PROVOCĂRI ÎN COMUNICAREA

AFECTIVĂ ȘI REZILIENȚA ÎN
CONTEXTUL PANDEMIEI
<PSIHOLOG CLINICIAN PRINCIPAL ALINA NEAGOE>
CE ESTE COMUNICAREA AFECTIVĂ?

• Procesul de comunicare are două dimensiuni distincte:

- Dimensiunea tehnică, cognitivă, de transmitere și receptare de
informații, fapte și cunoștințe;
- Dimensiunea relațională, care presupune experimentarea unor
trăiri afective, împărtășite într-un univers comun.
 NEVOI EMOȚIONALE DE BAZĂ
- Atașament securizant față de ceilalți
(siguranță stabilitate, sprijin în dezvoltare și
acceptare)
- Autonomie, competență și un sentiment al
identității
- Libertatea de-a exprima nevoi și emoții
întemeiate
- Spontaneitate și joacă
- Limite realiste și autocontrol
(Jeffrey E. Young)
 ELEMENTE ALE COMUNICĂRII AFECTIVE

• Înfățișarea, postura, atitudinea,

postura, privirea
• Vocea
• Feedback-ul, susținerea, încurajările
• Povestirea, exemplificările, cazurile reale
 EFECTELE COMUNICĂRII AFECTIVE

• Creșterea motivației pentru învățare

• Creșterea sentimentului de autoeficiență
• Creșterea stimei de sine
• Maturizare, autonomie, dezvoltare personală
PROVOCARE LA AUTOREFLECȚIE

• Vocea cărui cadru didactic v-a impresionat și v-a lăsat o amintire

memorabilă?
• Care sunt cuvintele/gesturile care vă mobilizează cel mai mult în
rezolvarea unei sarcini?
• Care a fost sentimentul care v-a determinat aproape întotdeauna să învățați
indiferent de dificultatea sarcinii de învățare?
PROVOCĂRI ÎN COMUNICAREA AFECTIVĂ
Oboseală
Dificutăți de exprimare sau
înțelegere a mesajului
Probleme ale canalului de
comunicare (Mediile de
comunicare)
STRESS

<
COMUNICAREA ÎN MEDIUL ONLINE
Organizarea proceselor de lucru și
gestionarea timpului
Lipsa dispozitivelor
Conectivitate
”Alfabetizare informatică”
Confidențialitatea datelor
Securitate
Izolare
Lipsa de interacțiune
Imperfecțiuni ale platformelor educaționale

<
DE CE ESTE DIFICILĂ COMUNICAREA AFECTIVĂ ÎN MEDIUL
ONLINE?

• Deficiențe apărute pe canalul de comunicare emițător-receptor.

• Anxietate cu privire imaginea de sine. Sentiment de expunere,
vulnerabilitate.
• Ieșirea din zona de confort. Stress
CE ȘTIU DESPRE MINE? FEREASTRA JOHARI
Joseph Luft și Harrington Ingham
Ce evit eu sau nu doresc să ştiu?
Vreau să ştiu cum mă văd ceilalţi?
Evit să-mi exprim părerea despre ceilalţi sau 1. Arena 2. Zona oarbă
Ceea ce știu eu despre mine și știu și ceilalți Ce nu știu eu despre mine dar știu ceilalți
despre grup?
Vorbesc mult şi cu plăcere? FEREASTRA
• Ştiu şi ceilalţi unde mă situez şi ce gandesc? 3. Fațada JOHARI 4. Necunoscutul
Ceea ce știu eu despre mine dar nu știu ceilalți Ceea ce nu știu eu despre mine dar nu știu nici
ceilalți
Mă dezvălui celorlalţi? Pot spune impresiile
mele despre ceilalţi?

10
DE CE PĂREREA CELORLALȚI CONTEAZĂ?

• Deși imaginea de sine este oglindirea noastră în propria conștiința (auto-oglindirea), fiind logic astfel
să aibă referențial intern, imaginea de sine este deseori susținută sau sabotată de factori externi.
• Adeseori, feedback-urile se confundă cu critici sau judecăţi, ceea ce nu stimulează deschiderea.
Astfel, se recomandă feedback-urile asupra comportamentelor pozitive (cuvinte de laudă, aprecierea
unui lucru bine făcut), feedback-urile despre comportamente care franează, spre exemplu,
progresarea in activitate a unui grup.
• Momentele ce urmează permit formularea unor feedback-uri cat mai constructive posibil şi evitarea
feedback-urilor mai puţin constructive, ineficiente sau chiar distructive. Acestea orientează atitudinea
care trebuie adoptată, pentru a putea accepta un feedback in cea mai bună manieră posibilă.

11
 IMPORTANȚA FEEDBACK-ULUI - PRIMIREA
Strategii de succes (deschise)
• - Persoana este deschisă şi relaxată.
A asculta ceea ce se spune cu mintea deschisă, gata să inveţe ceva.
A folosi această ocazie, pentru a invăţa şi a inţelege ceea ce spun ceilalţi despre munca sau despre
comportamentele sale.
• - Persoana reformulează ceea ce a auzit.
• - Persoana este conştientă de utilitate şi de recunoştinţă.
• - A fi conştient că ceea ce este spus se referă la comportamentele
• noastre şi nu la identitatea noastră.

12
 IMPORTANȚA FEEDBACK-ULUI - OFERIREA
Strategii de succes (feedback constructiv) Strategii de eşec (feedback mai puţin constructiv)
- Feedback-ul este bine intenţionat sau binevoitor.
- Feedback-ul este ofensator şi critic.,
- Feedback-ul este formulat la persoana I singular - EU.
pentru a se răzbuna, a pedepsi, a ofensa pe
- Feedback-ul descrie comportamentul.
cineva.
- Feedback-ul presupune un comportament, care poate fi
- Feedback-ul este formulat la persoana I
schimbat.
plural – NOI.
- Feedback-ul este specific şi clar.
- Feedback-ul evaluează, interpretează.
-- Feedback-ul este dat la momentul potrivit şi in doze
mici.
- Feedback-ul se adresează cuiva in mod special.
- Feedback-ul este aşteptat sau cerut şi inţeles de
persoană.
- Este important să acordăm posibilitatea de reformulare,
pentru a fi sigur că feedback-ul este bine inţeles.
IEȘIREA DIN ZONA DE CONFORT. STRESSUL

Stres = dezechilibru = învățare

Reacție a organismului la orice stimul (pozitiv sau negativ)

care tulbură echilibrul și ne solicită să ne adaptăm
schimbării.
 MECANISMELE COGNITIVE ALE STRESULUI
Asimilarea este aceea în care noile informații dobândite se pot
Situație Dezechilibr
încadra într-o schemă existentă fără a schimba prea mult nouă u
schema inițială.

Acomodarea a fost definită de Piaget ca o achiziție de

cunoștințe sau de învățare care a contestat o schemă existentă și
a înlocuit-o cu alta nouă.
Echilibru Asimilare

Acomodare
REZILIENȚA

• este un proces de adaptare la situaţiile problematice (traume,

experienţe stresante, ameninţări etc.).
• este dependentă de trăsăturile individuale, de familie, dar şi de
caracteristicile comunităţii şi de specificul politicilor sociale,
educaţionale, medicale.
• se poate schimba de-a lungul timpului în funcţie de experienţe, dar şi
de stadile de dezvoltare (copilărie, adolescenţă etc.).
 DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR REZILIENTE
Factorii protectivi cei mai importanţi din punct de vedere al promovării stării de
bine la copii şi adolescenţi sunt:
• competenţele parentale (ex. cunoaşterea caracteristicilor de dezvoltare, practici
de parenting pozitiv);
• prezenţa unui adult suportiv (ex. promovarea ataşamentului sănătos);
• relaţii semnificativ pozitive cu covârstnicii (suport social din partea acestora);

17
 COMPETENȚELE REZILIENTE
• 1. Competență: Capacitatea adolescenților de a gestiona eficient situații problematice, făcând apel la experiența
anterioară, la reușitele și eșecurile lor în situații similare.
• 2. Încredere: Se referă la ceea ce crede adolescentul referitor la propriile competențe de luare a deciziilor și rezolvarea
situațiilor problematice.
• 3. Conectarea: conexiune, legăturile cu alte persoane, școli și comunități oferă tinerilor sentimentul de apartenență, sprijin
și securitate, astefl încât să își dezvolte autonomia personală și abilitatea de a găsi soluții creative.
• 4. Caracter: Tinerii au nevoie de un simț clar de bine și rău și de un angajament față de integritate, de raportare la setul de
valori al familiei, comunității.
• 5. Contribuție: Dezvoltarea sentimentului de utilitate personală, de contribuție semnificativă în viețile altor persoane sau
în comunitate.
• 6. Coping: Tinerii care posedă o varietate de strategii de coping sănătoase vor avea mai puține șanse să apeleze la soluții
rapide, riscante de a face față problemelor din viața lor.
• 7. Control: Se referă la sentimentul de control asupra deciziilor şi acţiunilor, sentiment care creşte abilitatea persoanei de
a gestiona provocările din viaţa sa.

18
 CĂSUȚA REZILIENȚEI (VANISTENDAEL & LECOMTE,
2000).
• Fundatia:: asigurarea trebuintelor de baza hrana, adapost
• Parter: Familia, scoala comunitatea cei care contribuie la
imaginea de sine si la acceptarea de sine a
copilului/adolescentului.?
• Etajul 1. Căutarea sensului in viață pe care se sprijină și
următorul etaj
• Etajul II-identificarea aptitudinilor personale, sociale, stima
de sine si simtul umorului.
• Acoperișul Deschiderea spre noi experiențe.
„ATAȘAMENT ȘI PRIETENIE” VERSUS „LUPTĂ SAU FUGI”

• Stresul în sine nu este neapărat negativ – A

face față stresului fără o rețea de sprijin
poate fi dăunător pentru sănătate
• Dintr-o perspectivă evolutivă, este mai
avantajos să dezvoltăm relații sănătoase
cu ceilalți și să extindem și să menținem
rețelele sociale. Pe de altă parte, izolarea
socială este în mare măsură un predictor al
bolii și al calității slabe a vieții
„SENS ȘI ÎNVĂȚARE” VERSUS „LUPTĂ SAU FUGI”
• „... vizualizarea
unei situații stresante ca o
oportunitate de a-ți îmbunătăți abilitățile,
cunoștințele sau punctele forte face mai
probabil un răspuns eficient la provocare
în loc de o reacție de luptă sau de fugă.
Totodată, crește șansa să iînveți din
experiență”

Kelly McGonigal, The Upside of Stress

PROVOCARE LA AUTOREFLECȚIE!
Împărtășiți unei/unor persoane apropiate răspunsurile la următoarele întrebări:

Care sunt persoanele cărora le-aș

Care sunt acele trăsături ale mele care au
fost cele mai solicitate în această
perioadă?
Care sunt acele abilități ale mele care s-au
cere/oferi sprijinul în această perioadă?
dezvoltat / se dezvoltă în această perioadă?
Vă mulțumesc!