt elemente care alcătuiesc personalitatea fiecăruia, iar o persoană poate avea câte
puțin din fiecare, trăsăturile de personalitate mai pot fi împărțite în două mari categorii, cumva
dihotomice:

1. Trăsături de personalitate pozitive:

• onestitate;
• adaptabilitate;
• hotărâre;
• compasiune;
• răbdare;
• curaj;
• loialitate;
• smerenie;
• independență;
• optimism;
• generozitate;
• grad crescut de empatie;
• imparțialitate.
2. Trăsături de personalitate negative:
• aroganță;
 • predispoziția spre a minți;
• lipsă de politețe;
• impulsivitate;
• răutate;
• ipocrizie;
• cinism.
Realitatea este că noi, oamenii, suntem compuși dintr-un mix de trăsături, atât pozitive, cât și
negative.
Personalitatea noastră îi influențează și pe cei din jur – de exemplu, o atitudine pozitivă versus
una negativă va produce o interacțiune diferită. O persoană pozitivă și deschisă este pe placul celor
mai multi, față de o persoană posomorâtă și prost dispusă.
Personalitatea poate fi îmbunătățită prin psihoterapie individuală sau de grup. Experiența
ameliorării propriei personalități și, pe cale de consecință, a întregii vieți, precum și o mai bună
cunoaștere a sinelui, sunt un câștig extraordinar pentru orice ființă umană.

Tipuri de personalitate – tulburări de personalitate

Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un debut limitat
in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament. Nefiind boli au fost
denumite dezvoltari dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei in cauza.
Aceste structuri particulare au anumite caracteristici :
- sunt schitate si se dezvolta inca din copilarie
- se cristalizeaza la adolescenta
- insotesc persoana de-a lungul intregii sale existente
Aceste tulburari sunt caracterizate printr-un ansamblu de trasaturi (cognitive, afective si
relationale) persistente in timp care determina un comportament, invalidant neasteptat si neadecvat
grupului social.
Ce se întâmplă însă când apar distorsiuni în ceea ce privește percepția personală asupra
comportamentului propriu și asupra relațiilor cu ceilalți? În acest caz, putem vorbi de tulburări de
personalitate. Acestea – netratate – pot afecta serios sănătatea mintală.
Problema cu tulburările de personalitate este că, de cele mai multe ori, persoana în cauză nu
observă în propriul comportament niciun fel de disfuncție. Modul în care gândește și se comportă i
se pare natural, firesc și ajunge să sfârșește prin a da vina pe ceilalți pentru problemele prin care
ajunge să treacă și pe care, deseori, chiar el/ea le generează.
 Tulburările de personalitate debutează de obicei în adolescență sau la începuturile vieții de
adult. Consecințele unei tulburări de personalitate pot fi foarte severe și afectează pe termen lung
calitatea vieții personale și profesionale a individului.
Tulburările de personalitate se împart în mai multe categorii, denumite clustere. Conform
Asociatiei Psihiatrice Americane Tulburarile de personalitate au fost impartite in trei grupe (cluster):
Cluster A -ciudat si excentric
Tulburare de personalitate: paranoida, schizoida, schizotipala
Cluster B -dramatic, emotional si imprevizibil
Tulburare de personalitate: antisociala, borderline, histrionica, narcisica
Cluster C -anxios sau temator
Tulburare de personalitate: evitanta, dependenta, obsesiv-compulsiva
Alte tulburari de personalitate care nu sunt incluse in aceste clustere sunt :
Tulburare de personalitate pasiv – agresiva
Simptomele tulburarilor de personalitate
Datorita faptului ca ne referim la structura de personalitate, simptomul se transforma in
trasatura. Trasaturile de personalitate sunt egosintonice ceea ce inseamna ca aceste persoane nu sunt
pe deplin constiente de impactul lor asupra celorlalti.
Principalele trasaturi pentru fiecare tulburare de personalitate:
- tulburare de personalitate Paranoida -suspiciosi , neincrezatori, ostili, iritabili, gelosi,
colectionari de nedreptati sau procesomani.
- tulburare de personalitate Schizoida -izolati, fara vreo manifestare catre ceilalti , contact
vizual deficitar, neadecvat de seriosi, procupati de obiecte neinsufletite sau constructe metafizice.
- tulburare de personalitate Schizotipala -multiple ciudatenii ale prezentarii, vorbirii,
limbaj si gandire excentrica, magica, uneori chiar iluzii si idei de referinta, lipsa prietenilor.
- tulburare de personalitate Borderline – manipulativi, cu sentimentul de gol launtric,
impulsivi, relatii personale instabile si intense cu oscilarea intre idealizare si devalorizare,
amenintari sau gesturi suicidare, auto-mutilare.
- tulburare de personalitate Histrionica-dramatici, emotionali, superficiali, seductivi sau
provocatori sexual, sugestionabili.
- tulburare de personalitate Narcisica - plini de ei, cu fantezii nelimitate de succes , putere,
stralucire sau iubire ideala, lipsiti de empatie, invidiosi, exploatativi in preocuparea de a-si atinge
propriile teluri.
 - tulburare de personalitate Antisociala -de la 15 ani exista un comportament de ignorare si
incalcare a drepturilor altora, agresivi, iritabili, impulsivi, iresponsabili, fara remuscari, mincinosi,
insala si escrocheaza.
- tulburare de personalitate Obsesiv-compulsiva - perfectionisti, ordonati, rigizi, preocupati
de ordine si de reguli, lipsiti de spontaneitate, prea seriosi, perseverenti, incapatanati.
- tulburare de personalitate Evitanta -rusinosi, timizi, inhibati in relatiile interpersonale,
tematori de critica, dezaprobare si rejectie. Se privesc ca inadecvati, inferiori altora.
- tulburare de personalitate Dependenta -dependenti, au nevoie de sfaturi si reasigurari de
la cei din jur, cu dificultati in exprimarea dezacordului de teama sa nu piarda sprijinul, initiaza greu
proiecte si lucruri pe care sa le faca singuri
- tulburare de personalitate Pasiv – agresiva -manifesta obstructionism, incapatanare si
ineficienta, rezista pasiv in indeplinirea sarcinilor ocupationale de rutina, certareti, se plang ca nu
sunt intelesi si apreciati.
- tulburare de personalitate Depresiva – pesimisti, nefericiti, tristi, cu stima de sine scazuta
predispusi spre ingrijorari, vinovatie. Tulburare de personalitae depresiva
Se considera ca etiologia tulburarilor de personalitate este plurifactoriala , factorii biologici
(genetici, leziuni perinatale ) impreuna cu cei de mediu , conducand in final la acea constructie
dizarmonica a personalitatii.

Tulburări de personalitate din clusterul A

Tulburarea de personalitate paranoidă
• sentimente permanente de suspiciune și neîncredere;
• persoanele se simt în permanenta prost tratate, atacate și insultate de ceilalți, fără a
avea o bază reală pentru a crede asta;
• ceilalți reprezintă un pericol;
• credințe fundamentale: sunt vulnerabil, nu pot avea încredere în ceilalți;
• atitudini de bază: dacă nu sunt suspicios, voi fi exploatat; dacă ceilalți par amabili, vor
doar să mă păcălească;
• gândul de bază: să nu am încredere în nimeni;
• stări afective: manie, anxietate;
• gânduri negative automate: ceilalți încearcă să mă umilească; ceilalți vor să mă
deschid în fața lor, pentru a profita ulterior; persoana asta e prea amabilă, deci ascunde ceva.
Tulburarea de personalitate schizoidă
• detașare de oameni, indiferență față de relațiile sociale;
• inhibiție emoțională;
• teama că îi este invadat teritoriul;
• nu admite încălcarea libertăților sale, nivel foarte ridicat de autonomie;
• credințe fundamentale: nu sunt ca și ceilalți. Raporturile cu ceilalți creează doar
probleme;
• atitudini de bază: dacă îi las pe oameni să se apropie prea tare, viața mea va deveni
insuportabilă;
• gândul de bază: fac totul de unul singur, păstrez distanța;
• stări afective: lipsa rezonanței emoționale; jena socială;
• gânduri negative automate: nu mă simt bine cu ceilalți; oamenii trebuie să mă lase
singur; nu sunt interesat de ceilalți.

Tulburarea de personalitate schizotipală

• carențe grave de relaționare;
• distorsionări cognitive foarte mari;
• conduite excentrice;
• „prezența” permanentă a unor semne mistice și magice;
• credințe fundamentale: sunt telepat; am puteri paranormale; trebuie să mă îndoiesc de
ceilalți;
• atitudini de bază: dacă spun ce gândesc, ei nu vor înțelege; oamenii vor crede că sunt
un monstru și mă vor respinge;
• gândul de bază: atenție la detalii! Pot fi semne importante; ceilalți cred că sunt
superstiții, dar eu știu mai bine; evit această persoană, poartă ghinion;
• stări afective: anxietate în relațiile sociale; inconsecvență;
• gânduri negative automate: oare ei mă supraveghează? Eu știu ce gândesc ei; nu suport
să fiu cu alți oameni; nu trebuie să ii vorbesc, pentru că mi se va întâmpla o nenorocire.

Tulburări de personalitate din clusterul B

Tulburarea de personalitate antisocială
• lipsa de respect pentru drepturile celorlalți;
• rezistența activă la regulile sociale – trișează și exploatează;
 • impulsivitate ridicată, delicvență, acte de violență;
• incapacitate de a finaliza proiecte lungi;
• credințe fundamentale: am dreptul să obțin ceea ce îmi doresc; oamenii sunt făcuți
pentru a fi exploatați;
• atitudini de bază: dacă nu profit eu, profită ei; dacă doresc ceva, obțin;
• gândul de bază: dacă dorești, ia! Te supară? Lovește-l/o!
• stări afective: irascibilitate; lipsa deferenței;
• gânduri negative automate: sunt foarte abil, ei nu vor știi niciodată; îmi bat joc de ceea
ce gândesc ei; vor vedea ei cine este cel mai puternic; dacă sunt furios, trebuie să fac ceva!

Tulburarea de personalitate borderline

• instabilitate extremă a dispoziției, a imaginii de sine și a relațiilor cu ceilalți;
• rezistență foarte mică la frustrare;
• impulsivitate, declanșează ușor reacții emoționale negative;
• credințe fundamentale: nu dețin controlul; nimeni nu mă înțelege;
• atitudini de bază: dacă nu fac ce vor ei, mă vor abandona; nimeni nu ar dori să fie cu
mine, dacă m-ar cunoaște cu adevărat; neputința de a-mi controla emoțiile e o catastrofă;
• gândul de bază: fă-ți un rău pentru a simți ceva; nu îți face prieteni, te vor lovi; ești
rău, pedepsește-te!
• stări afective: anxietate, depresie, mândrie;
• gânduri negative automate: voi fi mereu singur; suferința mea este intolerabilă.

Tulburarea de personalitate histrionică

• reacții emoționale excesive;
• tendința de a capta în permanență atenția celorlalți;
• egocentrism, dramatizare;
• nivel ridicat de a fi influențat;
• credințe fundamentale: sunt incapabil să îmi organizez existența; știu să farmec
oamenii pentru a fi ajutat și iubit;
• atitudini de bază: dacă nu mă remarc, nu sunt plăcut; pentru a obține ceea ce îmi
doresc, trebuie să îi distrez;
• gândul de bază: trebuie să mă fac remarcat, să cochetez puțin, să port haine care ies
din comun;
 • stări afective: se plictisesc repede; alternanță între deprimare și veselie;
• gânduri negative automate: ceilalți mă consideră irezistibil; sunt fermecător și
amuzant; ceilalți nu mă remarcă suficient.

Tulburarea de personalitate narcisică

• inflație puternică a ego-ului (egocentrism);
• lipsa completă de empatie;
• înaltă nevoie de admirație, solicită tratament de excepție, se cred excepționali;
• credințe fundamentale: sunt excepțional; ceilalți sunt inferiori și îmi datorează respect;
• atitudini de bază: dacă sunt superior, trebuie să fiu tratat ca atare; dacă nu sunt
respectat, ei trebuie pedepsiți; dacă nu sunt admirat, atunci nu sunt apreciat la justa mea
valoare;
• gândul de bază: spun totul despre realizările mele; regulile nu sunt pentru mine;
ceilalți trebuie să îmi cedeze locul, sunt important;
• stări afective: depresie, mânie;
• gânduri negative automate: ei nu știu cu cine au de-a face; nevoile mele sunt mai
importante; eu nu trebuie să stau la rând; ceilalți sunt nulități.

Tulburări de personalitate din clusterul C

Tulburarea de personalitate evitantă
• inhibare în relațiile sociale, jenă socială;
• lipsa încrederii în sine, hipersensibilitate la critici;
• evitare riscuri, anxietate la evaluare;
• credințe fundamentale: ceilalți sunt superiori; nu am valoare, nu plac nimănui;
• atitudini de bază: dacă ceilalți m-ar cunoaște la adevărata valoare, nu m-ar plăcea;
dacă fac ceva, devin ridicol;
• gândul de bază: nu trebuie să îmi asumi riscuri; nu trebuie să trăiesc emoții intense, nu
le voi face față;
• stări afective: anxietate, tensiune psihică, depresie;
• gânduri negative automate: voi eșua; sunt slab; nu sunt iubit.

Tulburarea de personalitate dependentă

• nevoie exagerată de protecție, ajutor, încurajare;
 • persoane supuse, se agață de ceilalți, teamă mare de abandon;
• nu își asumă responsabilități, nu au inițiative;
• teamă de singurătate (fac orice pentru afecțiune și susținere);
• credințe fundamentale: sunt slab și incapabil, ceilalți sunt mai puternici;
• atitudini de bază: dacă nu voi fi iubit, voi fi nefericit; dacă nu există un om puternic să
mă ajute, voi fi pierdut;
• gândul de bază: nu contrazic pe nimeni, am nevoie de oameni; fac orice îmi cer
ceilalți, chiar dacă este dificil; nu iau decizii singur;
• stări afective: anxietate, depresie;
• gânduri negative automate: nu pot face nimic singur; nu pot suporta să fiu abandonat;
ceilalți s-au plictisit de mine.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă;

• dorința exagerată de ordine și perfecțiune;
• rigiditate, autocontrol în relațiile interpersonale;
• reguli aplicate ad-literam;
• munca este pe locul întâi;
• credințe fundamentale: sunt responsabil pentru mine și pentru ceilalți; ceilalți nu sunt
demni de încredere;
• atitudini de bază: dacă nu reușesc total, este un eșec total; dacă nu îmi îndeplinesc
datoria precis și sistematic, va fi haos; ceilalți trebuie să fie punctuali și să îți țină
promisiunile;
• gândul de bază: trebuie să prevăd și cele mai mici detalii; fac totul perfect, altfel nu are
nici o valoare; permanent performanță maximă;
• stări afective: anxietate, depresie;
• gânduri negative automate: nu trebuie să comit erori; dacă greșesc, este o catastrofă;
trebuie să fac treaba singur, altfel apar greșeli; mai bine fac ceva util, decât să citesc.

Tulburări de personalitate fără altă specificație (FAS)

Acestea nu sunt incluse în niciunul dintre clusterele de mai sus, având trăsături ce aparțin mai
multora dintre tipuri, cu elementul comun că există probleme de adaptare socială și trăiri subiective
negative.
Tipuri de personalitate – Tulburarea depresivă
 Aici vorbim de o structură difuză de cogniții și comportamente depresive ce se manifestă în
afara unui episod depresiv major și nu se explică prin tulburare distimică.
Tipuri de personalitate – Tulburarea pasiv-agresivă
Rezistență pasivă la orice solicitare socială și profesională, opoziționism, negativism, sabotaj
mascat; se manifestă în afara unui episod depresiv major și nu e tulburare distimică.

Tulburările de personalitate afectează semnificativ viața persoanelor în suferință, dar și viața

celor apropiați. Depresia, anxietatea, izolarea socială, abuzul de substanțe interzise sau chiar
gândurile suicidare sunt doar câteva dintre efectele acestora tulburări, iar ele se agravează dacă
rămân netratate. În cazul în care credeți că o persoană apropiată ar putea suferi de o tulburare de
personalitate, este important să cereți ajutorul unui psihoterapeut cât mai rapid!
Conduita terapeutica (tratament)
In principal tratamentul tulburarilor de personalitate este psihoterapeutic, terapia psihanalitica
fiind de prima indicatie.
Terapia psihofarmacologica se aduce in discutie daca pe fondul tulburarii de personalitate
apar decompensari depresive, anxioase sau acuze somatoforme.
Frecvent, cei cu tulburari de personalitate nu solicita tratament decat in momentul cand
consecintele sociale, relationale, profesionale ale tulburarii lor de personalitate impun nevoia unei
schimbari .
Tulburarile de personalitate: Evolutie, Complicatii
Tulburarile de personalitate se prefigureaza inca din adolescenta , atunci insa poarta
denumirea de tulburari de comportament. Insa nu toate tulburarile de comportament devin tulburari
de personalitate la varsta adulta.
Tulburarea de personalitate insoteste persoana de-a lungul vietii, dar varsta amprenteaza
diferit tipurile de tulburari de personalitate.
Tulburarea borderline si tulburarea antisociala “se maturizeaza “, manifestarile se
estompeaza o data cu varsta. Tulburarile narcisica, dependenta si pasiv - agresiva raman
constante sau chiar se exacerbeaza cu varsta. Tulburarea schizotipala si tulburarea obsesionala
sunt mai bine tolerate social, ele ramanand neschimbate pe parcursul vietii .
Complicatiile tulburarilor de personalitate.
Suicidul este cea mai de temut complicatie a tulburarilor de personalitate , tulburarea
borderline si cea dependenta avand riscul cel mai mare. Totusi actul suicidar din tulburarile de
personalitate se deosebeste deseori de suicidul din celelate conditii patologice prin inautenticitatea
intentiei fiind de cele mai multe ori demonstrativ, regizat dar uneori reusind, ducand la asa zisa
“moarte prin accident suicidar”.
Alte complicatii pot fi decompensarile depresive, anxioase sau chiar psihotice, fiecare tip de
tulburare de personalitate avand predispozitii relativ specifice .

Diagnosticul tulburarilor de personalitate

Pentru ca un diagnostic de tulburare de personalitate sa fie valid este necesara consultarea
pacientului de mai multe ori la anumite intervale.
De asemenea datele obtinute urmaresc anumite caracteristici :
- un patern de traire si comportament diferit de grupul socio-profesional
- dispozitie particulara ca amploare, adecvare, labilitate
- un sistem de gandire particular de a interpreta oamenii si propria viata
- un slab control volitional
- dificultati de integrare familiala si socio-profesional trasaturile se pot observa din copilarie,
se cristalizeaza in adolescenta si apoi se manifesta la adultul tanar pe tot parcursul vietii.
Din cauza trairii egosintonice a acestor trasaturi, cei cu aceste tulburari nu sunt pe deplin
constienti de impactul lor asupra celorlalti, de aceea este bine sa obtinem date si de la grupul socio-
familial .